StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Arta de a lua DECIZIA CORECTA
ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie generala
Trimite articolul prin email Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii : Economie generala Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Diagnosticul financiar al rentabilitatii si al riscului intreprinderii



DIAGNOSTICUL FINANCIAR AL RENTABILITATII SI AL RISCULUI INTREPRINDERII


Prin intermediul unei analize retrospective, diagnosticul financiar detecteaza eventualele stari de dezechilibru financiar, in scopul identificarii originii si cauzelor care le-au generat si al stabilirii masurilor de redresare . Diagnosticul financiar are ca obiective: masurarea rentabilitatii capitalurilor intreprinderii si aprecierea conditiilor de echilibru economic si financiar, pentru a evalua gradul de risc (economic, financiar si de faliment) al intreprinderii.




Diagnosticul rentabilitatii se realizeaza prin intermediul a doua categorii de rate de eficienta:

- rate de rentabilitate economica;

- rate de rentabilitate financiara.

Atat marimea lor in termeni absoluti, cat, mai ales, descompunerea acestor rate pe

factori de influenta ofera informatii fiabile pentru detectarea starii rentabilitatii intreprinderii.

Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor intreprinderii la modificarea pozitiei intreprinderii (a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe si variabile), la modificarea structurii capitalurilor (proprii si imprumutate) si a variabilitatii solvabilitatii intreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta, obligatiile asumate fata de terti.

In ansamblul activitatii ei, intreprinderea comporta trei riscuri:

- de exploatare (economie)

- de finantare (financiar)

- de faliment


Situatia intreprinderii va fi apreciata ca pozitiva daca, in urma diagnosticului ei financiar, rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru riscurile pe care investitorii (actionarii si imprumutatorii) si le-au asumat, prin alocarea capitalurilor lor in activele intreprinderii.

Pentru efectuarea diagnosticului financiar se face apel la datele contabile din bilant si din contul de rezultate, la retratarea acestora, pentru obtinerea unui bilant financiar si la datele obtinute prin intocmirea tabloului de finantare.


1 Diagnosticul rentabilitatii


Masura rentabilitatii intreprinderii este data de un sistem de rate explicative de eficienta, determinate ca raport intre efectele economice si financiare obtinute (acumularea bruta, profituri, dividende etc.) si eforturile depuse pentru obtinerea lor (activul economic, capitalurile investite, capitalurile proprii etc.).


1.1 Ratele de rentabilitate economica

Aceste rate masoara eficienta mijloacelor materiale si financiare alocate intregii activitati a intreprinderii. Se poate face o anumita distinctie intre ratele de rentabilitate (raport intre rezultate si capitaluri alocate) si ratele de marja (raport intre rezultate si cifra de afaceri).*/ Asupra acestora din urma vom reveni in cadrul descompunerii ratelor de rentabilitate, pentru a observa ca ratele de marja sunt elemente componente ale prime 858i83i lor, asa cum va rezulta si din descompunerea ratelor cinetice (respectiv ratele '2', privind structura valorica a cifrei de afaceri).

Capitalurile, asupra carora se analizeaza profitabilitatea, sunt cele angajate de intreprindere in cadrul exercitiului, respectiv capitalurile proprii si capitalurile imprumutate, pentru cresterea averii proprietarilor si remunerarea 'furnizorilor' de capitaluri.

Rentabilitatea economica a acestor capitaluri investite ne apare ca o rentabilitate intrinseca, ce nu tine seama de modalitatea de procurare a capitalurilor (proprii) sau imprumutate. Reprezentarea bilantului financiar net al intreprinderii este, deci, independenta de politica de finantare promovata de intreprindere.


CRESTEREA REMUNERAREA

AVERII PROPRIETARILOR CAPITALURILOR ACTIV PASIV


Investitii

strategice

Dividende



Investitii de

exploatare


Dobanzi


Investitii de

echilibru



La numarator, se poate folosi fie profitul din exploatare (PE), fie excedentul brut al exploatarii (EBE).


Rezulta, deci, doua rate de rentabilitate (neta si bruta):


Ren = PE si Reb = EBE

Capitaluri investite Capitaluri investite


Cea de-a doua rata are avantajul ca EBE nu este afectat de politica de amortizare si de provizioane a intreprinderii.


Rata rentabilitati economice (re) se determina, deci, ca raport intre excedentul

(profitul) brut de exploatare (EBE) si totalalitatea capitalurilor investite:

re = EBE = EBE

Capitaluri Active + Nevoia de + Disponi-

investite fixe brute fond de rulm. bilitati




Analiza ratei de rentabilitate economica nu se poate face decat prin studierea evolutiei in timp a indicatorilor si a componentelor acestora (rezultate, capitaluri), referitoare la aceeasi intreprindere. De asemenea, rata rentabilitatii economice trebuie sa fie superioara ratei de inflatie, pentru ca intreprinderea sa-si poata mentine substanta sa economica. In termeni reali, rata rentabilitatii economice trebuie sa remunereze capitalurile investite la nivelul ratei minime de randament din economie (rata medie a dobanzii) si al riscului economic si financiar pe care si l-au asumat 'furnizorii' de capitaluri (actionarii si creditorii intreprinderii). Daca rata inflatiei nu depaseste 10%, atunci rata nominala (rn) este, dupa formula lui Fisher, suma dintre rata reala (rr) si rata inflatiei (ri) :

rn = rr + ri, de unde rr = rn - ri


Exemplu : O rata nominala a rentabilitatii economice de 20%, in conditiile unei rate a inflatiei normale de 5%, reprezinta, in termeni reali, un procent de 15% :

rr = 0,20 - 0,05 = 0,15

Daca rata inflatiei inregistreaza valori semnificative (de 2 sau 3 cifre), atunci rata nominala se determina dupa relatia initiala a lui Fisher :

(1 + rr) = (1 +rr) (1 + ri), unde produsul rr x ri , ce rezulta din dezvoltarea relatiei ia valori importante, nu mai poate fi neglijat (ca in cazul unei inflatii controlate si normale).

Relatia de calcul va fi, in consecinta, urmatoarea :

rn = rr + ri + rr x ri ,


de unde : Rr = rn - ri

1 + ri


Exemplu: O rata nominala a rentabilitatii economice de 245 %, in conditiile unei inflatii importante de 200% (cum s-a inregistrat si in economia romaneasca), va reprezenta, in termeni reali, tot un procent de 15% :

rr = 2,45- 2,00 = 0,15

1 + 2,00


Daca intreprinderea are o rata a rentabilitatii economice mai mare decat rata dobanzii la capitalurile imprumutate, atunci actionarii pot beneficia de efectul de levier (de parghie financiara) al indatorarii intreprinderii .


Rata rentabilitatii economice trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activelor sale intr-o perioada cat mai scurta. De aceea, se considera corespunzatoare o rata EBE/Active fixe brute, mai mare de 25%.


1.2. Ratele de rentabilitate financiara


Acestea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar, pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor intreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii intreprinderii prin acordarea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, in fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Deci, rata rentabilitatii financiare (rf) este egala cu raportul:




rf = Profit net

Capilaluri proprii



Cu toate ca aceasta rata este foarte utilizata ca instrument de analiza financiara, trebuie sa se tina cont de inconvenientele metodologice ale determinarii profitului net: regimul de calcul al amortizarilor si provizioanelor, cel al cheltuielilor deductibile din materia impozabila etc.


Rentabilitatea financiara este, deci, influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia indatorarii intreprinderii.


Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decat rata medie a dobanzii de piata, pentru a face atractive actiunile intreprinderii si a creste cursul lor bursier.


Pentru intreprinderile care coteaza la bursa se poate calcula un randament bursier al acestora, determinat de castigul de capital prin cresterea cursului actiunilor si de dividendele ce revin per actiune. Pentru a masura reactia bursiera (a pietei financiare), in functie de rentabilitatea financiara, se poate calcula un indicator reprezentativ, numit coeficientul de capitalizare bursiera (PER = price earning ratio):





PER = Cursul bursier al actiunii

Profitul per actiune


PER masoara de cate ori investitorii sunt dispusi sa cumpere profitul per actiune, permitand o buna comparatie a intreprinderilor din aceeasi ramura economica. Variatia PER da o buna evaluare asupra riscurilor intreprinderii in functiune, determinate de riscul economic al ramurii, de indatorare si de variabilitatea profiturilor viitoare.

In timp ce cursul bursier este o masura externa a performantei intreprinderii, profitul per actiune este expresia directa a profitabilitatii intreprinderii. De aceea, vom intalni adesea, ca indicator de analiza financiara profitul per actiune / (Earnings per Share (EPS)):



EPS = Profitul net

Numarul de actiuni


Alaturi de acesti indicatori consacrati (PER, EPS), in literatura anglo-saxona se folosesc ratele de rentabilitate (ROA si ROE), corespondente celor prezentate mai inainte:


Return on Assets (ROA) = Profitul net

Activul total


Return on Equity (ROE) = Profitul net = rf

Capitaluri proprii



1.3 Descompunerea ratelor de rentabilitate


Ca si ratele cinetice, ratele de rentabilitate sunt compuse din doua rate:

1) de structura valorica a cifrei de afaceri (rate de marja)

2) de rotatie a capitalurilor, prin cifra de afaceri.

Rate de Rata de Rata de rotatie

rentabilitate = structura x a capitalurilor, prin

valorica a CA cifra de afaceri

Fiecare din aceste rate serveste la o analiza financiara mult mai fina a intreprinderii: ratele de structura caracterizeaza conditiile de exploatare economica (capitalurile consumate), iar ratele de rotatie caracterizeaza eficacitatea capitalurilor, angajate de intreprindere in desfasurarea activitatii sale economice si financiare (capitalurile alocate).

In fapt, descompunerea ratelor de rentabilitate evidentiaza influenta a doi factori:

- un factor cantitativ (marja de acumulare);

- un factor calitativ (rotatia capitalurilor, structura financiara).

Marimea efectiva a acestor rate exprima o anumita combinare, intre factorul cantitativ si cel calitativ, de crestere a rentabilitatii.

Rata rentabilitati economice poate fi astfel descompusa, in urmatoarele doua rate

componente:

re = EBE = EBE x Cifra de afaceri

Capitaluri Cifra de Capitaluri

investite afaceri investite


(rata marjei brute) (rotatia capitalurilor)


Drept urmare, rata rentabilitatii economice poate fi majorata fie prin cresterea marjei brute de acumulare (diferenta intre cifra de afaceri si cheltuielile platibile), fie prin cresterea rotatiei capitalurilor prin cifra de afaceri, fie prin ambele cai. In perioadele de dezvoltare, capitalurile investite pot sa creasca mai repede decat rentabilitatea intreprinderii. De aceea, este posibil ca, in ciuda cresterii ratei marjei brute a exploatarii sa se inregistreze o rata scazuta a rentabilitatii economice (efectele profitabile ale investitiilor se vor propaga in timp).



Valoarea Active

re = EBE = EBE x adaugata x fixe

Capitaluri Valoarea Active fixe Capitaluri

investite adaugata investite


de unde:

re = rata marjei asupra x productivitatea x coeficientul

valorii adaugate activelor fixe investitiilor

strategice

Rentabilitatea economica este astfel pusa in corelatie cu rentabilitatea factorului munca, cu randamentul investitiilor in active fixe si cu structura investitiilor (respectiv, ponderea investitiilor strategice).

Tot astfel, rata rentabilitatii financiare poate fi descompusa in doua (sau mai multe) rate componente:



rf = Profit net = Profit net x Cifra de afaceri

Capitaluri Cifra de afaceri Capitaluri proprii

proprii


(rata marjei nete) (rotatia capitalurilor proprii)


sau

Capitaluri

rf = Profit net = Profit net x Cifra de afaceri x investite

Capitaluri Cifra de Capitaluri Capitaluri

proprii afaceri investite proprii


(rata marjei nete) (rotatia capitalurilor) (structura capitalurilor)


*/ Marja de acumulare a activitatii de exploatare exprima capacitatea intreprinderii de a degaja o acumulare bruta dupa acoperirea cheltuielilor variabile (cu materialele, salariile, impozitele etc.) din cifra de afaceri (vezi marja asupra cheltuielilor variabile).

In felul acesta, se evidentiaza dependenta rentabilitatii financiare de rata marjei nete de rentabilitate, de rotatia capitalurilor si de structura finantarii (in timp) investitiilor intreprinderii. Desi ne apare surprinzator, o crestere a rentabilitatii financiare poate fi obtinuta (in anumite conditii) prin cresterea indatorarii .


2. Riscul de faliment (insolvabilitatea)


Diagnosticul riscului de faliment consta in evaluarea capacitatii intreprinderii de a face fata angajamentelor asumate fata de terti, deci in evaluarea solvabilitatii intreprinderii. Analiza riscului de faliment se poate realiza in maniera statica, prin analiza echilibrelor financiare din bilant sau in maniera dinamica, prin analiza fluxurilor din tabloul de finantare.

Analiza statica poate fi facuta in functie de cele doua conceptii de elaborare a bilantului: patrimoniala si functionala. In prima conceptie intereseaza patrimoniul net al actionarilor si activul economic in ansamblu, ca o garantie pentru creditori. In a doua conceptie, bilantul este ansamblul alocarilor de fonduri si al surselor de procurare a lor pe diferite cicluri financiare (de investitii, de finantare, de exploatare), pentru a intelege functionarea intreprinderii.

Solvabilitatea reprezinta capacitatea unitatii patrimoniale de a face fata obligatiilor scadente care rezulta fie din angajamente anterioare contractate, fie din operatii curente, fie din prelevari obligatorii.

Activul net contabil intervine in diagnosticul solvabilitatii prin raportare la intregul pasiv din bilant. Bancile folosesc, ca prag minim, o rata de 20-30% a activului net fata de totalul pasivului.

Dificultatile financiare ale unei intreprinderi, in cazul in care devin periodice, pot pune in pericol echilibrele fundamentale si pot afecta imaginea firmei ce capata o reputatie de 'rau platnic'. Aceasta ii afecteaza desfasurarea activitatii viitoare.

Principalele instrumente operationale, utilizate de analiza statica patrimoniala a riscului de faliment, sunt fondul de rulment si ratele de lichiditate.

Conform teoriei patrimoniale, o intreprindere este solvabila daca asigura echilibrul maselor bilantiere de aceeasi durata, daca respecta urmatoarele reguli financiare:

Activ imobilizat (IMO) = Capital permanent (CPM)

Activ circulant (ACR) = Datorii de exploatare (DEX)

Pornind de la acestea, fondul de rulment este un indicator important in aprecierea situatiei financiare a societatii, reprezentand partea din resursele financiare permanente care asigura finantarea activelor circulante.

Ratele de solvabilitate, folosite in analiza financiara, sunt semnificative in cazul unei comparatii intre intreprinderile din acelasi sector sau intre ratele cronologice realizate de aceeasi intreprindere. Ratele cele mai des uzitate sunt:


a) RATA LICHIDITATII GENERALE - compara ansamblul lichiditatilor potentiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente sub 1 an.

Rlg = ACR/DEX

In mod normal, aceasta rata trebuie sa fie mai mare decat unu (Rlg > 1), ceea ce semnifica ca existenta unui fond de rulment Rlg este echivalenta cu 'rata fondului de rulment' (Rfr)

Rfr = CPM/IMO


b) RATA LICHIDITATII PARTIALE (Rlp) exprima capacitatea intreprinderii de a-si onora datoriìle, pe termen scurt, din creante si disponibilitati.

Rli = (ACR - Stocuri) / DEX

Bancile impun, adesea, o limita minima a acestei rate de 80% (Rlp³




c) RATA LICHIDITATII IMEDIATE (Rli) asigura interfata elementelor cele mai lichide ale activului cu obligatiile pe termen scurt.

Rli = Disponibilitati/DEX

Asa cum se va vedea din exemplul care urmeaza, aceste rate exprima cantitativ diferite grade de lichiditate ale ansamblului de active, fara a analiza calitatea lichiditatii acestora. De aceea, ele trebuiesc interpretate cu prudenta. Comparatia cu intreprinderi similare din sector si/sau comparatia cu rezultate anterioare ale acestor rate conduce la concluzii mult mai fiabile.

Interpretarea fondului de rulment poate fi hazardata daca nu se tine cont de gradul de lichiditate al activelor (indeosebi circulante) si de gradul de exigibilitate al datoriilor (mai ales cele pe termen scurt).

Exemplul cifric care urmeaza, al unei societati comerciale cu amanuntul, este edificator in acest sens.


Bilantul societatii HERMES


Active fixe


Capitaluri permanente


Active circulante


Datorii pe termen scurt


TOTAL


TOTAL



Intervalul mediu de rotatie a stocurilor de marfuri este de 2 luni, iar intervalul mediu de scadenta a datoriilor, pe termen scurt, este de 3 luni.

La inchiderea bilantului, fondul de rulment este negativ (FR = 900 -1100 = -200) si conduce la concluzia existentei unui dezechilibru financiar. Pe termen scurt, echilibrul financiar este, insa, favorabil, nevoia de fond de rulment negativa demonstreaza o degajare de surse circulante pentru finantarea nevoilor permanente.

(NFR = 2500 - 2700 = - 200)

Peste doua luni de la incheierea bilantului, societatea va vinde si va incasa marfuri in valoare de 2500 si va plati 2/3 din datoriile pe termen scurt, respectiv 1800 (2700 x 2/3).

Se vor degaja, astfel, disponibilitati banesti in valoare de 700, ceea ce schimba foarte mult (in bine) situatia de la incheierea bilantului.

Acest exemplu simplificat este o dovada a necesitatii luarii in calculul fondului de rulment a rotatiei capitalurilor intreprinderii.

Ratele de lichiditate se completeaza cu rata indatorarii (levierul= L= DAT/CPR), care trebuie sa fie mai mic decat unu (L < 1 ). Aceasta se interpreteaza si ca o rata a autonomiei financiare a intreprinderii, angajamentele sale, pe termen lung si mediu, sunt suficient de garantate de capitalurile proprii ale intreprinderii.


Analiza statica functionala a riscului de faliment utilizeaza ca instrumente operationale: nevoia de fond de rulment si trezoreria.

Nevoia de fond de rulment - reprezinta partea din activele ciclice ce trebuie finantata din resurse stabile, respectiv partea din activele circulante formata din stocuri (St) si creante (Cr), care nu este acoperita pe seama datoriilor de exploatare.

NFR = (St + Cr) - DEX

Trezoreria neta - reprezinta diferenta intre fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.

TN = FR - NFR

Pragurile cele mai utilizate in normele bancare sunt urmatoarele:

- creditele de trezorerie nu trebuie sa fie mai mari decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare);

- fondul de rulment (functional) trebuie sa fie mai mare decat jumatate din nevoia de fond de rulment (de exploatare).

Aceste norme raman orientative. Nivelul fondului de rulment necesar echilibrului financiar depinde de variabilitatea nevoii de fond de rulment si de marimea riscului de faliment pe care creditorii sunt dispusi sa-l suporte .

Analiza dinamica a riscului de faliment permite diagnosticarea si explicarea dezechilibrului financiar, evidentiat prin analiza statica. Cele doua tipuri de analiza sunt, deci, complementare si trebuie facute in acelasi timp.

Analiza dinamica porneste de la fluxurile de fonduri, determinate de operatiunile de exploatare si de operatiunile de capital (de investitii si de finantare), evidentiate in tabloul de finantare (a se vedea capitolul anterior).

Instrumentele operationale ale acestei analize sunt excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE), capacitatea de autofinantare (CAF), autofinantarea (A) si cash-flow-ul (CF). Pentru scopurile analizei dinamice, reamintim principalele relatii sintetice de determinare a indicatorilor de mai sus.

ETE = EBE - DNFR

CAF = EBE - cheltuieli financiare - Impozit pe profit

A = CAF - Dividende prelevate

CF CAF

in care, EBE = excedentul brut de exploatare

DNFR = variatia fondului de rulment.

Pornind de la acesti indicatori, analiza riscului de faliment apeleaza la ratele si indictorii de rambursare a datoriilor si de autonomie financiara:

a) Rata capacitatii de rambursare (DAT / CAF) care, pe termen lung si in regim permanent, ar trebui sa fie mai mica de 3 sau de 4 ani.

b) Rata autonomiei financiare (CAF/Rambursarea datoriilor financiare stabile) ar trebui sa fie mai mare decat 2. O astfel de rata mai mica decat unu dovedeste iminenta unui risc de faliment important.

c) Excedentul de trezorerie al exploatarii (ETE) poate exprima el insusi capacitatea de rambursare a datoriilor. Ca nivel minim, analistii financiari preconizeaza un nivel al ETE cel putin egal cu cheltuielile financiare (ETE ³ cheltuielile financiare). Mai sigur, capacitatea de rambursare se asigura, daca ETE - Impozit pe profit ³ Cheltuielile financiare + Rambursarea anuala a datoriilor.

Excedentul de trezorerie poate fi utilizat si ca indicator al autonomiei in finantarea investitiilor:

ETE - Impozit pe profit ³ Cheltuielile initiale pentru investitii (I0).


3 Detectarea riscului de faliment prin metoda scorului


Diagnosticul financiar permite, prin sistemul de rate de rentabilitate si de echilibru financiar, evidentierea punctelor tari si a celor slabe ale gestiunii financiare, chiar si a riscurilor de exploatare, financiare, de indatorare etc., dar nu se poate evalua global riscul de faliment.

Mai multi cercetatori si organisme financiare au fost preocupate de elaborarea unei metode de predictie a riscului de faliment, pornind de la o grupare de rate strans corelate cu starea de sanatate sau cu cea de slabiciune a intreprinderilor. Procedeul folosit este tehnica statistica de analiza discriminanta a caracteristicilor financiare (calculate cu ajutorul ratelor) ale intreprinderilor cu functionare normala si a celor cu dificultati de gestiune economica si financiara. Se cauta apoi, cea mai buna combinatie liniara a ratelor, care sa diferentieze, cel mai bine posibil, intreprinderile sanatoase de intreprinderile falimentare.

Aceasta combinatie liniara conduce la determinarea unui indicator, numit scor, care da o buna aproximare a riscului de faliment pentru o intreprindere data (respectiv care este probabilitatea de a fi o intreprindere normala sau de a fi falimentara). Scorul (Z) apare ca o functie liniara de mai multe variabile (rate), caracterizate de coeficienti medii, determinati prin metoda celor mai mici patrate, in urma observatiilor asupra intreprinderilor reprezentative si grupate de la inceput in 'normale' si 'anormale':


Z = a1 R1 + a2R2 + . . .. + an Rn , in care:


Ri = rate de rentabilitate si de structura a capitalurilor;

ai = coeficienti de corelatie, cu functia scor Z, respectiv variabilitatea marginala a scorului Z, la o variatie de o unitate a ratei Ri

Conditia selectiei ratelor de caracterizare a performantei intreprinderii este ca acestea sa fie independente intre ele, in raport cu functia scor Z. Altfel, un anumit grad de corelatie intre rate ar conduce la inregistrarea, in functia scor Z, a unor influente repetate ale aceluiasi fenomen economico-financiar.

Printre diferitele functii - scor elaborate, analistii financiari au retinut: - modelul ALTAMAN cu 5 variabile:


Capitalizare

Z = 3,3 x Profit inainte de impozit + 1 x Vanzari + 0,6 x Bursiera +

Activ total Activ total Val. contab. a

imprumuturilor


+ Beneficii reinvestite + 1,2 x Activ circulant

Activ total Activ total



- modelul Centralei bilanturilor (din cadrul Bancii Centrale a Frantei) care prezice riscul de faliment al intreprinderilor franceze, dupa un scor cu 8 variabile, reprezentand rate de rentabilitate economice si financiare.

Cele 8 rate au fost selectate dintr-un numar de 26 de rate, pe care Centrala bilanturilor le urmareste la intreprinderile franceze. Pentru selectia lor si calculul parametrilor, s-a constituit un esantion de intreprinderi industriale, cu mai putin de 500 de salariati, clasate in normale si deficitare (slabiciunea lor a fost urmarita pe trei ani precedenti: 1977-1979).

Printre ratele care caracterizeaza cel mai bine comportamentul intreprinderilor deficitare, primele doua (R1 si R2) dau 50% din puterea de discriminare (de separare) a intreprinderilor in normale si deficitare. In urma observatiilor pe cei trei ani, intreprinderile industriale franceze din esantion au prezentat urmatoarele marimi medii ale ratelor selectionate. ( vezi tabelul ).



Media 1977 -1979 Media pe

Rate ansamblul



Intreprinderi intreprindere

normale deficitare

R1 Cheltuieli financiare 38,8% 88,6% 62,8%

Excedentul brut de exploa-

tare

R2 Resurse permanente 86,7% 73,2% 80,2%

Capitaluri investite

R3 Capacit. de autofinantare 30,2% 19% 24,8%

Datorii totale

Ra Excedentul brut de 6,8%

exploatare

Cifra de afaceri (fara TVA)

R5 Datorii comerciale * / 89,8 107,1 98,2

Aprovizionari (cu TVA)x 360

R6 Rata de crestere a valorii 11,7%

adaugate

R7 Stoc prod. neterm. - 79 zile

Avansuri clienti +

Creante din exploat. x 360

Productie **/

R8 Investitii corporale 10,1

Valoarea adaugata



Media ratelor pe ansamblu, determinate de Centrala Bilanturilor a Bancii Frantei

*/ Furnizori de materiale, marfuri si produse in cooperare

**/ Productia vanduta - Productia stocata + Productia imobilizata

In baza mediilor ratelor pe ansamblu, Centrala bilanturilor, din cadrul Bancii Frantei, a determinat urmatoarea functie scor:


100 Z = -1,255 R1 + 2,003R2 - 0,824R3 + 5,221R4 - 0,689R5 -

- 1,164R6 + 0,706R7 + 1,408R8 - 85,544


Pe ansamblul intreprinderilor, Z are o valoare medie egala cu zero:

100 Z = -1,255 x 62,8 + 2,003 x 80,2 - 0,824 x 24,8 + 5,221 x 6,8

- 0,689 x 98,2 -1,164 x 11,7 + 0,706 x 79 + 1,408 x 10,1 - 85,544


In jurul acestei valori medii a scorului exista o zona de incertitudine, fiind dificil de prezis daca o intreprindere este sanatoasa sau deficitara (probabilitatea riscului de faliment, pentru Z = 0, este de 0,5).

Intreprinderile cu un scor mai mare de 1,25, sunt in zona favorabila, avand o probabilitate medie a riscului de faliment de numai 0,21. Intreprinderile cu un scor mai mic de -1,8575, sunt in zona nefavorabila, probabilitatea riscului de faliment fiind, in medie, de 0,872 se.

Nu trebuie supraestimata valoarea informativa a scorului; intreprinderea este un sistem economico-social ce actioneaza intr-un mediu complex, cu mult mai multe variabile de determinare a sanatatii sau slabiciunii acesteia. Scorul este un instrument de 'detectare precoce' a riscului de faliment, dar informatia trebuie folosita cu multa prudenta.

Analiza poate fi completata cu urmarirea evolutiei scorului pe mai multe exercitii si a evolutiei scorului la intreprinderile din aceeasi ramura economica, precum si cu metodele clasice de analiza financiara.

Ca urmare a caracterului lor specific, aceste ecuatii de scor nu pot fi utilizate in cazul intreprinderilor romanesti. Prezentarea lor a fost facuta pentru a evidentia demersurile din teoria si practica financiara, pentru evaluarea performantei intreprinderii, in baza unui indicator complex, gen SCOR.

Pentru evaluarea intreprinderii romanesti este necesara elaborarea unor modele adecvate conditiilor economice din Romania. Modelele de scor pot fi autocorijabile, pe masura introducerii de noi observari asupra intreprinderilor din economia romaneasca.



NORMAL




INCERTITUDINE



SITUATIE RISCANTA


PERICOL











Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact