Conceptul de intreprindere

Conceptul de intreprindere

Intreprinderea este veriga primara, de baza a economiei, la nivelul care­ia se desfasoara activitatile specifice profilului ei si se realizeaza procesul de management al acestora.

Privite sub raportul naturii si continutului lor, activitatile din cadrul unei intreprinderi sunt grupate pe functiuni ale acesteia.

O functiune a intreprinderii include un ansamblu de activitati omogene, complementare sau conexe, efectuate de un personal cu o anumita speciali­zare, pe baza unui sistem organizatoric si metodologic adecvat. Specificitatea fiecarei functiuni se reflecta si in particularizarea actiunilor manageriale pro­prii, in contextul cerintelor impuse de realizarea obiectivelor generale ale in­treprinderii.

Primele studii in domeniul functiunilor intreprinderii au fost efectuate de Henry Fayol care, in lucrarea sa de la inceputul secolului XX ("Conducerea generala si industriala' aparuta in 1916), delimiteaza sase grupe de activitati si defineste functiunile corespunzatoare lor: tehnica, comerciala, contabila, financiara, administrativa si de securitate.

Odata cu dezvoltarea si cresterea complexitatii activitatilor economice s-au inregistrat evolutii si sub raportul functiunilor intreprinderii, aparand

modificari in nomenclatura si continutul lor, in intensitatea de manifestare a acestora, in relatiile care se stabilesc intre ele etc.

Ca urmare, in conditiile etapei actuale sunt recunoscute de catre marea majoritate a specialistilor in domeniu urmatoarele cinci functiuni ale intre­prinderii moderne: cercetare-dezvoltare, comerciala, productie, resurse uma­ne si financiar-contabila.

Caracterizarea acestor functiuni si a managementului specific lor va con­stitui obiectul altor capitole din cadrul lucrarii de fata.

Definirea conceptului de intreprindere a reprezentat o preocupare de baza pentru numerosi cercetatori. Fiecai'e dintre ei a pus accentul pe anumite laturi care o caracterizeaza, in functie de scopurile urmarite prin studiile efectuate, avand in acelasi timp unele limite specifice contextului economic si social din perioada de realizare a cercetarilor.

in general, definitiile prezentate in literatura de specialitate se incadrea­za in cele trei conceptii teoretice de abordare a intreprinderii - materialista, personalista si sistemica - cu principiile lor specifice, adaptate la caracteris­ticile diferitelor etape de evolutie a cercetarilor in domeniu.

Pe baza noilor abordari ale conceptului de intreprindere in contextul im­perativelor economiei de piata, aceasta este definita ca un grup de persoane, organizat pe baza unor criterii juridice, economice si tehnologice, care con­cepe si realizeaza un proces de productie specific, in vederea oferirii pe piata a produselor executate pentru satisfacerea anumitor nevoi si cerinte ale clien­tilor sai

in functie de profilul activitatii intreprinderii, produsele executate de a-ceasta se pot prezenta fie sub forma unor bunuri materiale pentru consum productiv (echipamente de productie, materii prime si materiale, energie etc.) sau individual (bunuri alimentare, de larg consum, de folosinta indelungata s.a.), fie ca lucrari (tehnologice, de montaj, de reparatii sau de alta natura) ori servicii (personale, de afaceri, publice sau pentru alte necesitati).

Pentru realizarea conditiilor impuse de economia de piata, activitatea intreprinderii trebuie sa se desfasoare in conformitate cu cerintele unor prin­cipii fundamentale de functionare a acesteia.

a) Principiul eficientei si rentabilitatii. El presupune, pe de o parte, preo­cuparea permanenta a intreprinderii pentru utilizarea rationala a tuturor re­surselor de productie si informationale de care dispune, iar pe de alta parte, folosirea veniturilor realizate pentru acoperirea cheltuielilor de executare si distribuire a productiei, rambursarea creditelor angajate si a dobanzilor afe-

rente, amortizarea investitiilor efectuate si obtinerea unui anumit profit, cu perspective de mentinere sau crestere pe termen lung.

b)   Principiul autonomiei functionale si financiare. in linii generale, aces­ta se caracterizeaza prin trei aspecte esentiale: autonomia de decizie a intre­prinderii, responsabilitatea rezultatelor obtinute si asumarea riscului de rea­lizare a diverselor actiuni. Din punct de vedere practic, el se materializeaza intr-o serie de caracteristici care definesc activitatea curenta a intreprinderii, ca de exemplu: functionarea acesteia pe baza strategiilor economice, politi­cilor manageriale si planurilor elaborate si adoptate de organismele de mana­gement proprii; organizarea sistemului de evidenta, urmarire, control si de valorificare a informatiilor oferite de acesta; deschiderea conturilor la banci pentru pastrarea disponibilitatilor banesti si efectuarea operatiunilor financia­re; participarea la circuitul economic prin stabilirea de relatii economico-financiare directe cu alte organizatii s.a.

c)    Principiul desfasurarii activitatilor in functie de cerintele pietei, ale cli­entilor. Acest principiu scoate in evidenta prioritatea procesului de vanzari in raporturile sale cu celelalte activitati din componenta functiunilor intre­prinderii. Conform lui, productia intreprinderii se fundamenteaza in princi­pal pe baza cerintelor pietei; ele stabilesc ceea ce este necesar sa faca intre­prinderea sub raportul productiei sale, adica ce, cat, cum, cand si pentru cine trebuie sa produca.

in aceste conditii, pentru cunoasterea caracteristicilor pietei, stimularea si orientarea cererii existente, satisfacerea cat mai exacta a nevoilor si cerinte­lor individualizate ale diferitelor categorii de clienti, se impune adoptarea unor politici adecvate de marketing.

d) Principiul concurentei. Conform cerintelor acestui principiu, prin poli­ticile manageriale adoptate intreprinderea trebuie sa urmareasca cu priorita­te cresterea gradului de competitivitate in relatiile sale cu concurentii. Aceas­ta presupune detinerea de catre intreprindere a unor avantaje concurentiale durabile, incadrate in sfera factorilor-cheie de asigurare a succesului in com­petitia economica din fiecare domeniu de afaceri in care opereaza.

Infiintarea si functionarea unei intreprinderi presupun existenta conco­mitenta a trei componente de baza, care o definesc ca entitate distincta, cu functionalitate proprie. Acestea sunt:

- cuplurile produse - piete, care se concretizeaza in portofoliul pro­duselor oferite clientilor de catre intreprindere si in pietele carora acestea le sunt adresate;

investitorii de capital, care detin puterea de decizie formala la nive­lul intreprinderii si isi risca capitalul angajat, in scopul obtinerii unui profit scontat ori al asigurarii anumitor 'avantaje' economice sau neeconomice;

salariatii intreprinderii, care isi pun la dispozitia acesteia capacita­tea lor fizica si intelectuala, abilitatile profesionale, experienta, talentul etc, in schimbul unui salariu primit, al conditiilor de munca asigurate si al altor elemente de motivare materiala sau morala.