DREPT
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept. |
StiuCum
Home » DREPT
» drept civil
|
|
Mijloace de ocrotire a persoanei fizice |
|
MIJLOACE DE OCROTIRE A PERSOANEI FIZICE PROBLEME GENERALE Fiecare dintre ramurile dreptului contine mijloace de ocrotire a subiectelor de drept. Sistemul acestor mijloace de ocrotire contine mijloace specifice fiecarei ramuri de drept. Ocrotirea persoanei fizice in materia dreptului civil se face dupa cum urmeaza: minori sunt ocrotiti prin parinti, prin tutela si prin curatela, alienatii si debilii mintal sunt ocrotiti prin interdictia judecatoreasca, dupa care urmeaza tutela sau curatela, iar persoanele aflate in situatii speciale sunt ocrotite prin curatela. OCROTIREA MINORULUI Minorul este ocrotit prin parintii sai. Ocrotirea parinteasca este un mijloc juridic de ocrotire a minorului, caz in care drepturile si obligatiile cu privire la persoana si la bunurile minorului sunt exercitate si indeplinite de catre parintii acestuia. Principiile ocrotite parintesti sunt urmatoarele: drepturile parintesti se exercita in interesul copilului; parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori; parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori, indiferent daca acestia provin din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie; parintii nu au nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul nu are vreun drept asupra bunurilor parintilor; ocrotirea parinteasca se exercita sub controlul statului, prin intermediul autoritatilor tutelare. Aceste principii rezulta din dispozitiile Codului familiei. Ocrotirea parinteasca se exercita de comun acord de ambii parinti, conform prevederilor art. 98 alin. 1 din Codul familiei, iar exceptional, daca unul din parinti este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau in neputinta de a-si exprima vointa ocrotirea parinteasca se exercita de un singur parinte. Ocrotirea parinteasca implica latura personala - care are in vedere ocrotirea persoanei minorului - si latura patrimoniala - care are in vedere administrarea bunurilor minorului, reprezentarea minorului sub 14 ani si incuviintarea actelor juridice ale minorului cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani. Raspunderea parintilor pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a drepturilor parintesti si a indatoririlor parintesti poate imbraca forma raspunderii penale contraventionale, civile sau de dreptul familiei. Minorul mai poate sa fie ocrotit si prin tutela, conform reglementarilor continute de art. 113-141 din Codul familiei. Tutela este un mijloc juridic de corotire a minorului lipsit de ocrotirea parinteasca. Tutela minorului prezinta urmatoarele caractere juridice: 1. legalitatea; 2. obligativitatea; 3. gratuitatea si 4. personalitatea. Tutela minorului este calauzita de urmatoarele principii: tutela se exercita exclusiv in interesul minorului; exista autonomie patrimoniala intre minor si tutore, in sensul ca tutorele nu are vreun drept asupra bunurilor minorului si nici minorul nu are vreun drept asupra bunurilor tutorelui; tutela se exercita sub un permanent control al autoritatii tutelare. Tutela minorului se deschide atunci cand ambii parinti sunt morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti sau declarati morti, cand copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti si in cazul prevazut de art. 85 din Codul familiei. Persoanele obligate sa instiinteze autoritatea tutelara despre ivirea vreunui caz de deschidere a tutelei minorului sunt: cele apropiate minorului, administratorii, locatarii casei in care locuieste minorul, serviciul de stare civila, instantele judecatoresti, parchetul, politia, organele administratiei de stat, institutiile de ocrotire si orice alta persoana. Numirea tutorelui se face de autoritatea tutelara si decizia se comunica in scris persoanei numita tutore. Decizia se afiseaza la sediul primariei de la domiciliul minorului. Drepturile si indatoririle tutorelui incep din momentul primirii comunicarii, iar autoritatea tutelara poate, intre timp, sa ia masuri provizorii pentru protejarea interesului minorului. Continutul ocrotirii minorului prin tutela priveste, la fel ca si ocrotirea parinteasca, latura personala si latura patrimoniala (care are in vedere administrarea bunurilor minorului pana la 14 ani; reprezentarea minorului sub 14 ani in actele juridice civile si incuviintarea prealabila a actelor minorului peste 14 ani). Cu privire la administrarea bunurilor minorului, la deschiderea tutelei se intocmeste un inventar ti se supune aprobarii autoritatii tutelare. Apoi, autoritatea stabileste suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale, iar sumele de bani care intrec nevoile minorului si hartiile de valoare se depun pe numele minorului la CEC. Administrarea bunurilor minorului implica si efectuarea unor operatiuni e perioada tutelei, in sensul ca, anual, tutorele trebuie sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama cu privire la bunurile minorului. De asemenea tutorele trebuie sa prezinte oricand dari de seama in legatura cu modul in care s-a ocupat de ingrijirea bunurilor minorului, iar autoritatea tutelara verifica socotelile privind veniturile minorului si cheltuielile facute cu intretinerea acestuia si cu administrarea bunurilor. La incetarea tutelei minorului, tutorele trebuie sa prezinte o dare de seama generala. Bunurile se predau fie minorului devenit major, fie mostenitorilor acestuia, fie noului tutore, iar dupa predarea bunurilor, verificarea socotelilor si aprobarea lor, autoritatea tutelara da tutorelui descarcare de gestiune. In privinta actelor juridice care pot fi incheiate, exista 1. acte pe care tutorele minorului sub 14 ani le poate incheia singur, fara incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, cum ar fi: acte de conservare, acte de administrare a patrimoniului; 2. acte pe care tutorele minorului sub 14 ani nu le poate incheia decat cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare, cum ar fi actele de dispozitie si 3. acte pe care tutorele nu le poate incheia nici cu incuviintarea autoritatii tutelare, precum actele juridice intre tutore, sot, o ruda in linie dreapta, fratii si surorile acestuia, pe de o parte, si minor, pe de alta parte. Tutorele nu poate face in numele minorului donatii si nici nu poate garanta obligatiile altuia. In cazul incuviintarii prealabile a actelor de catre tutorele minorului intre 14 si 18 ani; minorul cu capacitate de exercitiu restransa poate incheia anumite acte cu incuviintarea prealabila a tutorelui. Incetarea tutelei poate avea loc la moartea tutorelui, la indepartarea de la tutela, atunci cand in loc de tutorele minorului se instituie tutorele interzisului si la cererea tutorelui. In aceste cazuri, vorbim de incetarea functiei tutorelui. De asemenea, tutela poate inceta la dobandirea deplinei capacitati de exercitiu, la stabilirea filiatiei fata de cel putin unul dintre parinti, la ridicarea decaderii din drepturile parintesti, la ridicarea interdictiei judecatoresti pentru cel putin unul dintre parinti, la reaparitia a cel putin unuia dintre parinti care au fost declarati judecatoreste disparuti sau morti ori la moartea minorului. Minorul mai poate fi aparat si prin curatela. Poate fi astfel ocrotit astfel minorul, in cazurile prevazute de art. 132, art. 139, art. 146 si art. 152 lit. c din codul familiei. Curatela este si ea un mijloc juridic de ocrotire a minorului, mijloc insa temporar si subsidiar. Curatela minorului se instituie de autoritatea tutelara de la domiciliul minorului, din oficiu sau la cererea oricarei persoane dintre cele mentionate in cazul tutelei. Ocrotirea minorului prin curatela, are in vedere persoana minorului si bunurile acestuia. La incetarea cauzelor care au determinat instituirea curatelei, aceasta poate fi ridicata de autoritatea tutelara la cererea curatorului, a celui reprezentat, a oricarei persoane dintre cele prevazute de art. 115 din Codul familiei ori din oficiu (art. 157 din Codul familiei). OCROTIREA BOLNAVULUI PSIHIC Ocrotirea bolnavului psihic prin interdictia judecatoreasca este reglementata de art. 142-151 din Codul familiei, iar procedura punerii sub interdictie formeaza obiectul de reglementare al art. 30-35 din Decretul nr. 32/1954. Interdictia judecatoreasca este o masura de ocrotire luata de instanta fata de persoana fizica lipsita de discernamant, in neputinta sa-si guverneze propriile interese, datorita alienatiei sau debilitatii mintale. Aceasta consta in lipsirea de capacitate de exercitiu, urmata de instituirea tutelei. Pentru punerea sub interdictie este necesar ca persoana sa fie lipsita de discernamant, cauza lipsei de discernamant sa fie alienatia sau debilitatea mintala, iar lipsa de discernamant trebuie sa impiedice persoana fizica sa-si guverneze propriile interese. Punerea sub interdictie poate fi solicitata de orice persoana care prezinta interes. In cadrul procedurii exista o faza necontradictorie, in care presedintele instantei comunica procurorului cererea si inscrisurile anexate; dispune efectuarea de cercetari, se poate numi un curator pentru protejarea persoanei si a bunurilor celui pentru care se cere punerea sub interdictie; se dispune internarea provizorie, pentru observarea mai indelungata daca este necesar. Dupa comunicarea rezultatului cercetarii procurorului si obtinerea avizului medicilor specialisti si, daca este cazul, a medicului curant, presedintele fixeaza termen, dispune citarea partilor, comunica cererea si inscrisurile personale cu privire la care s-a solicitat punerea sub interdictie. Urmeaza apoi faza contradictorie, care este un proces civil obisnuit. Participarea procurorului este obligatorie, iar judecarea cauzei se face cu concluziile acestuia. Efectele punerii sub interdictie constau in lipsa capacitatii de exercitiu si instituirea tutelei interzisului judecatoresc. Hotararea judecatoreasca de punere sub interdictie definitiva si irevocabila se comunica de catre instanta autoritatii tutelare, care va desemna un tutore. Interdictia judecatoreasca isi produce efectele de la data la care hotararea a ramas definitorie. Incapacitatea persoanei pusa sub interdictie nu poate fi opusa tertilor decat la data transcrierii, cu exceptia situatiei in care tertul a cunoscut interdictia pe o alta cale. Aceasta intrucat instanta judecatoreasca trebuie sa comunice hotararea de punere sub interdictie instantei locului unde actul de nastere a celui pus sub interdictie a fost inregistrat, pentru a fi transcrisa intr-un registru special. Atunci cand cauzele care a determinat punerea sub interdictie inceteaza, instanta judecatoreasca, ascultand concluziile procurorului, poate dispune ridicarea interdictiei. Ridicarea interdictiei se face dupa aceeasi procedura ca si punerea sub interdictie, iar efectele sale se produc de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti, cu transcrierea in registrul special de la locul in care a fost inregistrat actul de nastere a celui pus sub interdictie. OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN CURATELA Conform reglementarilor legale, trebuie sa se faca distinctie intre curatela incapabilului si curatela capabilului, distinctia este necesara pentru regimul juridic diferit al fiecaruia. Curatela capabilului este guvernata de regulile din materia contractului de mandat, iar curatelei incapabilului i se aplica regulile din materia tutelei. Cazurile de instituire a curatelei sunt urmatoarele: cazul stabilit la art. 152 din Codul familiei: daca din cauza batranetii, a bolii, a unei infirmitati o persoana capabila nu poate sa-si guverneze activitatea privind bunurile, sa-si apere interesele si nu-si poate numi un reprezentant ori daca din cauza bolii sau din alte motive persoana capabila nu poate nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare, atunci cand acestea sunt grabnice ori daca din cauza bolii sau din alte motive parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca anumite acte in numele persoanei pe care o reprezinta sau ale carei acte le incuviinteaza. De asemenea, daca persoana este obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu si nu are mandatar general ori daca o persoana a disparut fara a se avea stiri despre aceasta si nu a lasat un mandatar general se instituie curatela conform textului mentionat. Exista si alte cazuri de instituire a curatelei, cum ar fi: curatela succesorala notariala (conform Legii nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, modificata si a art. 15 alin. 1 din decretul nr. 31/1954); curatela mostenirii acceptata sub beneficiu de inventar de catre succesorul unic; curatela surdo-mutului (art. 816 din Codul civil). Instituirea curatelei se face la cerere sau din oficiu. Cererea poate fi formulata de catre cel care usureaza a fi reprezentat de sotul sau, de rude sau de persoanele care pot cere si instituirea tutelei, de tutore, de autoritatea tutelara. Curatele nu se poate institui decat cu consimtamantul celui reprezentat, cu exceptie situatiilor in care consimtamantul acestuia nu poate fi dat. Continutul curatelei are in vedere aceea ca ii sunt aplicabile regulile de la contractul de mandat, iar autoritatea poate sa dea curatorului instructiuni in locul celui reprezentat, in cazul in care acesta nu o poate face. Functia curatorului poate inceta fie consimtamantul persoanei reprezentate, fir prin inlocuire, la cererea curatorului iar incetarea curatelei se produce la ridicarea acestuia sau la incetarea cauzelor care au determinat instituirea ei. La decesul persoanei ocrotite inceteaza si aceasta masura de ocrotire. |
|
Politica de confidentialitate
|
Despre drept civil |
||||
|
||||
|
||||