StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul intreprinderii
Trimite articolul prin email Conditia actuala a sectorului imm in economia romaniei : Managementul intreprinderii Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Conditia actuala a sectorului imm in economia romaniei



CONDITIA ACTUALA A SECTORULUI IMM IN ECONOMIA ROMANIEI



CONTINUT: Conditia actuala a sectorului IMM in economia Romaniei 2. Cai de formare a IMM




3. Cadrul juridic, institutional si economic specific

4. Perspectivele dezvoltarii

5. Test de autevaluare



Rezumat:

Dezvoltarea in economie a sectorului privat dupa anul 1989 a inceput in Romania practic de la zero, aceasta fiind tara care, sub vechiul regim, a cunoscut sistemul politic cel mai centralizat din Europa Centrala si de Est si a avut un sector privat redus la proportii infime. Expansiunea rapida a sectorului privat in economie s-a datorat, in prima faza, dezvoltarii la proportii impresionante a IMM, ceea ce s-a inscris in tendinta generala manifestata in toate tarile aflate in tranzitie la economia de piata - consolidarea unui puternic sector al IMM ca o directie prioritara a reformei produse in aceste tari, ca un factor determinant pentru intarirea bazei economice a pluralismului politic.

Caile de dezvoltare a sectorului privat in economie, prevazute de cadrul legislativ, au constat in crearea de intreprinderi private, privatizarea societatilor comerciale publice si crearea de intreprinderi private cu participare straina.


Obiective:

Dupa parcurgerea acestei teme veti invata:

  • principalele caracteristici ale mediului de existenta si actiune al IMM
  • principalele cai de dezvoltare a sectorului privat in economie
  • perspectivele de dezvoltare si consolidare ale sectorului IMM

1. Conditia actuala a sectorului IMM in economia Romaniei


C


 
Dezvoltarea in economie a sectorului privat dupa anul 1989 a inceput in Romania practic de la zero, aceasta fiind tara care, sub vechiul regim, a cunoscut sistemul politic cel mai centralizat din Europa Centrala si de Est si a avut un sector privat redus la proportii infime. Expansiunea rapida a sectorului privat in economie s-a datorat, in prima faza, dezvoltarii la proportii impresionante a IMM, ceea ce s-a inscris in tendinta generala manifestata in toate tarile aflate in tranzitie la economia de piata - consolidarea unui puternic sector al IMM ca o directie prioritara a reformei produse in aceste tari, ca un factor determinant pentru intarirea bazei economice a pluralismului politic.

Principalele caracteristici ale mediului de existenta si actiune al IMM erau, in prima faza a crearii si dezvoltarii spectaculoase a sectorului acestora, urmatoarele:

existenta unei stabilitati politice si a pozitiei favorabile a majoritatii factorilor de decizie privitor la dezvoltarea sectorului privat;

orientarea manifesta a puterilor publice spre economia de piata;

intrarea economiei, dupa 1989, intr-o perioada de puternica si prelungita recesiune dupa care, in a doua parte a anului 1993, au inceput sa se manifeste timid semnele unei inviorari;

declansarea procesului de privatizare a intreprinderilor de stat prin inceperea vanzarii de active si realizarea privatizarilor - pilot;

abia din anul 1992, deci la trei ani de la declansarea procesului de reforma, au inceput sa se manifeste preocupari ale factorilor de decizie pentru acoperirea golurilor existente pe plan institutional, juridic si economic in ceea ce priveste sectorul IMM;

cadrul juridic privind crearea si functionarea IMM, atat cele cu capital exclusiv autonom cat si cele cu participare straina, a fost creat progresiv, desi cu o notabila intarziere;

institutiile internationale si guvernele a numeroase tari au initiat numeroase programe de asistenta tehnica acordate Romaniei, care contineau numeroase oportunitati pentru expansiunea rapida a sectorului IMM;

B


 
la inceputul procesului de reforma climatul general privind IMM nu a fost intru totul favorabil, situatie concretizata in reticentele pe care o parte a populatiei le-a manifestat fata de intreprinzatori si in atitudinea manifest negativa a anumitor factori de decizie si de executie din administratie fata de sectorul privat.

Principalele reglementari legislative care au declansat procesul de creare si de dezvoltare a sectorului IMM in economia romaneasca au fost:

Decretul - lege nr. 54/1990 privind organizarea si conducerea activitatii economice bazate pe libera initiativa;

Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unitatilor economice publice si transformarea lor in regii autonome si societati comerciale;

Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale;

Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societatilor comerciale cu capital de stat;

Legea nr. 35/1991 privind crearea intreprinderilor private cu participare straina.

Aceste reglementari care pot fi considerate initiale, la care s-au adaugat ulterior numeroase altele, au determinat declansarea procesului de reforma a intreprinderilor si de schimbare profunda a statutului acestora.

Drept urmare, sectorul privat s-a dezvoltat intr-un mod spectaculos: practic inexistent in 1989, partea acestuia in PIB, in 1990, a fost de 16,4% si a ajuns in 1998 la 58,4%. Din numarul total de 761.842 de agenti economici inregistrati la Registrul National al Comertului intre 1990 si mai 1999, circa 98,4% sunt privati. Cea mai mare parte a acestor agenti economici - circa 84,16% - sunt societati comerciale, la care se adauga peste 100.000 de intreprinzatori persoane fizice si peste 5000 de organizatii cooperatiste. Este de evidentiat faptul ca cei mai multi agenti economici privati s-au infiintat intre anii 1991 si 1994.


2. Cai de formare a IMM


Caile de dezvoltare a sectorului privat in economie, prevazute de cadrul legislativ, au constat in crearea de intreprinderi private, privatizarea societatilor comerciale publice si crearea de intreprinderi private cu participare straina.

B


 


a) Crearea de intreprinderi private

Cresterea rapida a numarului intreprinderilor private nou create este ilustrata de datele inscrise in tabelul urmator.

Tabelul nr. 6.1

Dinamica numarului firmelor inregistrate

in fiecare an al perioadei 1991 -1998


Anul









Numar











Sursa: Oficiul National al Registrului Comertului, Buletin Statistic Lunar


Crearea de intreprinderi noi s-a produs in toate sectoarele de activitate ale economiei nationale, provocand schimbari semnificative in structura acestora. De exemplu, in anul 2002 distributia intreprinzatorilor privati pe sectoare si obiecte de activitate era urmatoarea:

35,3% in sectoarele de productie si comert, din care 9,2% in productia si / sau comertul de produse alimentare; 8,0% in productia si / sau comertul de tesaturi, confectii, tricotaje, incaltaminte, marochinarie; 4,3% in agricultura, zootehnie, apicultura, sericicultura;

64,7% in sectorul de servicii, din care 12,6% in transportul de marfuri si persoane; 9,8% in servicii la comanda de confectii; 5,3% in alimentatia publica; 4,4% in activitati de intretinere, reparatii si reconditionari ale bunurilor de folosinta indelungata.


C


 
b) Privatizarea societatilor comerciale publice

Aceasta cale de formare a IMM a cunoscut trei perioade cu trasaturi distincte si a presupus folosirea mai multor metode de privatizare.

Perioada 1992 -1995, in care metodele folosite au fost:

privatizari - pilot, realizate, potrivit prevederilor Legii nr. 58 / 1991, de Agentia Nationala de Privatizare, inaintea constituirii Fondului Proprietatii de Stat si Fondurilor Proprietatii Private.

Programul privatizarilor - pilot cuprindea o lista de 32 de societati, din care au fost privatizate doar 22;

metoda MEBO (management employees by - out - cumpararea firmei de catre managementul si salariatii acesteia), prevazuta de Legea nr. 77/1994, care a fost cea mai larg utilizata in perioada 1993 - 1995, in ciuda numeroaselor deficiente pe care le prezinta (noii proprietarii nu aduc, in majoritatea cazurilor, capital proaspat pentru retehnologizarea si modernizarea intreprinderii cumparate; intreprinderile prezinta niveluri de rentabilitate foarte diferite, determinate, in buna parte, de preturile in vigoare, ceea ce genereaza inegalitati intre cumparatorii din diferite sectoare etc.);

vanzarea la licitatie, cu preselectie sau cu plic inchis;

oferta publica;

negociere directa cu investitorii strategici;

Perioada 1995 – 1996, a ,,privatizarii de masa”

In aceasta perioada s-a aplicat Programul Privatizarii de Masa (PPM), destinat sa accelereze procesul de privatizare prin oferirea spre vanzare a unui numar de societati comerciale si acordarea posibilitatii de achizitionare cu ajutorul ,,voucherelor” a peste 30% (pana la 60%) din capitalul social al societatilor incluse in lista PPM. Metoda s-a dovedit insa lipsita de eficacitate, aceasta contribuind si la faptul ca din cele 4803 societati comerciale incluse in lista PPM, la circa 17% dintre acestea s-a oferit subscrieri gratuite doar o participatie minoritara, desi societatile respective reprezentau circa 62% din capitalul social total al societatilor din lista.

B


 


Perioada 1996 – 2004, a privatizarilor caz cu caz

In aceasta perioada s-a trecut la privatizari de anvergura a unor banci cu capital de stat (Banca Romana pentru Dezvoltare, BancPost) si a unor mari societati de utilitati publice (ROMTELECOM). Pe langa utilizarea in continuare a unor metode folosite anterior, mai putin MEBO, s-au folosit pe scara larga tranzactiile mediate prin piata de capital pentru vanzarea actiunilor aflate in proprietatea statului. O anumita accelerare a procesului de privatizare s-a produs in aceasta perioada, de la 1 ianuarie 1997 pana la 30 iunie 1999 vanzandu-se circa 22% din capitalul social initial aflat in administrarea Fondului Proprietatii de Stat, comparativ cu circa 10% vandut in patru ani anteriori.

De-a lungul celor trei perioade mentionate, procesul de privatizare a avansat in ritm crescand, asa cum reiese din tabelul urmator.



Tabelul nr. 6.2.

Evolutia nivelului unor indicatori relevanti ai procesului de privatizare

in anii 1993 -1999

Anul

Numarul societatilor comerciale privatizate

Volumul capitalului social privatizat (miliarde lei)






















Sursa: Raport privind activitatea FPS in anul 1999, pag. 28 – 29


In ciuda a numeroase dificultati si obstacole de natura obiectiva si subiectiva, privatizarea s-a dovedit a fi un proces care a generat efecte ample in economie. Astfel, pe unele piete emergente aflate in curs de institutionalizare, trecerea la proprietatea privata a determinat producerea unor schimbari atitudinale si comportamentale semnificative atat ale proprietarilor cat si ale salariatilor, ceea ce a avut efecte deosebit de benefice asupra productivitatii si eficacitatii activitatii desfasurate.

B


 


c) Crearea intreprinderilor private cu participare straina  

Apelarea la capitalurile straine este necesara pentru a putea beneficia de aport de devize, de transfer de tehnologii adecvate modernizarii aparatului productiv si de transfer de know how in domeniile inovarii, gestiunii si marketingului. Capitalurile straine pot sa favorizeze cresterea productiei si a veniturilor si sa imbunatateasca competitivitatea produselor / serviciilor pe pietele interne si externe.



In perioada 1990 - mai 2000, investitiile straine directe (ISD) in Romania s-au ridicat la suma totala de 4,68 miliarde USD, la care se adauga 2 miliarde USD reprezentand investitii in privatizare, nivel mult inferior potentialului real al economiei romanesti si volumului inregistrat in alte tari in tranzitie (Polonia - 40 mld. US$, Ungaria - 23 mld. USD, Cehia -14 mld. USD). Diferentele fata de tarile mentionate se explica prin faptul ca oferta Romaniei a fost mai saraca si mai putin atragatoare pentru capitalul strain pana in anul 1996, iar dupa aceasta data largirea ofertei s-a dovedit tardiva. Evolutia prezentei ISD in Romania in ultimii zece ani este reflectata in tabelul urmator.


Tabelul 6.3.

Evolutia investitiilor straine directe in Romania in perioada 1991 - 2000

Anul

Numarul inmatricularilor de

Valoarea capitalului


societati cu participare

Social subscris



straina de capital

(mii USD)































Sursa: Date de la Oficiul National al Registrului Comertului


Peste 80% din capitalul investit este concentrat in doar circa 1% din numarul societatilor comerciale cu participare straina, in timp ce circa 95% din numarul acestora concentreaza doar 12% din capitalul investit. Doar 7,7% din investitorii straini si 8,3% din partenerii romani sunt persoane juridice, restul fiind persoane fizice.

Principalele sectoare in care s-au concentrat ISD in Romania sunt: industrie (extractiva, constructii de masini, masini si utilaje) - 25,9%; servicii profesionale - 20,6%; comert cu ridicata - 14,5%; industria alimentara - 13,0%; industria usoara – 10,8%; comert cu amanuntul - 7,8%; agricultura - 2,75; transporturi - 2,0%; constructii - 1,9%; turism - 0,8%.


3. Cadrul juridic, institutional si economic specific


C


 
Cadrul juridic cuprinde urmatoarele principale reglementari:

- actele legislative mentionate la inceputul capitolului;

- Ordonanta Guvernului nr. 25/1993 - primul act normativ emis dupa 1990 dedicat exclusiv problematicii IMM, care cuprinde prevederi referi­toare la; accesul acestora la finantarile necesare; promovarea cercetarii & dezvoltarii si a inovarii tehnologice in cadrul lor; furnizarea catre IMM a serviciilor de formare a personalului, de informare si de consultanta de gestiune; promovarea exporturilor; stimularea legaturilor de parteneriat;

- Legea nr. 133/1999 pentru stimularea intreprinderilor mici si mijlocii, modificata prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 64/2000.

Cadrul institutional specific sectorului IMM s-a modificat semnificativ pe parcursul perioadei 1990 - 2000, cuprinzand in prezent urmatoarele principale organisme sau entitati:

- Subcomisia de IMM la Camera Deputatilor a Parlamentului Romaniei;

- Agentia Nationala pentru IMM, organism guvernamental;

- Fundatia Centrul Roman pentru IMM (CRIMM), organizatie independenta, apolitica si nonprofit, cu rolul de a promova si a sustine dezvoltarea sectorului IMM, precum si de incuraja cooperarea dintre intreprinzatorii romani si cei straini;

- centre teritoriale de dezvoltare a IMM (CDIMM);

- Consiliu National al intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR), organizatie patronala a sectorului a carei princi­pala vocatie este ameliorarea cadrului legislativ specific;

- Institutul National pentru IMM;

B


 
- Centrul ONU pentru promovarea IMM private; - Centrul romano - american pentru promovarea initiativei private (functioneaza sub patronajul Academiei de Studii Economice din Bucuresti si a Universitatii de Stat din Washington - SUA).

Cadrul economic in care isi desfasoara activitatea sectorul MM prezinta urmatoarele aspecte:

- a fost in ultimii ani putin favorizant pentru dezvoltarea si Consolidarea sectorului IMM, care a ajuns intr-o situatie critica din cauza decapitalizarii intreprinderilor, evolutiei nefavorabile a cursului de schimb si a ratei dobanzilor, fiscalitatii impovaratoare si legislatiei incomplete (drept urmare, investitiile in sector s-au diminuat cu aproximativ 40%, iar sectorul s-a transformat dintr-un furnizor de noi locuri de munca intr-un generator de somaj);

- activitatea celei mai mari parti a IMM continua sa fie grevata de persistenta a numeroase deficiente: lipsa de cunostinte adecvate a numeroase cadre de conducere din IMM in domeniul economiei, managementului si marketingului; lipsa viziunii strategice de dezvoltare a propriei firme; mentalitatea deficitara a personalului; posibilitatile reduse de acoperire a nevoilor de finantare; lipsa contactelor stranse cu bancile, cu institutiile publice, cu alti intreprinzatori; identificarea dificila a potentialilor parteneri straini; greutati de evaluare si prevenire a riscului pe care il comporta afacerile initiate; perceptia deformata a unei parti a populatiei privind investitorii; stimularea insuficienta a potentialului inovational al salariatilor; organizarea neadecvata a muncii etc.


4. Perspectivele dezvoltarii


B


 
Perspectivele de dezvoltare si consolidare ale sectorului IMM pot fi valorificate in masura in care cerintele de imbunatatire a mediului socioeconomic si a starii actuale a sectorului respectiv vor fi satisfacute prin reglementari si actiuni adecvate, in cadrul carora cele prezentate in continuare sunt prioritare.


a) Privind cadrul juridic si reglementar

- Definirea clara a drepturilor de proprietate, care face necesare: solutionarea contenciosului retrocedarilor; continuarea accelerata si incheierea procesului de privatizare; delimitarea patrimoniului public si privat al statului, clarificarea regimului sau de functionare; rezolvarea urgenta a litigiilor de proprietate, inscrierea numarului acestora in limite normale; masuri de intarire a increderii populatiei si a agentilor economici autohtoni si straini in soliditatea regimului proprietatii in Romania;

C




 
b) Pe plan institutional

Crearea unei banci specializate pentru IMM;

Amplificarea activitatii Centrelor de Dezvoltare a IMM (CIDMM), prevazuta de Programul Phare;

Crearea Centrelor de Formalitati ale intreprinderilor (CFI) - care sa efectueze in beneficiul intreprinzatorilor toate formalitatile administrative necesare crearii, dezvoltarii si schimbarii statutului IMM -, dupa modelul francez;

C


 
- Crearea Centrelor de Gestiune Abilitate (CGA) - care sa efectueze contra cost pentru intreprinzatori operatiile de gestiune contabil – financiara a firmelor lor -, dupa modelul francez;

c) Pe planul sprijinului financiar, incitatiilor fiscale, sociale etc. acordate IMM:

- Adoptarea de reglementari favorizante pentru IMM si aplicarea lor afectiva, in sensul:

  • acordarii de facilitati stimulative (garantii  pentru credite, subventionarea de dobanda, granturi);
  • organizarii de centre de consultanta si de formare si perfectionare, de pregatire intreprenoriala, de parcuri tehnologice si de incubatoare de afaceri, asistate de catre stat, care sa furnizeze servicii IMM gratuit sau la preturi reduse;
  • sprijinirii participarii  largi a IMM la proiectele bazate pe investitii publice sau realizate cu finantare externa.

- Stimularea concentrarii IMM in zone industriale si in zone defavorizate.

C


 
d) Pe alte planuri:

Extinderea subcontractarii;

Imbunatatirea si consolidarea climatului de afaceri favorabil pentru
intreprinzatori;

Asigurarea respectarii eticii afacerilor.

O oportunitate deosebita pentru dezvoltarea IMM o reprezinta Programul    RICOP (de Restructurare Industriala si Conversie Profesionala) - PHARE RO9904, al Uniunii Europene pentru Romania, in valoare totala de 100 milioane EURO.

Obiectivele pe termen scurt ale Programului RICOP sunt urmatoarele:

- sprijinirea aplicarii politicii guvernamentale de restructurare privatizare a intreprinderilor;

atenuarea efectelor pe plan social ale acestei politici;

initierea crearii de noi locuri de munca prin lucrari publice;

incurajarea activitatilor economice existente si emergente.

Pentru implementarea Programului este creata o structura speciala care cuprinde:

♦ Oficiul de Plati si Contractare PHARE (OPCP), autoritate contractanta pentru toate componentele RICOP, cu exceptia platilor compensatorii, aflat sub autoritatea Ministerului Finantelor;

♦ Comitetul National Consultativ, constituit din reprezentanti ai autoritatilor publice - Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii  Teritoriului, Ministerul Industriei si Comertului, Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Proprietatii de Stat; in cadrul Comitetului functioneaza Unitatea de Implementare PHARE (PIU), responsabila cu coordonarea curenta a aplicarii Programului RICOP si cu managementul Programului ASAL al Bancii Mondiale;

B


 
♦ Comitete de Coordonare Zonala (CCZ) pentru fiecare dintre cele cinci zone RICOP,format din reprezentanti ai celor mai importante organisme guvernamentale si nonguvernamentale care actioneaza in zonele respective si insarcinat cu monitorizarea componentelor RICOP la nivel zonal; fiecare CCZ are un secretariat (SCCZ);

Zonele tinta de implementare a Programului RICOP au fost stabilite in functie de criteriul gradului de afectare de catre restructurarea industriala si sunt urmatoarele:

Zona 1: judetele Bacau, Iasi, Neamt, Vaslui;

Zona 2: judetele Galati, Buzau, Braila;

Zona 3: judetele Arges, Dambovita, Teleorman;

Zona 4: judetele Dolj, Gorj, Olt, Valcea, Hunedoara;

Zona 5: judetele Brasov si Covasna.

Prin Programul RICOP se pune la dispozitia zonelor un credit nerambursabil pentru microintreprinderi si IMM in valoare de 30 milioane de EURO, din care 27 milioane de EURO pentru investitii directe in IMM. Suma efectiv alocata pentru proiecte de finantare a IMM pentru fiecare zona, fata de cea prevazuta de 27 milioane de EURO, va fi direct proportionala cu disponibilizarile prevazute a avea loc ca urmare a restructurarilor propuse de Guvern in Planul de restructurare.

Proiectele de investitii propuse sunt identificate, selectate, evaluate si avizate cu asistenta tehnica a unui Manager al Fondului (Fund Manager), selectat prin licitatie.

B


 
OPCP incheie contractele de imprumut nerambursabil (grant) cu proponentii proiectelor selectionate si le efectueaza platile direct.

Pot solicita si primi finantare in cadrul Programului RICOP intreprinderile, inclusiv cele nou infiintate, care indeplinesc toate criteriile de eligibilitate urmatoare:

a) administrative: au personalitate juridica; au maximum 249 angajati; au cifra de afaceri de maximum 40 milioane de EURO (echivalent in lei) sau activele totale de maximum 27 milioane de EURO (echivalent in lei); daca au printre actionari firme cu mai mult de 250 angajati, acestea nu detin in total mai mult de 25% din capitalul si / sau drepturile de vot din intreprinderea care solicita grantul RICOP; daca au participari in capitalul social al unei intreprinderi cu mai mult de 250 angajati, aceasta participare nu este mai mare de 25% din capitalul social si din drepturile de vot din intreprinderea cu mai mult de 250 angajati; in cazul societatilor cu capital strain - actionarii romani detin minimum 20% din capitalul intreprinderii si drepturile de vot, actionarii straini (persoane fizice sau juridice) din tarile UE sau PHARE detin minimum 51% din capitalul intreprinderii si din drepturile de vot; proiectul de investitii propus este localizat in unul din judetele prevazute in cele cinci zone mentionate;

b) financiare: nu au avut pierderi in bilantul anului fiscal trecut; nu au avut, nici ele si nici unul dintre actionarii lor, in ultimii cinci ani, imprumuturi nerambursate la timp si / sau incidente de plata (emitere de cecuri fara acoperire etc.); nu au si nu au avut in ultimii doi ani datorii neplatite la timp la bugetul de stat; isi tin inregistrarile contabile la zi, potrivit legislatiei in vigoare; demonstreaza cu un plan de afaceri viabil ca pot genera profit si locuri de munca permanente pe urmatorii trei ani, in cazul in care proiectele de investitii vor fi finantate.

Prin Programul RICOP pot fi finantate toate tipurile de proiecte de investitii in productie si servicii care genereaza profituri sustenabile si locuri de munca permanente si viabile in unul din judetele acoperite de program. Tipurile de proiecte care fac exceptie de la aceasta prevedere sunt detaliat specificate (cele care se refera la productia si/sau comercializarea de arme si munitie, la comert en gros si en detail, la activitati ilegale, imorale sau care fiu respecta legislatia privind protectia mediului, la activitati de cazino sau Orice alte activitati ale industriei jocurilor de noroc, la speculatii financiare si valutare etc.).

Grantul RICOP poate acoperi maximum 60% din valoarea proiectului propus, restul de 40% trebuind sa fie acoperit de catre beneficiar, fie din fondurile proprii, fie din alte surse. Minimum 50% din contributia beneficiarului la finantarea proiectului trebuie sa fie in cash.

In bugetul proiectului pot fi incluse numai costuri care indeplinesc Urmatoarele conditii generale:

- sa fie legate direct de implementarea proiectului de investitii propus;

- sa fie indispensabile pentru implementarea proiectului;

- sa nu depaseasca preturile normale in zona in care se va implementa proiectul.

C


 
Costurile eligibile care pot fi acoperite prin grantul RICOP se refera la:

I. Investitii in imobilizari corporale (constructie de cladiri pentru productie si facilitati conexe cu scop productiv; achizitie de masini, echipamente si utilaje, de mijloace de transport cu scop productiv, noi si second - hand; leasing pentru contracte de leasing cu durata mai scurta decat durata contractului de grant RICOP);

II. Investitii in imobilizari necorporale (achizitionare de licente de fabricatie, patente, franchising, software);

III. Investitii in stocuri de productie;

IV.    Pregatire profesionala legata direct de proiect;

V.       Rezerva de maximum 5% din valoarea imprumutului nerambursabil RICOP solicitat, pentru acoperirea unor costuri eligibile neprevazute.

Sunt prevazute, de asemenea, costurile eligibile care nu pot fi acoperite din grantul RICOP dar pot fi acoperite de beneficiar din alte surse (fonduri proprii, imprumuturi etc.): investitii in stocuri de productie (daca valoarea stocurilor pentru un ciclu de fabricatie depaseste 25% din valoarea grantului RICOP), utilitati, transport, chirii,leasing pentru contracte de leasing cu durata mai mare decat durata contractului de grant RICOP,intretinere,reparatii, asigurari, salarii, cheltuieli administrative, cheltuieli comerciale, alte cheltuieli de promovare, cheltuieli pentru asigurarea calitatii, cheltuieli pentru certificarea si atestarea conformitatii produselor, costul pentru auditarea proiectului si/sau a intreprinderii beneficiare.

Totodata, sunt specificate costurile care nu pot fi incluse in bugetul proiectului: costurile survenite si/sau platite inaintea semnarii contractului de grant cu intreprinderea beneficiara; plata unor imprumuturi sau datorii; pierderi din cursul de schimb valutar; provizioane pentru pierderi; plati compensatorii; costurile cu utilitatile, chiriile, salariile si cheltuielile administrative mai mari de 10% din valoarea proiectului; achizitie de actiuni la alte intreprinderi; TVA, cu exceptia cazurilor in care intreprinderea beneficiara justifica, pe baza de documente oficiale, imposibilitatea recuperarii TVA; achizitionare de terenuri si imobile nelegate strict de implementarea proiectului de investitii propus; cheltuieli personale ale actionarilor, managementului, angajatilor; finantarea aportului in natura al intreprinderii beneficiare.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact