StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a stapani AFACERILE!
CONTABILITATE

Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, in care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie ss asigure inregistrarea cronologica și sistematica, prelucrarea, publicarea și pastrarea informațiilor cu privire la poziția financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atâst pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti și potentiali, creditorii financiari și comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori"

StiuCum Home » CONTABILITATE » standarde internationale
Trimite articolul prin email Introducere in tematica disciplinei de convergente contabile internationale : Standarde internationale Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Introducere in tematica disciplinei de convergente contabile internationale



Introducere in tematica disciplinei de convergente contabile internationale



Globalizarea afacerilor si nevoia de armonizarea contabila la nivel international





La originea procesului de normalizare contabila internationala sunt mai multe cauze, dar rolul determinant l-a avut procesul de concentrare a capitalului in firme internationale.

Dupa unele formulari, globalizarea este considerata ca fiind „tranzitia post-capitalista“, inceputa dupa socul petrolier din anii ’70, in care „inter­conexiunile economice dintre tari devin nesemnificative, in timp ce relatiile economice ale firmelor globale se amplifica la maximum, economia mondiala transformandu-se in economie globala“ (Marin, 2000).

Economia mondiala contemporana trece printr-o conversie de la modelul bazat pe economii nationale interdependente la modelul centrat pe o retea de firme multinationale, care activeaza la nivel global. Corporatiile multinationale au activitati in zeci de state si includ in structura lor sute sau chiar mii de firme individuale, aflate intre ele in relatii financiare, comerciale sau de alta natura. De exemplu, ABB – Asea Brown Boveri este o corporatie multinationala cu o cifra de afaceri anuala de 36 de miliarde de dolari, impartita in 1300 de firme din 140 de tari (Kaplan, 2001).

Internationalizarea este un obiectiv strategic al intreprinderii de talie mare, deoarece aceasta asigura noi piete de desfacere, obtinerea de avantaje fiscale, reducerea costurilor prin achizitia de factori de productie la preturi mai reduse, dar si noi surse de finantare. Deci o intreprindere aflata intr-o competitie interna­tionala obtine performanta si in functie atat de evolutiile pietelor inte 141f56b rnationale de bunuri si servicii, cat si de evolutiile pietelor financiare internationale. Existenta unor firme care opereaza la nivel global determina anumite mutatii in functionarea economiilor locale si in comunicarea financiara pentru operatorii de pe pietele internationale: datorita legaturilor financiare dintre companii dispersate pe mari spatii geografice, fenomenele economice locale sunt influentate de evenimente care au loc la mari distante si, in plus, apare nevoia unei informatii financiare comparabile, dar obtinute in contexte locale diferite.

Societatile care opereaza pe pietele financiare internationale au scopuri multiple, de la investitii in titluri straine si pana la emisiunea de actiuni si obligatiuni. La nivelul capitalurilor proprii, internationalizarea imbraca forma unei emisiuni de actiuni sau unei cotatii la o bursa straina. O cotatie internationala poate avea ca avantaj obtinerea de finantari la costuri mai reduse decat cele de pe piata nationala si atragerea unor investitori pentru care o investitie in alta tara este dificil de realizat din cauza costurilor unei asemenea tranzactii (este cazul actionarilor individuali si al micilor investitori institutionali). Mai mult, o cotatie in strainatate permite atragerea investitorilor obligati prin lege sa opereze doar pe piata locala si ofera investitorilor locali posibilitatea sa urmareasca evolutia cursului titlurilor in moneda lor nationala. Insa accesul unei intreprinderi pe piata financiara internationala are si „pretul“ lui, deoarece o astfel de intreprindere devine mai vulnerabila la turbulentele unei piete locale din cauza efectului de propagare a acestor disfunctii in sistemul financiar devenit global. Pentru a opera pe pietele internationale de capitaluri, investitorii trebuie sa detina informatii suficiente si comparabile privind diferitele oportunitati de investire.

Dupa cum se stie, cea mai mare parte a informatiilor care stau la baza deciziei de investire la nivelul firmei sunt furnizate de contabilitate. De aceea, contabilitatea a devenit astazi „limbajul afacerilor“. In general, se considera ca diferitele piete nationale de capitaluri sunt foarte asemanatoare, cu exceptia obligatiilor de publicare a informatiei financiare si regulilor contabile (principiile contabile retinute, bazele de evaluare, tehnicile de contabilizare). Aceasta situatie a facut ca, sub presiunea internationalizarii pietelor de capitaluri, sa asistam la un fenomen de armonizare si normalizare a contabilitatii firmelor la nivel mondial.

Se cunoaste ca, datorita cresterii rolului social al informatiei contabile, producerea si difuzarea de informatii contabile sunt reglementate, adica supuse unui proces de normalizare sau codificare contabila. La inceput, procesul de normalizare a contabilitatii firmelor a cunoscut doar o dimensiune nationala, insa cresterea fluxurilor internationale de marfuri si capitaluri a indus si o dimensiune internationala normalizarii contabile.

De regula, se face distinctie intre normalizare (sau standardizare) si armonizare contabila internationala.

Procesul de armonizare contabila are ca scop armonizarea normelor si practicilor contabile nationale pentru a facilita compararea situatiilor financiare intocmite si publicate de intreprinderi provenind din tari diferite, armonizarea fiind „o forma atenuata de normalizare si o prima etapa catre aceasta“ (Colasse, 2000). Pe langa asigurarea comparabilitatii informatiei financiare la nivel international, armonizarea contabila internationala are si avantajul ca aduce o economie de timp si resurse financiare care s-ar cheltui de catre societatile transnationale pentru consolidarea unei informatii contabile provenite din contexte contabile nationale diferite sau chiar foarte divergente.

In schimb, normalizarea contabilitatii firmelor are drept obiect aplicarea de norme contabile identice in acelasi spatiu geopolitic si urmareste crearea de practici contabile uniforme. In general, standardizarea contabila inseamna impunerea unui set de reguli contabile limitate sau chiar a unui singur standard, care se aplica in toate situatiile

Daca armonizarea contabila este un proces flexibil si deschis, prin care se urmareste atenuarea diferentelor majore dintre reglemen­tarile si practicile contabile din diferite tari, normalizarea (standardizarea) contabilitatii nu se acomodeaza diferentelor nationale, si de aceea se considera ca este mai dificil de aplicat la nivel international.



Armonizarea contabila la nivel mondial a devenit necesara odata cu dezvoltarea marilor piete financiare internationale, deoarece numai o informatie contabila de calitate, comparabila si inteligibila pentru operatorii locali, poate asigura transparenta si eficienta pietelor financiare. In felul acesta, compara­bilitatea si credibilitatea informatiilor furnizate de situatiile financiare reprezinta factori de functionare a economiei globale, deoarece asigura o mai buna alocare a resurselor financiare si o reducere a costurilor tranzactiilor.

De asemenea, trebuie aratat ca doar marile firme cu vocatie internationala sau care recurg la finantarea de pe pietele financiare internationale sunt direct interesate de armonizarea si standardizarea contabila la nivel mondial. Procesul de normalizare contabila internationala poate sa se desfasoare la nivel regional, adica sa vizeze normele contabile aplicabile firmelor din cadrul unui grup de tari, sau poate fi unul mondial, care sa se refere la norme contabile aplicabile intreprinderilor din toate tarile.

Desi la realizarea armonizarii contabile pe plan international contribuie mai multe organizatii interguvernamentale si organizatii ale profesiei contabile, procesul de normalizare contabila este marcat de lucrarile a doua organisme: Uniunea Europeana (UE) si Comitetul pentru Standardele Contabile Internationale (International Accounting Standards Board –  IASB ).

La nivelul Uniunii Europene, normalizarea contabilitatii firmelor face parte din procesul armonizarii dreptului societatilor comerciale pentru tarile membre. Lucrarile de armonizare contabila la nivel europen, incepute in anii ’70, s-au concretizat in mai multe directive, dintre care cele mai importante sunt: Directiva a IV-a privind conturile anuale ale societatilor de capitaluri, Directiva a VII-a privind conturile consolidate (ale grupurilor de societati), Directiva a VIII-a privind auditul legal al situatiilor financiare.

Directivele contabile europene sunt texte normative cu caracter obligatoriu pentru statele membre ale UE, dar aplicarea lor se realizeaza intr-un termen prevazut de fiecare directiva, prin incorporarea prevederilor lor in dreptul contabil al fiecarei tari. Directivele contabile europene prevad foarte multe optiuni care pot fi legiferate prin normele contabile ale fiecarei tari membre a UE, ceea ce a facut ca in reglementarile contabile ale tarilor comunitare sa se mentina inca importante diferentieri.

In ce priveste Comitetul pentru Standardele Contabile Internationale (IASB), acesta constituie astazi forumul cel mai influent si mai preocupat de elaborarea de norme contabile care sa fie aplicate la scara mondiala. IASB (fostul IASC) este un organism independent de drept privat, cu sediul la Londra, constituit in 1973 printr-un acord intre organismele profesiei contabile din 9 tari, cu scopul de „a formula si de a publica, in interes general, norme contabile care sa fie utilizate pentru intocmirea si publicarea situatiilor financiare si promovarea acceptarii si aplicarii acestor norme in lume“, precum si pentru „desfasurarea de activitati cu caracter general pentru a imbunatati si a armoniza reglementarile, normele contabile si procedurile privind prezentarea situatiilor financiare“. Dupa 1983, IASB are ca membri toate organismele profesiei contabile care sunt membre ale Federatiei Internationale a Expertilor Contabili (International Federation of Accountants –  IFAC). La 1 ianuarie 2000, existau 143 de membri din 104 tari. Finantarea IASB este asigurata atat de membrii sai, prin IFAC, cat si din alte surse, cum sunt contributiile institutiilor financiare, ale marilor firme si ale marilor cabinete de contabilitate. Pana in prezent, IASB a elaborat un cadru contabil conceptual si peste 40 de norme contabile internationale (International Accounting Standards – IAS). Odata cu schimbarea denumirii de IASC in IASB, in anul 2001, normele contabile internationale emise de IASB sunt denumite „norme internationale de raportare financiara“ (International Financial Reporting Standards – IFRS), pastrandu-se denumirea de norme IAS pentru cele emise pana in iulie 2001.

Aplicarea normelor contabile internationale este facultativa, motiv pentru care „IASB este un normalizator fara putere coercitiva“ (Walton, 1996).

Desigur, se ridica intrebarea: in ce masura aceste norme facultative emise de IASB au un impact real in practica producerii si difuzarii informatiei contabile de catre firmele din diferite tari, stiut fiind ca intreprinderile trebuie sa respecte reglementarile contabile nationale? Raspunsul la aceasta intrebare este dat plecand de la analiza contextului actual in care opereaza firmele. Mondializarea pietelor si cresterea marimii intreprinderilor determina ca acestea sa aiba o nevoie imensa de finantare. Intreprinderile sunt in cautare de finantare pe pietele straine deoarece costul capitalului este un element foarte important in obtinerea performantei masurate in termeni de profitabilitate si lichiditati. Mai mult, sunt atrasi si „micii economisitori“, ceea ce determina o adevarata explozie a actionariatului individual.

Accesul la finantarea de pe o piata de capital este conditionat de indepli­nirea unor conditii privind comunicarea financiara, fixate prin normele contabile locale. Insa normele contabile din fiecare tara depind de traditiile nationale, conta­bilitatea fiind un fenomen social, puternic conditionat de factorul cultural, in sens larg (adica de mediul economic, social, juridic, fiscal, politic si chiar religios din fiecare tara). Datorita importantei pietelor financiare americane in finantarea economiei mondiale, referentialul contabil american (Generally Accepted Accounting Principles – US GAAP) exercita o influenta majora in procesul nor­malizarii contabile internationale.

Importanta normelor contabile americane este intarita si de organismul de reglementare a pietei de capital (Securities Exchange Commission – SEC), care considera ca numai normele contabile americane (US GAAP) constituie un referential contabil de inalta calitate, care poate garanta securitatea investitorilor americani. In consecinta, orice companie care doreste sa apeleze la o finantare de pe pietele americane trebuie sa-si intocmeasca situatiile financiare in conformitate cu US GAAP. Este de notorietate cazul grupului german Daimler-Benz, care, in 1993, dorind sa aiba acces la capitalul american prin cotarea la Bursa din New York, prezenta un bilant intocmit conform normelor germane, cu un profit net de 615 milioane de marci germane (DM). Accesul la cota bursei americane a fost insa conditionat de prezentarea aceluiasi bilant conform normelor contabile americane (US GAAP), care indica o pierdere de 1,8 miliarde DM. O asemenea situatie nu poate aduce decat deruta pentru investitori, si deci incertitudine pe o piata care are propria-i volatilitate, informatia contabila devenind un factor de risc suplimentar. Acest incident a afectat credibilitatea referentialelor contabile si a accentuat nevoia armonizarii contabile la nivel international.



De la armonizare la convergenta contabila internationala

Accesul la finantarea de pe o piata de capital este conditionat de indeplinirea unor conditii privind comunicarea financiara, fixate prin normele contabile locale. Insa, datorita importantei pietelor financiare americane in finantarea economiei mondiale, referentialul contabil american (Generally Accepted Accounting Principles – US GAAP) exercita o influenta majora in procesul normalizarii contabile internationale. Importanta normelor contabile americane este intarita si de organismul de reglementare a pietei de capital (Securities Exchange Commission – SEC), care considera ca numai normele contabile americane (US GAAP) constituie un referential contabil de inalta calitate, care poate garanta securitatea investitorilor americani. In consecinta, orice companie care doreste sa apeleze la o finantare de pe pietele americane trebuie sa-si intocmeasca situatiile financiare in conformitate cu US GAAP.

Pe un asemenea fundal, principalii actori ai piete globale (societatile cotate, analistii financiari si investitorii, organismele de reglementare etc.) au inceput din ce in ce mai mult sa fie interesati de existenta unui referential contabil unic, reprezentat de norme contabile de buna calitate, care sa permita comunicarea financiara intre operatorii de pe pietele internationale de capitaluri.

Solutia de compromis a fost gasita in octombrie 2002, organismul international de normalizare contabila (IASB: International Accounting Standards Board, engl.) si cel american (FASB: Financial Accounting Standards Board, engl.) semnand la acea data un acord (numit de la „Norwalk”, sediul FASB), avand ca finalitate asigurarea unei convergente mai importanta a referentialelor contabile emise de cele doua organisme de reglementare contabila. Oficialii celor doua organisme de normalizare contabila au declarat ca asigurarea convergentei normelor contabile la nivel mondial semnifica alinierea normelor contabile considerate de baza, prin adoptarea variantei doctrinare considerata cea mai buna: daca norma americana (US GAAP) este mai buna se schimba norma internationala si invers. Pe de alta parte, convergenta presupune si o aliniere a referentialelor contabile nationale la normele IFRS emise de IASB, pana la aceasta data IASB realizand o serie de acorduri cu organisme de normalizare contabila din diferite tari.

Procesului de convergenta este vizibil pentru lucrarile IASB: intr-o prima faza, de „amelioare” a normelor IAS existente, au fost revizuite mai multe norme IAS, una a fost abrogata (IAS 15) iar altele costituie inca obiectul unui proiect separat de ameliorare (IAS 32 si 39 privind instrumentele financiare). In plus, au fost adoptate norme noi, (cele sapte norme IFRS), convergente cu referentialul contabil american.

De asemenea au fost facuti pasi importanti in directia convergentei si de catre organismul american de normalizare. FASB a emis mai multe standarde care elimina diferentele existente in raport cu referentialul international (de ex. SFAS 151, 153, si 154) si a amendat o norma (SFAS 123) pentru a fi mai aproape de tratamentul international.

Directiile mari de convergenta intre FASB si IASB sunt urmatoarele:

a)      convergenta privind situatiile financiare (raportarea financiara);

b)      convergenta privind gruparile de intreprinderi;

c)      convergenta privind cadrul contabil conceptual;

d)      convergenta privind recunoasterea veniturilor.

Convergenta intre cele doua referentiale vizeaza insa si alte aspecte, cum ar fi: operatiunile de leasing, stingerea datoriilor, raportarea castigului pe actiune sau impozitul pe profit.

In esenta, termenul de „armonizare” a fost inlocuit cu cel de „convergenta”, care denota o crestere a compatibilitatii intre referentialele contabile globale (IFRS si US GAAP) ca urmare a importantei pietei financiare americane in economia globala.



Ca urmare a eforturilor de convergenta efectuate de ambele organisme de normalizare, in noiembrie 2007, SEC a acceptat ca intreprinderile listate la bursa din New York sa publice situatii financiare conforme cu normele IFRS, fara o reconciliere cu standardele americane.


Dificultati in realizarea convergentei contabile la nivel mondial

Zeff (2007) identifica patru cauze care pot periclita procesul de convergenta contabila internationala, si anume:

Probleme de interpretare

Aplicarea standardelor implica interpretarea lor, care, daca nu este realizata de o maniera unitara, duce la lipsa de comparabilitate a informatiei financiare. IASB a creat un organism (International Financial Reporting Interpretations Committee (IFRIC)) care propune interpretari oficiale ale normelor contabile, care trebuie ulterior aprobate de catre IASB. Dar este posibil ca unii normalizatori contabili nationali sa emita propriile interpretari, ceea ce ar conduce la o implementare diferita a normelor IFRS de la tara la tara. Pentru a contracara o astfel de situatie, la nivelul UE CESR (Committee of European Securities Regulators), lucreaza impreuna cu Comisia Europeana pentru a coordona activitatea normalizatorilor contabili nationali. Acelasi lucru este realizat la nivel global de IOSCO (International Organization of Securities Commissions).

Probleme de limbaj

In realizarea convergentei contabile internationale pot exista si probleme date de traducerea standardelor din engleza in alte limbi. Nu atat gasirea unui termen echivalent poate pune probleme, ci mai ales transpunerea unor concepte specifice unei anumite culturi contabile intr-un alt mediu. De exemplu, conceptul de „true and fair view’ (imagine fidela) specific contabilitatii britanice, desi a fost tradus cu expresii echivalente, nu a fost inteles si aplicat corect decat in cadrul companiilor britanice.

Probleme de terminologie

Un exemplu de interpretare diferita la nivel national data de terminologia din standardele internationale, este conceptul de probabilitate, definit in termeni de „more likely than not”. Acesta poate fi interpretat in termeni de 60%, 80% sau 90%, in functie de specificul culturii contabile in care opereaza ducand la informatii contabile lipsite de comparabilitate.

Implicatii politice – adoptarea normelor IFRS in UE

Desi UE a acceptat adoptarea normelor IFRS pentru conturile consolidate ale companiilor cotate, de fapt, companiile europene vor aplica doar acele norme internationale care sunt acceptate de catre UE (asa numita EIFRS (European International Accounting Standards) versiune a standardelor contabile internationale).

UE a elaborat un proces complicat de adoptare a normelor IFRS in care factorul politic joaca un rol important.

Astfel, standardele contabile emise de IASB sunt evaluate tehnic de catre EFRAG (European Financial Reporting Advisory Group), care este un organism privat, independent format din reprezentanti ai mediului academic si economic, analisti si utilizatori ai informatiei contabile. Acesta trimite evaluarile sale catre Comisia Europeana.

Intrucat au suspiciuni cu privire la impartialitatea evaluarii oferite de EFRAG, in iulie 2006 UE a creat un nou organism, SARG (Standards Advice Review Group), a carui misiune este sa revada opiniile EFRAG pentru a oferi o asigurare cu privire la obiectivitatea lor. membrii SARG sunt experti contabili independenti si reprezenanti ai normalizatorilor contabili nationali.

Pe baza evaluarii EFRAG si a asigurarii oferite de SARG, Comisia Europeana propune standardul Parlamentului European si unui alt organism: ARC (Accounting Regulatory Committee), care este compus, ca si Parlamentul European, din reprezentanti ai statelor membre. Aceasta este faza politica a adoptarii IFRS in UE.

Daca ARC si Parlamentul European aproba adoptarea standardului international, comisia europeana hotaraste asupra aplicarii acestuia si a interpretarii oficiale acceptate in spatiul UE, in final standardul trebuind publicat in Jurnalul Oficial al UE in toate limbile oficiale ale UE.

Imixtiunile factorului politic in procesul de adoptare a normelor IFRS pun in pericol eforturile de realizare a convergentei contabile internationale. Este de notorietate interventia Presedintelui Frantei care a criticat public standardul IAS 39 privind instrumentele financiare, ce dezavantaja sectorul bancar, cu o pozitie foarte puternica in Franta si, in final, respingerea alicarii sale in spatiul UE.




Din 2001, IASB este succesorul IASC (International Accounting Standards Committee), ca urmare a unei reforme institutionale menite sa-i asigure, sub raportul credibilitatii si functional, calitatea de normalizator contabil „global“. Ca organizare actuala, IASB functioneaza dupa o structura similara cu cea a organismului american de normalizare contabila, FASB.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact