StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comercial
Trimite articolul prin email Contracte comerciale speciale : Drept comercial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Contracte comerciale speciale



CONTRACTE COMERCIALE SPECIALE


1.Contractul de vanzare-cumparare comerciala


Vanzarea-cumpararea este o operatiune comerciala care inlesneste si face posibil schimbul marfurilor.



Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare.

Astfel:

- realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;

- intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;

- intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora;

- intreprinderile de banca finanteaza - prin intermediul operatiunilor de credit - schimbul 818b17i , punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.

Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. l si 2 C.com., fie, privind criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com.


Ø      Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiilor ce incumba ambelor parti. Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate, de a preda lucrul vandut se de-al garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului, iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii . Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutionarea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului si riscul contractual.

b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material (patrimonial), si anume: vanzatorul urmareste sa primeasca pretul, iar cumparatorul sa primeasca bunul in schimbul prestatiei sale de plata a pretului.

c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cumulativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut[3]

e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de proprietate.


Ø      Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

* Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

In cazul vanzarii dupa greutate, numar sau masura obiectul ii formeaza bunuri de gen dintr-un lot determinat, dintr-un gen limitat si este absolut necesar a se proceda la individualizarea bunurilor prin: cantarire, masurare, numarare[4] sau individualizare prin determinarea pretului . In ambele situatii de individualizare a bunurilor de gen, vanzarea este perfecta din momentul realizarii acordului de vointa[6].

Efectele contractului, respectiv dreptul de proprietate si riscul pieirii fortuite, se transmit dupa individualizarea bunurilor fie prin cantarire, masurare, fie prin determinarea pretului.

Vanzarea dupa greutate, numar sau masura se deosebeste de vanzarea cu gramada[7]. In cazul vanzarii in bloc, obiectul contractului este o cantitate determinata de bunuri dintr-o masa unica .

Individualizarea bunurilor se face in momentul incheierii contractului. Efectele contractului in privinta transmiterii drepturilor de proprietate si a riscului pieirii fortuite se produc din momentul realizarii acordului de vointa, data la care se individualizeaza bunurile vandute.


* Vanzarea pe incercare

Potrivit art. 1302 C.civ., vanzarea pe incercare este o varietate a contractului de vanzare-cumparare, in care realizarea acordului de vointa este supus (afectat) unei conditii suspensive a incercarii bunului de catre cumparator. Pentru determinarea calitatilor bunului trebuie efectuata o expertiza, caci astfel realizarea acordului de vointa ar depinde in exclusivitate de vointa (placerea) cumparatorului, situatie in care s-ar pune problema validitatii unei asemenea conditii, fiind conditie pur protestativa supusa nulitatii, potrivit art. 1010 C.civ.


* Vanzarea pe gustate

Conform art. 1301 Cod civil contractul nu se considera incheiat decat dupa ce cumparatorul a gustat bunul si este de acord sa-l cumpere, in schimb in cazul vanzarii pe incercate contractul se incheie, dar este afectat de o conditie suspensiva de realizarea careia depinde transmiterea dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator, inclusiv riscul pieirii fortuite a bunului.


* Vanzarea cu pact de rascumparare

Vanzarea cu pact de cumparare este o vanzare afectata de o conditie rezolutorie expresa care consta in facultatea pe care si-o rezerva vanzatorul de a relua (de a se inapoia) lucrul vandut, restituind pretul si cheltuielile facute de cumparator. Restituirea catre vanzator a bunurilor rascumparate are efect retroactiv in sensul ca opereaza atat in privinta cumparatorului a succesorilor in drepturi ai cumparatorului, si a tertilor dobanditori retinandu-se doar fructele. Se excepteaza situatiile in care tertul dobanditor invoca uzucapiunea pentru imobilele sau posesia de buna-credinta in materia bunurilor imobile.


2.Contractul de mandat comercial

Potrivit art. 374 Cod comercial, mandatul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama si socoteala mandatului.

Mandatul este contractul in temeiul caruia o persoana (mandant) imputerniceste alta persoana (mandatar) sa incheie anumite acte juridice in numele si pe seama mandantului.

Mandatul comercial prezinta urmatoarele caracteristici:

a) Mandatul comercial, spre deosebire de mandatul civil, are drept obiect afaceri comerciale si nu se presupune a fi gratuit. Prin afaceri comerciale trebuie sa se inteleaga actele enumerate in art. 3 din Codul comercial, care sunt fapte de comert pentru mandant. Mandantul va fi comercial numai daca actele incheiate sunt acte comerciale, pe cand mandatul civil are ca obiect incheierea de acte civile.


b) Mandatul comercial este un act cu titlu oneros, mandatarul fiind remunerat printr-o suma printr-o suma ferma sau forfetara ori sub forma unui procent calculat la cifra de afaceri. Chiar daca partile nu au prevazut in contract plata sau modalitatile de plata, mandantul datoreaza remuneratia[9]. In absenta unei stipulatii contractuale, remuneratia este stabilita de instanta de judecata.


c) Mandatul comercial poate fi cu reprezentare, dar si fara reprezentare; aceasta nu este de esenta mandatului ci numai de natura lui.


d) Mandatul comercial poate fi general, pentru toate afacerile mandatului, sau special, pentru o anumita afacere.

In cazul mandatului comercial se confera mandatarului o mai mare libertate de actiune si independenta, potrivit dinamicii activitatii comerciale.


Conditiile de validitate a contractului de mandat comercial

* Conditii de fond

Pentru a fi valabil incheiat, contractul de mandat comercial trebuie sa respecte conditiile cerute in art. 948 Cod civil: consimtamantul, capacitatea partilor, obiectul contractului si cauza.


. Consimtamantul partilor

Mandatul comercial, fiind un contract consensual, se considera perfect in momentul acordului de vointa al mandatarului si mandatului. Mandatul poate fi expres sau tacit, acceptarea mandatului putand fi tacita si sa rezulte executarea lui. Mandatarul care nu doreste a primi insarcinarea data de mandant trebuie sa-l instiinteze imediat pe acesta. Daca mandantul intarzie in luarea masurilor cu privire la bunurile incredintate, mandatarul poate cere punerea bunurilor sub sechestru judiciar.

. Capacitatea partilor

Mandantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia el insusi actele juridice care urmeaza sa fie incheiate in numele sau de catre mandatar. Mandatarul trebuie sa aiba capacitatea de exercitiu pentru a fi in masura sa incheie acte juridice personal, in numele si pe seama altuia, fara insa ca legea sa-i ceara si calitatea de comerciant.

Cat priveste calitatea vointei, buna sau reaua-credinta la incheierea actului juridic, modalitatea si locul incheierii actului juridic, se raporteaza la persoana reprezentantului mandatar si la tert.

. Obiectul contractului

In art. 374 din Codul Comercial se arata ca obiectul mandatului comercial este "tratarea de afaceri comerciale'.

Deci obiectul contractului de mandat il constituie faptele de comert. In afara conditiilor generale, comune tuturor contractelor - respectiv: sa fie determinat sau determinabil, sa fie posibil, licit, in circuitul civil etc. - cu privire la obiectul mandatului se impun urmatoarele precizari:

- mandatul are ca obiect incheierea de acte juridice de catre mandatar.

Daca acesta indeplineste si fapte materiale, actele sau faptele materiale vor avea caracter accesoriu[10].

- actele juridice au caracter strict personal[11] nu pot fi incheiate prin mandatar ori alte declaratii strict personale.

. Cauza (scopul) contractului

Cauza, ca element de validitate a contractului de mandat, trebuie sa indeplineasca conditiile generale, comune tuturor actelor juridice: sa fie reala, licita, morala, sa nu contravina regulilor de convietuire sociala.


* Forma contractului (conditi de forma)

Contractul de mandat se incheie prin simplul acord de vointa al partilor[12] avand, de regula, caracter consensual.

Legea, respectiv Codul civil, nu impune o anumita forma, deoarece, potrivit art. 1533 C.civ., mandatul poate fi acordat in forma scrisa, verbala sau poate fi chiar tacit. Deoarece Codul Comercial nu prevede reguli derogatorii de la dreptul comun inseamna ca in privinta formei mandatului sunt aplicabile dispozitiile Codului civil.

In practica, mandatul este exteriorizat, de obicei, printr-un inscris numit procura. Cu aceeasi semnificatie, de reprezentare, a unei persoane fata de tertele persoane, se foloseste si termenul de "imputernicire' sau chiar de "delegatie[13]. Procura poate fi data sub forma inscrisului sub semnatura privata sau sub forma inscrisului autentic. Forma autentica a procurii este necesara ori de cate ori actul juridic pe care-l va incheia mandatarul cu terta persoana este intocmit in forma autentica.


* Felurile mandatului

In functie de intinderea puterilor conferite mandatarului, mandatul poate fi general sau special.


- Mandatarul este general in cazul in care mandatarul este imputernicit sa incheie orice acte juridice, cu exceptia acelora pentru care legea impune existenta unui mandat special[15].

- Mandatul este special daca mandatarul este imputernicit sa incheie un anumit act juridic[16] sau pentru anumite operatiuni determinate.


Efectele contractului de mandat comercial

Contractul de mandat face parte din categoria contractelor "intuitu personae', in care increderea partilor, in special a mandatului fata de mandatar, trebuie sa fie perfecta.




* Obligatiile mandatarului:

- mandatarul are obligatia sa execute insarcinarea primita cu diligenta unui bun comerciant, ca si cum afacerile ar fi ale sale;

- mandatarul trebuie sa arate tertilor imputernicirea;

- mandatarul este dator sa incunostiinteze fara intarziere pe mandant despre executarea mandatului;

- mandatarul este obligat sa pastreze destinatia sumelor primite pe socoteala mandantului. In cazul neexecutarii acestei obligatii mandatarul este dator la plata dobanzilor aferente sumei, din ziua primirii acesteia. In caz de doi sau frauda, mandatarul este posibil sa raspunda si penal;

- mandatarul este tinut a plati dobanzi la sumele de bani cuvenite mandantului, din ziua in care era dator a le trimite sau a le consemna


* Obligatiile mandantului:

- mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare pentru executarea mandatului (art. 385 C.com.);

- mandantul este tinut de obligatia de plata a remuneratiei convenite;

- mandantul are obligatia sa restituie cheltuielile facute de mandatar pentru executarea mandatului.

Mandantul are obligatii si fata de tertele persoane in baza actelor juridice incheiate de mandatar, evident in limitele imputernicirii sale.


* Privilegiul mandatarului

Mandatarul beneficiaza de un privilegiu special (drept de retentie) pentru tot ce i se datoreaza din executarea mandatului (art. 386 C.com.). Creantele mandatarului au prioritate fata de orice alte creante pe care le are fata de mandant. Pentru a exercita acest privilegiu (garantie), mandatarul trebuie sa notifice sumele datorate mandantului, cu somatia de a plati in 5 zile, cu precizarea ca in caz contrar va trece la vanzarea terenurilor. Mandantul poate face opozitie (art.388 C.com.).

Daca termenele de formulare a opozitiei expira, mandatarul poate trece la vanzarea bunurilor.


Incetarea contractului de mandat comercial

Contractul de mandat inceteaza prin:

indeplinirea functiei sale juridice.

Exista si situatii de natura obiectiva sau subiectiva, care duc la stingerea mandatului. Cu toate acestea, contractul de mandat ramane si in dreptul comercial un contract care se bazeaza pe increderea pe care o are mandantul in persoana mandatarului, asa incat mandatul poate fi revocat in cazuri intemeiate. Revocarea poate fi expresa printr-o declaratie facuta in acest sens si care trebuie sa fie notificata (comunicata) tertelor persoane care, de buna-credinta ar putea incheia acte juridice cu primul mandatar. In lipsa notificarii tertii se pot apara invocand aparenta de drept in privinta primului mandatar.

Revocarea poate sa fie tacita, ceea ce inseamna ca poate fi dedusa din orice imprejurari care dovedesc vointa mandantului de a revoca mandatul incredintat unei persoane. De exemplu, desemnarea unui nou mandatar pentru indeplinirea aceleasi operatiuni inseamna, tacit, revocarea mandatarului precedent. In cazul in care mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate sa-i solicite mandantului despagubiri daca revocarea sa este intempesiva sau abuziva[18].

- Indeplinirea termenului pentru care a fost incheiat contractul

Renuntarea mandatarului, este cauza de stingere a mandatului civil.

In cazul mandatului comercial, mandatarul este tinut sa-l despagubeasca pe mandant, in caz de renuntare la imputernicirea primita. Mandatarul poate sa renunte la mandat, anuntandu-1 pe mandant despre aceasta intentie. Daca prin renuntare mandantul este prejudiciat, mandatarul poate fi tras la raspundere pentru acoperirea prejudiciului, cu exceptia cazului cand se dovedeste ca el insusi ar fi suferit o paguba insemnata daca ar fi continuat executarea mandatului.

- Moartea mandatarului sau a mandantului

Daca mandatarul decedeaza, mostenitorii lui trebuie sa-l incunostiinteze pe mandant si sa continue executarea acestuia pentru a nu cauza paguba mandantului. Tot astfel, daca moare mandantul mostenitorii acestuia trebuie sa-i comunice mandatarului. Acesta va fi obligat sa incheie operatiunea pentru care a primit imputernicire, pentru a nu cauza pagube mostenitorilor mandantului.

- Incapacitatea, interdictia, falimentul uneia dintre parti au ca efect incetarea mandatului. Aceste clauze se intemeiaza tot pe caracterul "intuitu personae'al mandatului, pe "increderea' existenta intre parti dublata de faptul ca, mandatarul trebuie sa fie o persoana "capabila' sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului.


3. Contractul de cont curent

Prin contractul de cont curent, partile se inteleg ca, in Ioc sa achite separat si imediat creantele lor reciproce izvorate din prestatiile facute una de catre celalalt, lichidarea sa se faca la un anumit termen, prin achitarea soldului de catre partea care va fi debitoare.


Caracterele juridice ale contractului

Contractul de cont curent prezinta urmatoarele caractere:

- este un contract bilateral, deoarece partile se obliga sa se crediteze reciproc pentru prestatiile facute;

- este un contract intuitu personae, in sensul ca identitatea persoanei cu care se incheie contractul este determinata prin consimtamantul exprimat la incheierea contractului, in considerarea calitatii acelei persoane;

- este un contract consensual, el incheindu-se prin simplul acord de vointa al partilor;

- este un contract cu titlu oneros: pentru sumele inscrise in contul curent curg dobanzi[19]

- este un contract cu executare succesiva in timp, prin remiteri reciproce si alternante;

- este un contract accesoriu, pentru ca se incheie in vederea executarii altui contract sau a altor contracte intre aceleasi parti. El poate fi conceput ca un contract autonom numai daca este incheiat intre doua banei;

- fiind un contract intuitu personae, se desfiinteaza prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia din parti.


Inchiderea contului curent

Pentru intelegerea sensului juridic al operatiunii de incheiere a contului curent, trebuie sa se distinga doua situatii:

a) cand inchiderea contului curent este definitiva, caz in care aceasta coincide cu incetarea sau desfiintarea contractului;

b) cand incheierea contului curent este periodica, fie anuala, fie trimestriala (conventionala).

In ambele situatii se produce compensarea maselor indivizibile de credit si debit in stabilirea unui sold final, creditor in favoarea unui corentist si debitor in sarcina celuilalt.


Desfiintarea contului curent

. Contractul de cont curent este un contract intuitu personae, asa incat se desfiinteaza prin moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti.

. Contractul se poate desfiinta si pe cale conventionala cand partile au stabilit un termen prin conventia lor sau chiar pana la implinirea termenului, daca convin astfel.

. Daca nu s-a prevazut un termen, contractul se desfiinteaza de drept in caz de faliment datorita existentei efectelor patrimoniale ale falimentului: ajungerea la scadenta a tuturor creantelor; desesizarea falimentara, nulitatea de drept a actelor posterioare sentintei declarative de faliment etc.


4. Contractul de leasing

Potrivit art.l din O.G. nr. 51/1997[20], republicata, operatiunile de leasing sunt acele operatiuni prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este cealalta parte, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing

Prin rata de leasing, in sensul art. 2 lit. d) din lege, se intelege:

. in cazul leasingul financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca;

. in cazul leasingului operational, cota de amortizare, calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante.

La sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

In ceea ce priveste notiunea de leasing financiar la care am facut referire mai sus, aceasta reprezinta operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele conditii:

- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

- partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;

- utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care aceasta o are la data la care operatiunea poate fi exprimata;

- perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca, in final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Conditiile leasingului financiar nu sunt cumulative. Leasingul operational reprezinta operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una din conditiile leasingului financiar. In ce priveste calitatea de finantator, aceasta poate fi o societate de leasing, persoana juridica romana sau straina.


Societatile de leasing

Operatiunile de leasing sunt realizate de catre societatile de leasing, persoane juridice romane care se infiinteaza si functioneaza potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

Societatile de leasing sunt acele societati care au in obiectul de activitate desfasurarea operatiunilor de leasing si un capital social minim, subscris si varsat integral la infiintare de 500 milioane lei.

Asa cum se cunoaste, in momentul constituirii unei societati comerciale in actul constitutiv trebuie aratat obiectul sau obiectele de activitate cu precizarea obiectului principal.

Consideram ca, pentru a fi calificata ca o societate de leasing, aceasta trebuie sa aiba ca obiect principal de activitate "operatiuni de leasing'.


Contractul de leasing

Leasingul este la acest moment, pe plan international, unul din cele mai raspandite mijloace de realizare a finantarilor.

Problema esentiala pe care o ridica notiunea de ,,contract de leasing' o reprezinta existenta sau inexistenta unui asemenea contract.

Se pune intrebarea: este leasingul un contract sau o operatiune formata dintr-un complex de contracte? Desi se aseamana cu contractele de inchiriere, vanzare in rate, cat si de locatie viagera, leasingul ca natura juridica este o modalitate contractuala de finantare la termen. Leasingul era, pana nu demult, un contract intalnit mai cu seama in legislatia comerciala internationala, fiind impus insa de noile realitati economice pe plan national, ca un adevarat contract complex avand urmatoarele caracteristici:

- un contract de vanzare-cumparare, prin care se achizitioneaza bunul solicitat de utilizator;

- un contract de mandat, prin care sunt stabilite elementele vanzarii si, in acelasi timp, se realizeaza operatiunile tehnice, dar si formalitatile administrative necesare;

- un contract de locatie, a carui durata cat si ratele sunt determinate din cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing in cazul leasingului financiar si din cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante in cazul leasingului operational;

- o promisiune unilaterala de vanzare in favoarea cumparatorului utilizator.


Se poate concluziona astfel, ca leasingul este un contract propriu de finantare, fiind o fuziune de tehnici juridice. Ca urmare, finantatorul nu poate fi confundat cu un simplu locator asa cum desprindea din redactarea initiala a O.G. nr. 51/1997. Analizand trasaturile juridice ale contractului de leasing, constatam ca acesta este un act bilateral, numit, cu titlu oneros, avand continut patrimonial, cu executare succesiva, intuitu personae si consensual.


* Partile contractului

Potrivit art. 31 lit. a) din Legea nr. 99/1999[21] de modificare si de completare a O.G. nr. 51/1997, un element esential al contractului de leasing ii constituie partile in contract, si anume locatorul-finantatorul si utilizatorul. lata deci ca, spre deosebire de complexa operatie de leasing bazata pe o operatie trilaterala (furnizor-finantator, utilizator) contractul in sine se incheie intre doua parti.


* Drepturile si obligatiile finantatorului

Finantatorul se bucura de urmatoarele drepturi stipulate in art. 13 al O.G. nr. 51/1997, republicata:

- daca utilizatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 64/1995[22], cu modificarile ulterioare drepturilor reale ale finantatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic;

- daca insa utilizatorul se afla in dizolvare si/sau lichidare, dispozitiile alineatului precedent se aplica si lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.



Potrivit art. 9 finantatorul are urmatoarele obligatii:

- sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitatilor;

- sa incheie un contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile expres formulate de catre acesta;

- sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

- sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau achizitionarea ori restituirea bunului;

- sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat toate clauzele contractuale;

- sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.


* Drepturile si obligatiile beneficiarului

Intr-un contract de leasing utilizatorul are urmatoarele drepturi:

- in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si postgarantie utilizatorul are drept de actiune asupra furnizorului;

- dreptul de a exercitara actiunile posesorii fata de terti.

Obligatiile utilizatorului sunt reglementate prin art. 10 si constau in urmatoarele:

- sa receptioneze si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;

- sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa ii exploateze;

- sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

- sa respecte termenele de plata si cuantumul ratelor de leasing;

- sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli ce deriva din contractul de leasing;

- sa isi asume totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea directa sau prin prepusii sai (inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii), precum si din cazuri fortuite a bunului pe intreaga perioada contractuala in paralel cu plata ratelor de leasing pana la atingerea valorii contractului de leasing;

- sa nu impiedice finantatorul in verificarea starii modului de exploatare a bunului obiect al contractului de leasing;

- sa informeze finantatorul, in timp util, cu privire la orice tulburare venita din partea unui tert, referitor la dreptul acestuia de proprietate;

- sa nu modifice obiectul contractului fara acordul prealabil al finantatorului;

- sa restituie bunul respectand prevederile contractuale.


5. Contractul de comision

Potrivit art. 405 Cod comercial: ,,Comisionul este un contract avand ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar pe socoteala comitentului'. Contractul de comision se aseamana cu contractul de mandat, deosebirea constand in faptul ca actele juridice incheiate de comisionar sunt in nume propriu, dar pe seama comitentului. Comisionul este una dintre operatiile juridice cele mai frecvente in practica comerciala. Adeseori el se infatiseaza ca negotii specializate, prin conexiunea normelor proprii cu cele ale activitatilor pe care le inlesneste. Astfel, exista elemente ale comisionului in materie de consignatie, de expeditie, in operatiuni de bursa etc.

Ca operatie de sine statatoare, contractul de comision se caracterizeaza prin faptul ca intermediarul (comisionarul) are doua categorii de obligatii:

. obligatii care izvorasc din relatiile cu tertii;

. obligatii fata de comitent.

Contractul de comision prezinta urmatoarele caractere juridice: este un contract bilateral cu titlu oneros, el neputand fi revocat pe cale unilaterala. Comisionarul este platit pentru serviciile facute comitentului cu o suma de bani, numita comision, care se stabileste sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de afaceri pe care o realizeaza comisionarul in raporturile cu tertele persoane (comisionarul beneficiaza, ca si mandatarul, de privilegiul special si de dreptul de retentie asupra bunurilor comitentului pana la incasarea de bani ce i se cuvin).


Efectele contractului de comision

Intre partile contractului de comision se nasc obligatiile, guvernate de regulile mandatului. Comisionarul se obliga direct si personal fata de terti.

Acest tip de contract creeaza doua tipuri de raporturi juridice.


Obligatiile comisionarului :

- comisionarul este obligat sa respecte dispozitiile date de comitent in limita puterilor conferite;

- comisionarul nu poate face operatiuni de vanzare pe credit pe socoteala comitentului;

- momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra marfurilor si obiectelor interesate in acest transfer;

- comisionarul este obligat sa dea socoteala comitentului asupra indeplinirii mandatului primit;

- comisionarul este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui profesionist.

Comisionarul trebuie sa depuna o diligenta sporita, ceruta unui profesionist, actionand cu buna-credinta.


Obligatiile comitentului:

- comitentul are obligatia sa plateasca comisionul cuvenit comisionarului. Aceasta obligatie curge din momentul in care comisionarul a incheiat acte juridice cu terti, chiar daca nu au fost executate inca obligatiile rezultate din actele juridice incheiate. In acest sens, consideram ca, comisionarul care si-a indeplinit obligatia asumata prin contractul de comision, si anume aceea de a prospecta piata in vederea gasirii unui cumparator pentru lucrul supus vanzarii, este indreptatit la primirea remuneratiei cuvenite pentru operatiunea efectuata, chiar daca, ulterior incheierii precontractului de vanzare-cumparare, cumparatorul s-a razgandit si nu a mai incheiat contractul.

- comitentul este obligat sa restituie cheltuielile facute de comisionar cu indeplinirea insarcinarii primite. In cazul in care comisionarul a efectuat anumite cheltuieli pentru ducerea la indeplinire a mandatului, comitentul trebuie sa restituie cheltuielile care trebuiesc a fi dovedite si retinute in registrele comerciale separat pentru fiecare operatiune comerciala.


Incetarea contractului de comision

Efectele contractului de comision inceteaza in urmatoarele cazuri:

- revocarea imputernicirii de catre comitent;

- renuntarea la imputernicirea primita de catre comisionar;

- moartea comitentului ori comisionarului;

- interdictia comisionarului ori comitentului;

- insolvabilitatea ori falimentul partilor (art. 1552 C.civil).

In aplicarea acestor cazuri de incetare a contractului de comision trebuie sa se tina seama de necesitatea asigurarii securitatii raporturilor comerciale.


6. Contractul de consignatie

Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision, cuprinzand insa si elemente ale altor tipuri de contracte, de exemplu: ale vanzarii de marfuri, ale depozitului. Pentru serviciul sau, consignatarul are dreptul la o remuneratie sau numai la suprapretul obtinut din vanzare. Vinderea bunurilor se face intotdeauna pe un pret anticipat stabilit de consignant. Consignatarul este obligat sa remita consignatului suma de bani obtinuta ca pret al vanzarii sau sa restituie bunul in natura in cazul in care nu este vandut.


Caracterele juridice ale contractului de consignatie

Contractul de consignatie are urmatoarele caractere juridice:

- este un contract unilateral (sinalagmatic), el dand nastere la obligatiile in sarcina ambelor parti;

- este un contract cu titlu oneros, partile contractante urmarind un interes patrimonial. Remiterea catre consignatar a bunurilor mobile pentru a fi vandute tertilor nu este o conditie a incheierii contractului, ci un efect al acestuia;

- este un contract consensual, deoarece el ia nastere prin simplul acord de vointa al partilor. Contractul de consignatie se incheie in forma scrisa existenta acestuia, precum si orice conventie privitoare la modificarea, transformarea sau desfiintarea lui, se pot dovedi numai in scris.


Efectele contractului de consignatie

Contractul de consignatie da nastere la anumite obligatii intre partile contractante. Prin incheierea actelor de vanzare-cumparare se nasc si anumite obligatii intre consignatar si terti.


Obligatiile consignantului:

Din contractul incheiat rezulta anumite obligatii pentru consignant:

a) consignantul are obligatia sa predea consignatarului bunurile mobile care urmeaza sa fie vandute;

b) Consignantul are obligatia sa restituie cheltuielile facute de consignatar cu ocazia indeplinirii insarcinarii primite;

c) Consignantul este obligat la plata unei remuneratii.


Obligatiile consignatarului:

a) consignatarul este obligat sa ia masurile necesare pentru pastrarea si conservarea bunurilor primite;

b) consignatarul este obligat sa asigure bunurile ce i-au fost incredintate la o societate acceptata de consignant;

c) consignatarul are obligatia sa execute mandatul dat de consignant;

d) consignatarul este obligat sa dea socoteala asupra indeplinirii mandatului sau.

Consecintele nerespectarii obligatiilor

Nerespectarea obligatiilor atrage dupa sine si raspunderea civila si raspunderea penala.

. Raspunderea civila - Pentru nerespectarea obligatiilor se angajeaza raspunderea civila contractuala a partii in culpa in conditiile stabilite pentru contractul de mandat.

. Raspunderea penala - poate fi angajata daca consignatarul care savarseste urmatoarele fapte :

- isi insuseste bunurile incredintate in consignatie sau le va instraina in alt mod sau in alte conditiuni decat cele prevazute in contract sau nu le va restitui consignantului la cerere;

- care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile incasate sau primite de el, drept pret al bunurilor vandute;

- care la cererea consignantului nu va face de indata notificarile prevazute in legislatie;

- care, cu rea-credinta, nu va face consignantului instiintarile prevazute de legislatie;

- care, cu buna stiinta, va face consignantului instiintari neexacte privitoare la situatia vanzarilor si incasarilor facute de ele;

- care nu va notifica consignantului orice urmarire indreptata asupra bunurilor incredintate lui in consignatie sau asupra valorilor rezultate din vanzarea lor, de indata ce va fi avut la cunostinta de acele urmariri;

- care va inlatura, va distruge, va deteriora sau va face sa se inlature, distruga sau deterioreze ambalajele, etichetele, marcile sau orice alte semne exterioare aplicate de consignant asupra marfurilor incredintate lui in consignatie;

- care va depozita sau muta marfurile incredintate lui in consignatie;

- care nu va pune la dispozitia consignantului, la cererea acestuia, registrele speciale de consignatie, in cazul cand contractul prevede tinerea unor asemenea registre.

In cazul in care delictele prevazute mai sus sunt savarsite de o persoana juridica, pedepsele se vor aplica reprezentantilor legali si presupusilor vinovati. Suplimentar, persoana juridica va fi sanctionata si cu o amenda civila, in conditiile legii.


Incetarea contractului de consignatie

Contractul de consignatie inceteaza prin:

- revocarea de catre consignant a imputernicirii;

- renuntarea la mandat;

- insolvabilitatea ori falimentul partilor.

Consignantul poate sa revoce contractul in orice moment, chiar daca a fost incheiat pe o perioada determinata, in cazul in care nu exista nici o stipulatie contrara.


7. Contractul de depozit

Depozitul comercial este un contract prin care o persoana, numita deponent, incredinteaza unei alte persoane, numita depozitar, o marfa cu obligatia acestuia sa o pastreze, sa o conserve si sa o restituie la cerere in schimbul unei sume de bani, numita taxa de depozit.


Caracterele juridice ale contractului de depozit

Caracterul de depozit comercial are urmatoarele caractere juridice:

- este un contract real, deoarece el se considera perfectat in momentul remiterii materiale a marfii date in depozit;

- este cu titlu oneros, depozitarul fiind platit pentru serviciile sale, prin taxa de depozit, calculata in raport cu cantitatea de marfa depozitata care ocupa un anumit spatiu si de durata depozitului. Fiind un contract cu titlu oneros, depozitul comercial se deosebeste de cel civil care poate fi si cu titlu gratuit. Sechestrul judiciar este, de asemenea, cu titlu oneros[23].

- este un contract sinalagmatic, el dand nastere la obligatii in sarcina ambelor parti. Prin incheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate.

Depozitul comercial este, de regula, voluntar, deponentul avand posibilitatea sa aleaga pe depozitar.

Felurile contractului de depozit

Contractul de depozit comercial este o varianta a contractului de depozit civil. Daca depozitarul este o intreprindere specializata in primirea marfurilor (in magazii generale, antrepozite, docuri) expres autorizate si practicand tarife oficiale, deponentul primeste in schimbul marfii depuse trei inscrisuri: un certificat de depozit (recipisa), talonul si buletinul de gaj (warantul). Toate inscrisurile au acelasi continut, cuprinzand obligatoriu urmatoarele mentiuni:



- denumirea si sediul depozitarului;

- numarul curent din registrul in care au fost inscrise marfurile depozitate;

- data emiterii documentelor;

- numele si sediul deponentului;

- natura, cantitatea si valoarea marfii depozitate;

- plata taxelor de import si, dupa caz, polita de asigurare;

- durata depozitului.

Certificatul de depozit (recipisa) si buletinul de gaj (warantul) sunt titluri de credit care incorporeaza marfa data in depozit si care se remite deponentului. Ele pot fi titluri de credit la ordin sau la purtator, negociabile impreuna si separat.


Efectele contractului de depozit comercial

Obligatiile depozitarului;

a) depozitarul este obligat sa pastreze marfa ca un bun proprietar;

b) depozitarul este obligat sa restituie marfa la cererea deponentului.


Obligatiile deponentului:

a) Deponentul este obligat sa remita depozitarului marfa ambalata, etichetata in functie de natura acesteia;

b) Deponentul este obligat sa achite depozitarului eventualele cheltuieli pentru pastrarea, conservarea marfii sau cand a suferit pagube pricinuite de marfa depozitata.

c) Deponentul este obligat sa achite taxa de depozit datorata conform contractului.


Incetarea contractului de depozit comercial

Efectele contractului de depozit comercial inceteaza in urmatoarele cazuri:

- indeplinirea in avans a obligatiilor contractuale;

- rezilierea unilaterala a contractului;

- moartea;

- interdictia;

- insolvabilitatea ori falimentul partilor.


8. Contractul de report

Contractul de report este un act juridic complex care cuprinde: o dubla vanzare; o vanzare ce se executa imediat, iar cea de-a doua este o vanzare cu termen si la un pret determinat. In conceptia Codului comercial, contractul de report este o fapta de comert conexa (accesorie) dobandind comercialitate datorita obiectului si anume titluri de credit.

In temeiul acestui contract, persoana detinatoare de titluri, denumit reportat, da in raport titlurile unei persoane, denumita reportator, in schimbul unui pret platibil imediat. La un anumit termen reportatorul revinde reportatului titluri de credit de aceeasi specie[24] primind un pret determinat.

Reportatorul primeste de la reportat o remuneratie data si cea incasata de reportator poarta denumirea de report.


Conditiile reportului

Pentru a se incheia un contract de report trebuie sa se indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa existe un acord de vointa intre reportat si reportator;

- acordul de vointa privind vanzarea si revanzarea sa fie simultan;

- vanzarea si revanzarea sa aiba ca obiect titluri de credit care circula in comert.


Efectele contractului de report

Aceste efecte privesc transferul dreptului de proprietate asupra titlurilor de credit si fructele civile ale acestora. Contractul de report este un contract translativ de proprietate; dreptul asupra obiectului contractului de report de transfera de la vanzator la cumparator, in esenta, in privinta transferului sunt aplicabile dispozitiile dreptului comun. In cursul duratei contractului, titlurile de credit pot produce anumite fructe civile (dividende, dobanzi etc.). Aceste fructe se cuvin reportatorului care culege fructele.

Partile pot stabili ca fructele produse de titlurile de credit sa revina reportatului[25].


Incetarea contractului de report

Contractul inceteaza, ca urmare a procedurii efectelor sale, la termenul stabilit de parti. Potrivit legii, la implinirea termenului partile pot sa prelungeasca contractul cu obligatia de a pastra conditiile initiale (art. 75 C.com.). In cazul reinnoirii contractului intre parti se lichideaza diferentele si raman la reportator titlurile in vederea unei noi lichidari la o noua scadenta. Contractul de report poate fi prorogat, reinnoit sau supus deportului. Prorogarea este o operatiune juridica prin care se amana scadenta revanzarii pe unul sau mai multe termene[26].

Reinnoirea intervine la expirarea reportului si are ca obiectiv titluri care difera prin continut sau specia lor, presupunand o predare efectiva a titlurilor[27]. Deportul este o operatiune inversa reportului si intervine pentru satisfacerea nevoilor pe termen, de titluri, de credit ale unei persoane. Operatia juridica privind deportul intervine pentru satisfacerea nevoilor unei terte persoane de a realiza un anumit stoc de actiuni in vederea exercitarii dreptului de optiune la o noua emisiune, ori pentru a obtine majoritatea de voturi in adunarea generala a actionarilor.







art. 1313, 1336, 1337, 1361 C.civ.

exceptio non adimpleti contractus

art. 1295 C.civ.

de exemplu, se vand 500 kg de mere a 1000 lei/kg

de exemplu, se vinde tot lotul de cereale cu 10 milioane lei

art. 1300 C.civ.

in bloc, art. 1299 C.civ.

de exemplu, se vinde porumbul din hambarul A pretul fiind determinat global pentru intreaga cantitate, art. 1299 Cod civil.

art.374 Cod comercial

de exemplu, preluarea bunului care urmeaza a fi vandut de catre mandatar, in numele si pe seama mandantului

de exemplu, testamentul

solo consensus

in raporturile de dreptul muncii

procuratorul

procuratio amnium bonorum

procuratio unicus rei

facandu-se aplicarea normei generale prevazute in art. 43 C.com.

Spre exemplu, adunarea generala a actionarilor este organul societatii care formeaza vointa sociala, ceea ce inseamna ca actul juridic de tip contractual pe care il reprezinta hotararea adunarii generale a actionarilor de a numi administratorul si care incorporeaza vointa sociala, unit cu acceptarea de catre administrator a functiei incredintate, se incadreaza in tiparul mandatului comercial. Continutul mandatului dat administratorului nu este exclusiv contractual, reglementarea acestui continut fiind completata de dispozitiile legale referitoare la obligatiile imperative stabilite in sarcina administratorului, precum si la limita mandatului acestuia (art. 72 din Legea nr. 31/1990, republicata). Revocabilitatea mandatului administratorului este de esenta acestuia. Si in cazul revocarii abuzive masura este definitiva, caracterul esentialmente revocabil al mandatului mentinandu-se, fiindca increderea care sta la baza mandatului nu poate fi impusa de vreme ce functia de administrator are un caracter 'intuitu personae'. Este inadmisibila acordarea daunelor morale administratorului revocat in conditiile in care acesta nu a dovedit ca a suferit un prejudiciu constand in imaginea negativa.

in debitul primitorului, de la data inscrierii conform art. 371 pct. 3 Cod comercial

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 9 din 12 ianuarie 2000. Republicata in temeiul art. VII din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999, dandu-se textelor o noua numerotare.

Ordonanta Guvernului nr. 51/1997 a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 30 august 1997 si a fost aprobata si modificata prin Legea nr. 90/1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 170 din 30 aprilie 1998.


PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 236 din 27 mai 1999

PUBLICATA IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1066 din 17 noiembrie 2004. Republicata in temeiul dispozitiilor art. VIII alin. (1) din Legea nr. 149/2004 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, precum si a altor acte normative cu incidenta asupra acestei proceduri, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 424 din 12 mai 2004, dandu-se textelor o noua numerotare. Legea nr. 64/1995 a mai fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999 si a fost rectificata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 89 din 28 februarie 2000, iar ulterior a mai fost modificata prin Ordonanta Guvernului nr. 38/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 95 din 2 februarie 2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 82/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 194 din 26 martie 2003.

art. 1633 alin. l si 3 Cod civil

nu aceleasi titluri pe care le-a dobandit

art. 74 alin. 4 C.com.

pretul de revanzare ramane neschimbat

este o novatiune prin schimbarea obiectului contractului






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact