StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Solutii reale pentru planuri de succes
MARKETING

Marketingul reprezinta "stiinta si arta de a convinge clientii sa cumpere" Philip Kotler definea marketingul ca "un proces social si managerial prin care indivizi sau grupuri de indivizi obtin ceea ce le este necesar si doresc prin crearea, oferirea si schimbul de produse si servicii avand o anumita valoare". Simplist, marketingul reprezinta "arta si stiinta de a vinde".

StiuCum Home » marketing » marketing international » Tehnici si metode in examinarile psihologice
Trimite articolul prin email Testele psihologice : Tehnici si metode in examinarile psihologice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Testele psihologice



Exista mai multe intelesuri si definitii pentru cuntul test", de la semnificatii simple precum o punere la incercare", la semnificatii generale implicand orice proba psihologica. Totusi, intr-o definitie aproximati, vom intelege prin test psihologic acele probe standardizate menite sa aprecieze nivelul de dezvoltare a uneia sau mai multor abilitati ori trasaturi psihice si care beneficiaza de caracteristici psihometrice accepile.
Standardizarea vizeaza atat instructiunile de utilizare, cat si continutul testului si modalitatea de eluare a raspunsurilor. Caracteristicile psihometrice se refera la capacitatea probei de a masura cat mai corect ceea ce-si propune, silind totodata diferente intre indivizi.
Spre deosebire de activitatea de cercetare, in psihodiagnostic testele utilizate necesita o alta conditie suplimentara, existenta unui etalon pentru a putea a rezultatele obtinute



la populatia din care fac parte persoanele testate. Logica testelor este foarte simpla. Prin astfel de probe se masoara un esantion de comportamente, care, daca au fost bine selectate, faciliteaza predictia asupra modului de comportament al individului in viata reala.In functie de diverse criterii, exista mai multe categorii de teste. De mentionat ca aceste categorii nu sunt exclusive, o proba psihologica fiind caracterizata de mai multe criterii. De exemplu, Inventarul de Personalitate California, una dintre cele mai utilizate probe in domeniul selectiei de personal, este o proba de tip creion-hartie, verbala, cu un continut fix, fara limita de timp, ce poate fi aplicata individual sau colectiv, urmarind sa dezluie caracteristicile personalitatii subiectului testat.
Indiferent de tipul probei, liditatea, fidelitatea si sensibilitatea acesteia raman principalii indicatori de apreciere a calitatii unui test psihologic.
Validitatea unei probe este primul si cel mai important pilon de apreciere a unui test psihologic, deoarece un test este lid daca masoara ceea ce-si propune, si nu altce. Pentru a aprecia acest lucru, exista patru forme de liditate : liditatea de fatada, liditatea de continut, liditatea privind criteriul si liditatea de construct (Neuman, 1997). Prima dintre ele are un caracter subiectiv, vizand gradul in care comunitatea stiintifica este dispusa sa accepte o anumita proba ca test de masurare a unui construct. De aceea, ea nu apare mentionata in multe publicatii, acestea rezumandu-se la a le discuta doar pe ultimele trei (Bryant, 2000).
Atat aspectele de liditate, cat si cele de fidelitate vor fi mai bine intelese apeland la urmatorul exemplu ipotetic.
Seful dumneavoastra din compania X solicita sa eluati angajatii in ceea ce priveste tendinta de a incalca regulile". Singura idee care vine in minte este aceea de a realiza un test prin care sa apreciati aceste tendinte ale angajatilor. Studiind literatura de specialitate, v-ati oprit asupra a trei aspecte psihologice care pot concura spre incalcarea regulilor : flexibilitatea ridicata ; impulsivitatea si predominanta atribuirilor externe in caz de esec (neasumarea responsabilitatii personale). in final, ati constituit un set de 45 de itemi, cate 15 pentru fiecare scala in parte.


Validitatea de continut
Este indeplinita daca un test contine itemi care vizeaza toate aspectele incluse in constructul vehiculat. De pilda, daca toti itemii formulati masoara doar impulsivitatea, proba respecti nu poate fi lida pentru a aprecia tendinta de a incalca regulile, deoarece nu exista o suprapunere intre cele doua concepte. Tinand cont ca au fost inclusi cate 15 itemi pentru fiecare domeniu de interes, se poate spune ca proba respecti are liditate de continut. Merita remarcat ca acest continut al probelor este dependent de teoriile psihologice din spatele lor. Astfel, daca in privinta tendintei de a incalca regulile existau doua teorii concurente, dintre care una stipula existenta celor trei aspecte psihologice prezentate anterior, iar cealalta, existenta a cinci asemenea componente, putem afirma ca proba realizata are o liditate de continut doar in atie cu prima teorie, nu si cu a doua.


Validitatea privind criteriul
Asa cum rezulta si din titulatura, utilizeaza un criteriu extern cunoscut ca un reprezentant fidel al constructului urmarit. Cu alte cuvinte, se a noul instrument cu alte modalitati de eluare deja existente si care sunt percepute ca masuratori fidele ale constructului. Exista mai multe strategii de actiune pentru a demonstra liditatea privind criteriul.
Una dintre cele mai cunoscute forme este liditatea predicti. Aceasta presupune urmarirea in timp a subiectilor testati. Prin analiza de regresie se poate sili apoi in ce masura persoanele care au obtinut un rezultat ridicat la noul test au comis mai multe nereguli. Daca acest lucru se confirma, proba construita are liditate predicti. Aceasta strategie de liditate are o importanta capitala pentru psihologia muncii si organi-zationala deoarece procesul de selectie profesionala presupune tocmai acest lucru, si anume gasirea unor probe sau tehnici de eluare prin care sa fie selectati candidatii potriviti pentru a desfasura activitatea ceruta.
O alta strategie de eluare a liditatii privind criteriul este liditatea concurenta. O proba are liditate concurenta in cazul in care coreleaza pozitiv cu alte teste ce masoara acelasi lucru. Asadar, pentru a sili liditatea concurenta, este nevoie sa aplicam cel putin inca o proba care masoara tendinta spre incalcarea regulilor. in cazul in care nu exista sau nu dispunem de un alt instrument de masurare, ne putem increde doar in liditatea predicti a testului construit.
A treia strategie de estimare a liditatii privind criteriul este liditatea retrospecti, care este o reflectie a strategiei predictive. Ea poate fi apreciata numai daca exista o statistica anterioara cu privire la criteriul eluat. De pilda, in cazul in care compania respecti detine o statistica asupra fiecarui angajat cu privire la numarul si gravitatea incalcarii regulilor, se poate estima o astfel de liditate. Vom putea spune ca proba noastra are liditate retrospecti daca persoanele care au obtinut rezultate ridicate la testul nostru sunt si cele care au sarsit cele mai multe abateri de la regulamentul de ordine interioara, spre exemplu.
Validitatea de construct
Urmareste in ce masura structura rezultatelor obtinute prin proba respecti corespunde inferentelor teoretice respective, obtinute prin alte probe psihologice. Aceasta poate fi facuta prin doua strategii complementare : liditatea convergenta si liditatea divergenta. O metoda complexa de testare simultana a ambelor forme este matricea multitrasaturi--multimetode, ce apeleaza la analiza factoriala confirmatorie.
Mai simpla este insa estimarea distincta a celor doua strategii ale liditatii de construct. De exemplu, testul are liditate convergenta daca estimeaza corect relatia dintre doua constructe teoretice, cum ar fi corelatia poziti intre tendinta de a incalca regulile si riscul de a suferi accidente de munca. Proba trebui sa coreleze la nivelul estimat cu acest construct, astfel incat persoanele care au suferit mai frecvent accidente de munca sa fie si cele care au obtinut scoruri mai mari la proba de eluare a tendintei de incalcare a regulilor. Mai mult, intre scalele acesteia, cele care afecteaza cel mai mult aparitia accidentelor de munca, asa cum este flexibilitatea excesi, ar trebui sa coreleze cel mai bine cu accidentele de munca.
Validitatea divergenta sau discriminanta presupune un demers opus. De pilda, pentru a evidentia impulsivitatea masurata prin una dintre scalele probei, vom putea utiliza o scala de impulsivitate com


plementara. Daca aceasta nu corela cu celelalte doua scale ale probei de eluare a tendintei de a incalca regulile, dar se asocia pozitiv cu scala de impulsivitate, vom putea spune ca scala respecti dispune de o liditate divergenta. Proba, in ansamblul ei, poate fi de asemenea ata cu teste ce masoara concepte apropiate, dar distincte, cum ar fi tendinta de a comite accidente de munca sau atitudinea fata de birocratie. Pentru a afirma ca proba dispune de o liditate divergenta, ea trebuie sa coreleze cu probele ce masoara constructe apropiate, dar distincte, insa intensitatea acestei legaturi trebuie sa fie mai mica decat relatia dintre proba in cauza si alte probe care masoara tot tendinta de incalcare a regulilor.
Prin urmare, pentru a afirma ca o proba este lida, e nevoie ca ea sa dovedeasca mai multe tipuri de liditate. in practica se intalnesc putine probe care sa fi fost lidate prin toate aceste strategii, de cele mai multe ori alegandu-se o solutie de compromis, de testare a liditatii doar prin cate metode. Din perspecti utilizarii acestor instrumente in selectia psihologica a candidatilor la angajare, liditatea privind un criteriu de tip predictiv este cea mai importanta.


Fidelitatea
Este al doilea pilon in judecarea calitatilor psihometrice ale unui test. Degeaba un test masoara intr-ader ceea ce-si propune, daca masuratorile sale sunt incorecte sau insile, adica pline de erori. John si Benet-Martinez (2000) sintetizeaza cele patru fatete ale generalizarii care pot fi analizate pentru a aprecia gradul de fidelitate a unei probe. Ele sunt prezentate in elul 2.Inainte de a prezenta elul respectiv merita sa discutam pe scurt ura 2. Imaginea din stanga simbolizeaza o proba psihologica ce indeplineste atat criteriile de liditate (toate sagetile au mers direct la tinta), cat si pe cele de fidelitate (toate sagetile au condus la rezultate apropiate, daca nu identice). Imaginea din mijloc simbolizeaza o proba cu fidelitate ridicata (toate sagetile tind sa indice acelasi lucru), dar cu liditate scazuta (deoarece ele nu tintesc ceea ce ar fi trebuit sa tinteasca). in sfarsit, imaginea din dreapta indica o proba cu liditate ridicata (toate sagetile au nimerit tinta dorita), dar fidelitate scazuta (neexistand o silitate intre aruncari).
De departe, cel mai utilizat indicator al fidelitatii este coeficientul a Cronbach. Aceasta situatie se datoreaza dificultatii de a obtine ceilalti coeficienti de fidelitate, care presupun fie testarea repetata a acelorasi subiecti (silitatea), fie construirea probei respective in cel putin doua forme paralele (echilenta). De asemenea, sunt mai rare situatiile de includere a obsertorilor in aprecierea fidelitatii unor probe psihologice, acest tip de fidelitate fiind mult mai raspandit in aprecierea fidelitatii masuratorilor obtinute pe baza de obsertie. Mai mult, coeficientul de consistenta interna a Cronbach este o forma generalizata a metodei injumatatirii probei, ca si a altor coeficienti de fidelitate specifici, precum Kuder-Richardson.
Totusi, in ciuda utilizarii frecvente a acestui indicator, trebuie sa raspundem la doua intrebari pentru a evita erorile de interpretare a acestuia: ce lori a Cronbach sunt adecte ? Care sunt limitele a Cronbach ?
La cea dintai intrebare, raspunsul nu este atat de simplu pe cat pare la prima vedere, a Cronbach riaza intre 0 si 1 : cu cat lorile sunt mai apropiate de 1, cu atat proba are o fidelitate mai mare. Asa cum remarcau Kerlinger si Lee (2000), cei mai multi autori aleg pragul de .70 ca limita inferioara de acceptare a fidelitatii unei probe psihologice. De altfel, cele mai multe probe au o fidelitate cuprinsa intre .60 si .95. Totusi, in scop predictiv, o loare de .70 nu este considerata accepila, deoarece restul de .30 este dat de erorile de masurare; or, nu ne putem permite sa selectam candidatii pentru angajare pe baza unor masuratori cu un grad atat de ridicat de eroare. De aceea, in asemenea situatii se prefera alegerea probelor care au o consistenta interna de peste .80, daca nu chiar de .90.
Raspunzand la cea de-a doua intrebare, vom aminti trei limite importante ale lui a Cronbach, si anume:
a) loarea sa este dependenta de numarul de itemi ai scalei; astfel, o proba alcatuita din cinci itemi intre care exista o corelatie medie de .50 poate avea acelasi a Cronbach ca o proba cu 15 itemi intre care exista o corelatie scazuta de .15 ; cu cat o proba are mai multi itemi, cu atat consistenta interna creste, exceptia fiind data de situatiile in care itemii coreleaza negativ intre ei, fapt intalnit atunci cand ei masoara lucruri diferite;
b) un a Cronbach ridicat nu indica neaparat unidimensionalitatea scalei, deci consistenta interna ridicata a itemilor scalei; datorita numarului mare de itemi al unor probe, se pot obtine coeficienti a Cronbach ridicati, dar care sa mascheze faptul ca exista doi sau mai multi factori masurati prin proba respecti;
c) a Cronbach nu acopera toata paleta fidelitatii unei probe; de exemplu, o loare ridicata de peste . 80 nu constituie o garantie a silitatii in timp a rezultatelor date de subiecti; pentru a testa aceasta fateta a fidelitatii, este nevoie sa se aplice proba de cel putin doua ori, la interle de timp diferite; tot ceea ce arata a Cronbach este doar consistenta interna a probei, adica in ce masura itemii care stau la baza probei masoara, toti, cu intensitate aproximativ egala, constructul dorit.
Sensibilitatea testului
Chiar daca o proba are liditate si fidelitate ridicata, cu alte cuvinte, daca ne putem increde ca rezultatele obtinute masoara corect riabila de interes, o proba psihologica mai trebuie sa dovedeasca si o buna sensibilitate. Aceasta poate fi inteleasa ca o capacitate de discriminare si sesizare a diferentelor dintre subiecti. Spre exemplu, daca avem sase persoane care au cunostinte teoretice de niveluri diferite, sa presupunem, de notele: 3, 4, 6, 8, 9, 10, iar in urma aplicarii unei probe acestea obtin rezultatele 3, 4, 6, 9, 9, 9. am putea spune ca proba sufera in privinta sensibilitatii mai ales pentru subiectii care obtin rezultate bune, desi masoara ceea ce-si propune si o face cu erori destul de mici. Cu alte cuvinte, proba nu poate sa discrimineze intre diferentele reale existente in cazul subiectilor cu bune cunostinte teoretice, insa are o buna sensibilitate in a discrimina deosebirile intalnite la subiectii cu cunostinte teoretice mai putin dezvoltate. Pentru a da doda de o buna sensibilitate, o proba psihologica trebuie sa aiba capacitatea de a diferentia intre subiecti pe toata amplitudinea riabilei masurate.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact