StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Dovedeste-ti eficienta, sau invata de la altii
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » bancile in economie » Revirimentul economic si al activitatii bancare 1933 - 1944
Trimite articolul prin email Rolul bancilor cu capital strain, in perioada i934-i94i : Revirimentul economic si al activitatii bancare 1933 - 1944 Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Rolul bancilor cu capital strain, in perioada i934-i94i



In legatura cu bancile cu capital strain, pentru aceasta perioada, se impun a fi subliniate urmatoarele:
Neachitandu-si datoriile, prin Jurnalul Consiliului de Ministri nr. 2247, publicat in Monitorul Oficial din octombrie 1940, Bancii Marmorosch Blank & Co, i s-au blocat toate bunurile, inclusiv cele apartinand lui Aristide Blank - administratorul girant al bancii; prin Decretul Lege nr. 3441 din 12 octombrie 1940 a incetat activitatea bancii si s-a trecut la lichidarea ei, operatiune care a durat pana in 1951 .
Banca de Credit Roman a denit una din marile banci monopoliste cu capital strain, care a profitat de sprijinul Bancii Nationale pentru a-si acoperi, din fondul pentru refacerea creditului", pierderile pronite din asanarea" datoriilor, urmare a crizei din 1929-l933 si chiar sa realizeze castiguri de milioane de lei. Creantele acestei banci, intrate in asanare", insumau 436,4 milioane lei. O parte din acestea se aflau, la aparitia legii (7 aprilie 1934), la Banca Nationala sub forma de cambii reescontate (160,6 milioane lei). Potrivit legii, pierderile la efectele reescontate la Banca Nationala au fost suportate de stat. Restul de 275,8 milioane lei, din portofoliul de scont, nu fusese reescontat la Banca Nationala, ci se afla la Banca de Credit Roman. Cu toate acestea, Banca a prezentat la ree.scont, ulterior aparitiei legii, iar Banca Nationala a acceptat, un portofoliu agricol si urban de 295,7 milioane lei. in felul acesta, Banca de Credit Roman si-a acoperit toate pierderile din conrsiune si i-a ramas si un casrig de 20,8 milioane lei . In fond, aceste pierderi au fost suportate de cetateni, prin cresterea sarcinilor fiscale.
Inflatia de dupa primul razboi mondial si criza economica din 1929-l933 au determinat capitalistii straini sa-si ia masuri de aparare impotriva fluctuatiilor monetare, prin retragerea unei parti din capitaluri si cedarea locurilor unor afaceristi autohtoni, care au ajuns sa ocupe primele locuri printre detinatorii actiunilor Bancii de Credit Roman. Asa se explica de ce, intre 1938-l940, regele Carol al II-lea a dictat la aceasta banca, fiind cel mai mare actionar. Dupa 1939, desi regele continua sa detina primul loc printre actionari, Banca de Credit Roman a trecut sub influenta absoluta a bancherilor nazisti, ca o expresie concreta a luptei dintre diferitele grupari capitaliste straine pentru aservirea economica a Romaniei.
Creditorii externi ajunsesera sa reprezinte, in repetate randuri, peste 50% din depunerile si creditele acordate Bancii, acestea constituind oligarhia financiara straina. Prin intermediul Bancii de Credit Roman, capitalistii, pe langa consolidarea pozitiilor cucerite in economia romaneasca, incasau dobanzi si comisioane, considerabil superioare celor ce se plateau depunatorilor si creditorilor romani. in plus, capitalistii straini nu suportau riscul deprecierii leului, deoarece ei acordau credite in devize si tot in devize incasau ratele din credite, dobanzile si comisioanele.
Prin participatiile la capitalul unor intreprinderi, Banca de Credit Roman a subordonat, controlului ei, totalitatea sau majoritatea activitatii intreprinderilor din anumite sectoare ale economiei romanesti. De pilda, in industria de postav, Banca controla 80% din productie, pentru faptul ca detinea 55% din capitalul unei singure intreprinderi - SAR Industria Textila Buhusi, care, la randul ei, participa la capitalul altor intreprinderi din aceeasi ramura de productie.
Banca exercita controlul si la intreprinderi unde era in minoritate cu numarul de actiuni, dar combina voturile proprii cu ale altor actionari si, speculand lipsa de interes a unor actionari, ea ajungea sa obtina majoritatea in adunarile generale si, prin aceasta, isi asigura controlul activitatii intreprinderilor. De exemplu, Banca de Credit Roman aa participatii de numai 3,84% din capitalul social, in 1922, la Uzinele de fier Resita si de 8,21%, in 1925, la Uzinele Metalurgice Titan, Nadrag, Calan. Totusi, exercita o insemnata influenta, in special la Uzinele de fier Resita, datorita creditarii intense facuta atat de Banca de Credit Roman, cat si de Kreditanstalt din Viena, care, la randul ei, era actionara principala si la Banca de Credit Roman si la Uzinele de fier Resita. in plus, Kreditanstalt incredintase reprezentarea intereselor sale la uzinele din Romania tot Bancii de Credit Roman.
Din initiativa acestei banci, in 1926, s-a infiintat biroul Socomet" prin care se controla unul din cele mai mari sectiuneluri din Romania, in domeniul produselor de fierarie .
Acest paienjenis de interese demonstreaza cum cativa capitalisti monopolisti puteau obtine suprematia in viata economica a tarii.
Banca de Credit Roman a folosit si metoda organizarii si a altor sectiuneluri industriale, prin care sa-si subordoneze economia. Ea a infiintat Banca Industriei si Comertului, prin care a determinat infiintarea a 19 sectiuneluri industriale, a caror activitate era controlata tot de Banca de Credit Roman.
Banca de Credit Roman, din 1904 si pana la primul razboi mondial, a ajuns pe locul al patrulea intre cele 9 mari banci comerciale din Romania. Dupa primul razboi mondial, a ocupat locul al treilea dupa Banca Romaneasca si Banca Marmorosch Blank & Co. Intre 1929 si cel de-al doilea razboi mondial, dupa ce a conexat Banca de Devize si Lombard si Banca Chrissoloni, s-a plasat pe locul al doilea, dupa Banca Romaneasca, mentinandu-si acest loc pana in 1944. Evolutia acestei banci este un exemplu elocnt al procesului de concentrare a capitalului bancar, prin intermediul sporirilor de capital, al fuziunilor si conexiunilor"".
Ale cui interese erau servite de Banca de Credit Roman se poate usor sili daca se au in dere presedintii consiliului de administratie si directorii generali, de la infiintare si pana in deceniul al 4-lea al secolului nostru:
Directori general


Paul Chantiner
II. Baumgarten


Walter Dickin
Oskar Kaufmann


1904-l905 1905-l908 1909-l916 1920-l937
Presedinti Eduard Palmer 1904-l913


Contele Max de Montecucoli Landerschi 1914-l916
Jules Cambon intre 1928-l933 a fost presedinte de onoare 1920-l928


Barbu Stirbey 1928-l933
Dupa cum reiese din componenta organelor de conducere si a detinatorilor reali ai resurselor financiare ale Bancii de Credit Roman, se de rolul important jucat de aceasta banca in aservirea economiei romanesti de catre capitalul strain.
Banca Chrissoloni a hotarat in 1935 reducerea capitalului la 100 :r.:iioane lei, participatia grupului strain reducandu-se si ea in mod proportional. in 1936 si 1937 bancile straine clin concern si-au vandut partile in afara de Hambros Bank Limited" Londra, care a continuat sa aiba interese la Banca Chrissoloni, pana la inceputul celui de-al doilea razboi mondial.





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact