StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comercial
Trimite articolul prin email Titlurile comerciale de valoare : Drept comercial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Titlurile comerciale de valoare



TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE



Titlul comercial de valoare poate fi definit ca un inscris denumit si titlu in temeiul caruia posesorul sau legitim este indrituit sa exercite, la o data determinata, dreptul aratat in inscris.

O categorie importanta a titlurilor comerciale o reprezinta efectele de comert, care dau dreptul la plata unei sume de bani. Intra in aceasta categorie: cambia, biletul la ordin si cecul.




1. Cambia


Cambia este reglementata prin Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.

1.1. Notiunea si mecanismul juridic al cambiei

Cambia este un inscris prin care o persoana, denumita tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, denumita tras, sa plateasca la scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar sau la ordinul acesteia.

Asa cum rezulta din definitie, cambia implica participarea a trei persoane:

a) tragatorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el da dispozitia sa se plateasca o suma de bani. Prin semnatura sa, tragatorul isi asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul inscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece "trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata;

b) trasul este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani;

c) beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata de catre tras.

Intelegerea mecanismului juridic al cambiei presupune raspunsul la trei intrebari. Cum se explica dreptul tragatorului de a da dispozitie trasului sa faca o plata? De ce trasul trebuie sa execute aceasta dispozitie? In ce temei beneficiarul primeste plata?

In mod obisnuit, emiterea unei cambii are la baza existenta unor raporturi juridice anterioare intre persoanele in cauza, care au ca izvor anumite acte juridice. In temeiul acestor raporturi juridice, denumite raporturi fundamentale, fiecare persoana are calitatea de creditor sau debitor in raporturile juridice la care participa. Prin emiterea cambiei si efectuarea platii se executa obligatiile din raporturile juridice preexistente.

Cele aratate pot fi mai bine intelese prin urmatorul exemplu: comerciantul A vinde comerciantului B o cantitate de marfa la pretul de 50.000 lei, platibil la 60 de zile de la primirea marfii. Deci, cumparatorul B datoreaza vanzatorului A pretul marfii de 50.000 lei, care va fi platit la termenul convenit. In acelasi timp comerciantul A datoreaza la randu-i, fata de comerciantul C, la acelasi termen, suma de 50.000 lei dintr-un contract de imprumut.

In situatia data, pentru simplificarea operatiilor de plata a sumelor de bani datorate, comerciantul A va trage o cambie asupra comerciantului B in favoarea comerciantului C. Deci, fiind creditor al pretului, comerciantul A (tragator) va da o dispozitie comerciantului B (tras), care este debitor al pretului, sa plateasca la scadenta suma de 50.000 lei direct comerciantului C (beneficiar), care este creditorul comerciantului A din contractul de imprumut. Prin plata la scadenta a sumei de 50.000 lei, facuta de comerciantul B (trasul) catre comerciantul C (beneficiar) se stinge, atat obligatia comerciantului B (trasul) catre comerciantul A (din contractul de vanzare-cumparare), cat si obligatia comerciantului A fata de comerciantul C (din contractul de imprumut).

Cum se poate observa, in situatia aratata, in loc sa plateasca in numerar datoria sa din contractul de imprumut, comerciantul A ii remite comerciantului C cambia trasa asupra comerciantului B, urmand ca, la scadenta 535i89f , posesorul cambiei sa incaseze suma de 50.000 lei de la comerciantul B.

In incheierea celor aratate se impune o precizare. Raporturile juridice care preexista cambiei (raporturile fundamentale) explica si justifica emiterea cambiei. Dar, odata emisa cambia, ea trebuie privita prin ea insasi, ca un titlu de sine statator. Totodata, operatiile privind cambia fac abstractie de existenta raporturilor fundamentale. Aceste operatii sunt guvernate de reguli speciale, care sunt diferite de regulile care reglementeaza raporturile fundamentale. Regulile speciale privind crearea raporturilor juridice cambiale, circulatia, garantarea si plata cambiei sunt cuprinse in Legea nr.58/1934.

Trebuie observat, insa, ca emiterea cambiei nu duce la stingerea raporturilor juridice fundamentale. Aceste raporturi juridice subzista, afara de cazul cand partile au convenit o novatie, adica stingerea obligatiei vechi din raportul fundamental si inlocuirea ei cu o obligatie noua, rezultata din raportul cambial (art.64 din Legea nr.58/1934).

Principala functie a cambiei este aceea de instrument de credit. Intr-adevar, deoarece suma de bani prevazuta in cambie nu trebuie achitata imediat, ci la un anumit termen, prin intermediul cambiei se acorda debitorului un credit pe intervalul de timp pana la scadenta.

Cambia are si functia de instrument de plata. Aceasta functie este asemanatoare functiei pe care o indeplineste moneda. Cambia prezinta insa avantajul ca evita folosirea de numerar.

Obligatia tragatorului si dreptul corelativ al beneficiarului au ca izvor vointa tragatorului exprimata in titlu.

Exercitarea dreptului impotriva semnatarilor ulteriori (coobligati) se realizeaza in puterea legii si are ca premisa prezumtia de regularitate a titlului.

Din moment ce cambia este emisa cu respectarea conditiilor necesare, legea asigura posesorului titlului o protectie deplina. Acesta este indreptatit sa primeasca suma de bani mentionata in titlu, chiar daca in fapt datoria nu ar exista. In beneficiul securitatii raporturilor comerciale, aparenta se impune asupra realitatii.

1.2. Conditiile cerute pentru valabilitatea cambiei

a) Conditiile de fond ale cambiei

Legea nr.58/1934 nu cuprinde nici o dispozitie speciala referitoare la conditiile de fond ale cambiei. In consecinta, pentru valabilitatea cambiei, trebuie indeplinite conditiile prevazute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art.948 C.civ).

Obligatiile cambiale se pot naste si prin reprezentare, in conditiile art.9 si 10 din Legea nr.58/1934.

b) Conditiile de forma ale cambiei

Ca orice titlu comercial de valoare, cambia are un caracter formal. Acest caracter trebuie inteles sub un dublu aspect: cambia trebuie sa imbrace forma scrisa si inscrisul sa cuprinda, in mod obligatoriu, mentiunile prevazute de lege.

Cambia este un inscris sub semnatura privata avand configurarea unei scrisori intocmite de tragator si adresata trasului. Nimic nu se opune ca inscrisul sa fie autentic.

Se admit si formularele tipizate, care se completeaza in spatiile libere. In toate cazurile insa, semnatura trebuie sa fie manuscrisa, adica sa apartina persoanei care semneaza.

Inscrisul cambial trebuie sa cuprinda, obligatoriu, mentiunile prevazute de art.1 pct.1-8 din Legea nr.58/1934.

Denumirea de cambie. Potrivit legii, inscrisul trebuie sa cuprinda denumirea de cambie "in insusi textul titlului". Aceasta cerinta este menita sa atraga atentia celui care semneaza asupra naturii obligatiei ce isi asuma si asupra efectelor sale.

Ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate. Ordinul de plata trebuie exprimat sub forma unui ordin propriu-zis ("platiti", "veti plati" etc).

Legea prevede expres ca ordinul trebuie sa fie neconditionat;el trebuie sa priveasca plata unei sume de bani determinate. Aceasta plata trebuie sa aiba ca obiect numai o suma de bani si intr-un cuantum determinat.

Numele trasului Legea cere ca inscrisul sa prevada numele persoanei care trebuie sa execute plata, adica numele trasului.

Indicarea scadentei. Potrivit legii, inscrisul trebuie sa indice scadenta, adica data la care obligatia cambiala devine exigibila si posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani mentionata in inscris.

Modalitatile de stabilire a scadentei sunt prevazute de lege. Art.36 din Legea nr.58/1934 prevede ca o cambie poate fi trasa: la vedere; la un anume timp de la vedere; la un anumit timp de la data emisiunii; la o zi fixa.

Indicarea locului unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa prevada locul unde debitorul (trasul) va face plata.

Intrucat legea cere sa se indice locul platii, se considera ca trebuie sa se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului.

Numele acelui caruia sau la ordinul caruia se va face plata. Potrivit legii, in cambie trebuie sa se arate persoana careia i se va face plata sau la ordinul careia plata trebuie facuta.

Data si locul emiterii cambiei. Inscrisul trebuie sa cuprinda data si locul emiterii cambiei de catre tragator.

Semnatura tragatorului. Faptul ca vointa exprimata in cambie apartine tragatorului este atestat de semnatura acestuia pe inscrisul in cauza. In absenta semnaturii tragatorului, cambia este lovita de nulitate. Semnatura trebuie sa fie autografa (manu proprio).

Titlul caruia ii lipseste vreuna din conditiile aratate in art.1 nu are valoarea unei cambii, afara de cazurile aratate de lege.

1.3. Transmiterea cambiei (girul)

a) Definitia girului

Girul este un act juridic prin care posesorul cambiei, numit girant, transmite altei persoane, numita giratar, printr-o declaratie scrisa si semnata pe titlu si prin predarea titlului, toate drepturile izvorand din titlul respectiv.

Prin gir, posesorul cambiei da ordin trasului sa plateasca suma mentionata in titlu persoanei in favoarea careia a transmis cambia.

Girantul este persoana titulara a dreptului, legitimata in conditiile legii si care este posesoarea titlului. Deci, primul girant este persoana indicata de catre tragator in calitate de beneficiar al cambiei.

Giratarul poate fi orice persoana, indiferent daca este o persoana straina sau care este implicata in raportul cambial (tragator, tras, etc).

Girul are la baza un raport juridic preexistent intre girant si giratar; de exemplu, posesorul cambiei avea de platit unui creditor o suma de bani dintr-un contract de imprumut si, pentru achitarea datoriei, gireaza cambia in favoarea creditorului sau.

b) Conditiile de valabilitate a girului

Girul este un act juridic si deci, trebuie sa indeplineasca toate conditiile generale ale unui act juridic. In plus, el trebuie sa indeplineasca si conditiile speciale prevazute de legea cambiala.

Girul trebuie sa fie neconditionat si trebuie sa priveasca intreaga creanta prevazuta in titlu.

Girul este valabil daca indeplineste conditiile de forma prevazute de lege.



Girul complet, denumit si girul plin, consta intr-o declaratie a girantului, semnata de acesta, pusa pe dosul titlului, care cuprinde ordinul adresat debitorului principal (trasul) de a plati persoanei indicate de girant suma de bani mentionata in cambie.

Girul se exprima printr-o formula adecvata: "platiti lui." ori "platiti la ordinul lui.". In cazul girului plin, aceasta formula trebuie sa cuprinda numele si prenumele, respectiv denumirea giratarului. Desemnarea giratarului se face dupa aceleasi reguli ca si indicarea beneficiarului.

Mentiunea cuprinzand girul trebuie insotita de semnatura autografa a girantului.

Pe langa girul complet sau girul plin, legea reglementeaza si girul in alb. Potrivit art.15 alin.(2) din lege, girul in alb este girul care nu arata numele giratarului.

De asemenea, in aceeasi idee, a facilitarii circulatiei cambiei, legea recunoaste si girul la purtator. Potrivit art.14 alin.(3) din lege, "girul la purtator" este echivalentul unui "gir in alb". Deci, girul la purtator are valoarea si efectele juridice ale girului in alb.

c) Efectele girului

Legea reglementeaza trei efecte ale girului: efectul translativ de drepturi, efectul de garantie si efectul de legitimare.

Prin gir se transmit drepturile cambiale, adica acele drepturi specifice dreptului cambial. Fac parte din aceasta categorie: dreptul la suma de bani mentionata in cambie; dreptul de a prezenta cambia la acceptare si, la scadenta, de a o prezenta la plata etc.

Ca efect al transmiterii cambiei prin gir, girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si plata cambiei de catre tras (art.17 din lege). Aceasta insemna ca, daca trasul va refuza acceptarea si plata cambiei, girantul va fi tinut personal sa achite suma de bani prevazuta in titlu.

Ca urmare a transmiterii cambiei prin gir, giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumei mentionate in titlu. In consecinta, giratarul este abilitat sa exercite drepturile prevazute in cambie.

1.4. Acceptarea cambiei

a) Prezentarea cambiei pentru acceptare

Prezentarea cambiei la acceptare are un caracter facultativ.

Posesorul cambiei sau chiar un simplu detinator poate prezenta trasului, pana la scadenta, cambia spre acceptare.

Intrucat prezentarea cambiei pentru acceptare este facultativa, insemna ca posesorul cambiei poate sa prezinte cambia direct la plata, fara a o prezenta in prealabil pentru acceptare.

In anumite cazuri, prezentarea cambiei catre tras pentru acceptare este obligatorie.

Prezentarea cambiei la acceptare este obligatorie cand scadenta cambiei afost stabilita la un anumit termen de la vedere (art.26 din lege).

Prezentarea cambiei pentru acceptare este obligatorie si in cazul cand tragatorul ori girantul a stipulat in cambie clauza prezentarii titlului pentru acceptare (art.25 din lege).††††††

b) Conditiile acceptarii cambiei

Cambia se prezinta la acceptare de catre posesorul cambiei sau de catre orice detinator al ei (art.24 din lege).

Cambia se prezinta trasului pentru a fi acceptata.

Posesorul cambiei sau detinatorul acesteia poate prezenta cambia pana la scadenta.

Acceptarea se scrie pe cambie si se exprima prin cuvantul "acceptat" sau orice alta expresie echivalenta ("voi plati", "voi onora" etc.). Acceptarea trebuie sa fie semnata de catre tras.

c) Efectele acceptarii cambiei

Acceptarea cambiei are ca efect nasterea obligatiei trasului de a plati la scadenta suma de bani mentionata in titlu (art.31 din lege).

Prin acceptarea cambiei, trasul devine obligat cambial; el este obligat principal si raspunde direct de plata sumei de bani catre posesorul cambiei.

d) Refuzul de a accepta cambia

In cazul in care trasul refuza acceptarea cambiei, declaratia de refuz trebuie constatata, in termenele stabilite pentru prezentarea la acceptare, printr-un act intocmit de executorul judecatoresc in conditiile prevazute de art.66-69 din lege. Acest act poarta denumirea de protest de neacceptare.

In cazul refuzului de acceptare a cambiei, posesorul cambiei poate exercita, chiar inainte de scadenta, dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati cambiali (art.48 din lege).

1.5. Avalul

a) Notiunea avalului

Asigurarea executarii unei obligatii cambiale este sporita, ca si in cazul obligatiilor civile sau comerciale, printr-o garantie. Cu privire la obligatiile cambiale, aceasta garantie poarta denumirea de aval.

Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat.

Cel care garanteaza (avalistul) intervine pentru a intari increderea in titlu, obligandu-se solidar cu ceilalti semnatari ai cambiei la plata sumei de bani prevazuta in cambie. In calitate de avalist poate figura o terta persoana sau chiar un semnatar al cambiei [art.35 alin.(2) din lege].

Cel garantat (avalizatul) este un obligat cambial, adica tragatorul, trasul acceptant sau girantul.

Prin aval, posesorul cambiei dobandeste un nou debitor, pe langa debitorul avalizat. Dar, avalul da nastere unei obligati cambiale autonome si abstracte, identica obligatiei oricarui alt semnatar al cambiei.

b) Conditiile de valabilitate a avalului

Avalul este valabil daca indeplineste conditiile legii.

Prin aval se poate garanta plata intregii sume de bani mentionate in cambie ori numai a unei parti din aceasta suma.

Avalul nu se poate da sub conditie si nu poate cuprinde clauze contrare naturii sale.

Avalul se scrie pe cambie.

Avalul se exprima prin cuvintele "pentru aval" sau prin orice alta formula echivalenta ("pentru garantie", "pentru siguranta" etc.) si se semneaza de catre avalist.

c) Efectele avalului

Avalistul este tinut in acelasi mod ca acela pentru care a garantat. Deci, avalistul se afla in pozitia juridica a avalizatului, avand toate drepturile si obligatiile acestuia. Aceasta insemna ca avalistul va putea fi urmarit, dupa caz, ca tras acceptant, tragator sau girant, in functie de calitatea avalizatului in raportul cambial.

Cand avalistul plateste cambia, el dobandeste drepturile izvorand din ea impotriva celui garantat, precum si impotriva acelora care sunt tinuti fata de acesta din urma, in temeiul cambiei.

Deci, prin plata cambiei, avalistul dobandeste drepturile izvorand din cambie, atat impotriva avalizatului cat si contra acelora care sunt obligati in temeiul cambiei fata de avalizat.

1.6. Plata cambiei

Pentru asigurarea eficientei cambiei, legea reglementeaza principiile privind plata cambiei.

In vederea achitarii sumei de bani prevazuta in titlu, cambia trebuie prezentata la plata.

Prezentarea cambiei si deci dreptul la plata il are posesorul legitim al titlului (art.43 din lege). Acesta poate fi beneficiarul indicat de tragator in cambie sau giratarul.

Plata cambiei se poate cere, in primul rand, trasului acceptant, care este debitorul principal al cambiei (art.42 din lege).

Plata cambiei poate fi ceruta si direct de la avalistul trasului, daca exista un asemenea garant.

In subsidiar, cambia poate fi prezentata la plata debitorilor de regres, daca au fost indeplinite formalitatile legale.

Plata cambiei se poate cere la scadenta.

Plata la scadenta, cu indeplinirea conditiilor cerute de lege, produce efecte diferite, dupa cum ea a fost efectuata de un debitor cambial principal sau un debitor de regres.

Daca plata este facuta de trasul acceptant, care este debitorul cambial principal, aceasta plata stinge obligatia cambiala a trasului, precum si obligatiile tuturor debitorilor cambiali (tragator, girant si avalistii acestora si ai trasului acceptant).

Daca plata este facuta de un debitor de regres, ea stinge numai obligatiile care figureaza pe titlu, dupa debitorul care a platit, adica obligatiile girantilor succesivi si avalistilor lor. O atare plata nu stinge obligatiile girantilor anteriori si nici obligatiile trasului, tragatorului si avalistilor acestora. Acesti debitori vor putea fi urmariti in temeiul cambiei.

1.7. Consecintele neplatii cambiei

a) Mijloacele de valorificare a drepturilor cambiale in cazul refuzului de plata a cambiei

Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevazuta in cambie poate obtine satisfacerea dreptului sau, fie prin mijloace cambiale, adica mijloace legate de specificul cambiei, fie prin mijloace extracambiale, care sunt actiuni reglementate de dreptul comun.

Potrivit legii, mijloacele cambiale sunt proceduri de valorificare a drepturilor cambiale care decurg din principiile care guverneaza cambia. Ele constau in anumite actiuni (actiuni cambiale) care pot fi folosite impotriva celor obligati la plata cambiei sau in punerea in executare a cambiei.

Actiunile cambiale sunt de doua feluri: directe si de regres (art.47 din lege). Distinctia are in vedere existenta celor doua categorii de obligati cambiali: obligati directi sau principali si obligati indirecti sau de regres.

Actiunile directe sunt actiunile indreptate impotriva celor direct obligati la plata, care sunt acceptantul si avalistul sau. Potrivit art.31 alin.(2) din lege, in cazul cand trasul refuza plata, posesorul cambiei, chiar daca este tragator, are impotriva acceptantului o actiune cambiala directa pentru tot ce poate fi cerut in temeiul art.53 si 54.

Aceste actiuni sunt cereri de chemare in judecata obisnuite care se exercita in temeiul titlului; ele nu sunt supuse unor formalitati speciale si se pot exercita in cadrul termenului de prescriptie.



Actiunile de regres sunt actiunile contra oricarui alt obligat cambial, adica impotriva tragatorului, girantilor si avalistilor acestora. Aceste actiuni pot fi exercitate pe cale judiciara numai in conditiile prevazute de legea cambiala.

Executarea cambiala este o procedura speciala de valorificare a drepturilor cambiale. Ea se realizeaza in conditiile stabilite de lege.

b) Regresul

Obligatia de plata a cambiei incumba trasului ca obligat principal. In subsidiar, obligatia de plata revine celorlalti obligati cambiali, care sunt tragatorul, girantii si avalistii lor. Intr-adevar, fiecare dintre aceste persoane, prin semnarea cambiei isi asuma obligatia de a garanta acceptarea si plata cambiei din partea trasului. In consecinta, in cazul cand, la scadenta, trasul refuza plata, obligatia de garantie a coobligatilor cambiali devine o obligatie de plata si posesorul cambiei are posibilitatea sa isi exercite drepturile impotriva lor, printr-o actiune de regres. In acest sens, art.48 lit.a) din lege prevede ca, daca la scadenta, plata nu a avut loc, posesorul cambiei poate exercita drepturi de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celorlalti obligati.

Fiind debitori de regres, tragatorul, girantii si avalistii raspund numai in subsidiar pentru plata cambiei.

Potrivit legii, tragatorul, girantul si avalistul sunt tinuti solidar fata de posesorul cambiei. Posesorul are drept de urmarire impotriva tuturor acestor persoane, individual sau colectiv, fara a fi tinut sa respecte ordinea in care s-au obligat (art.52 din lege).


c) Executarea cambiala

Pentru valorificarea drepturilor cambiale, posesorul cambiei poate folosi, pe langa actiunile cambiale (directe si de regres) si calea executarii nemijlocite a cambiei. Aceasta cale constituie o procedura simplificata, care evita procesul judiciar si executarea silita, in temeiul unei hotarari judecatoresti obtinute ca urmare a procesului. Intr-adevar, pe calea executarii cambiale, posesorul cambiei trece direct la executare in temeiul cambiei, care are valoarea unui titlu executor.

In vederea executarii cambiei, legea impune investirea cambiei cu formula executorie.

Competenta pentru a investi cambia cu formula executorie este judecatoria.

Pentru solutionarea cererii de investire a cambiei cu formula executorie, instanta judecatoreasca trebuie sa verifice indeplinirea conditiilor formale ale cambiei si scadenta cambiei, precum si daca au fost efectuate actele de conservare a drepturilor cambiale.

Investirea cambiei cu formula executorie se face in conditiile art.269 C. proc. civ..

Pe baza cambiei investite cu formula executorie, posesorul cambiei poate sa adreseze debitorului o somatie de plata. Aceasta somatie se notifica prin executorul judecatoresc.

Debitorul care a primit somatia de plata este in drept sa faca opozitie la executare. Opozitia se va introduce la judecatoria care a investit cambia cu formula executorie.

d) Prescriptia actiunilor cambiale

Orice actiune rezultand din cambie impotriva acceptantului si avalistilor sai se prescrie in termen de 3 ani.

Termenul de prescriptie curge de la data protestului de neacceptare a platii.

Actiunile girantilor exercitate de unii contra altora si impotrivatragatorului se prescriu in 6 luni.

Termenul de prescriptie curge din ziua cand girantul a platit cambia ori din ziua in care actiunea de regres a fost pornita impotriva sa, dupa caz, potrivit distinctiilor facute de lege.

e) Actiunile extracambiale

Pe langa mijloacele cambiale, legea reglementeaza si mijloacele extracambiale pentru valorificarea de catre posesorul cambiei a drepturilor sale. Aceste mijloace sunt in realitate anumite actiuni de drept comun, care pot fi folosite de catre posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale cambiale. Actiunile extracambiale sunt: actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza.

Actiunea cauzala se intemeiaza pe raportul fundamental.

Posesorul cambiei care nu a obtinut suma de bani prevazuta in cambie poate intenta o actiune impotriva debitorului in temeiul raportului fundamental; de exemplu, posesorul cambiei dobandise cambia prin gir, in scopul restituirii unui imprumut pe care il acordase girantului. Daca trasul a refuzat plata cambiei, posesorul cambiei (giratarul) are impotriva girantului o actiune bazata pe contractul de imprumut.

Actiunea de imbogatire fara cauza este ultimul mijloc de care dispune posesorul cambiei pentru satisfacerea drepturilor sale.

Art.65 din lege prevede ca in cazul in cand posesorul cambiei a pierdut actiunea cambiala in contra tuturor obligatilor si nu are contra acestora actiune cauzala, poate exercita contra tragatorului, acceptantului sau girantului o actiune pentru plata sumei cu care acestia s-au imbogatit fara cauza in dauna sa.


2. Biletul la ordin


Biletul la ordin este un titlu comercial de valoare asemanator cambiei. De aceea, reglementarea sa se afla in aceeasi lege care reglementeaza cambia, adica Legea nr.58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin.

Desi se aseamana, intre cele doua titluri exista si anumite deosebiri. Aspectele particulare ale biletului la ordin sunt reglementate in Titlul II al legii (art.104-107).

Pornind de la asemanarile si deosebirile care exista intre aceste titluri de valoare, art.106 din lege stabileste principiul potrivit caruia dispozitiile referitoarela cambie sunt aplicabile si biletului la ordin, in masura in care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.

2.1. Notiunea biletului la ordin

Biletul la ordin este un inscris prin care o persoana, numita emitent sau subscriitor, se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta unei alte persoane, numita beneficiar, sau la ordinul acesteia.

Cum se poate observa, spre deosebire de cambie, care implica raporturi juridice intre trei persoane (tragator, tras si beneficiar), biletul la ordin presupune raporturi juridice intre doua persoane: emitentul (subscriitorul) si beneficiarul.

Biletul la ordin se aseamana cu o recunoastere de datorie de catre debitor, fata de creditorul sau.

Emitentul are calitatea de debitor; prin emiterea titlului, el se obliga sa plateasca o suma de bani la scadenta.

Beneficiarul are calitatea de creditor; el este indreptatit sa primeasca plata ori plata se face la ordinul sau.

Emiterea biletului la ordin este determinata, ca si in cazul cambiei, de existenta intre parti a unui raport juridic (raportul fundamental).

Specificul raporturilor juridice care se nasc din emiterea biletului la ordin determina si particularitatile acestui titlu de credit.

2.2. Conditiile forma ale biletului la ordin

Biletul la ordin este un titlu formal; el trebuie sa imbrace forma scrisa si sa cuprinda mentiunile prevazute de lege.

Ca si cambia, biletul la ordin este un inscris sub semnatura privata. Se admite si folosirea formularelor tipizate, cu conditia ca semnatura sa fie manuscrisa.

Mentiunile obligatorii sunt urmatoarele:

Denumirea de bilet la ordin Legea cere ca denumirea de bilet la ordin sa fie trecuta in insusi textul titlului si sa fie exprimata in limba folosita pentru redactarea acestui titlu.

Promisiuneaneconditionata de a plati o suma de bani determinata. Inscrisul trebuie sa cuprinda promisiunea (angajamentul) emitentului de a plati o suma de bani, care este mentionata in titlu.

Promisiunea de plata se exprima in cuvintele "voi plati" sau expresii echivalente.

Obligatia de plata asumata de emitent trebuie sa fie neconditionata si sa priveasca o suma de bani determinata in titlu.

Indicarea scadentei. Inscrisul trebuie sa arate scadenta obligatiei de plata asumate de emitent.

Modalitatile de stabilire a scadentei sunt reglementate de lege pentru cambie.

Daca nu se arata scadenta in scris, plata se va face "la vedere" [art.105 alin. (2) din lege].

Locul unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa arate locul unde emitentul trebuie sa faca plata.

Numele acelui caruia sau la ordinul caruia se va face plata. Inscrisul trebuie sa mentioneze persoana care va primi plata. Aceasta persoana este beneficiarul aratat in scris de catre emitent, care va avea dreptul sa pretinda suma de bani ori sa indice persoana, care, la ordinul sau, va primi plata (giratarul).†††††

Data si locul emiterii biletului la ordin. Inscrisul trebuie sa arate data si locul emiterii titlului.

Semnatura emitentului Inscrisul trebuie sa poarte semnatura personala a emitentului (manu proprio).

Datorita caracterului sau formal, titlul caruia ii lipseste vreuna din mentiunile aratate de art.104 din lege nu va avea valoarea juridica a unui bilet la ordin, afara de cazurile expres admise de lege.

2.3. Plata biletului la ordin

Regulile care guverneaza plata biletului la ordin sunt cele stabilite de art.41-46 din lege pentru plata cambiei.

Trebuie aratat ca, deoarece in cazul biletului la ordin, plata se face de catre emitent, iar nu de o alta persoana (trasul) ca in cazul cambiei, legea nu mai prevede formalitatea prezentarii biletului la ordin la acceptare. Deci, la scadenta, biletul la ordin se prezinta emitentului direct pentru plata.



Exceptional, daca biletul la ordin are scadenta la un anumit timp de la vedere, posesorul titlului trebuie sa prezinte emitentului biletul la ordin pentru viza intr-un termen de un an de la data emiterii titlului. Formalitatea vizei are drept scop numai stabilirea datei exigibilitatii obligatiei.

Neplata la scadenta a sumei de bani prevazuta in biletul la ordin deschide posesorului titlului dreptul la actiunile directe sau de regres, ca si la executarea nemijlocita a biletului la ordin (art.47-55; art.57-65 din lege).


3. Cecul


Cecul este reglementat prin Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

3.1. Notiunea cecului

Cecul este un inscris prin care o persoana, numita tragator, da ordin unei banci la care are un disponibil banesc, numita tras, sa plateasca, la prezentarea titlului, o suma de bani altei persoane, numita beneficiar.

Din definitie, rezulta ca cecul implica, la fel ca si cambia, trei persoane: tragatorul, trasul si beneficiarul.

3.2. Premisele emiterii cecului

Potrivit legii, cecul nu poate fi emis decat daca tragatorul are un disponibil la tras, iar intre tragator si tras exista o conventie privind emiterea de cecuri.

Tragatorul poate emite cecul numai daca are la banca (tras) un disponibil banesc pentru efectuarea platii de catre banca. Acest disponibil (fonduri banesti) poarta denumirea de provizion sau acoperire. El poate fi un depozit bancar al tragatorului ori o deschidere de credit in favoarea acestuia.

Disponibilul trebuie sa reprezinte o suma de bani lichida, certa si exigibila, asupra careia tragatorul are dreptul sa dispuna prin cec.

Emiterea cecului fara acoperire constituie infractiune si se sanctioneaza in conditiile art.84 pct.2 din lege.

Dreptul tragatorului de a emite cecuri are ca temei conventia incheiata intre client si banca.

Prin conventie, banca autorizeaza pe client (tragator) sa traga asupra ei cecul, obligandu-se sa efectueze din disponibil platile, la ordinul tragatorului.

Emiterea de cecuri fara autorizarea bancii reprezinta infractiune si se sanctioneaza in conditiile art.84 pct.1 din lege.

3.3. Conditiile de valabilitate a cecului

Avand caracter formal, cecul trebuie sa imbrace forma scrisa si sa cuprinda mentiunile obligatorii prevazute de lege.

In privinta conditiilor de fond, legea nu cuprinde dispozitii speciale. In consecinta, conditiile de fond cerute pentru emiterea cecului sunt cele din dreptul comun.

Cecul trebuie sa imbrace forma scrisa.

Inscrisul cecului este tiparit sub forma unui exemplar tipizat, aprobat in conditiile legii.

Emiterea cecului consta in completarea formularului de catre tragator, cu mentiunile cerute de lege si semnarea inscrisului.

Cecul trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art.1 si 3 din lege:

Denumirea de cec Aceasta denumire trebuie inserata in textul inscrisului pentru a atrage atentia asupra semnificatiei juridice a inscrisului.

Ordinul neconditionat de a plati o suma de bani. Inscrisul trebuie sa cuprinda ordinul tragatorului adresat trasului (bancii) de a plati beneficiarului suma de bani mentionata in titlu.

Ordinul trebuie sa fie neconditionat si sa priveasca o suma de bani determinata. Suma de bani trebuie mentionata in cifre, cu indicarea monedei in care se face plata.

Numele celui care trebuie sa plateasca (tras). Inscrisul trebuie sa arate pe cel care, in calitate de tras, va trebui sa plateasca suma de bani mentionata in titlu. Asa cum am aratat, calitatea de tras o poate avea numai o societate bancara.

Locul unde trebuie facuta plata. Inscrisul trebuie sa indice locul unde trasul va face plata.

Data si locul emiterii cecului

Semnatura tragatorului. Semnatura va trebui sa fie scrisa de mana de catre tragator.

Titlul caruia ii lipseste una din mentiunile prevazute la art.1 din lege nu va fi socotit cec, afara de cazurile cand legea dispune altfel.

3.4. Plata cecului

Intrucat cecul este platibil la vedere, adica la prezentarea titlului, el nu este supus acceptarii din partea trasului, asa cum se cere in cazul cambiei. De aceea, mentiunea de acceptare inserata in titlu se considera nescrisa.

Deoarece cecul nu poate fi acceptat, trasul nu are calitatea de debitor de drept cambial fata de posesorul cecului, ci indeplineste numai functia de platitor (solvens) pentru tragator.

Potrivit legii, cecul este platibil la vedere. Orice stipulatie contrara se socoteste nescrisa (art.29 din lege). Deci, plata cecului se face la prezentarea de catre posesor a cecului la tras (banca), pentru plata.

Intrucat cecul este un instrument de plata, legea stabileste termene scurte pentru prezentarea la plata a cecului emis si platibil in Romania: 8 zile, daca cecul este platibil in chiar localitatea unde a fost emis, 15 zile daca cecul este platibil in alta localitatea decat in cea in care a fost emis.

Cecul emis intr-o tara straina si platibil in Romania trebuie sa fie prezentat la plata in termen de 30 de zile, iar daca este emis intr-o tara din afara Europei, in termen de 70 de zile.

In cazul in care trasul (banca) refuza plata, beneficiarul cecului nu are o actiune directa impotriva trasului.

Acest lucru se explica prin aceea ca, asa cum am aratat, trasul (banca) nu este un debitor de drept cambial, ci indeplineste numai o functie de platitor (solvens) pentru tragator.

Refuzul de plata din partea trasului deschide calea actiunilor de regres; posesorul cecului poate exercita dreptul de regres impotriva girantilor, tragatorului si a celor obligati de regres (art.43 din lege).

Pentru exercitarea actiunilor de regres, legea cere ca cecul sa fi fost prezentat la plata in termen util (termenul de 8 zile sau 15 zile, dupa caz) si refuzul de plata al trasului sa fie constatat in conditiile legii.

Potrivit legii, cecul are valoare de titlu executoriu pentru capital si accesorii. Competenta pentru a investi cecul cu formula executorie este judecatoria (art.53 din lege). Deci, posesorul cecului are deschisa si calea executarii nemijlocite a cecului, in conditiile legii (art.54 din lege).

Pentru valorificarea drepturilor sale, posesorul cecului are la indemana actiunea cauzala si actiunea de imbogatire fara cauza, care se exercita in conditii asemanatoare cu cele prevazute de lege in materia cambiei (art.56 si 57 din lege.



Exemple de subiecte††


Mentiunile obligatorii ale cambiei;

Girul cambiei;

Acceptarea cambiei;

Avalul cambiei;

Plata cambiei;

Executarea cambiala;

Conditiile de forma ale biletului la ordin;

Conditiile de valabilitate a cecului;

Plata cecului.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact