CONTUL - PROCEDEU DE BAZA AL METODEI CONTABILITATII

CONTUL

v Definitie : Contul este un procedeu al metodei contabilitatii care reflecta existenta si miscarea fiecarui element patrimonial, ca efect al modificarilor produse de operatiile economice ce au loc intr-o perioada de gestiune (exercitiu financiar).

l  Pentru fiecare categorie de active, datorii si capital propriu se deschide un cont care tine evidenta existentei si miscarilor care se produc asupra acestora.

l   alanta existentei initiale si a modificarilor elementelor patrimoniale reflectate in contul contabil se exprima astfel:

Existent Cresteri - Micsorari = Existent

Initial final

STRUCTURA CONTULUI

vElementele componente ale structurii contului sunt:

Ø    Titlul contului + simbolul contului

Ø    Partile contului (debit si credit)

Ø    3. Rulajul (miscarea) contului (R)

Ø    4. Total sume (Ts)

Ø    5. Data si explicatia operatiei economice

Ø    6. Soldul contului (S)

Ø   1. Titlul contului indica denumirea elementului patrimonial a carui evidenta o tine si care exprima, de fapt, continutul economic al contului.

La titlul contului se ataseaza un simbol cifric

Ø   2. Partile contului realizeaza functia de sistematizare. Acestea sunt distincte si opuse si dau contului forma unei balante sau a literei 'T', in cele doua parti ale balantei 'cont' se inscriu distinct sumele ce reprezinta intrari, cresteri, majorari de cele care reprezinta iesiri, scaderi, diminuari ale elementului patrimonial a carui socoteala o tine contul. In mod conventional, partea stanga a contului a fost numita Debit (D) si partea dreapta Credit (C).

Ø  3. Rulajul (miscarea) contului (R)

Totalitatea sumelor inregistrate in Debitul sau in Creditul unui cont reprezentand cresterile sau micsorarile elementului patrimonial a carui evidenta o tine, intr-o anumita perioada, reprezinta miscarea contului sau rulajul (R).

Sumele inregistrate in debitul contului se numesc sume debitoare si formeaza rulajul debitor (Rd) al contului, iar

Sumele inregistrate in creditul contului se numesc sume creditoare si formeaza rulajul creditor (Rc) al contului.

Ø  4. Total sume (Ts)

Prin adunarea existentului initial debitor (Sid) cu rulajul debitor (Rd) se obtine "total sume debitoare" (Tsd) si prin adunarea existentului initial creditor (Sic) cu rulajul creditor se obtine "total sume creditoare" (Tsc).

Intotdeauna existentul initial este pe aceeasi parte a contului pe care se inregistreaza cresterile elementelor patrimoniale.

Ø    5.Data si explicatia operatiei economice

Data indica ziua, luna si anul cand a avut loc operatia economica reflectata in conturi.

Explicatia operatiei economice imbraca doua forme:

- descriptiva cand se descrie pe scurt continutul operatiei economice cu precizarea documentului justificativ. De exemplu "s-a incasat prin casierie cu chitanta nr.01243 din 15.03.2005 suma de 4.000 lei de la clientul 'x'."

- contabila cand se arata titlul contului care reprezinta celalalt post bilantier influentat de operatia economica. In exemplul de mai sus,incasarea clientilor prin contul 411 "Clientii", analitic societatea "x".

Ø   6. Soldul contului (S)

Soldul contului reprezinta existentul de elemente patrimoniale la un moment dat. Acest sold se stabileste la sfarsitul perioadelor de gestiune sau ori de cate ori este nevoie ca diferenta intre total sume debitoare (Tsd) si total sume creditoare (Tsc).

Situatii posibile:

o    Daca totalul sumelor debitoare este mai mare decat totalul
sumelor creditoare, soldul contului se numeste 'sold debitor' (Sd)

o    Daca totalul sumelor creditoare este mai mare decat totalul sumelor
debitoare soldul contului se numeste 'sold creditor' (Sc).

o    Daca totalul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare contul are sold 0 sau balansat sau inchis.

Ø 6. Soldul contului (S)

Folosind notatiile de mai sus cele trei ipostaze ale soldului conturilor se redau astfel:

Tsd > Tsc => Sd = Tsd - Tsc

Tsc > Tsd => Sc = Tsc - Tsd

Tsd = Tsc => S = 0

Ø   6. Soldul contului (S)

Soldul conturilor este de doua feluri:

- sold initial (Si) care poate fi debitor (Sid) sau creditor (Sic) si care se preia la inceputul perioadei de gestiune din bilantul contabil ca valoare a postului bilantier de Activ sau Pasiv pe care il reflecta contul respectiv, realizandu-se astfel legatura dintre bilant si cont.

- sold final (Sf) care poate fi debitor (Sfd) sau creditor (Sfc) si care este preluat prin intermediul balantei de verificare, la sfarsitul perioadei de gestiune, in bilantul contabil, realizandu-se astfel legatura dintre cont si bilant.

Forma contului

Ø Contul poate fi reprezentat in doua forme:

Forma bilaterala

Forma unilaterala

Forma sah

Forma contului cu duble valori

Intr-una din parti se inregistreaza existentul initial si cresterile elementului pentru care s-a deschis contul respectiv,

In cealalta parte se inregistreaza micsorarile. Conventional, s-a stabilit ca

o     In cazul conturilor de bunuri economice existentele initiale si cresterile sa se inregistreze in partea stanga, iar micsorarile in partea dreapta.

o     In cazul conturilor de surse de finantare inregistrarile se fac invers: existentele initiale si cresterile se inregistreaza in partea dreapta, iar incasarile in partea stanga.

Ø    Forma unilaterala a contului se caracterizeaza prin aceea ca, intr-o parte a sa exista o singura serie de coloane pentru numar curent, data si explicatia operatiunii economice care se inregistreaza, indiferent daca sunt cresteri sau micsorari, iar coloanele de sume debitoare si creditoare sunt alaturate.

Ø    Forma sah a contului se caracterizeaza prin aceea ca, atat pentru debit, cat si pentru credit se deschide cate o fisa distincta, in care debitul apare in corespondenta cu conturile creditoare, iar creditul in corespondenta cu conturile debitoare.

Ø    Forma contului cu duble valori indiferent de modelul sub care se prezinta contul respectiv (bilateral, unilateral, sah etc.) aceasta are coloane pentru inscrierea sumelor atat in moneda tarii noastre, cat si in moneda straina a tarii cu care avem relatii economice.

Ø   Functii pe care le indeplinesc anumite conturi

Functia statistica consta in faptul ca unele conturi furnizeaza date cu caracter statistic cum sunt: volumul activelor (mijloace fixe, marfuri, produse finite), cheltuieli cu manopera (salariile, CAS etc.); profitul obtinut.

Functia de calculatie o au acele conturi care ajuta la calcularea costurilor de productie, a preturilor de livrare.

Functia de control se exercita de catre acele conturi prin care se efectueaza controlul integritatii patrimoniului (stocuri, trezorerie etc.), a costurilor efective in comparatie cu cele antecalculate etc.

FUNCTIILE CONTULUI

Ø   Functii pe care le indeplinesc toate conturile

Functia economica consta in faptul ca fiecare cont tine evidenta unui anumit element patrimonial si rezultat financiar care indica chiar continutul economic al contului respectiv. Functia economica reiese din denumirea contului.

Functia de grupare consta in faptul ca in conturi se inregistreaza elemente patrimoniale omogene. Spre exemplu; salariile tuturor angajatilor sunt reflectate intr-un singur cont "Personal-remuneratii datorate" sau toate operatiile privind clientii unitatii patrimoniale se inregistreaza intr-un singur cont "Clienti".

Functia de calcul consta in efectuarea in conturi a calculelor privind marimea miscarilor (cresteri si diminuari) si a existentului la un moment dat.

Functia de sistematizare se realizeaza prin constructia contului pe doua parti care permite oglindirea separata a operatiilor care produc cresteri ale elementelor patrimoniale de cele care produc micsorarea acelorasi elemente.

Functia contabila este strans legata de functia economica si se concretizeaza intr-un anumit mod de functionare al conturilor determinat strict de continutul lor economic.

REGULILE DE FUNCTIONARE A CONTURILOR

Ø    Determinarea si intelegerea regulilor de functionare a conturilorpleaca de la bilant si principiul dublei reprezentari a patrimoniului ca active si pasive care creeaza baza aplicarii principiului dublei inregistrari a operatiilor economice cu ajutorul conturilor.

Ø    Legatura dintre bilant si cont si dintre cont si bilant prin existentul (soldul) initial si final care se preia sau se transpune din si in posturile bilantiere, creeaza de asemenea premisa identificarii regulilor de functionare a conturilor.

Ø    Prin descompunerea bilantului in conturi vom avea doua feluri de conturi functie de partea din bilant

o     Conturi de Activ preluate din Activul bilantului vor reflecta active patrimoniale

o     Conturi de Pasiv preluate din Pasivul bilantului vor reflecta pasive patrimoniale.

Ø  Reguli de functionare a conturilor

v  Regula de functionare privind inregistrarea existentelor initiale

Conturile de activ incep sa functioneze prin debitare. Se debiteaza cu existentele de elemente patrimoniale (active) preluate din activul bilantului.

Conturile de pasiv incep sa functioneze prin creditare.

v   Regula de functionare privind inregistrarea cresterilor elementelor patrimoniale

Conturile de activ se debiteaza cu intrarile, cresterile, majorarile elementelor patrimoniale de activ.

Conturile de pasiv se crediteaza cu intrarile, cresterile, majorarile elementelor patrimoniale de pasiv.

v   Regula de functionare privind inregistrarea scaderilor elementelor patrimoniale

Conturile de activ se crediteaza cu micsorarile, scaderile, diminuarile elementelor patrimoniale de activ (active).

Conturile de pasiv se debiteaza cu micsorarile, scaderile, diminuarile elementelor patrimoniale de pasiv (pasive).

Din aceste trei reguli de functionare a conturilor s-au sintetizat doua reguli generale de functionare a conturilor de activ si de pasiv, si anume:

v   Conturile de Activ incep sa functioneze prin debitare. Se debiteaza cu existentul sau soldul initial preluat din activul bilantului si cu cresterile ulterioare ale activelor si se crediteaza cu reducerile activelor. Soldul lor poate fi Debitor sau zero.

v   Conturile de Pasiv incep sa functioneze prin creditare. Se crediteaza cu existentul sau soldul initial preluat din pasivul bilantului si cu cresterile ulterioare ale pasivelor si se debiteaza cu reducerile pasivelor. Soldul lor poate fi Creditor sau zero.

l    Dupa modul in care accepta aceste doua reguli de functionare conturile sunt de doua feluri:

l    Conturi monofunctionale care functioneaza numai dupa regula conturilor de Activ sau numai dupa regula conturilor de Pasiv si au intotdeauna la sfarsitul perioadei de gestiune un singur fel de sold: Debitor sau Creditor fiind deci, numai conturi de Activ sau numai conturi de Pasiv.

l    Conturi bifunctionale care functioneaza fie dupa regula conturilor de Activ, fie dupa regula conturilor de Pasiv si pot avea la un moment dat fie sold Debitor, fie sold Creditor. Functie de soldul pe care il au la sfarsitul perioadei (Debitor sau Creditor) au caracterul de conturi de Activ daca au sold final Debitor sau de conturi de Pasiv daca au sold final Creditor.

v   Dubla inregistrare -Definitie: operarea simultana si cu aceeasi suma, in conturi, a cresterilor si scaderilor care se produc in componenta si structura patrimoniului ca urmare a producerii operatiilor economice.

v   Dubla inregistrare- Efecte:

da posibilitatea inregistrarii simultane a cresterilor si/sau micsorarilor care se produc in componenta activelor si/sau pasivelor;

permite urmarirea existentei si modificarilor elementelor patrimoniale sub dublu aspect: al componentei si al modului de provenienta;

asigura efectuarea a doua serii de calcule: una asupra Activului si alta asupra Pasivului bilantului;

asigura egalitatea permanenta dintre activul si pasivul bilantului;

asigura verificarea exactitatii inregistrarilor din conturi prin egalitatea dintre total rulaje debitoare si creditoare din conturi;

asigura legatura reciproca intre conturile in care se inregistreaza operatia economica.   

CORESPONDENTA CONTURILOR

Ø   Alegerea conturilor in care se reflecta o operatie economica se face functie de

natura operatiei economice (vanzare, cumparare, plata, incasare etc.)

natura modificarilor pe care le produce (cresteri sau scaderi).

Natura operatiei economice, prin continutul sau economic creeaza o legatura de interdependenta intre conturile in care se va reflecta operatia respectiva. Legatura este organica si logica.

o     Legatura intre conturile care se debiteaza si care se crediteaza pentru inregistrarea in contabilitate a unei operatii economice, legatura determinata de continutul economic al operatiei, se numeste corespondenta conturilor.

o     Conturile intre care se stabileste aceasta legatura se numesc conturi corespondente. Ele se stabilesc pentru fiecare operatie economica, pe baza documentelor justificative.

Conturile corespondente pot fi, functie de natura modificarilor pe care le produc asupra bilantului, urmatoarele:

o    de activ - cand operatia produce modificari de tipul:

A+x-x=P

o    de pasiv - cand operatia produce modificari de tipul:

A=P+x-x

o    de activ si de pasiv cand operatia produce modificari de tipul:

A ± x = P ± x