DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» drept civil
|
|
Bunurile - notiunea de «bun» |
|
Bunurile - Notiunea de «bun» 149. Lucruri si bunuri. In general prin lucru se intelege tot ceea ce se afla in natura (in afara de fiinte), fiind perceptibil prin simturile noastre, avand deci o existenta materiala. Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi care intra in compunerea unui patrimoniu apartinand unei persoane fizice ori juridice[1]. Utilitatea si posibilitatea de apropriere sunt cele doua conditii esentiale notiunii de "bun". Aerul, lumina soarelui sau apa sunt desigur utile (indispensabile vietii omului), adica sunt bunuri in sens economic, insa nu pot forma obiectul aproprierii, avand calitatea de res communes. Nimeni nu poate deveni proprietarul ansamblului acestor elemente care, nelimitate cantitativ, sunt necesare oricarei forme de viata, insa nu este exclusa aproprierea unor cantitati limitate (captarea si lichefierea unei cantitati de aer pentru a fi folosita in scopuri industriale; in acelasi fel, cantitate limitata de apa poate forma obiectul dreptului de proprietate). 150. Sensurile
termenului «bun» in sistemul codului civil. Codul civil foloseste notiunea de "bun" cu dublu inteles . Mai intai, intr‑un sens larg "bunurile" desemneaza
atat lucrurile, cat si drepturile privitoare la acestea. Spre exemplu, conform
art. In stransa legatura cu notiunea de "bunuri" este cea de "patrimoniu", considerat ca ansamblul drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice sau juridice. Patrimoniul se compune din doua laturi, anume latura activa, alcatuita din drepturile patrimoniale (reale si de creanta), si latura pasiva, formata din obligatiile patrimoniale. Este important de retinut ca intre notiunile de patrimoniu si de bun exista o relatie de tipul intreg‑parte, cu mentiunea ca bunurile pot fi privite izolat, unul cate unul, dar si in mod global ca universalitate juridica apartinand unei persoane G. Lutescu, Teoria generala a drepturilor reale, Bucuresti, Imprimeria Vacaresti, 1947, p. 81‑84; P. Cosmovici (coord.), Tratat de drept civil, vol. I, Partea generala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1989, p. 79‑80. Pentru analiza calificarii juridice a monedei ca bun, R.I. Motica, L. Bercea, Banii in Codul civil, Revista de stiinte juridice nr. 1/2006, p. 28‑36. I. Lula, Unele probleme privind notiunea de patrimoniu, Dreptul nr. 1/1998, p. 14‑15; I. Dogaru, S. Cercel, Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 3‑7; L. Pop, L.‑M. Harosa, Drept civil. Drepturile reale principale, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 5‑14. |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre drept civil |
||||||||||
|
||||||||||
Stiu si altele ... |
||||||||||
|
||||||||||