Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

Clasificarea nulitatilor actului juridic civil

338. Preliminarii. Problema clasificarii nulitatii actului juridic civil prezinta interes sub aspect teoretic, pentru ca permite o aprofundare a cunoasterii acestui concept, dar si sub aspect practic, in sensul cunoasterii diferitelor feluri de nulitati, cu toate trasaturile lor, pentru aplicarea corecta la diferitele situatii practice. In plus, calificarea unei nulitati, incadrarea ei intr-o anumita categorie a nulitatii actului juridic civil, este foarte importanta pentru determinarea regimului juridic aplicabil.

In doctrina exista mai multe criterii de clasificare si sunt prezentate categoriile de nulitati in functie de acestea:

- in functie de felul (natura) interesului ocrotit prin dispozitia legala incalcata la incheierea actului j 131g66b uridic, nulitate este absoluta si relativa;

- in functie de intinderea efectelor sale, nulitatea este totala si partiala;

- in functie de modul de consacrare legislativa, nulitatea este expresa si virtuala;

- in functie de felul conditiei de validitate neindeplinita la incheierea actului j 131g66b uridica, nulitatea este de fond si de forma;

- in functie de modul de valorificare se considera ca nulitatea este amiabila si judiciara.

A. Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

339. Notiune si terminologie. In raport cu natura interesului ocrotit de lege nulitatea poate fi absoluta si relativa.

Nulitatea absoluta sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului j 131g66b uridic, a unei norme de drept care ocroteste un interes general, public.

Nulitatea relativa sanctioneaza nerespectarea, la incheierea actului j 131g66b uridic, a unei norme de drept ce ocroteste un interes particular, individual.

Sub aspect terminologic, in legislatie, dar si in jurisprudenta si doctrina, nulitatea absoluta este desemnata prin diverite formule precum: actul este "nul", "nul de drept", "nul de plin drept". In schimb, nulitatea relativa este desemnata prin formule precum: "actul este anulabil", "actul poate fi anulat". Se subliniaza ca indiferent de formula utilizata in cuprinsul normei juridice, se poate ivi necesitatea recurgerii la calificarea juridica a nulitatii aplicabile, calificare ce se face dupa natura interesului ocrotit. In situatia in care legiuitorul precizeaza in mod expres ca incalcarea conditiilor impuse atrage nulitate absoluta sau, dupa caz, de nulitate relativa a actului juridic, nu mai este necesara stabilirea felului nulitatii in raport de natura interesului ocrotit (chiar si atungi cand s-ar ajunge la o alta solutie decat cea la care s-a oprit legiuitorul).

Este important de retinut ca, indiferent de caracterul absolut ori relativ al nulitatii, dispozitia legala ce dispune nulitatea este imperativa (prohibitiva sau onerativa). Normele civile permisive sau supletive nu ridica problema nulitatii pentru ca, de regula, subiectele de drept sunt indreptatite sa deroge in orice chip de la prescriptiile lor fara a risca vreo sanctiune pentru acest motiv.

340. Teoria actului inexistent. In doctrina clasica a fost formulata asa-numita teorie a actelor inexistente, care propune o clasificare tripartita a nulitatilor: acte anulabile, acte nule si acte inexistente. In esenta, se arata ca actul juridic civil caruia ii lipseste un "element esential si substantial existentei sale", cum ar fi consimtamantul, obiectul sau cauza, este mai mult decat nul, este inexistent

Teoria actului inexistent a fost elaborata pornindu-se de la unele probleme care au aparut in materia casatoriei, incercand sa explice de ce unele vicii, desi nu constituiau potrivit textelor in vigoare, cauze de nulitate a casatoriei, o impiedicau totusi sa produca efecte juridice (profesorul Zachariae a introdus, la jumatatea secolului al XIX-lea, notiunea de act inexistent). S-a pornit de la ideea ca nulitatea casatoriei nu ar putea fi ceruta decat in cazurile prevazute de lege, iar pentru acele cazuri in care legea nu ar stabili nulitatea, dar in care ar fi imposibil sa se considere casatoria ca fiind valabila (pentru lipsa unui element esential, precum: lipsa totala a consimtamantului, diferenta de sex), s-a spus ca respectiva casatorie nu ar fi nula, ci inexistenta, astfel incat nu mai era nevoie de un text de lege expres pentru a considera casatoria ca ineficace.

In prezent autorii arata constant ca in dreptul civil teoria actelor inexistente este, pe de o parte, falsa, iar pe de alta parte, inutila . Mai intai, teoria este falsa, din cauza faptului ca, la origine, a urmarit inlaturarea inconvenientelor rezultate dintr-o regula care, in realitate, nu exista, iar in al doilea rand, din cauza faptului ca nu se poate vorbi de inexistenta actului juridic cat timp acesta creeaza o aparenta in circuitul civil, avand o existenta exterioara si, mai mult, bucurandu-se de o prezumtie de validitate. Pe de alta parte, este inutila, deoarece regimul juridic al inexistentei este tocmai regimul juridic al nulitatii prin urmare, rezultatele urmarite prin aceasta teorie se realizeaza in cadrul categoriei nulitatii absolute.

B. Nulitatea partiala si nulitatea totala

341. Criteriul intinderii efectelor. Aceasta clasificare se face dupa criteriul intinderii efectelor nulitatii.

Nulitatea partiala este acea nulitate care desfiinteaza numai o parte din efectele actului juridic, care ramane in fiinta si isi produce celelalte efecte, deoarece nu contravin legii.

Nulitatea totala este acea nulitate care desfiinteaza actul juridic in intregime.

Se considera ca, in dreptul nostru civil, regula este nulitatea partiala, in timp ce exceptia este nulitatea totala, de unde rezulta ca, de principiu, nulitatea unei clauze a actului juridic nu atrage desfiintarea intregului act. Dar, ori de cate ori clauza care contravine legii a constituit "cauza impulsiva si determinanta" a incheierii actului juridic, va interveni nulitatea totala, iar nu cea partiala.

Nulitatea partiala presupune un act juridic cu un continut complex, in sensul ca actul juridic trebuie sa aiba mai multe clauze si, deci, mai multe efecte, pentru ca numai intr-o asemenea situatie se pune problema desfiintarii unor efecte si a mentinerii altora. Jurisprudenta a retinut, spre exemplu, ca este sanctionata cu nulitatea absoluta clauza penala convenita de parti in contractul de imprumut, in sensul transmiterii proprietatii unui imobil, de catre imprumutat, in cazul neachitarii sumei la termenul scadent.

342. Situatii de nulitate partiala. In doctrina s-a subliniat ca nu se pune problema nulitatii partiale in situatii precum:

a) manifestarea de vointa, desi nevalabila ca un anume act juridic, produce efecte ca alt act juridic, in baza conversiunii;

b) actul juridic lovit de nulitate relativa este validat prin confirmare;

c) forma ad probationem nu a fost respectata, dar operatiunea juridica este valabila;

d) dintre mai multe acte juridice aflate in stransa legatura, se anuleaza in intregime numai unul.

In fine, nu se confunda clasificarea nulitatii in partiala si totala cu aceea in absoluta si relativa, iar prin combinarea celor doua criterii de clasificare vom putea deosebi intre: nulitatea absoluta si partiala; nulitatea absoluta si totala; nulitatea relativa si partiala; nulitatea relativa si totala.

C. Nulitatea expresa si nulitatea virtuala

343. Criteriului modalitatii consacrarii legislative. Aceasta clasificare se face dupa modul de consacrare legislativa, dupa modul in care rezulta din textul legal care o reglementeza.

Nulitatea expresa (textuala sau explicita) este acea nulitate ce este prevazuta, ca atare, intr-o dispozitie legala. Cele mai multe cazuri de nulitate fac parte din aceasta categorie, fiind prevazuta fie in Codul civil, fie in alte acte normative. Spre exemplu, potrivit art. 822 C.civ., "este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire atarna numai de vointa donatorului"; or, potrivit art. 30 C.fam., "bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti, sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula".

Nulitatea virtuala (implicita sau tacita) este acea nulitate pe care legea nu o prevede expres, dar care rezulta neindoielnic din modul in care este reglementata o anumita conditie de valabilitate a actului juridic civil. Aceste nulitati constituie exceptia, dar existenta lor este unanim admisa in doctrina si in jurisprudenta . Spre exemplu, art. 795 C.civ. prevede ca imparteala de ascendent "se poate face prin acte intre vii sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testamente"; este evident ca daca nu s-au respectat aceste "forme, conditii si reguli", actul juridic va fi nul, desi textul nu prevede expres aceasta sanctiune. De asemenea, suntem in prezenta unei nulitati virtuale in cazul art. 35 alin. (2) C.fam. care interzice instrainarea sau grevarea unui teren ori a unei constructii ce face parte din comunitatea de bunuri, fara consimtamantul expres al celuilalt sot.

344. Distingere fata de clasificare in nulitati absolute si relative. In fine, aceasta clasificare a nulitatilor (exprese/virtuale) nu trebuie confundata cu clasificarea nulitatilor in absolute si relative, fiind vorba despre doua categorii diferite. Practic pot exista: nulitati exprese si nulitati exprese si nulitati virtuale si nulitati virtuale si relative.

D. Nulitate de fond si nulitate de forma

345. Criteriului tipului conditiei de validitate incalcata. O prima clasificare a conditiilor actului juridic se face in functie de aspectul la care se refera: conditii de fond (sau intrinseci) si conditii de forma (sau extrinseci). In materia nulitatii actului juridic civil dupa felul conditiei de validitate incalcate la incheierea actului j 131g66b uridic civil, nulitatea este de fond sau de forma.

Nulitatea de fond este acea nulitate care intervine in cazul lipsei sau nevalabilitatii unei conditii de de fond a actului juridic (consimtamant, capacitate, obiect, cauza). In practica nulitatile din aceasta categorie sunt cele mai numeroase.

Nulitatea de forma este acea nulitate care intervine in cazul nerespectarii formei cerute ad validitatem. Spre exemplu, art. 813 C.civ. prevede imperativ ca toate donatiile se fac "prin act autentic"; or, art. 886 C.civ. prevede ca "formalitatile la care sunt supuse deosebitele testamente () se vor observa sub pedeapsa de nulitate".

Reamintim ca nu se pune problema nulitatii actului juridic in situatia formei cerute pentru opozabilitatea fata de terti ori ad probationem.

E. Nulitate amiabila si nulitate judiciara

346. Criteriului modului de valorificare. In raport de criteriul modului de valorificare, nulitatile se clasifica in judiciare si amiabile.

Se poate admite ca, in situatia in care partile se inteleg cu privire la nulitatea actului juridic incheiat de ele si lipsesc de efecte actul respectiv, prin vointa lor, fara a se mai adresa organului de jurisdictie competent, suntem in prezenta unei nulitati amiabile.

In schimb, in situatia in care partile nu se inteleg cu privire la inlaturarea efectelor actului juridic incheiat ori suntem in prezenta unui act caruia nu i se poate pune capat printr-un act simetric celui prin care a luat nastere, deci nesusceptibil de o nulitate amiabila (precum: recunoasterea de filiatie, adoptia, casatoria etc.), fiind necesar ca nulitatea actului juridic sa fie declarata de organul de jurisdictie competent, suntem in prezenta unei nulitati judiciare

347. Problema nulitatilor de drept. In doctrina s-a subliniat ca nu poate fi primita distinctia intre nulitatea "de drept" (care ar putea crea impresia ca exista nulitati independent de vreo hotarare judecatoreasca sau de intelegerea partilor) si nulitatea "judiciara" (care isi produce efectele ca urmare a unei hotarari judecatoresti). Pentru respingerea acestei "clasificari" se aduc mai multe argumente:

- un act juridic incheiat, beneficiaza de o prezumtie de valabilitate, chiar atunci cand a fost incheiat prin incalcarea legii;

- in temeiul principiului ca nimeni nu-si poate face dreptate singur, solutia care se impune este ca, ori de cate ori partile nu se inteleg cu privire la nulitatea actului, trebuie sa decida instanta;

- cercetarea problemei unei eventuale validari ulterioare a actului juridic, precum si problema de a sti daca este vorba de o nulitate totala sau partiala impun interventia instantei de judecata.

S-a subliniat, pe buna dreptate, ca este gresit sa se afirme ca "nulitatea absoluta se constata", iar "nulitatea relativa se pronunta", vorbindu-se, in consecinta, de actiunea "in constatarea nulitatii absolute" si actiunea "in pronuntarea (in realizarea) nulitatii relative". Aceste distinctii sugereaza ca nulitatea absoluta ar opera prin puterea legii, chiar din momentul incheierii actului, iar instanta constata nulitatea absoluta, fara sa faca o apreciere proprie, in timp ce, nulitatea relativa este supusa aprecierii instantei, care o pronunta.

In realitate, indiferent ca este vorba de nulitate absoluta ori relativa, instanta de judecata apreciaza existenta sau inexistenta cauzei de nulitate, iar actiunea in declararea unui act juridic este o actiune in realizare in ambele cazuri