StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Bunurile - definitia bunurilor

Bunurile


a) Definitia bunurilor

Codul civil foloseste termenul de "bun" si termenul de "lucru" fara a le defini. Astfel, in art.480: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege" si in art.936: "Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract."

Notiunea de "bun" este intrebuintata in textele Codului civil in doua sensuri:

- intr-un sens larg, prin bun se inteleg atat lucrurile cat si drepturile ce au ca obiect un lucru. De exemplu, art.475: "Oricine poate dispune liber de bunurile ce sunt ale lui."



- intr-un alt sens, prin bun se inteleg lucrurile asupra carora se exercita drepturile patrimoniale. De exemplu art.479 Cod civil: "poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinta, sau numai servitute."

Prin bun intelegem toate lucrurile utile omului sau, intr-o alta definitie, o valoare economica, pentru satisfacerea nevoilor materiale ori spirituale ale omului (in toate definitiile se face aceasta precizare) susceptibile de apropiere sub forma de drepturi patrimoniale (element preluat din definitiile date de doctrina).

Potrivit definitiei, nu orice lucru sau valoare economica poate dobandi calitatea de bun, in materia dreptului civil, ci numai acelea care intrunesc cumulativ doua cerinte:

- lucrul, valoarea economica satisface o nevoie materiala sau spirituala;

- lucrul pentru a deveni "bun" in materie civila trebuie sa fie susceptibil de apropiere (insusire) sub forma drepturilor patrimoniale. Astfel, aerul, desi satisface o nevoie materiala, nu este "bun" in acceptiunea dreptului civil, deoarece nimeni nu se poate face stapan pe aer.

Se poate pune intrebarea: oare "aerul de Nevada" comercializat in SUA in recipienti speciali, sau "aerul de munte" folosit de agenti de circulatie din Bangkok, capitala Thailandei, nu sunt exemple potrivit carora conditia referitoare la susceptibilitatea de a fi insusite, sub forma drepturilor patrimoniale, este relativa?

Un autor, pe buna dreptate, apreciaza: ".aceste conditii sunt relative in timp si in spatiu si trebuie privite in perspectiva istorica, lucruri inutile la un moment dat pot deveni apoi utile (de pilda reciclarea deseurilor), sau nesusceptibile de apropiere (ca spatiul cosmic de pilda) putand deveni, in viitor, obiecte ale unor drepturi (sub forma resurselor minerale extrase din alte corpuri ceresti, sau a resurselor energetice oferite de vantul solar)".

Insusirile unor bunuri susceptibile de apropiere influenteaza decisiv regimul juridic (regulile juridice) aplicabil unor bunuri.


b) Clasificarea bunurilor

Doctrina, clasifica bunurile dupa mai multe criterii de clasificare. In cele ce urmeaza ne oprim la urmatoarele criterii de clasificare, frecvent intalnite in doctrina. Astfel:

- dupa regimul juridic al circulatiei bunurilor, distingem: bunuri in circuitul civil, bunuri scoase din circuitul civil, bunuri cu o circulatie juridica restrictiv reglementata si bunuri momentan fara stapan;

- dupa modul lor de percepere:bunuri corporale si bunuri incorporale

- natura lor si calificarea data de lege: bunuri mobile si imobile

- dupa modul cum sunt determinate: bunuri certe, individual determinate, (res certa) si bunuri determinate generic, bunuri de gen (res genera);

- dupa modul cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii: bunuri fungibile si bunuri nefungibile;

- dupa cum intrebuintarea obisnuita implica sau nu distrugerea, consumarea sau instrainarea lor: bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile;

- dupa cum pot fi impartite sau nu, fara sa-si schimbe destinatia lor: bunuri divizibile si bunuri indivizibile;

- dupa corelatia intre ele: bunuri principiale si bunuri accesorii;

- dupa cum sunt sau nu producatoare de alte bunuri, fara a-si consuma substanta: bunuri frugifere si bunuri nefrugifere.


Potrivit regimului juridic al circulatiei bunurilor, deosebim:

bunuri in circuitul civil:

Regula este ca toate bunurile sunt in circuitul civil. Ele pot face obiectul actelor juridice civile si prin urmare pot fi dobandite sau instrainate prin asemenea acte.124

bunuri scoase din circuitul civil

Prin exceptie, numai prin lege trebuie admis ca anumite bunuri pot fi scoase circuitului civil. De pilda, in art.135 alin.4 din Constitutia Romaniei din 1991 sunt enumerate categorii de bunuri care "fac obiectul exclusiv al proprietatii publice (.) statului si unitatilor administrativ teritoriale." Ele sunt "inalienabile" (alin.5 din acelasi articol) asadar nu pot fi instrainate sau grevate. Aceste bunuri sunt: "bogatiile de orice natura ale subsolului, caile ale comunicatie, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil si acelea ce pot fi folosite in interes public, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de lege."

bunuri cu o circulatie juridica restrictiv reglementata

Bunurile scoase din circuitul civil, enumerate mai sus, in conditiile legii pot intra in circuitul civil. In art.135 alin.5 din Constitutia Romaniei se precizeaza: "in conditiile legii, ele pot fi date in administrarea regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate".

Din considerente medicale, pentru anumite bunuri legea prevede o circulatie juridica restrictiva, ca de pilda: deseurile toxice supuse Legii nr.137/1993; produsele si substantele stupefiante supuse Legii nr.73/1969. Pentru protejarea ordinii publice, Legea nr.17/1996 reglementeaza restrictiv circulatia armelor de foc si munitiei, Legea nr.126/1995 stabileste regimul juridic al explozibililor. Unele bunuri cu valoare religioasa sunt protejate prin Legea nr.103/1978 privind obiectele de cult, iar altele cu valoare deosebita - metalele si pietrele pretioase si semipretioase sunt supuse regimului juridic prevazut in Decretul nr.244/1978 etc.

bunuri momentan fara stapan

Ele sunt in principiu susceptibile de apropiere. De exemplu vanatul salbatic, comoara, lucrurile abandonate.125

Importanta clasificarii consta in aceea ca actele juridice civile incheiate prin ignorarea prevederilor legale privind circulatia acestora sunt lovite de nulitate absoluta si uneori poate atrage si raspunderea penala (de exemplu, in cazul armelor de foc, a stupefiantelor, a explozibililor etc.).


Potrivit modului lor de percepere distingem:

bunuri corporale: sunt bunurile care au existenta materiala, fiind percepute de om prin propriile simturi. De exemplu, o carte, o banca, un apartament etc.

bunuri incorporale: sunt bunurile ce nu au existenta materiala perceptibila simturilor noastre. De pilda: drepturile in general.

Clasificarea prezinta importanta in materia dobandirii proprietatii asupra bunurilor mobile corporale ca efect al posesiei de buna-credinta si in materia privind posesia, detentia etc.


Dupa natura si calificarea data de lege:

Codul civil in art.461 prevede: "toate bunurile sunt mobile si imobile", criteriul de departajare fiind al valorii economice si sociale a bunurilor.



bunuri mobile (bunuri miscatoare)

In art.472 Cod civil sunt enumerate bunurile mobile, care pot fi: prin natura lor sau prin determinarea legii.

Bunurile mobile prin natura lor: sunt bunurile care se pot muta dintr-un loc in altul, fie prin energie proprie ("precum sunt animalele"), fie cu ajutorul unei energii straine ("precum sunt lucrurile neinsufletite").

Intr-o formulare moderna: "sunt bunurile care se pot deplasa prin mijloace proprii sau pot fi stramutate dintr-un loc in altul, prin forte exterioare, fara a li se altera sau modifica natura si destinatia". De exemplu, cainele, scaunul, autoturismul etc.

Bunurile mobile prin determinarea legii sunt drepturile reale asupra mobilelor126, drepturile de creanta si actiunile in justitie referitoare la bunurile mobile (art.474 Cod civil)

Bunurile mobile prin anticipatie. Acestea nu sunt prevazute in Codul civil. Doctrina a statuat ca mobilele prin anticipatie sunt acele bunuri care prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera ca mobile in considerarea a ceea ce vor deveni. De pilda fructele si recoltele viitoare, instrainate in prezent prinactul juridic.


bunurile imobile (bunuri nemiscatoare)

Bunurile imobile sunt enumerate in art. 462 Cod civil: "bunuri imobile prin natura lor, sau prin destinatia lor, sau prin obiectul la care se aplica".

Bunurile imobile prin natura lor sunt:

- "fondurile de pamant si cladirile" - art. 462 Cod civil. Prin "cladiri" se admite ca sunt toate constructiile sau lucrarile ridicate pe pamant sau in aceasta (magazii, poduri, tuneluri, diguri, canale etc.).

Toate partile unei cladiri (exemplu, usi, ferestre, balcoane, burlane etc.) sunt imobile prin natura lor, prin incorporare, sau imobile prin natura lor prin destinatie (exemplu, oglinzi prinse in pereti, statui etc.)

- "morile de vant, sau de apa, asezate pe stalpi" - art.464 Cod civil

- "recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca" - art.465 Cod civil. Se accepta ca sunt imobile prin natura lor si arborii netaiati si vegetatia prinsa de pamant.

Un autor, intr-o formulare acceptata, apreciaza ca sunt bunuri imobile prin natura lor: "terenurile de orice fel si toate bunurile care, in mod natural sau artificial sunt incorporate lor".



Bunurile imobile prin destinatia lor.

In art.468 se definesc imobilele prin destinatia lor: "obiectele ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond" si apoi se enumera: animalele folosite lacultura, instrumentele aratoare, semintele date arendasilor, porumbeii din porumbarie, iepurii de casa, stupii cu roi, pestele din iaz, teascurile, caldarile, alambicurile, cazile, vasele, instrumentele necesare pentru exploatarea fierariilor, fabricilor de hartie si altor uzine, paiele si gunoaiele. Acest text se va interpreta la conditiile actuale de dezvoltare a tehnicii. In art.468 aliniat ultim: "mai sunt imobile prin destinatie toate lucrurile mobile ce proprietarul a asezat catre fond in perpetuu."

Fac parte din bunurile imobile prin destinatia lor si:

- lucrurile mobile asezate perpetuum pe un imobil "cand acestea sunt intarite cu gips, var sau ciment sau cand ele nu se pot scoate fara a se strica sau deteriora partea fondului pe care sunt asezate "- art.469 alin.1 Cod civil.

- "oglinzile unui apartament se presupun asezate in perpetuum cand parchetul pe care ele stau este una cu boaseria (lemnaria care imbraca peretii interiori ai unei camere) camerei" - art.469 alin.2 Cod civil

- tablouri si alte ornamente - art.469 alin.3 Cod civil

- statuile "cand sunt asezate inadins, chiar cand ele s-ar putea scoate fara fractura sau deteriorare" - art.469 alin.4 Cod civil

- urloaiele sau tevile ce servesc pentru conducerea apelor la un fond de pamant, sau vreo casa" - art.470 Cod civil.

In esenta sunt bunuri prin destinatia lor: "bunurile care prin natura lor sunt miscatoare, dar care, fie ca sunt atasate in mod perpetuum unui imobil (exemplu, elementele de ornamentatie ale unei cladiri, parc), fie ca sunt destinate exploatarii economice ori sociale a unui imobil (de exemplu, utilaje agricole, instalatii industriale, mobilierul salii de spectacol etc.) sunt privite ca accesorii ce sporesc valoarea acelui imobil".127

Pentru ca un bun mobil sa fie considerat bun imobil prin destinatie, trebuie indeplinite doua conditii cumulativ:

- sa fie in proprietatea titularului imobilului

- bunul mobil sa fie afectat exploatarii imobilului, printr-o legatura fizica, materiala sau volutionala (prin vointa proprietarului imobilului) spre deosebire de imobilele prin natura lor, unde imobilizarea este materiala, la imobilele prin destinatie imobilizarea are un caracter juridic. Ea se face prin manifestarea de vointa a proprietarului care afecteaza un anumit mobil unui imobil prin natura, pentru a spori utilitatea acestuia din urma.

Bunurile imobile prin obiectul la care se refera sunt precizate in art.471 Cod civil: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile si actiunile care tind la revendicarea unui imobil. La acestea, literatura juridica adauga: celelalte drepturi reale asupra imobilelor, drepturile decreanta care au ca obiect darea ori preluarea unui lucru imobil si actiunile in justitie referitoare la imobile.


Importanta clasificarii bunurilor in mobile si imobile consta in regimul juridic propriu aplicabil bunurilor mobile si imobile.

- posesia de buna-credinta a unui lucru mobil atrage, in principiu, calitatea de proprietar

- posesia bunurilor imobile, de buna-credinta, este un mod de dobandire a proprietatii prin uzucapiune, numai dupa o perioada indelungata de timp (10-20 ani, daca posesia este de buna-credinta si are la baza un "just titlu", respectiv 30 de ani in celelalte cazuri)

- instrainarea bunurilor mobile este de regula consensuala (se face valabil prin simplu acord de vointa al partilor);

- instrainarea bunurilor imobile se face de regula in forma solemna si prin indeplinirea unor conditii de publicitate

- contractele incheiate pentru garantarea obligatiilor au obiect diferit. Contractele de ipoteca au ca obiect numai bunuri imobile; contractele de gaj (amanet) numai bunuri mobile, cu exceptiile prevazute in lege

- instrainarea (sau grevarea) unui teren sau a unei constructii de catre unul din soti, in timpul casatoriei, nu se poate face decat cu consimtamantul expres al celuilalt, in timp ce instrainarea oricarui bun mobil comun se poate face, in timpul casatoriei, de catre unul din soti, in temeiul consimtamantului tacit al celuilalt, prezumat de lege

- competenta de solutionarea a litigiilor ce au ca obiect un imobil revine de regula instantei de la locul de situare a imobilului, in timp ce la bunurile mobile instantei de domiciliu a paratului

- executarea silita este carmuita de reguli diferite, dupa cum bunul este mobil sau imobil.


Dupa modul cum sunt determinate, deosebim: bunuri individual determinate (res certa) si bunurile de gen (res genera).

- bunurile individual determinate (res certa): sunt bunurile ce se determina prin particularitati care-l fac sa se deosebeasca de alte bunuri asemanatoare, il individualizeaza. De exemplu, autoturismul marca Volkswagen Golf, de culoare alba, cu portbagajul zgariat si fara ornamente la roti, cu numarul de inmatriculare MS-01-SEN

- bunuri determinate prin caractere generice, bunurile gen res genera, sunt bunurile ale caror caractere sunt comune aceleiasi categorii de bunuri si care se pot individualiza numai prin numarare, cantarire sau masurare. De exemplu, banii, combustibilul, vinul, alimentele, tesaturile etc. sunt bunuri determinate prin caractere generice

Bunul poate fi determinat individual sau prin caractere generice in functie de natura lui, sau uneori in raport de vointa partilor raporturilor juridice. De exemplu, o carte este un bun generic cand se afla pe un raft, intr-o librarie. Daca ea face obiectul unui contract de comodat (contractul prin care o persoana remite - da - spre folosinta un bun unei alte persoane cu obligatia pentru aceasta din urma de a-l restitui la termen, in natura, in individualitatea sa) devine un bun cert. Partile doresc ca exemplarul imprumutat (de exemplu este o amintire de familie, poarta autograful autorului etc.) sa fie restituit.

Importanta practica a clasificarii in bunuri certe si bunuri de genconsta in regulile juridice aplicabile fiecarei categorii:

- la vanzarea bunurilor individual determinate (res certa), de regula dreptul de proprietate se transmite dobanditorului in momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat: art.1295 Cod civil: "vinderea este perfecta intre parti si proprietatea este de drept stramutata la cumparator, in privinta vanzatorului, indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul inca nu se va fi numarat").

Partile pot prin vointa lor stabili un alt moment al transmiterii proprietatii.

- in cazul vanzarii bunurilor generice, momentul transmiterii proprietatii este cel al individualizarii, individualizarii bunului vandut prin numarare, cantarire, masurare. Cand se vand 10 kg mere, se cunoaste efectiv cantitatea de 10 kg mere vandute din vrac (gramada) in momentul cantaririi

- bunul cert determinat, cand piere din cauza de forta majora inainte de a fi predat de debitor creditorului sau, il elibereaza pe debitor de obligatia de a-l preda. (De exemplu intr-un contract de vanzare-cumparare, partile se inteleg ca televizorul vandut sa fie predat cumparatorului la o data ulterioara realizarii acordului de vointa. Pana la data stabilita televizorul piere intr-un incendiu. Vanzatorul (debitorul) este eliberat de obligatia de a-l preda, pentru ca obligatia nu mai are obiect (art.1156 Cod civil: "cand obiectul obligatiei este un corp cert si determinat, de piere (n.a. - din cauza de forta majora)(.) obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit (.) fara greseala debitorului").

- bunurile de gen (res genera) din punct de vedere juridic nu pier niciodata (genera non pereunt). De exemplu intr-un contract de vanzare-cumparare se vand 50 kg porumb. Daca bunul piere fortuit vanzatorul este obligat sa procure alta cantitate de porumb pentru a-si indeplini obligatia si deci executarea obligatiei nu este imposibila.

- plata (executarea obligatiei de a da un lucru) cand are ca obiect un bun cert determinat se face la locul situarii acestuia, iar in cazul bunurilor de gen, la domiciliul debitorului, care-l individualizeaza prin numarare, cantarire, masurare.


Dupa modul cum pot fi sau nu inlocuite in executarea unei obligatii bunurile sunt fungibile si nefungibile:

- bunuri fungibile sunt bunurile care in executarea unei obligatii pot fi inlocuite cu altele, pentru ca sunt determinate prin caractere generice. Numai bunurile de gen sunt bunuri fungibile.

- bunuri nefungibile sunt bunurile ce nu indeplinesc cerinta de mai sus. Bunurile certe sunt bunuri nefungibile.

Totusi "fungibilitatea sau nefungibilitatea (.) depinde nu numai de insusirile bunurilor, ci adesea si de intentia partilor". De exemplu, partile intr-un contract de vanzare cumparare stabilesc de comun acord ca un lucru individual determinat - un autoturism - sa fie privit ca fungibil -autoturism de aceeasi marca si an de fabricatie sau ca bunuri determinate prin caractere generice sa nu fie susceptibile de inlocuire prin altele (De exemplu, o mobila). Se apreciaza ca ceea ce s-a stabilit prin actul juridic sa se schimbe nu este caracterul de fungibilitate sau nefungibilitate ci caracterul juridic de lucru de gen.


Dupa cum intrebuintarea obtinuta implica sau nu distru≠gerea, consumarea sau instrainarea, bunurile sunt consumptibile si neconsumptibile.

- bunuri consumptibile: sunt bunurile care prin intrebuintarea obisnuita se distrug, se consuma sau se instraineaza (de exemplu, alimentele, combustibilul. Ele, aflate in proprietatea unui vanzator, prin vanzare se consuma, pentru ca se instraineaza).

- bunurile neconsumptibile: sunt bunurile care nu au aceasta calitate, in conditiile aratate mai sus.

Prin intrebuintare obisnuita nu-si consuma substanta. De exemplu autoturismul, apartamentul etc. Caracterul unui lucru de a fi sau nu consumptibil este dat de natura lui, este obiectiv. Totusi partile pot califica bunul si ca avand caracter consumptibil. De exemplu pentru vanzator televizoarele sunt bunuri consumptibile pentru ca prin "intrebuintare obisnuita", pentru el prin vanzare, se instraineaza. Pentru cumparator televizorul este un bun neconsumptibil.

In materie de imprumut, cand obiectul imprumutat este un bun consumptibil, contractul se numeste imprumut de consumatie (mutuum - contractul prin care imprumutatorul transmite un bun consumptibil imprumutatului pentru a-l consuma, cu obligatia de a-l restitui la termenul stabilit in aceeasi cantitate si calitate. De exemplu, te imprumut cu 2 kg de faina pana maine).

Daca obiectul contractului de imprumut este un bun neconsumptibil, contractul se numeste contract de imprumut de folosinta (comodat). Vezi, exemplul de la bunurile res certa.


Dupa cum pot fi impartite sau nu, fara sa-si schimbe destinatia lor, bunurile sunt:

- bunul divizibil, este bunul care poate fi impartit, divizat fara sa-si schimbe destinatia sa economica. De exemplu, o suprafata de pamant, un cupon de stofa etc.

- bunul indivizibil: este bunul care prin divizare, impartire isi schimba destinatia economica. De exemplu, un animal viu, un autoturism, o haina etc.

Posibilitatea sau imposibilitatea impartirii bunului este data de natura acestuia, dar poate fi stabilita si prin acte juridice prin acordul de vointa al partilor.

Clasificarea intereseaza materia obligatiilor cu pluralitate de subiecti. De exemplu, un bun divizibil in proprietate permite ca drepturile si obligatiile subiectilor sa se divida la cati subiecti activi si pasivi sunt. In cazul unui bun indivizibil (de exemplu un autoturism) cocreditorii sau codebitorii sunt tinuti solidar sa-si exercite drepturile si sa-si asume obligatiile.

Intr-un act juridic partile pot stipula indivizibilitatea obligatiei, chiar daca prin natura sa bunul este divizibil. Vezi exemplul la pluralitatea de subiecti ai raportului juridic civil.


Dupa corelatia dintre ele, bunurile sunt:

- bunul principal, este bunul care poate fi folosit, potrivit destinatiei lui, in mod independent.

- bunul accesoriu, este bunul mobil care este destinat sa foloseasca altor bunuri, de care este legat prin aceeasi destinatie economica. De exemplu arcusul fata de vioara, cheia fata de lacat, bratara fata de ceas etc.

In materia obligatiilor apare importanta acestei clasificari, debitorul fiind obligat sa predea si bunul accesoriu alaturi de bunul principal, daca nu s-a stipulat altfel, potrivit regulii juridice, acceoriu urmeaza soarta juridica a principalului, - accessorium sequitur principalem.

Prin actul juridic incheiat, partile pot hotari si altfel.


Dupa cum sunt sau nu producatoare de alte bunuri fara a-si consuma substanta, bunurile pot fi:

- bun frugifer: este acel bun care, fara consumarea substantei lui, poate produce periodic un alt bun, numit fruct,

- bun nefrugifer: este bunul care, fara consumarea substantei lui, nu poate produce periodic alt bun, numit fruct.

Fructele pot fi: naturale (se produc independent de munca omului, ca de exemplu fructele de padure, vanatul din padure etc.) industriale (se produc prin munca omului, ca de exemplu produsele cerealiere de pe o suprafata agricola lucrata, fructele obtinute dintr-o livada etc.) si civile (se produc ca urmare a incheierii unui act juridic civil, de exemplu chiria pentru un bun inchiriat etc.).

Notiunea de fruct nu se confunda cu notiunea de product din doua ratiuni:

- fructul este un bun produs periodic de un alt bun numit bun frugifer; productul este un bun produs de un alt bun fara caracter de periodicitate.

- fructul este un bun, produs periodic de un alt bun, fara ca acesta sa-si modifice substanta in timp ce productul este un bun, produs de un alt bun, care astfel isi schimba substanta.De exemplu, lemnul taiat din padure, piatra dintr-o cariera. Padurea, cariera, prin producerea de producte, in timp dispar ca bunuri.

Distinctia bun frugifer, bun nefrugifer apare necesara in materia uzufructului si a posesiei mobiliare.

Astfel, uzufructuarul (cel ce a dobandit de la proprietar posesia si folosinta bunului) are dreptul la fructele produse de bun nu si la producte, ce se cuvin nudului proprietar (proprietarul care a instrainat posesia si folosinta si a ramas numai cu dispozitia).

Posesorul de buna-credinta al bunului frugifer dobandeste proprietatea fructelor, nu si a productelor.

Clasificarea fructelor in naturale, industriale si civile este importanta din punct de vedere juridic: fructele naturale si industriale se dobandesc in proprietate prin percepere (culegere), fructele civile se dobandesc in proprietate zi cu zi (adica prin simpla scurgere a timpului).












Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact