StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept constitutional
Trimite articolul prin email Sistemul constitutional al frantei Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Sistemul constitutional al frantei



SISTEMUL CONSTITUTIONAL AL FRANTEI


A.†††††††† Caracteristicile generale ale Constitutiei din 04.X.1958.

Dupa perioada de imobilism si ineficienta a celei de a IV-a Republici, generalul De Gaulle, in calitate de prim-ministru, a trecut la elaborarea unei noi co 242i85c nstitutii, respectiv cea din 04.X.1958 care a cuprins doua idei fundamentale:

a)necesitatea intaririi puterii executive, indeosebi a prerogativelor constitutionale ale sefului statului caruia ii revine, pe de o parte rolul de arbitru intre toate fortele politice, intre cetatenii francezi si organele statului, iar pe de alta parte, misiunea de a fi 'garantul independentei nationale ale integritatii teritoriale al respectarii acordurilor comunitatilor si a tratatelor' (art. 5 din Constitutie);



b)configurarea unui Parlament 'rationalizat' ale carui functii sa fie limitate la controlul Guvernului si votarea legilor, in anumite domenii ale vietii sociale.

Constituantul francez a avut in vedere o separare neta, absoluta a celor trei puteri, realizarea unui echilibru stabil intre ele, si imputernicirea Presedintelui Republicii de a asigura medierea celor trei puteri. Este de retinut ca totusi Presedintele Republicii era unul din capii puterii executive.

Importanta sociala a functiei prezidentiale este pusa in evidenta cu deosebire in conditiile moderne de guvernare caracterizate printr-o mare diversitate de interese economice, sociale, militare, politice de optiuni, de strategii mai mult sau mai putin efemere care ar fi disputate de partidele puternice in propriul interes si manipulate in defavoarea unor largi categorii de cetateni1).

Optiunea legiutorului constitutional pentru un executiv puternic, poate fi explicata si de faptul ca indelungatul regim parlamentar anterior nu reusise sa dovedeasca faptul ca este in stare sa solutioneze noile probleme, in special economice, cu care se confrunta Franta dupa al doilea razboi mondial2).

In prezent, aceasta situatie este criticata motivandu-se ca situatia din anul 1958 s-a schimbat si deci s-ar impune, reconsiderarea rolului Parlamentului, astfel incat sa existe o egalitate intre acesta si Guvern. Se considera ca criza algeriana (insurectia din 13 mai 1958 privind eliberarea de sub dominatia franceza) si accesul la putere a guvernului De Gaulle, au fost motivele care au determinat stabilirea acestui raport intre cele doua puteri.

Francezii au lansat o expresie respectiv 'faptul majoritar', adica acea stare de fapt in care culoarea politica a majoritatii din parlament este aceeasi cu cea a presedintelui Republicii.

Dar conceptul de 'fapt majoritar' a avut o evolutie interesanta in Franta. In anul 1986, presedintele era socialist, iar majoritatea din Parlament era de dreapta. De asemenea, din 1995, Jean Chirac(presedinte de dreapta), a fost nevoit sa coabiteze cu o majoritate parlamentara de stanga.

Regimul politic francez, este greu de definit, majoritatea denumindu-l 'regim prezidentialism'.

Acesta se caracterizeaza prin:

a)separatia aproape stricta a celor trei puteri;

b)preponderenta puterii executive fata de cea legislativa;

c)concentrarea puterii de decizie statala la nivelul Presedintelui Republicii;

d)iresponsabilitatea politica a sefului statului;

e)alegerea Presedintelui prin vot universal direct;

f)numirea membrilor guvernului de seful statului la propunerea premierului;

g)dizolvarea Paramentului de catre executiv;

h)responsabilitatea politica a Guvernului fata de parlament.

Potrivit Constitutiei franceze, numarul partidelor politice nu este limitat, singura conditie este ca acestea sa accepte 'principiile suveranitatii nationale si ale democratiei'.

In randul partidelor politice franceze sunt doua curente: de stanga si de dreapta.

Programul politic al stangii consta, cu diferentieri de la socialisti la comunisti, in:

a)limitarea proprietatii private;

b)nationalizarea industriei;

c)descentralizarea aparatului de stat si acordarea unei autonomii regionale si locale.

d)incurajarea formelor de participare a muncitorilor la activitatea intreprinderilor in care lucreaza, inclusiv la procesul de adoptare a deciziilor (autogestiune);



e)respectarea libertatilor individuale si a drepturilor politice;

f)intarirea responsabilitatii structurilor puterii de a asigura, la nivel central si local, egalitatea sanselor;

g)promovarea unei politici externe independente si intarirea capacitatii militare de aparare a tarii1).

Dreapta franceza in principiu se pronunta pentru:

a)mentinerea si apararea proprietatii private;

b)masuri conservatoare in domeniul vietii economice si sociale menite sa apere interesele detinatorilor de capital si ale marilor industriasi;

c)respectarea principiilor Bisericii catolice;

d)mentinerea disparitatilor sociale si favorizarea privilegiilor de clasa;

e)intarirea statului si centralizarea puterii;

f)intarirea independentei nationale indeosebi in ceea ce priveste raporturile Frantei cu aliatii ei din NATO si din Piata Comuna.

Potrivit legii partidelor politice din 1934, Presedintele Republicii poate dizolva orice partid sau grupare politica atunci cand acesta desfasoara o activitate subversiva (de exemplu, atenteaza la unitatea nationala sau la forma republicana de guvernamant).


B.†††††††† Presedintele Republicii

Initial (1958), Presedintele Republicii a fost ales de un Colegiu electoral format din membrii celor doua Camere la care se adauga membrii Consiliilor generale si ai adunarilor teritoriale de peste mari. Dupa modificarea Constitutiei din anul 1962, Presedintele Republicii este desemnat printr-un sufragiu universal direct pentru un mandat de 7 ani.

'Presedintele Republicii nu este raspunzator de actele indeplinite in exercitarea atributiilor sale, cu exceptia cazului de inalta tradare. El nu poate fi pus sub urmarire penala decat de catre cele doua Camere care hotarasc prin votul identic, deschis, al majoritatii absolute a membrilor ce le compun; el este judecat de catre Inalta Curte de Justitie' se dispune prin art. 68 din Constitutie.1)

Pentru considerente de ordin metodologic, prerogativele prezidentiale au fost clasificate in trei categorii:

a)competente personale ale Presedintelui;

b)atributii de decizie;

c)dreptul de veto.

a)Competentele personale, ale Presedintelui Frantei

Presedintele Republicii prezideaza Consiliul de ministri (art. 9), precum si consiliile si comitatele superioare ale Adunarii Nationale (art. 15); aceste atributii nu pot fi delegate.

b)Atributii de decizie ale Presedintelui Frantei

-Vegheaza la respectarea Constitutiei si asigura prin arbitraj functionarea normala a puterilor publice, precum si continuitatea statului (art. 5). Astfel, presedintele poate sesiza Consiliul Constitutional in legatura cu constitutionalitatea unei legi ordinare, poate considera ca, printr-o emisiune de televiziune s-au incalcat libertatile publice etc. De asemenea, Presedintele poate lua orice deciziipe care le considera necesare pentru arbitrare, solutionarea unui conflict care ar afecta functionarea autoritatii de stat conform legilor votate de Parlament.



-Numeste primul-ministru si membrii guvernului la propunerea primului-ministru si primeste demisia acestora.



-promulga legile;

-cu consultarea primului-ministru si a presedintilor celor doua camere poate declara dizolvarea Adunarii Nationale;

-se preocupa de asigurarea autoritatii de stat constitutionale conform art. 16 din Constitutie2);

-are dreptul de a gratia (art. 17);

d)Dreptul de veto

-Presedintele promulga legile; in cazul cand isi exercita dreptul de veto, acesta solicita Parlamentului, rediscutarea legii si o noua deliberare sau sesizeaza Consiliul Constitutional pentru a judeca daca legea respectiva este constitutionala.


C.       Parlamentul


Asa cum am aratat dupa cea de-a IV-a Republica, activitatea Parlamentului a fost rationalizata in favoarea Guvernului, stabilindu-se limite constitutionale a caror depasire o constata Consiliul Constitutional.

Activitatea Parlamentului a fost limitata astfel:

a)supunerea de catre Presedintele Republicii prin referendum a oricarui proiect de lege, privind organizarea autoritatii de stat, ocolindu-se astfel forul legislativ (art. 11 din Constitutie).

b)dizolvarea de catre Presedintele Republicii, a Adunarii Nationale; (Senatul nu poate fi dizolvat)

c)controlul constitutionalitatii legilor si al regula-mentelor celor doua camere ale Parlamentului (art. 61);

d)stabilirea organizarii bicamerale a Parlamentului pentru a impiedica concentrarea puterii legislative de catre o singura camera;

e)stabilirea precisa a domeniului legii, cu alte cuvinte a materiilor care pot fi reglementate prin lege si anume: drepturile civile si garantiile fundamentale acordate cetatenilor; nationalitatea, statutul si capacitatea persoanelor, succesiunile si libertatile, regimul electoral, stabilirea crimelor si delictelor ca si a pedepselor; principiile fundamentale ale organizarii apararii nationale s.a. (art. 34 din Constitutie). Toate celelalte materii pot fi reglementate de catre puterea executiva. Potrivit art. 38 din Constitutie 'pentru executarea programului sau, Guvernul poate sa ceara Parlamentului autorizatie de a adopta prin ordonante, pe o perioada limitata, masuri care sunt in mod obisnuit de domeniul legii.' Ordonantele Guvernului sunt adoptate dupa consultarea Consiliului de Stat si intra in vigoare din momentul publicarii; ordonanta devine caduca daca proiectul legii de ratificare a acesteia nu este depus la Parlament inainte de data stabilita prin legea de abilitare.

Realitatile politice actuale, par insa sa infirme necesitatea mentinerii unui parlamentarism rationalizat.

Parlamentul Frantei are doua camere: Senatul (321 senatori) si Adunarea Nationala (277 deputati).

Adunarea Nationala este aleasa prin vot universal, egal, direct si secret pentru un mandat de 5 ani, care poate continua pana la constituirea noului for legislativ daca nu a fost dizolvat de presedinte.



Senatul este ales printr-un sufragiu universal indirect pentru un mandat de 9 ani. Aceasta inseamna ca alegatorii desemneaza membrii unui colegiu electoral1) care la randul sau va alege senatorii in cele 322 de circumscriptii.



Membrii Adunarii Nationale reprezinta natiunea iar senatorii reprezinta colectivitatile locale si pe francezii rezidenti in strainatate.

Senatul se innoieste din 3 in 3 ani cu 1/3 din numarul total al senatorilor.

Datorita modului de recrutare al senatorilor, se favorizeaza marile aglomerari urbane - municipalitatile si nu se permite manifestarea directa a electoratului. Senatul este considerat mai putin democratic, reprezentativ, decat Adunarea Nationala. De altfel, cele doua camere nu sunt egale, Adunarea Nationala are atributii mai multe decat Senatul.2)

Rolul Senatului poate fi rezumat la trei functii principale:

a)formeaza o contrapondere, la puterea exercitata de Adunarea Nationala;

b)datorita mandatului de 9 ani, inlatura influentele concentrarii puterii de catre un presedinte influent sau de catre un partid care ar dobandi o zdrobitoare majoritate parlamentara.

Astfel, Senatul are un rol de a echilibra raportul de forte, nepermitand Adunarii Nationale sa adopte masuri discretionare;

c)contribuie la imbunatatirea proiectelor de lege aprobate de Adunara Nationala.

Lucrarile camerelor sunt conduse de presedintii acestora, care pentru Adunarea Nationala este ales pe durata legislaturii, iar pentru Senat pentru o durata de 3 ani.

Senatul nu poate fi dizolvat de Presedintele Republicii. In ceea ce priveste statutul parlamentarului sunt stabilite urmatoarele reguli:

-Nici un membru al Parlamentului nu poate fi urmarit, cercetat, arestat, detinut sau judecat pentru opiniile sau voturile exprimate de catre el in exercitarea functiilor sale.

-In materie criminala sau corectionala, nici un membru al Parlamentului nu poate face obiectul unei arestari sau al oricarei alte masuri care il priveaza sau ii restrange libertatea decat cu autorizarea Biroului adunarii din care face parte.

Aceasta autorizare nu este ceruta in caz de crimei3) sau de delictului flagrante ori de condamnare definitiva.

-Detentia, masurile private de libertate sau restrictive de libertate, ori urmarirea unui membru al Parlamentului sunt suspendate pe durata sesiunii daca adunarea din care face parte o cere.

-Calitatea de parlamentar este incompatibila cu activitatile publice; cumul orizontal al mai multor demnitati: deputat, senator, presedinte al republicii si parlamentar, este interzis; de asemenea, este incompatibila cu calitatea de membru al Consiliului Constitutional al Consiliului Economic si Social, al Consiliului Superior al Magistraturii si al Guvernului, precum si cu functii intr-o intreprindere privata.1)

-Interdictia cumulului se extinde la functionari internationali, la conducatorii intreprinderilor nationalizate si a stabilimentelor publice nationale.

De mentionat ca, pentru opiniile sau voturile exprimate de catre parlamentar in exercitarea functiilor sale, acesta nu raspunde, in nici un fel.

Controlul Parlamentului asupra Guvernului este asemanator celui prevazut de Constitutia Romaniei, cum de altfel si procedura legislativa, a acestuia.

In sistemul constitutional francez mai exista si Consiliul Constitutional, care se alege si functioneaza asemnator cu Curtea Constitutionala a Romaniei, avand atributii grupate pe trei categorii: jurisdictia in materie de contencios electoral; avizare sau consultare privind anumite proceduri constitutionale si controlul constitutionalitatii legilor.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022: Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact