Drepturile omului. protectie, promovare si prevenire

Drepturile omului. Protectie, promovare si prevenire

Protectia drepturilor omului este unul din scopurile de baza ale Consiliului Europei, care trebuie atins in patru domenii principale:
- supravegherea si protectia eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale;
- identificarea noilor amenintari la adresa drepturilor omului si a demnitatii umane;
- dezvoltarea constientizarii publicului asupra importantei drepturilor omului;
- promovarea educatiei si a pregatirii profesionale privind drepturile omului.
Dintre cele mai semnificative tratate in acest domeniu sunt Conventia europeana a

drepturilor omului, Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante si Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

1. CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Cea mai semnificativa realizare a Consiliului Europei ramane Conventia europeana a drepturilor omului, tratat international de o importanta fara precedent care a fost adoptata in 1950 si a intrat in vigoare in 1953 . Aceasta defineste drepturile si libertatile pe care statele membre se angajeaza sa le garanteze oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor. Ea stabileste, de asemenea, un sistem international de protectie: statele si particularii, indiferent de nationalitatea lor pot sesiza institutiile judiciare de la Strasbourg stabilite prin Conventie, daca estimeaza ca sunt victima unei incalcari din partea statelor contractante, a drepturilor garantate prin Conventie.

Conventia garanteaza, printre altele: dreptul la viata, la protectie impotriva torturii si a tratamentelor inumane, la libertate si securitate, la un proces echitabil, la respectarea corespondentei si a vietii private si familiale, la libertatea de exprimare (inclusiv libertatea presei), la libertatea de gandire, constiinta si religie, cat si la libertatea de reuniune pasnica si de asociere. Titlul I al Conventiei ,,Drepturi si libertati" (art. 2 - 18), cuprinde drepturile si libertatile fundamentale , la care se adaugasi cele din protocoalele 1, 4, 6, 7 si 13 pentru statele care le-au ratificat, dar si dispozitii privind exercitarea, apararea sau restrangerea acestora.

Protocoalele aditionale au adaugat alte drepturi fata de cele recunoscute prin Conventie, cum ar fi: abolirea pedepsei cu moartea (Protocolul nr. 6).

Aplicarea Conventiei

Potrivit art. 28 al Conventiei de la Viena a 919b16j supra dreptului tratatelor, daca o intentie diferita nu rezulta din tratat ori nu este altfel stabilita, dispozitiile tratatului nu leaga o parte cu privire la un act sau la un fapt anterior intrarii in vigoare a acelui tratat cu privire la aceasta parte sau la o situatie care inceteaza sa existe la acea data[3].

Potrivit art. 29 al Conventiei de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor ,,daca din cuprinsul tratatului nu reiese o intentie diferita sau daca aceasta nu este stabilita pe alta cale, un tratat leaga fiecare parte cu privire la ansamblul teritoriului sau" .

In ceea ce priveste aplicarea teritoriala a Protocoalelor este de observat ca fiecare dintre acestea cuprinde dispozitii asemanatoare celor din art. 56 referitoare la extinderea aplicarii sale si asupra unor teritorii ale caror relatii internationale sunt asigurate de statul in parte, pe calea unei declaratii, ai carei termeni pot fi modificati ulterior, inclusiv in sensul revenirii asupra aplicabilitatii protocolului pentru un anumit teritoriu .

Mecanismul original de control cuprindea trei institutii: Comisia europeana a drepturilor omului (1954) care avea in mod deosebit functia de filtru si Curtea europeana a drepturilor omului (1959) care se pronunta asupra cazurilor transmise de Comisie sau de guverne si Comitetul Ministrilor Consiliului Europei (reprezentantii guvernelor statelor membre ale Consiliului Europei) care controla executarea deciziilor Curtii si se pronunta in afacerile declarate ca admisibile de catre Comisie, dar care nu fusesera transmise Curtii

De la inceputul anilor 80, volumul plangerilor a crescut periodic, supraincarcand sistemul si lungind procedura, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea plangerii si pana la decizia finala.

2. CARTA SOCIALA EUROPEANA

Drepturile sociale fundamentale

Carta sociala europeana stabileste drepturile si libertatile si procedurile de control, garantand respectarea lor de catre statele membre. Carta sociala europeana revizuita din 1996 a intrat in vigoare in 1999 si inlocuieste treptat tratatul din 1961.

Conform Cartei, toti europenii utilizeaza aceste drepturi care afecteaza orice aspect al vietii zilnice, inclusiv locuirea, sanatatea, educatia, locurile de munca, protectia sociala, libera circulatie a persoanelor si nediscriminarea.

Comitetul european al drepturilor sociale

Comitetul european al drepturilor sociale (CEDS) verifica daca statele membre si-au onorat angajamentele conform Cartei. Statele parti raporteaza anual in privinta implementarii Cartei in drept si in practica. CEDS examineaza rapoartele, hotaraste daca aceste proceduri sunt conforme cu Carta si publica anual concluziile sale. Daca un stat nu intreprinde nici o masura ca urmare a deciziei CEDS, Comitetul Ministrilor adreseaza o recomandare statului pentru a-si modifica legile sau practicile.

Procedura reclamatiilor colective

Reclamatiile privind incalcarile Cartei pot fi inaintate de catre sindicate, organizatii ale patronilor si anumite ONG-uri Comitetului european al drepturilor sociale conform unui protocol care a intrat in vigoare in 1998. CEDS examineaza reclamatia si o declara admisibila daca ea indeplineste cerintele formale. Apoi decide asupra cazului pe baza probelor si raporteaza constatarile sale partilor interesate si Comitetului Ministrilor care in cele din urma adopta o rezolutie.

Curtea europeana a drepturilor omului

Conventia stabileste un mecanism international de control, Curtea europeana a drepturilor omului, unde statele si persoanele particulare, indiferent de nationalitate, pot prezenta institutiilor judiciare din Strasbourg stabilite de Conventie, pretinsele incalcari de catre statele contractante ale drepturilor garantate in Conventie. Jurisdictia sa este obligatorie pentru toate statele contractante. Ea functioneaza permanent si se ocupa de toate etapele preliminare ale unui caz, precum si de pronuntarea hotararii pe baza probelor. Curtea este formata dintr-un numar de judecatori egal cu numarul statelor contractante la Conventie . Desi candidatii sunt initial propusi de fiecare guvern, judecatorii se bucura de totala independenta in indeplinirea indatoririlor lor si nu reprezinta statele care i-au propus. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia). Comitetului Ministrilor ii revine sarcina de a monitoriza executarea hotararilor Curtii in care s-a descoperit o violare a drepturilor.

Modalitatea de desemnare a candidatilor in numele Romaniei pentru functia de judecator al Curtii este prevazuta in art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 94/1999

Conventia pentru prevenirea torturii

Prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante

Noi ignoram ce se intampla in spatele portilor inchise ale: inchisorilor, comisariatelor de politie, institutiilor psihiatrice sau ale altor locuri asemanatoare. De aceea, Consiliul Europei a adoptat in 1987 Conventia europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, care a intrat in vigoare in 1989. Aceasta Conventie completeaza protectia asigurata de              Conventia europeana a drepturilor omului instituind un Comitet european pentru prevenirea torturii (CPT). CPT este compus din experti independenti si impartiali, care provin din domenii diferite: juristi, medici, experti in probleme penitenciare sau ale politiei.

Vizitele punctuale

CPT viziteaza orice fel de loc de detentie: inchisori si centre de detentie pentru minori, posturi de politie, centre de detinere a detinutilor imigranti si spitale psihiatrice pentru a examina tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. El are acces nelimitat la locurile de detentie, poate intervieva fara martori detinutii si poate intra in contact, in mod liber, cu orice alta persoana sau organizatie neguvernamentala susceptibila de a-i furniza informatii.

Obiectivul urmarit de Comitet este intarirea protectiei detinutilor impotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, si nu condamnarea statelor pentru abuzuri. Dupa fiecare vizita, Comitetul elaboreaza un raport in care stabileste rezultatele vizitei si recomandarile pe care le considera necesare pentru imbunatatirea situatiei persoanelor private de libertate. Acest raport confidential este trimis statului in cauza. Raportul include solicitarea unui raspuns scris din partea statului, in care sa se precizeze masurile luate pentru aplicarea recomandarilor facute, reactiile la comentariile facute si raspunsurile la informatiile solicitate. Rapoartele CPT si raspunsurile statelor in cauza sunt confidentiale, dar a devenit o practica obisnuita ca statele sa fie de acord sa faca publice aceste documente.

In cazul exceptional in care un stat nu reuseste sa coopereze, CPT poate decide sa faca o declaratie publica.

3. CONVENTIA CADRU PENTRU PROTECTIA MINORITATILOR NATIONALE

Protectia persoanelor care apartin minoritatilor nationale

Ca urmare a Summit-ului sefilor de stat si de guvern de la Viena (1993), Consiliul Europei a adoptat in 1994 Conventia-cadru pentru protectia minoritatilor nationale, primul instrument multilateral, obligatoriu din punct de vedere juridic, destinat protejarii minoritatilor nationale in general. Aceasta conventie defineste anumite obiective pe care statele contractante se angajeaza sa le urmareasca prin intermediul legislatiei si politicilor nationale, cum ar fi: egalitatea in fata legii, aprobarea masurilor care vizeaza pastrarea si punerea in valoare a culturilor, protejarea identitatilor, religiilor, limbilor minoritare si traditiilor, garantarea accesului la media, stabilirea unor relatii transfrontaliere libere si pacifiste cu persoanele care sunt rezidente legal pe teritoriul altor state.

Conventia-cadru a intrat in vigoare la 1 februarie 1998. Statele contractante trebuie sa pregateasca un raport privind masurile adoptate si sa-l prezinte in termen de 1 an de la data ratificarii si apoi odata la fiecare 5 ani. Comitetul Ministrilor, ajutat de un Comitet consultativ alcatuit din 18 experti independenti sunt implicati in monitorizarea Conventiei cadru. Comitetul Consultativ evalueaza aceste rapoarte si determina daca obligatiile au fost complet indeplinite. Opiniile lui sunt transmise Comitetului Ministrilor care informeaza statele parti asupra concluziilor si recomandarilor. Regulile care guverneaza aceasta procedura de monitorizare permit, de asemenea, organizatiilor neguvernamentale si asociatiilor minoritatilor sa transmita informatii si/sau rapoarte (shadow reports) alternative.

Minoritatile nationale in Europa

Consiliul Europei a imaginat o serie de activitati pentru protectia minoritatilor nationale ca parte a programului sau de cooperare si asistenta: organizeaza intalniri pentru

a oferi informatii detaliate despre Conventia cadru pentru minoritatile nationale (si alte instrumente juridice europene) si incurajeaza statele care nu sunt parte la Conventia cadru sa o semneze si sa o ratifice. Statele parti participa la aceste intalniri pentru a discuta evenimentele interne si aplicarea Conventiei in detaliu. Delegatiile includ parlamentari, oficiali guvernamentali si reprezentanti ai minoritatilor nationale. Expertii Consiliului ofera opinii asupra legislatiei pentru protectia minoritatilor nationale si organizeaza seminarii de pregatire asupra elaborarii rapoartelor statului cu scopul de a eficientiza procedura de supervizare.

Aceste activitati stau la baza a trei mari proiecte in contextul referitor la minoritati al Pactului de stabilitate pentru Europa de sud-est. Ele includ: o trecere in revista a no-discriminarilor care identifica discriminarile din legislatie, politicile si practicile regionale si aduce legislatia si practicile in concordanta cu practicile europene; un proiect de acceptare si aplicare de standarde; un proiect de cooperare bilaterala pentru intarirea si dezvoltarea cooperarii bilaterale referitoare la minoritati in concordanta cu standardele multilaterale existente, in special cele ale Conventiei cadru pentru protectia minoritatilor nationale.

Consiliul dezvolta, de asemenea, activitati nationale specifice urmand concluziile noului program comun al Consiliului Europei si al Comisiei europene. Acesta se refera la Armenia, Azerbaijan, Georgia si Ucraina.

4. COMBATEREA RASISMULUI SI INTOLERANTEI

Comisia europeana impotriva rasismului si intolerantei (ECRI) a fost infiintata in urma Summit-ului de la Viena din 1993. ECRI este un mecanism independent de monitorizare a carui sarcina este combaterea rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei in toate statele membre ale Consiliului Europei prin perspectiva protectiei drepturilor omului. Activitatea ECRI cuprinde toate masurile de combatere a violentei, discriminarii si prejudiciilor cu care se confrunta persoanele sau grupurile de persoane si care au la baza rasa, culoarea, limba, religia, nationalitatea si originea nationala sau etnica.

Programul de activitati al ECRI cuprinde trei aspecte: abordari tara-cu-tara, activitati pe teme generale, relatia cu societatea civila.

In cadrul abordarilor tara-cu-tara, ECRI elaboreaza rapoarte care contin o analiza in profunzime a situatiei din fiecare stat nemembru al Consiliului Europei in ce priveste instantele din domeniul rasismului si al discriminarii dar are si propuneri practice pentru a ajuta guvernele sa abordeze orice problema identificata. Ca parte a activitatii pe teme generale, ECRI a adoptat sase recomandari de politica generala pentru guvernele tuturor statelor membre. Acestea se refera la principalele sfere ale rasismului si intolerantei si ofera principiile de baza pentru dezvoltarea amplelor politici nationale.

Programul ECRI de actiune referitor la relatiile cu societatea civila urmareste sa implice pe deplin societatea civila in lupta impotriva rasismului si intolerantei si sa promoveze dialogul intercultural bazat pe respectul reciproc, intre diferitele sectoare ale societatii.

CONSILIUL EUROPEI ACTIONEAZA IN TOATE DOMENIILE IN CARE SUNT IMPLICATE DREPTURILE OMULUI

Egalitatea intre femei si barbati

Din perspectiva generala a protectiei si promovarii drepturilor omului, Consiliul Europei incearca sa combata orice ingerinta asupra libertatii si demnitatii femeilor (de exemplu: violenta la adresa femeilor, traficul de fiinte umane in scopul exploatarii sexuale, libera alegere in materie de procreare), sa elimine discriminarile bazate pe sex si sa favorizeze o reprezentare echilibrata a femeilor si barbatilor in viata politica si publica.

Comitetul director pentru egalitatea intre femei si barbati (CDEG) pregateste conferintele ministeriale, organizeaza seminare si publica studii asupra acestor chestiuni.

Cooperarea si sensibilizarea in materia drepturilor omului

Consiliul Europei sustine statele membre si organizatiile neguvernamentale in eforturile lor de promovare a respectarii drepturilor omului. Programele de activitate pentru dezvoltarea si consolidarea stabilitatii democratice (ADACS) permit Organizatiei sustinerea unor activitati, cum ar fi: pregatirea judecatorilor si juristilor referitor la aplicarea Conventiei europene a drepturilor omului; expertize legislative asupra compatibilitatii legilor sau proiectelor de legi cu normele europene de protectie a drepturilor omului; traducerea si publicarea documentelor in materia drepturilor omului in

limbile noilor state membre; seminarii si mese rotunde consacrate institutiilor nationale pentru protectia drepturilor omului sau alte cursuri de pregatire pentru personalul Agentilor guvernamentali la Curtea europeana a drepturilor omului.

Programelor ADACS din domeniul drepturilor omului li s-au adaugat de curand activitati de sensibilizare, pregatire si informare care se adreseaza publicului larg cat si specialistilor:

· dezvoltarea sensibilizarii asupra drepturilor omului si intelegerii lor in institutiile scolare si universitare si in anumite sectoare profesionale, cum sunt fortele de politie si avocatii;
· sensibilizarea publicului asupra marilor probleme ale drepturilor omului prin intermediul campaniilor de informare, publicatiilor, materialelor audio-vizuale, site-urilor Internet;
· sustinerea unei retele a institutelor pentru drepturile omului si a organizatiilor neguvernamentale active in acest domeniu.

Politia si drepturile omului

Chiar cei care sunt responsabili pentru mentinerea ordinii au constituit mereu ei insisi un important grup tinta in ochii Consiliului Europei. O paleta bogata de programe intitulate "Politia si drepturile omului 1997-2000" au constituit baza programului prezent "Politia si drepturile omului - mai departe de 2000".  Acest program serveste drept catalizator si urmareste promovarea, respectarea si protejarea drepturilor omului de catre membrii fortelor de politie. Programul presupune o cooperare pe termen lung intre statele membre, identificarea necesitatilor, dezvoltarea si aplicarea planurilor de actiune si evaluari ale proiectului.

In tara noastra respectarea drepturilor omului in activitatea organelor de politie rezulta ca obligatie profesionala atat din prevederile Constitutiei cat si din Legea nr. 218/2002 privind Organizarea si functionarea Politiei Romane.

Conform prevederilor Constitutiei, Romania este un stat de drept, democratic si social in care demnitatea omului, drepturile si libertatile fundamentale ale cetateanului, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori

supreme si sunt garantate. Politia romana ca institutie specializata a statului exercita pe teritoriul tarii atributii privind apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei, a avutului privat si public, prevenirea si descoperirea infractiunilor, si alte atributiuni conform competentelor date.

Activitatea organelor de politie trebuie sa se desfasoare pe baza legilor in vigoare, evitandu-se orice abuz care ar putea fi de natura sa aduca atingere drepturilor si libertatilor cetateanului.

Un Comisar pentru drepturile omului

Postul de Comisar al drepturilor omului a fost instituit in 1999. Comisarul este imputernicit sa promoveze educatia, sensibilizarea asupra drepturilor omului, cat si respectarea acestor drepturi si sa asigure conformitatea deplina si eficienta cu instrumentele Consiliului Europei cum ar fi: conventii, recomandari si rezolutii adoptate de Comitetul Ministrilor.

Jucand un rol complementar si esentialmente preventiv, Comisarul exercita functii diferite fata de cele ale Curtii europene a drepturilor omului si a altor organe conventionale. El nu are putere jurisdictionala, ci un rol de indrumare si informare in materia protectiei drepturilor omului si a prevenirii incalcarii lor.

Mandatul sau prevede, de asemenea, cooperarea cu alte institutii internationale pentru promovarea si protectia drepturilor omului, cat si posibilitatea de a interveni pe baza oricarei informatii pertinente care ii este furnizata de guverne, parlamente nationale, avocatul poporului sau alte institutii similare, particulari sau organizatii neguvernamentale.

Lucrand impreuna cu alte institutii ale Consiliului Europei, Comisarul poate adresa un raport, o recomandare sau un aviz asupra oricarei chestiuni speciale Comitetului Ministrilor cat si Adunarii Parlamentare, daca el estimeaza ca este oportun. Primul Comisar al drepturilor omului este Alvaro Gil-Robles (Spania), care a fost ales de Adunarea Parlamentara in septembrie 1999.

CONCLUZII

Institutia drepturilor omului, care a cunoscut,  cu trecerea timpului, un laborios dar si indelungat proces de cristalizare, se prezinta actual ca o institutie extrem de complexa, apartinand in egala masura atat ordinii juridice interne, cat si celei internationale. Reflectand un anumit standard dobandit de protectia internationala a drepturilor si libertatilor care individualizeaza umanitatea, ea defineste si insumeaza un ansamblu de drepturi, libertati si obligatii ale oamenilor unii fata de altii, ale statelor de a apara si de a promova aceste drepturi, ale intregii comunitati internationale de a veghea la respectarea drepturilor si libertatilor respective in fiecare tara, intervenind in acele situatii « nefericite » in care drepturile omului ar fi incalcate intr-un anumit stat. Cuprinzand principii, mecanisme, proceduri ce tin de ordinea juridica interna, dar si de cea internationala, institutia drepturilor omului prezinta un caracter bivalent, fiind in acelasi timp o institutie de drept intern, integrata normelor constitutionale, dar si o institutie de drept international, configurand trasaturile unui principiu juridic aplicabil in relatiile dintre state. Drepturile omului, constituite intr-un sistem echilibrat si dinamic reprezinta acele prerogative conferite de dreptul intern si recunoscute de dreptul international .

Corpusul acestor drepturi a fost si este in continua evolutie. Odata cu dezvoltarea relatiilor internationale si a cadrului constitutional intern al statelor, catalogul drtepturilor s-a extins continuu (conform indexului intocmit de Institutul de documentare Juridica din Roma, sunt inventariate 138 de drepturi ale omului) .

Protectia drepturilor omului sau solicitarea respectarii acestora se realizeaza prin utilizarea mecanismelor legale sau prin diferite activitati ale societatii civile - campanii, lobby. La nivel international, exista tratate, acorduri, declaratii sau conventii, coercitive sau nu, care recomanda norme de conduita pentru state si semnifica angajamentul statelor respective de a proteja drepturile indivizilor. In Europa, exista Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care se ocupa cu protectia drepturilor omului si vegheaza ca statele sa-si indeplineasca obligatiile conforme legislatiei drepturilor omului. Organizatiile nonguvernamentale sau alte grupuri de initiativa civica au un rol important in asigurarea respectarii drepturilor omului. ONG-urile ofera asistenta directa persoanelor ale caror drepturi au fost incalcate, exercita presiuni pentru modificarea legislatiei nationale si internationale, formuleaza propuneri pentru modificarea legislatiei si dezvolta programe educationale pentru cunoasterea si respectarea drepturilor omului.

Cunoasterea drepturilor si a mijloacelor de aparare a lor sunt premise pentru asigurarea respectarii acestora in situatii cotidiene.