StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Noi putem sa te ducem spre NIVELUL URMATOR
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » economie » economie comerciala » Evolutia comertului international in perioada postbelica
Trimite articolul prin email Politica comerciala promotionala si de stimulare : Evolutia comertului international in perioada postbelica Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Politica comerciala promotionala si de stimulare



Paralel cu sporirea participarii statelor la schimburile comerciale internationale si cu accentuarea concurentei pe piata mondiala au crescut preocuparile nu numai pentru controlul si limitarea importurilor ci si pentru impulsionarea exporturilor. Promovarea si stimularea exporturilor a denit in marea majoritate a statelor lumii o componenta de baza a politicii comerciale.
Politica comerciala promotionala si de stimulare cuprinde totalitatea masurilor si reglementarilor adoptate de catre stat si intreprinderi, care vizeaza impulsionarea globala a exportului tarii respecti.
Din analiza teoriei si practicii internationale in acest domeniu al politicii comerciale rezulta ca instrumentele si masurile folosite pentru dezvoltarea exporturilo



r pot fi impartite in doua categorii : masuri promotionale si masuri de stimulare .


Masurile promotionale
Au drept obiectiv influentarea potentialilor clienti externi pentru a cumpara anumite produse care sunt disponibile sau care vor fi disponibile intr-un viitor apropiat pentru export. Acestea sunt, in general, masuri care se iau la nil macroeconomic si care imbraca o multitudine de forme concrete, cum sunt:
- negocierea si incheierea de tratate de comert si navigatie, acorduri comerciale si de plati, acorduri de cooperare economica internationala sau alte conntii economice, cu conditia ca acestea sa cuprinda si unele clauze care sa favorizeze schimburile comerciale (cum sunt: clauza natiunii celei mai favorizate si clauza regimului national); aceste acorduri, conntii creeaza baza juridica a schimburilor comerciale si asigura o continuitate si silitate a acestora;
- participarea la targuri si expozitii internationale si organizarea de astfel de manifestari pe teritoriul propriu, cu participare internationala; astfel de manifestari prilejuiesc o mai buna cunoastere intre agentii economici din diferite state ale lumii, o mai buna informare a acestora cu privire la posibilitatile lor de export si nevoile lor de import, nilul la care se prezinta concurenta in ce priste competitivitatea produselor oferite pe piata internationala etc;
- reprezentarea comerciala in tarile partenere, altfel spus, organizarea de agentii si reprezentante comerciale in strainatate. O astfel de masura permite o mai buna cunoastere a pietei tarilor partenere, informand la timpul oportun agentii economici nationali atat pentru efectuarea unor operatiuni de export cat si pentru import, pot contribui la o mai buna derulare a schimburilor comerciale cu tarile in care actiaza aceste agentii si reprezentante etc;
- prestarea unor servicii de informare si orientare a clientilor externi, acordarea de consultanta si asistenta de specialitate acestora; print-o astfel de masura clientii externi pot sa fie mai bine informati cu privire la potentialul productiv si de export al tarii care acorda astfel de asistenta, clienti care pot deni viitori parteneri comerciali;
- dirse modalitati de publicitate externa pentru a face cunoscute produsele destinate exportului, publicitate care trebuie sa fie bine si corect facuta pentru a convinge potentialii clienti sa opteze pentru produsele respecti, etc.
Masuri de stimulare a exporturilor de natura bugetara
A doua mare categorie de instrumente care face parte din politica de promovare sunt cele de stimulare a exporturilor. Masurile de stimulare au drept seop sporirea competitivitatii marfurilor destinate exportului si cresterea gradului de cointeresare a producatorilor si exportatorilor in derea impulsionarii exportului.
Aceste masuri pot fi luate atat la nil microeconomic cat si la nil macroeconomic.
La nil micoroeconomie (la nil de intreprindere) se actioneaza in general pe linia reducerii costurilor de productie si a ridicarii performantelor tehnico-economice ale produselor destinate exportului, in deosebi prin masuri de natura organizatorica si de acordare a unor stimulente materiale (financiare) personalului direct productiv si celui angajat in activitatea de export.In general, specialistii in materie apreciaza ca. masurile de stimulare luate la nil microeconomic nu fac parte direct din politica comerciala a unui stat ci indirect, adica numai din punct de dere al cadrului legal creat pentru stimularea exporturilor.
La nil macroeconomic, masurile de stimulare a exporturilor fac parte nemijlocit din politica comerciala & statului, si ele au in dere impulsionarea globala a exporturilor tinandu-se seama de structura si orientarea geografica a acestora. Prin astfel de masuri de stimulare la nil macro, statele urmaresc fie initierea si promovarea de noi exporturi; fie impulsionarea celor existente.
Masarile de stimulare a exporturilor la nil macro pot fi impartite, dupa unii autori, in patru mari categorii: masuri de natura bugetara, de natura fiscala, de natura financiar bancara, de natura valutara.
Masuri de stimulare a exporturilor de natura bugetara.
Aceste masuri imbraeaitrei forme mai importante: subntiile directe de export, primele directe de export si subntiile indirecte pentru impulsionarea exporturilor.
a) Subntiile directe de export1 sunt sume de bani pe care statul le acorda unitatilor economice (intreprinderilor) pentru a le face renila activitatea de export atunci cand preturile la care se realizeaza marfurile pe piata mondiala se situeaza la nilul costurilor de productie sau sub aceste costuri.
Subntionarea de catre stat a exporturilor (intr-o economie de piata) se face selectiv, avandu-se in dere, in primul rand, ramurile care prezinta interes pentru economia nationala (de importanta strategica, ramuri de "varf, ramuri in curs de formare) si care prin pierderea unor piete de export ar putea determina aparitia unor gra dezechilibre economice si sociale interne. Sunt si cazuri, relativ frecnte, cand unele state dezvoltate subntioneaza uneori ramuri ale industriei in declin (carbonifera, siderurgica, textila etc.) considerate sensibile sau foarte sensibile la concurenta straina.
Un sector foarte subntionat este agricultura, fapt care sta si la baza puternicelor contradictii dintre principalele tari producatoare de produse agricole (SUA, CEE, Australia, Noua Zeelanda, Argentina, Brazilia etc).
Un recent studiu privitor la aceasta problema arata ca in anul 1992 subntiile practicate de catre tarile O.C.D.E. in agricultura au fost de 354 miliarde dolari SUA, mergand de la 15 dolari pe cap de locuitor in Noua Zeelanda, la 840 dolari in Norgia, 450 dolari in CEE, 360 dolari in SUA si 600 dolari in Japonia. in cifre absolute aceste subntii s-au ridicat in 1992 la: 4,1 miliarde dolari in Norgia, 4,5 miliarde dolari in Finlanda, 5,8 miliarde dolari in Eltia, 4,2 miliarde dolari in Austria, 3,2 miliarde dolari in Suedia, 9,1 miliarde dolari in Canada, 1,6 miliarde dolari in Australia, 0,1 miliarde dolari in Noua Zeelanda, 74 miliadre dolari in Japonia, 91,1 miliadre dolari in SUA, 153,0 miliarde dolari in CEE etc.
Activitatea de subntionare a exporturilor poate aa efecte directe si variate atat asupra balantei comerciale cat si asupra structurii productiei nationale. Pe termen scurt subntionarea exportului poate duce la sporirea incasarilor din export si influentarea echilibrului balantei comerciale si de plati. Pe termen lung, ea poate influenta pozitiv structura productiei nationale daca au fost stimulate exporturile ramurilor moderne, dinamice, purtatoare de progres tehnic ale economiei nationale si negativ daca au fost stimulate ramuri ale economiei nationale in declin.
b) Primele directe de export sunt mijloace de stimulare de natura bugetara care se acorda de catre stat exportatorilor care realizeaza (si pentru a realiza) un volum mare de desfaceri pe pietele externe sau exporta produse ale unor industrii de mare insemnatate pentru economia nationala.
Spre deosebire de subntii, primele directe de export nu urmaresc renilizarea activitatii unitatilor exportatoare ci o sporire a volumului desfacerilor pe anumite piate.
Pe langa acest obiectiv, primele directe de export pot influenta atat structura pe marfuri a exporturilor cat si orientarea geografica a acestora in functie de interesele statului respectiv.
c) Subntiile indirecte de export se practica pe scara larga pe international si ele vizeaza indeosebi stimularea intreprinderilor mici si mijlocii pe linia sporirii exporturilor acestora. Ele imbraca o multitudine de forme: facilitati oferite de stat exportatorilor in domeniul informational, asistenta tehnica de specialitate oferita exportatorilor, efectuare de studii si cercetari de piata prin intermediul unor institute de specialitate, care sunt puse la dispozitia firmelor la un pret redus sau gratuit, facilitati acordate firmelor pentru participarea la targuri si expozitii internationale (statul suportand o parte din cheltuielile ocazionate de participarea la astfel de manifestari), organizarea de campanii de promovare in strainatate pentru produsele acestor firme etc. Statul suporta o parte sau chiar totalitatea cheltuielilor ocazionate de astfel de manifestari si actiuni care, indirect, pot influenta, pozitiv exportul acestora.
Masuri de stimulare a exporturilor de natura fiscala
Masurile de natura fiscala urmaresc cresterea competitivitatii exporturilor pe seama reducerii sau eliminarii acelor componente ale costurilor de productie datorate dirselor taxe sau impozite si cointeresarea exportatorilor prin sporirea castigului net realizat la export.
Aceste masuri se impart in doua mari categorii: facilitati fiscale pentru marfurile exportate si facilitati fiscale acordate exportatorilor.
a) Facilitatile fiscale pentru marfurile exportate imbraca forma scutirii, reducerii sau restituirii impozitelor pe circulatia produselor. Ele se acorda selectiv, in functie de importanta exportului pentru perfectionarea structurii productiei nationale sau pentru crearea de noi locuri de munca. De regula, aceste facilitati sunt direct proportionale cu gradul de prelucrare al marfurilor exportate.
In categoria acestor facili


tati fiscale intra si importul cu scutirea conditionata de plata taxelor vamale. Este vorba de importul acelor produse care urmeaza sa fie incorporate in produsele destinate exportului, sau care urmeaza sa fie prelucrate in derea obtinerii unor produse destinate exportului. Aceasta forma de stimulare se mai numeste si drawback.
b) Facilitatile fiscale acordate exporturilor imbraca forma scutirii sau reducerii impozitului pe nitul pronit de pe urma exportului (scutiri totale de plata impozitului, reduceri ale impozitului pe nit, reduceri ale niturilor impozabile, silirea unor fonduri neimpozabile sau de rezerva pentru impulsionarea exporturilor etc). Ele sporesc gradul de cointeresare al producatorilor si exportatorilor pentru impulsionarea exporturilor, fiind un fel de prime indirecte de export.
Masurile de stimulare a exporturilor de natura financiar-bancara
In general, finantarea exporturilor se realizeaza prin intermediul sistemelor nationale bancare sau prin intermediul unor institutii publice sau private specializate pentru acordarea de credite si pentru asigurarea sau garantarea acestora.
Aceste masuri de stimulare a exporturilor au luat o mare amploare odata cu accentuarea concurentei pe international. Parghiile principale utilizate pe international in acest domeniu sunt: creditele de export si asigurarea si garantarea acestora.
a) Creditele de export joaca un rol insemnat in stimularea exporturilor cu valoare ridicata (masini, utilaje, mijloace de transport, metale sau alte produse exportate in cantitati mari). Ele imbraca trei forme: creditul cumparator, creditul furnizor si liniile de credit.
Creditul cumparator este creditul acordat direct importatorului de catre o institutie specializata de creditare (o banca, un consortiu bancar) din tara furnizorului. in practica internationala acest gen de credit este cel mai raspandit data fiind capacitatea mai mare de creditare a institutiilor (bancilor) specializate, publice sau private.
Creditul furnizor este creditul acordat direct importatorului de catre furnizor (exportator). Este folosit mai ales in cazul unor exporturi de valoare mai mica si pe termene mai reduse.
Liniile de credit sunt o forma mai complexa a creditului cumparator si de data mai recenta. in general, o linie de credit poate fi deschisa de catre o institutie financiara din tara exportatorului in favoarea unei banci, institutii financiare sau organizatii comerciale din tara importatorului. in practica, liniile de credit sunt deschise in baza unor acorduri intergurnamentale incheiate intre tara exportatoare si tara importatoare. in virtutea acestor acorduri, gurnele se angajeaza sa garanteze creditele acordate importatorilor.
Liniile de credit prezinta anumite trasaturi caracteristice fata de celelalte tipuri de credite (se acorda in general pe termene mai lungi; durata de utilizare a liniilor de credit este presilita; pentru a se califica in derea utilizarii liniei de credit, fiecare contract de cumparare trebuie sa se situeze ca valoare peste o anumita limita minima care difera de la o tara la alta etc).
Tot in categoria creditelor de export intra si asa numitele credite de asistenta, care, in general, se acorda de anumite agentii gurnamentale din tarile dezvoltate (ex: Agentia Americana pentru Dezvoltare Internationala). in general, aceste credite se acorda pe termene lungi si foarte lungi, in conditii de favoare, (cu dobanzi foarte mici sau fara dobanda, cu perioada de gratie lunga etc.) unor tari in curs de dezvoltare care prezinta un interes economic, politic si/sau militar deosebit pentru tara creditoare.
Ele sunt tot o forma a creditelor de export intrucat prin acordurile incheiate intre tara creditoare si tara debitoare se precizeaza ca aceste credite vor fi consumate inetgral sau intr-o proportie foarte mare, pentru cumpararea de bunuri sau servicii de pe piata tarii creditoare.
Creditele de export, indiferent de formele pe care le imbraca, pot fi acordate pe termene scurte (6 luni-2 ani), medii (2-5 ani), lungi (10-l5 ani) si foarte lungi (40 - 50 ani).
b) Asigurarea si garantarea creditelor de export
Experienta internationala arata ca asigurarea si garantarea creditelor de export acordate importatorilor constituie o parghie importanta de cointeresare a exportatorilor de a efectua vanzari pe credit in strainatate, dar si a importatorilor.
Asigurarea se face pentru creditele furnizor si urmareste acoperirea riscului exportatorului de a nu incasa la scadenta contravaloarea marfurilor vandute pe credit. Asigurarea se face de catre o institutie bancara din tara expoartatorului (furnizorului).
Garantarea se face pentru creditele cumparator de catre o institutie bancara din tara importatorului (cumparatorului) care, se obliga fata de banca creditoare din tara exportatorului de a achita contravaloarea marfii livrate pe credit in cazul in care debitorul (importatorul) devine insolvabil (se gaseste in incapacitate de plata).
Asigurarea si garantarea creditelor de export se practica in prezent in majoritatea tarilor lumii, in multe dintre acestea fiind create institutii specializate de asigurare si garantare a creditelor de export.
Prin efectele pe care le produc, creditele de export se deosebesc de celelalte masuri de stimulare a exporturilor intrucat, pe termen scurt, ele nu sporesc incasarile valutare, ci dimpotriva. Pe termen lung insa, efectele lor sunt favorabile atat pentru exportator cat si pentru importator.
Masurile de stimulare a exporturilor de natura valutara
Pe international, masurile de stimulare de natura valutara sunt frecnt utilizate datorita eficientei lor imediate. Prin intermediul lor se urmareste atat sporirea competitivitatii marfurilor de export, prin reducerea preturilor externe, cat si cresterea gradului de cointeresare a exportatorilor in majorarea exporturilor pe baza suplimentarii castigurilor in moneda nationala.
Dintre masurile de stimulare de natura valutara frecnt utilizate sunt: primele valutare si deprecierea monedei nationale (denumita si dumping valutar).
a) Primele valutare sunt un gen de prime indirecte care se acorda cu prilejul conrtirii (preschimbarii) valutei straine, obtinuta de exportatori, in moneda nationala la un curs de schimb mai avantajos decat cursul oficial (curs cu prima). Primele valutare se pot acorda diferentiat, pe grupe de marfuri sau zone geografice, urmarind sa incurajeze exportul acestor marfuri spre anumite tari sau grupe de tari. Prin efectele lor, acestea pot fi puse pe acelasi cu primele directe de export.
b) Deprecierea monedei nationale stimuleaza, de asemenea, intr-o anumita masura exporturile de marfuri atunci cand scaderea cursului monedei nationale (in raport cu celelalte valute) se produce intr-un ritm mai accelerat decat scaderea puterii interne de cumparare a acestora.
Monopolurile folosesc inflatia si deprecierea monedei nationale ca mijloc de sporire artificiala a competitivitatii exporturilor lor pe pietele experne. incasand valuta straina pentru marfurile exportate, firmele exportatoare primesc in schimbul acestora o suma in moneda nationala cu atat mai mare cu cat este mai mare deprecierea acesteia pe piata internationala in atie cu puterea ei de cumparare pe piata interna. Aceasta intrucat, la deprecierea unei valute, de obicei, cursul ei fata de valutele altor tari scade mai repede decat puterea ei de cumparare pe piata interna.
Decalajul intre gradul de depreciere a unei valute pe piata externa si scaderea puterii ei de cumparare pe piata interna reprezinta un fel de prima pentru exportatori. Monopolurile folosesc aceasta prima indirecta pentru reducerea preturilor de export la marfurile lor pe piata internationala, fara a diminua castigurile in moneda nationala. Acest fenomen mai este demunit in literatura de specialitate si dumping valutar.
Evident, ca orice dumping, el implica si contramasuri din partea tarilor importatoare (taxe antidumping). De aceea, deprecierea monedei nationale are rezultate poziti pentru exportatori numai pe termen scurt. O astfel de politica nu-si poate atinge intotdeauna scopul - impulsionarea exporturilor - intrucat la unele produse de export cererea pe pietele externe este inelastica fata de pret, fapt ce are drept consecinta scaderea volumului incasarilor la export.
Practica interntionala a aratat ca deprecierea monedei nationale in raport cu valutele straine stimuleaza exporturile numai atunci cand cererea pe pietele externe este elastica fata de pret pentru marfurile exportate.
Pe termen lung si la nil macroeconomic, deprecierea monedei nationale, ca instrument de stimulare a exporturilor, conduce, de regula, la inrautatirea raportului de schimb al tarii care isi depreciaza moneda nationala si la deteriorarea pozitiei acesteia in economia mondiala si in comertul mondial. Pe termen lung, o astfel de masura ar determina pentru tara exportatoare si o scurgere de nit national in afara granitelor, chiar daca firmele exportatoare nu pierd in moneda nationala. De aceea, o astfel de masura nici nu este recomandabila pe termen lung.






Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre evolutia comertului international in perioada postbelica

Aspecte specifice ale finantarii pe termen lung
Evolutia comertului international in perioada postbelica
Integrarea economica din diferite tari
Acordul general pentru tarife si comert (g.a.t.t.)
Conferinta natiunilor unite pentru comert si dezvoltare (unctad)
Sistemul generalizat de preferinte vamale (s.g.p)
Politica comerciala a romaniei in perioada postbelica
Impactul proceselor de reforma
Teorii si modele privind comertul international
Locul comertului in economia nationala
Implicatiile mecanismului de piata asupra activiatii comerciale
Cererea de marfuri
Preturile in comert
Coordonatele pietei bunurilor si serviciilor
Politica stocurilor de marfuri in comert
Politici privind aprovizionarea cu marfuri in
Cercetarea stiintifica in comert






































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare