StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economia serviciilor
Trimite articolul prin email Tarifele pentru servicii : Economia serviciilor Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Tarifele pentru servicii



Tarifele pentru servicii


Pentru a desemna valoarea pe piata a unui serviciu se utilizeaza mai multe notiuni:

tariful: denumirea uzuala

pret: ex. Servicii de alimentatie publica




taxa: pentru servicii a caror valoare intra in competenta de s 313f51d tabilire a organelor financiare. Are caracter fiscal si se varsa la bugetul statului (taxa pentru urbanism, taxa pentru folosirea autostrazii, taxa pentru parcare, taxa pentru folosirea reclamelor, etc.)

redeventa: reprezinta contravaloarea serviciilor legate de achizitia de licente / know-how, plata facandu-se sub forma unei cote procentuale din cifra de afaceri obtinuta cu licenta achizitionata

Ø      Alte notiuni pentru plata serviciilor:

onorariu: in cazul unui liber profesionist

prima: in cazul asigurarilor

salariu: in cazul persoanelor salariate

impozit: in cazul contributiei la bugetul statului pentru obtinerea de venituri

chirie: pentru folosirea unui bun

dobanda: pentru imprumuturi

rata: in cazul unri plati esalonate

garantie: in cazul de amortizare.

In economia de piata tarifele pentru servicii sunt stabilite liber, fiind fundamentate pe o serie de criterii avute in vedere de producatori (vanzatori) si respectiv de utilizatori (cumparatori).

Din punct de vedere al vanzatorului decizia de stabilire a tarifului trebuie sa tina seama de:

cheltuieli (de productie, de comercializare)

de cotele de impozite si taxe care trebuie acoperite de tarif

de marjele de profit scontate

de raportul cerere-oferta pentru serviciul respectiv

tarifele practicate de concurenta.

Din punct de vedere al cumparatorului tariful este apreciat in functie de:

utilitatea serviciului

veniturile disponibile

comparatia cu:

o       pretul bunurilor care eventual concureaza serviciul

o       efortul de a si-l face singur.


METODE DE FUNDAMENTARE A TARIFELOR

Metoda marjei de profit adaugata la costuri

Consta in calcularea costurilor unitare (inclusiv impozite si taxe) la care se adauga o marja procentuala de profit. La pretul de vanzare astfel obtinut se adauga pentru operatiunile impozabile suma TVA corespunzatoare.

Dificil de aplicat datorita determinarii costului unitar ca element de referinta al stabilirii tarifului. , dar in servicii nu cunoastem aprioric volumul de unitati de servicii care va fi cerut pe piata si, deci oferit (produs).

Metoda pragului de rentabilitate („punctului mort”).

Pragul de rentabilitate (punctul mort) este dat de nivelul coeficientului de utilizare a capacitatii (CUC), care asigura acoperirea costurilor totale (CT) pe seama veniturilor (V)

Pragul de rentabilitate este acela pentru care veniturile sunt egale cu cheltuielile totale V=CT.

Veniturile V=X.Y, unde X este pretul unitar al serviciilor, Y este numarul de unitati de servicii cerute si respectiv oferite.

Costurile totale CT=Cf+CV.Y, unde Cf sunt costurile fixe pe zi de utilizare a capacitatii de productie, iar CV este costul variabil unitar.

X.Y = Cf + Cv . Y Þ X.Y - Cv . Y = Cf Þ , unde Y reprezinta numarul de unitati de servicii cerute (oferite) sub care activitatea intreprinderilor va fi nerentabila, iar coeficientul de utilizare a capacitatii, minim acceptabil va fi: , unde Kp este capacitatea zilnica de productie.

Obs. Aceste calcule trebuie completate cu cele bazate pe estimarea variatiei cererii in functie de modificarea nivelurilor tarifelor practicate.



Metoda venitului marginal si costului marginal

Regula de baza pentru maximizarea venitului net este fixarea tarifului care permite vanzarea tuturor produselor pentru care venitul marginal se asteapta sa fie egal cu costul marginal.

Venitul marginal este venitul suplimentar asteptat din vanzarile unei cantitati de servicii in plus.

Costul marginal este costul suplimentar pe care vanzarile il suporta pentru a realiza cresterea productiei si vanzarilor.

In calcularea venitului marginal trebuie sa se tina seama de elasticitatea cererii in functie de tarif.

De regula, pentru cresterea cererii este necesara micsorarea tarifului. Acest lucru poate duce la situatii in care cresterea vanzarilor sa nu aduca venit marginal pentru ca micsorarea tarifului nu se face numai pentru clientii suplimentari pe care vanzatorul cauta sa-i atraga cu scaderea de tarif, ci pentru toti clientii. Deci, venitul suplimentar pe care il castiga de la noii clienti poate fi contracarat de pierderea de venit de la clientii vechi, care erau dispusi sa plateasca mai mult.

Costul marginal este cresterea costului total provocata de producerea unei unitati suplimentare. Pe termen scurt daca echipamentul ramane constant: costul marginal = cresterea costurilor variabile.

Maximizarea profitului se realizeaza pentru nivelul tarifului corespunzator cantitatii de servicii pentru care venitul marginal este egal cu costul marginal pe termen scurt.

Acest nivel al tarifului poate fi aflat prin rezolvarea urmatorului sistem:

Ex – coeficientul de elasticitate a cererii in functie de tarif

Yf – nivelul cautat (optim) al cererii

Yi – nivelul de baza (initial) al cererii

Xf – nivelul cautat (optim) al tarifului

Xi – nivelul de baza (initial) al tarifului

Cf – costuri fixe

CV – costuri variabile.


CRITERII DE DIFERENTIERE A TARIFELOR pentru acelasi tip de serviciu, servicii similare sau complementare.

a)Variatia cererii in timp

tarifele sunt mai mari daca cererea este mai mare si mai mici daca cererea este mai redusa (pentru a o stimula)

frecvent utilizate sunt tarifele diferentiate in functie de sezonalitate (ex. Turism: stimularea cererii in extrasezon).

Utilizata in Franta si in domeniul transporturilor feroviare.

o  Principiu: diferentierea tarifelor dupa zilele saptamanii (in functie de aceasta difera si culoarea biletelor: alb, albastru, rosu). Se practica trei categorii de tarife pentru:

Zilele normale (cererea este egala cu media anuala) tarife medii

Zilele de varf (cererea este cel putin dubla fata de zilele normale) tarife peste medie

Zilele slabe (cererea este mai mica decat jumatate din cea a zilelor normale) tarife sub medie.


b)      Destinatarul serviciilor

are la baza mai ales

o  motive de protectie sociala

o  promovare a ofertei de servicii

exemple:

o  transporturi „tarife” sociale in sprijinul unor segmente defavorizate de consumatori (pensionari, copii)

o  turism se pot stabili in functie de: politica tarifara, rentabilitatea activitatii, gradul de ocupare, sezon.

gratuitati: pentru cazarea copiilor pana la 7 ani

reduceri de tarife: pentru elevi, studenti, pensionari, veterani, invalizi si vaduve de razboi, persoane handicapate, pentru ziaristi, reporteri radio-tv, invitati straini ai institutiilor publice.

c) Modalitatea de procurare (cumparare) a serviciilor

– ex. Turism tarifele de cazare sunt stabilite de agentii economici detinatori de structuri de primire turistice, in mod liber, pe baza raportului cerere-oferta si a calitatii serviciilor asigurate.

tarife diferentiate pentru: turism neorganizat, organizat, semiorganizat.

d) Frecventa cererii si motivatia acesteia

– practica curenta a restaurantelor din SUA: pentru aceeasi mancare – preturi mai mari la cina decat la pranz.

In acest caz tarifele diferentiate se bazeaza pe elasticitatea diferita a cererii in cele doua situatii, adica, categoria „clientii de pranz” sunt mult mai reactivi la cresterile si descresterile de pret decat „clientii de cina”.

Explicatie: clientii de pranz mananca in oras mult mai frecvent. Prin contrast, cina in oras reprezinta un „eveniment” mult mai rar pentru majoritatea oamenilor, ei fiind dispusi cu aceasta ocazie sa cheltuiasca mai mult.

e) Alte criterii

categoria unitatii



executarea unor servicii in regim de urgenta, la domiciliul consumatorilor

cantitatea serviciilor consumate, adica: tarife mai mici / mai mari incepand de la un anumit nivel al cantitatii serviciilor consumate.

In servicii, datorita nematerialitatii, neomogenitatii si „opacitatii pietei”, mecanismele cererii si ofertei si ale concurentei au forme specifice de actiune in determinarea nivelului tarifelor.

Pe piata, concurenta se manifesta in primul rand prin preturi.

In determinarea pretului (conform teoriei subiective marginaliste a valorii) trebuie sa se tina seama ca:

valoarea unui produs este proprie fiecarui individ care o estimeaza in functie de propria ierarhie subiectiva a nevoilor

aceasta valoare depinde de cantitatea produselor de care dispune individul pentru consumul sau.

Raritatea pentru acelasi individ un produs rar va avea o valoare mai mare decat un produs din care poate dispune pana la saturare.

In servicii, raritatea nu poate fi un element determinant al stabilirii pretului si, deci, al concurentei pentru ca serviciile nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Rezulta, de aici ca concurenta prin preturi se manifesta intr-o maniera deosebita, fiind vorba in aprecierea serviciilor de un ansamblu de consideratii calitative, chiar psihologice, subiective, determinate de legatura client-prestator.

Raportul pret / calitate in domeniul serviciilor de obicei un pret ridicat este asociat de consumator cu o calitate ridicata a serviciului.

Pe de-o parte pretul serviciului devine un indicator aprioric al calitatii prestatiei asteptate.

Pe de alta parte se pune problema evaluarii de catre client a raportului calitate / pret, deci judecarea posterioara de catre client a calitatii prestatiei de care a beneficiat in raport cu pretul platit.

Masurarea calitatii serviciilor problema complexa pentru ca exista multiple dimensiuni (fatete) ale calitatii produselor:

Ø      calitatea – materie

se refera la calitatea materialelor incorporate sau a suportului fizic necesar prestarii serviciilor

permite consumatorului sa „tangibilizeze” calitatea serviciului

Ø      calitatea – maniera (mod)

dimensiune care se refera la modul de relizare a operatiunilor, a proceselor de productie, a organizarii si controlului productiei

perceputa de consumator prin:

timpul de servire

gradul de satisfactie al utilizarii serviciilor

gradul de confort al utilizarii serviciilor

Ø      calitatea – adaptare

gradul de adaptare la nevoile specifice ale consumatorilor

se pune problema gasirii raportului optim intre standardizare si diferentierea serviciilor

Ø      calitatea – utilizare

este vorba de tot ceea ce determina optimizarea utilizarii serviciilor in termeni de

conformitate cu anumite standarde

usurinta

fiabilitate

durata

Ø      calitatea – noutate

apreciata de cumparatorii „inovatori”, dispusi sa plateasca un pret mai mare pentru a se remarca faptul ca sunt primii consumatori ai unui produs

Regula generala este scaderea pretului duce la atragerea de clienti, deci la depasirea concurentei.

In servicii este oarecum invers pretul este un argument care demonstreaza calitatea.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre economia serviciilor








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare