Prezumtiile simple
214. Notiune. Potrivit art. 1203 C.civ. prezumtiile simple, numite si judecatoresti sau ale omului
(praesumtio facti seu hominis), nu
sunt stabilite de lege ci "sunt lasate la luminil 424i89e e si intelepciunea
magistratului".
215. Conditii.
Pentru ca ele prezinta riscul explicabil de a intui
numai cu aproximatie realitatea legaturii dintre faptul necunoscut ce trebuie
dovedit si faptul vecin si conex, ceea ce ar infrange principiul aflarii
adevarului, legea impune:
a) garantii
de credibilitate: judecatorul este obligat sa se intemeieze, in formarea
intimei sale convingeri, numai "pe prezumtii care sa aiba greutate si putere de a naste probabilitate" (art. 1203
teza a II‑a C.civ.).
b) sunt
permise judecatorului "numai cand este
permisa si dovada prin martori", cu exeptia situatiei in care un act este
atacat "ca s‑a facut prin frauda, dol sau violenta" (art. 1203 teza a III‑a
C.civ.).
