COOPERAREA SI
CONCENTRAREA INTREPRINDERILOR
Pentru
atingerea unor obiective dificil de realizat de catre intreprinderi izolate,
acestea colaboreaza, se asociaza in diferite formule, renuntand
partial sau integral la independenta lor economica si /sau juridica.
|
Cooperarea este o formula
contractuala, de intelegere si colaborare intre intreprinderi care isi
pastreaza independenta juridica dar renunta partial la independenta economica
(decizionala). Cartelul
este forma tipica de cooperare. |
Concentrarea este o solutie de colaborare stransa
intre intreprinderi care renunta in mare masura la independenta economica si
juridica fiind adoptata o solutie de conducere unica. Concernul este forma tipica de concentrare. Formula extrema a
concentrarii se realizeaza prin fuziune sau absorbtie.
|
In planul economiilor nationale si al
celei mondiale concentrarea este un proces cu implicatii largi, pozitive si
negative.
|
Printre efectele pozitive
cele mai frecvent evidentiate se citeaza:
asigurarea abundentei de bunuri si servicii pe
piete la preturi accesibile; 828g64i
profiturile alimenteaza bugetele publice si
permit sustinerea unor programe sociale.
|
Dintre efectele negative:
limitarea actiunii mecanismului concurentei si
dominarea unor piete de catre cativa producatori
(pe ansamblu se estimeaza ca mai putin de 200 de intreprinderi realizeaza
peste 25% din productia mondiala, cu tendinta de concentrare continua si
dominare pronuntata in unele ramuri);
pericolul latent al
utilizarii fortei economice pentru dominarea, preluarea puterii politice.
|
Prin renuntarea deliberata la o parte din
independenta ei (in formula cooperarii sau concentrarii) o intreprindere
urmareste:
|
obiectivul general de
maximizare a profitului pe termen lung.
aplicarea mecanismului
economiei de scara in unitati economice de mari
dimensiuni, in cazul productiei de serie mare
consolidarea pozitiei pe
piata in raport cu
concurentii, furnizorii, clientii si finantatorii,
diminuarea riscului la care se expune (prin divizarea
acestuia asupra mai multor parteneri),
reducerea amenintarilor
concurentei si
cresterea capacitatii de influenta asupra autoritatii publice si de reglementare.
|
Avantajele considerabile ale cooperarii si
concentrarii fac aceste procese sa domine in economiile
contemporane, reduc aria de manifestare a liberei concurente si provoaca, tot
mai mult, interventia autoritatii publice in economie.
Formele de cooperare si
concentrare urmaresc obiective in
toate domeniile importante ale activitatii intreprinderilor:
|
a) In domeniul aprovizionarii se
urmareste:
|
obtinerea unei pozitii mai solide in raporturile cu marii furnizori;
obtinerea unor conditii favorabile de livrare si de pret (rabaturi la
cantitati mari);
asigurarea si controlul asupra unor surse de materii prime;
controlul asupra furnizorilor de semifabricate si componente.
|
|
b) In domeniul productiei se
urmareste:
|
realizarea unor capacitati optimizate de productie;
exploatarea echilibrata a capacitatilor existente;
standardizarea produselor;
coordonarea programelor de fabricatie;
schimbul de experienta;
realizarea in comun a unor programe de cercetare;
exploatarea unor licente, patente, brevete si tehnologii.
|
|
c) In domeniul
finantarii:
|
generarea unor resurse proprii de finantare pentru investitii importante;
sporirea credibilitatii in fata finantatorilor externi;
acoperirea mai buna a riscurilor din activitati de export.
|
|
In domeniul
desfacerii:
|
crearea unor structuri proprii de distributie;
impunerea unor preturi convenite pe pietele de desfacere, limitarea
concurentei;
raspunsuri adecvate la aparitia de noi piete ca urmare a diversificarii
nevoilor.
|
|
e In domeniul impozitarii:
|
valorificarea facilitatilor
fiscale pe care le au anumite intreprinderi prin politici stimulatorii ale
statelor (intreprinderea care nu are facilitati se "asociaza" cu una care
beneficiaza de facilitati fiscale realizand, prin aceasta din urma importuri,
exporturi, desfacerea etc.);
valorificarea
diferentelor de fiscalitate intre tari, a unor zone cunoscute ca "paradis
fiscal".
|
|
f In domeniul finantarii:
|
exploatarea comuna a unor spatii
sau echipamente;
publicitate comuna;
formarea personalului; cercetari de piata; proiecte comune; servicii de informare
servicii de securitate; cooperare
in actiuni de "lobby".
|
Dupa criteriul cine sunt
intreprinderile care coopereaza, exista:
|
cooperarea verticala, intre intreprinderi aflate in pozitii
succesive ale fluxului bunurilor
(natura-productie -distributie- servicii-consum) sau in relatie de
furnizor-client. Se poate imagina, de exemplu, cooperarea de tipul: o ferma de crestere a animalelor
- un abator - o tabacarie - o fabrica de pantofi din piele- mai multe magazine
specializate in vanzarea incaltamintei;
|
cooperarea orizontala intre intreprinderi de acelasi fel, cu acelasi
obiect de activitate sau din aceeasi ramura (un producator de lactate
coopereaza cu alt producator de lactate prin exploatarea aceleiasi solutii de
ambalare, de exemplu);
|
cooperarea
anorganica intre
intreprinderi mult diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mari
gradul de acoperire a pietelor, de a reduce cota de risc. Marile corporatii
transnationale sunt active in multe domenii importante de la extractia
materiilor prime la prelucrare, distributie, asigurari si banci pana la
protectia mediului si formarea profesionala;
|
Dupa criteriul: cum se realizeaza
cooperarea, se diferentiaza:
|
intelegerile verbale sau scrise intre doi sau mai multi
parteneri (asocieri, carteluri, sindicate);
legarea intreprinderilor prin capitaluri si/sau proprietari
(concerne);
uniunea de intreprinderi prin fuziune sau
absorbtie cu renuntarea la
personalitatea juridica de catre unele.
|
|
Centrale de aprovizionare
ale angrosistilor sau detailistilor. Pentru a obtine preturi avantajoase la
cumparare (la cantitati mari cumparate pretul se reduce semnificativ) intreprinderile de comert se asociaza,
insarcineaza una dintre ele sau constituie o structura de tip asociativ care
actioneaza in nume propriu, realizand centralizarea comenzilor lor,
cumpararea unor loturi foarte mari si repartizarea acestora catre asociati.
|
Cooperative de aprovizionare si/sau desfacere. Asocierea in cooperative de persoane juridice (firme)
se poate realiza fara pierderea independentei membrilor, pentru obiective
comune. Se obtin conditii bune la cumparare si/sau vanzare, se acorda
finantari, suport promotional, in formarea personalului etc. Deciziile se
adopta dupa regula un membru - un vot. Intreprinderile pot constitui si
cooperative pentru import sau export sau de concentrare a unor componente ale
productiei.
Cooperarea in cadrul centrelor comerciale (Shopping Center Comerciantii independenti exploateaza in comun
mari suprafete de comert si servicii realizand avantajul reducerii unor costuri
si al unei imense forte de atractie asupra consumatorilor.
Shop in Shop.
Este o formula bazata pe inchirierea unor raioane specializate in cadrul
magazinelor universale. Se creeaza avantajul sortimentelor largi si
complementare, reducerii costurilor de exploatare alaturi de mentinerea
independentei.
Concesionarea utilizarii unor spatii de pastrare si vanzare in mari centre sau
depozite en gros se realizeaza in centre de comert cu ridicata de tip
Cash-and-Carry. Concesionarul
conduce activitatea in zona alocata in regie proprie, cu personalul sau si pe
riscul sau.
|
Lanturile voluntare reprezinta cooperari intre un mare angrosist si
mai multi detailisti, selectati de acesta dintre clientii traditionali cei
mai seriosi care nu intra intre ei in competitie. Se realizeaza o coordonare
a aprovizionarii si desfacerii. Micii comercianti reduc, in acest fel,
costurile de aprovizionare si riscul rupturilor de stoc iar "capul de lant"
are o piata sigura bine dimensionata.
|
Rack Jobbing. Intreprinderile
de comert cu autoservire pun la dispozitia unor furnizori spatii de expunere
(linear) in sala de vanzare. Furnizorul isi asuma sarcina aprovizionarii,
alcatuirii sortimentului, etalarii si reluarii produselor nevandute intr-o
perioada de timp.
Concesionarea distributiei si service-ului se
realizeaza, de obicei, la produse de marca unor firme specializate, cu sau fara
clauza de exclusivitate. Se creeaza aparenta unei sucursale a producatorului
fiind respectate o serie de conditii convenite cu acesta.
|
Franciza. Constituie o forma de cooperare verticala,
contractuala, intre francizor si beneficiar prin care primul, contra unei
plati, acorda celui de-al doilea dreptul de a comercializa anumite produse si
de a presta servicii folosind emblema, marcile, tehnologiile, sistemul de
organizare si distributie ca si un know-how dezvoltate de francizor si
proprietatea acestuia. Formula este de mare utilitate pentru intreprinderi
mici care vor sa patrunda pe piete in care este foarte greu sa vinzi iar
succesul se obtine numai prin experienta indelungata si aplicarea demersului
stiintific. Printre cele mai cunoscute sisteme de franciza se numara:
Coca-Cola, Mc Donald's, Shell.
|
Subcontractarea:
in multe situatii intreprinderile mari comanda realizarea unor repere,
subansamble, servicii unor firme mai mici. Acestea din urma devin dependente de
primele. Ramuri intregi ale industriilor moderne functioneaza in acest fel. Se
considera ca intreprinderile mici si mijlocii nici nu pot exista in afara unei
retele in care nodurile se constituie de catre firmele mari (vezi industria
automobilelor, industria tehnicii de calcul si comunicatii).
Consortiul are ca scop punerea temporara in comun a resurselor
pentru realizarea unor proiecte de anvergura dar limitate in timp;
|
Grupul de interes economic
"G.I.E.", reprezinta o
asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice, constituita
pentru o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii
activitatii economice a membrilor sai, precum si al imbunatatirii
rezultatelor activitatii respective.
vezi Legea nr. 161 / 2003
|
Grupul de interes economic este persoana
juridica cu scop patrimonial. Numarul membrilor unui grup de interes economic
nu poate fi mai mare de 20. Activitatea grupului trebuie sa se raporteze la
activitatea economica a membrilor sai si sa aiba doar un caracter accesoriu
fata de aceasta.
|
Cartelul este o forma de cooperare orizontala realizata prin
intelegere verbala sau contractuala-scrisa in care participantii isi pastreaza independenta juridica renuntand
partial la independenta economica. Membrii unui cartel se obliga la respectarea
conditiilor convenite si la plata unor daune in cazul incalcarii acestora.
Intelegerile pot fi realizate in limitele permise de lege; sunt, insa,
frecvente situatiile in care aceste limite se incalca. Uzuale sunt:
Carteluri
de pret, in care se stabilesc preturi comune de vanzare si conditii de plata
sau livrare;
Intelegeri
privind numai conditiile de livrare si plata;
Intelegeri
asupra reducerilor de pret acordate clientilor;
Intelegeri
asupra calculatiei costurilor;
Intelegeri
asupra standardelor si tipurilor de produse;
Conventii
de specializare in productie si distributie;
Sindicate de intreprinderi (clientii lanseaza comenzile
catre sindicat acesta urmand a repartiza sarcinile de productie si livrare,
dupa reguli comune, membrilor);
Intelegeri
asupra cotelor de productie realizate de participanti (contingentare); pe piete
limitate se incearca utilizarea proportionala a capacitatilor tuturor
participantilor;
Acorduri
de exclusivitate in distributie cu impartirea zonelor geografice;
Carteluri
de import sau de export cu intelegeri pentru promovarea si protectia
participantilor la asemenea operatiuni;
Carteluri
de criza care au obiectivul de a suspenda competitia intre firme in conditii
nefavorabile ale pietei, de durata sau temporare. La scaderea de durata si
considerabila a cererii se raspunde cu acorduri ample privind utilizarea
capacitatilor, strategiile de distributie si pret.
Intreprinderile legate constituie forme de concentrare realizate prin impletirea capitalurilor si
prin proprietari comuni. Se realizeaza intre firme relativ egale sau intre
firme inegale, in care unele sunt dominante, au controlul asupra celorlalte
prin numarul de actiuni sau voturi in adunarea actionarilor. Impletirea
capitalurilor este frecventa in cazul societatilor pe actiuni, intrucat
actiunile sunt liber cesibile. In felul acesta se nasc entitati care au un
comportament distinct pe piata, in folosul ansamblului structurii. Situatiile tipice sunt:
|
Intreprinderi
legate prin participare reciproca la
capital (intreprinderi surori, fara a exista, formal, o conducere
unitara). Fiecare firma detine peste 25% din capitalul social al celorlalte
avand un rol important in conducerea lor. Ele raman independente juridic
insa cedeaza o parte din independenta
economica intrucat au interese comune; fiecare intreprindere prospera numai
daca intreaga structura are succes. De exemplu, in cazul a trei intreprinderi, A, B, C, participarea
reciproca la capital se poate realiza astfel: capitalul firmei A este in
proprietatea firmei B 60%, firmei C 30%, diferenta de 10% apartine unui numar
de trei persoane fizice; capitalul firmei B este in proprietatea firmei A 26%, firmei C 27%, diferenta de
47% apartine altor firme din afara; iar capitalul firmei C este in
proprietatea firmei A 29% si firmei B 51%.
|
Concernul este o
concentrare de tip orizontal, vertical sau anorganic realizata de catre
intreprinderi care se mentin ca persoane juridice dar renunta complet la
independenta economica in favoarea unei conduceri unitare. Formula este uzuala
in cazul unor intreprinderi subordonate
intreprinderii care detine pachetul majoritar. Aceasta decide mentinerea
personalitatii juridice, a numelui, a marcilor, licentelor dar controleaza integral
strategia si politica economica a firmelor subordonate. De multe ori societatea
"mama" este una de finantare si administrare care coordoneaza gruparea, fara a
derula in nume propriu activitati de productie sau servicii destinate pietei
(Holding). Uneori poate fi o "umbrela" cu sediul intr-un "paradis fiscal".
Fuziunea intreprinderilor cu pierderea personalitatii juridice. Se constituie un trust care are personalitatea juridica (si numele) uneia din
vechile intreprinderi sau apare ca persoana juridica noua. Exista doua modalitati de
constituire:
|
Absorbtia.
O intreprindere puternica preia (cumpara) alta intreprindere aflata in
dificultate sau care opteaza pentru aceasta solutie. Aceasta din urma dispare
ca persoana juridica, activul si pasivul ei sunt preluate de cumparator.
Procesul se poate realiza cu sau fara acordul proprietarilor intreprinderii
preluate prin achizitia actiunilor direct de la detinatorii acestora sau de
pe pietele organizate.
Fuziunea prin crearea unei noi intreprinderi si disparitia celor care au
fuzionat. Este, in general, o solutie convenita de intreprinderile care
fuzioneaza. Prin participarea cu bunurile,
lichiditatile, marcile, tehnologiile, personalul si relatiile fiecarei
intreprinderi la constituirea celei noi apar intreprinderi puternice.
|
In multe tari exista o legislatie pentru protectia concurentei
care interzice anumite forme de cooperare sau le supune controlului
autoritatilor (vezi Legea concurentei).
https://www.oficiulconcurentei.ro/
