Tendinte de evolutie a managementului calitatii

TENDINTE DE EVOLUTIE A MANAGEMENTULUI CALITATII

Opiniile exprimate in literatura de specialitate scot in evidenta doua tendinte de orientare a managementului calitatii ( managementul calitatii totale).

Principii de orientare tehno-manageriala care pun accentul pe imbunatatirea proceselor productive de care depinde realizarea produselor la nivelul cerintelor pietii, cu aplicabilitate fundamentata pentru productiile de serie. Adeptii acestei orientari se impart in doua curente diferite:

- sistematica si sistemica:

- adeptii tendintelor sistematice, cu:

principalii reprezentanti - Ishikawa, Taguchi, Ohoko;

accent, in primul rand, pe dezvoltarea instrumentelor de analiza si imbunatatirea riguroasa a proceselor de proiectare si realizare a produselor;

managerii ca importanta ocupa locul secund.

- adeptii tendintelor sistemice cu:

principalii reprezentanti - Deming si Juran;

pun accent pe atitudinea managerilor (ca si a tuturor lucratorilor din intreprindere) fata de managementul calitatii;

nu exclud utilizarea instrumentelor de analiza.

Principii de orientare rationalist-responsabilizanta

Conform acestei orientari, accentul se pune pe atitudinea pozitiva a lucratorilor fata de calitate, atitudine formata prin :

- responsabilitate individuala;

- constientizarea rolului in realizarea calitatii si competitivitatii;

- comportamentul cotidian;

- deviza "a face bine de prima data si de fiecare data" exclude dictonul "errare humanum est";

- orientare a anilor '80 - "o scoala a intentiei" deosebit de atractiva pentru administratia intreprinderii - se extinde o data cu lansarea conceptului "excelent" asociat calitatii si conceptului "zero defecte";

- din conceptul "Total Quality Control" a lui Feigenbaum (la care managementul este totul si nu calitatea!) retinandu-se "Total Quality".

Abordarea calitatii in cadrul sistemului TQM se realizeaza prin doua modalitati diferite, diametral opuse:

abordarea clasica "A":

considerata o functie tehnica;

limitata la controlul materiilor prime, fluxului tehnologic si produselor finite => TQM aplicat partial;

cu preocupare pentru realizarea calitatii planificate - la timp si la cost cat mai redus;

diferentierea neta intre cei ce realizeaza produsele/serviciile de cei care le controleaza;

specialistii in calitate joaca rolul de "politisti" pentru cautarea vinovatilor;

abordarea moderna "Z":

in care responsabilitatea pentru calitate o are conducerea "de varf";

abordeaza calitatea in toate activitatile - din intreprindere si din exteriorul ei (in amonte si in aval, adica furnizori s

i distribuitori) => TQM aplicat peste tot, de toti, oricand;

cu motivarea pentru calitate a tuturor angajatilor si cu generalizarea autocontrolului.

TQM este un mijloc, iar calitatea totala este un obiectiv care presupune satisfacerea nevoilor beneficiarilor peste asteptarile lor, figura 6.6.

relatia dintre TQM si calitatea totala presupune luare in considerare a urmatoarelor trei componente: filozofica, logica, tehnica .

• Componenta filozofica, psihologica si politica in care calitatea reprezinta:

- forta de supravietuire a firmei

- satisfactia si mandria angajatilor

- depasirea asteptarilor clientului

Clientul, conform componentei filozofice, este considerat "patron" al intreprinderii pentru care angajatii lucreaza in echipa, iar directorul (conducerea "de varf") raspunde pentru atingerea obiectivului calitatii totale.

• Componenta logica, rationala si sistemica se refera la aplicarea masurilor rationale, logice de organizare si realizare a programelor de calitate; logica "lantului de calitate" in care fiecare veriga are o importanta egala asupra celorlalte, cu deviza "sa faci bine de prima data si cu orice ocazie".

• Componenta tehnica reprezinta partea operationala a acestei strategii si anume partea vizibila a procesului, dar nu si cea mai importanta. Ea cuprinde toate tehnicile care fac sa functioneze in bune conditii echipele de imbunatatire a calitatii. Esenta componentei tehnice se poate raporta la:

- realizarea unui sistem de control si asigurare a calitatii;

- aplicarea permanenta a tehnicilor de imbunatatire a calitatii;

- actionarea prompta pentru prevenirea, identificarea si solutionarea problemelor.

Intre aceste componente exista o interdependenta, pentru ca nu-i suficient sa vrei sa realizezi un anumit nivel al calitatii (conform componentei filozofice), ci trebuie sa stii ce sa faci (conform componentei logice) si sa poti sa faci ce stii (conform componentei tehnice) ca sa realizezi acel nivel.