StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
economie ECONOMIE

Economia este o stiinta sociala ce studiaza productia si desfacerea, comertul si consumul de bunuri si servicii. Potrivit definitiei date de Lionel Robbins in 1932, economia este stiinta ce studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana, economia este o stiinta sociala.

StiuCum Home » ECONOMIE » economie mondiala

Globalizarea vietii economice



GLOBALIZAREA VIETII ECONOMICE

Schimburile comerciale au loc preponderent intre firme din tari diferite, entitati juridice independente, chiar daca, in ultima perioada, un rol semnificativ il detin fluxurile de bunuri si servicii din cadrul firmelor multinationale. Mediul tranzactiilor economice, in general, este format din reglementari, institutii si organizatii care-si dobandesc legitimitatea prin tratativele dintre guvernele statelor-natiune. In plus, politicile statelor influenteaza destul de mult dinamica si distributia geografica a fluxurilor comerciale. Dreptul comertului international si uzantele de afaceri 242d35c sunt, intr-o anumita masura, determinate de sistemele juridice nationale si practicile reprezentative de afaceri (de exemplu, sistemul continental-european, cel anglo-saxon etc.).

Globalizarea poate fi considerata un proces de crestere a interdependentelor economice intre tari si a integrarii pietelor mondiale. Cu alte cuvinte, globalizarea economica este definita prin trasatura ei esentiala - intensificarea mobilitatii internationale a factorilor de productie, a ideilor si tehnologiilor.



In literatura de management, globalizarea este definita ca un proces complex, multidimensional, care cuprinde, in proportii diferite, regiuni si tari diferite si determina schimbari structurale ale firmelor, industriilor si pietelor in intreaga economie mondiala

Cel mai adesea, autorii din domeniu vorbesc de o dubla semnificatie a globalizarii: globalizarea pietelor (a fluxurilor comerciale si financiare) si globalizarea productiei (procese de productie la nivel global).

Procesul de internationalizare implica simpla extindere a activitatilor economice intre statele-natiune si este, in esenta, un proces cantitativ care determina cresterea ariei geografice a activitatilor economice.

Procesul de globalizare este calitativ diferit de internationalizare. El cuprinde nu doar expansiunea geografica a activitatilor economice peste granitele nationale, ci si integrarea functionala a unor asemenea activitati dispersate international.

Evolutia catre o astfel de economie globala (economie mondiala globalizata) presupune cresterea ca importanta a relatiilor intra-regionale (integrarea economica regionala), a conexiunilor intre firmele multinationale si a relatiilor intra-firma, a fluxurilor financiare si valutare aproape independente de cadrul institutional/reglementativ al statelor etc. Daca vechea economie mondiala era caracterizata de relatii internationale in care principalul rol il jucau fluxurile economice intre state, economia mondiala globalizata este marcata de conexiuni si retele globale, precum sistemele informationale, procese de productie globale si tranzactii monetare pe intreg spatiul economiei mondiale, independente de sistemele economice nationale.

Conceptul de economie globala nu este unul recent. Cu peste doua decenii in urma, Peter Drucker vorbea de economia transnationala, ca realitate diferita de economia mondiala. Spre deosebire de economia mondiala in care unitatea esentiala este statul national, economia transnationala include patru unitati importante: statele nationale, formele de integrare regionala, corporatiile transnationale si economia mondiala propriu-zisa, bazata pe fluxuri informationale .

Raspandirea in literatura de specialitate si patrunderea in limbajul comun a acestui concept sunt de data ceva mai recenta. Practic, odata cu noile tehnologii informationale si de comunicatii (Internet, digitalizarea telecomunicatiilor, transporturile containerizate etc.), economia globala a devenit o sintagma larg acceptata.

John Dunning defineste economia globala in mod evolutiv, prin raportare la dinamica productiei internationale si a politicilor guvernamentale in domeniul mobilitatii internationale a capitalurilor, in special, al investitiilor straine directe. Practic, economistul britanic foloseste propria sa teorie a afacerilor internationale (asa-numita "paradigma Oli") pentru a explica economia globala . Pe baza acestei paradigme, Dunning identifica cinci stadii de evolutie a economiei globale, care, desi nu reflecta in exclusivitate dezvoltarea productiei internationale, se suprapun in mare parte peste aceasta:


Stadiul

Perioada

Caracteristici generale

Caracteristici ale afacerilor internationale

I

Mijlocul sec. XIX - primul razboi mondial

Revolutie a productiei si metodelor organizationale;

Noi forme de transport si energie;

Politici economice liberale;

Aparitia firmelor multi-produs si multi-fabrica;

Avantajele de localizare se bazeaza doar pe dotarea cu resurse naturale a tarilor.

Avantajele de proprietate constau din active intangibile;

Organizarea activitatilor firmelor multinationale este monocentrica.

II

Perioada interbelica

Politici economice keynesiene;

Protectionism;



Colapsul pietei internationale de capital;

Relaxarea politicilor anti-trust;

Avantaje de localizare conferite de dotarea cu factori naturali si restrictii de import;

Cresterea rolului investitiilor straine directe (ISD) in Canada si Australia.

Maturizarea firmelor multinationale americane si europene;

Investitii directe in cautarea de piete (defensive);

Majoritatea multinationalelor erau organizate ca "federatii" de filiale si afiliate straine;

Cistigurile extrase, in principal, din avantaje de proprietate.

III

1945 - sfarsitul anilor

Hegemonia tehnologica si economica a SUA;

Consolidarea institutiilor economice internationale (FMI, BM si GATT);

Liberalizarea comertului;

Cresterea cererii de materii prime si alimente;

Cresterea ISD vest-europene;

Politicile keynesiene in voga;

Cresterea comertului intra-ramura;

Avantaje de localizare "create": capital uman, tehnologie si antreprenoriat.

Cresterea importantei tuturor drepturilor de proprietate, ca forma de avantaj competitiv;

Internalizarea devine un avantaj semnificativ;

Cresterea numarului de multinationale si de filiale in strainatate;

Mutatii in organizarea firmelor multinationale: de la mono si etno-centric la policentric;

Emergenta retelelor de filiale strict controlate.

IV



Sfarsitul anilor - mijlocul anilor

Integrarea economica regionala, in principal, in Europa;

Mutatia politicilor macroeconomice ale tarilor in dezvoltare de la substituirea importurilor la promovarea exporturilor;

Inceputul liberalizarii politicilor ISD ale tarilor in dezvoltare.

Orientarea firmelor multinationale catre integrarea si controlul activitatilor din strainatate;

Trecerea la organizarea geocentrica;

Dezvoltarea formelor alternative de afaceri internationale - accent pe formarea de filiale in proprietate integrala;

Aplicarea formelor de organizare eterogena specifice industriilor si firmelor multinationale; firmele europene si japoneze investesc mult in SUA, care sunt cel mai mare receptor si furnizor de ISD.

V

Mijlocul anilor 80 - prezent

Noile tehnologii ale informatiei si comunicarii;

Noi tehnologii de transport;

Biotehnologii si noi materiale;

Progresul metodelor de organizare si fabricatie;

Liberalizarea pietelor de capital;

Liberalizarea, dereglementarea si privatizarea economiilor in dezvoltare;

Cresterea sustinuta a comertului international;

Cresterea si extinderea in ritm exponential a ISD;

Resursele naturale devin din ce in ce mai putin importante;

Avantajele localizarii sunt aproape in totalitate "create".

Firmele multinationale accentueaza rolul "capabilitatilor";

Descentralizarea organizarii si emergenta stratehiilor "transnationalizate" - globalizare si localizare;



Aparitia multinationalelor din tarile in dezvoltare;

Cresterea accelerata a numarului aliantelor startegice.


Globalizarea poate fi explicata prin urmatoarele caracteristici[3]

piete de capital dereglementate, cu posibilitatea de transfer rapid al capitalurilor;

tehnologii ale informatiei si comunicatiilor care fac posibile actiunile la distanta, in timp real;

pietele financiare la termen foarte active si dinamice, sustinute de noi forme ale activelor financiare, ca optiunile si instrumentele derivate, care permit speculatorilor sa efectueze tranzactii in orice moneda peste tot in lume unde exista oportunitati de castig;

mobilitate sporita si raspandire geografica mai mare a investitiilor directe;

reactii rapide si interconditionate la evolutiile pietelor financiare si valutare, pe care operatiunile se derulezaa non-stop, timp de 24 de ore;

emergenta retelelor media globale, interconectate cu retele de comunicare globale;

mobilitate sporita, dar imperfecta, a resurselor umane in economia mondiala;

accelerarea schimbarilor tehnologice care determina cresterea numarului de achizitii si fuziuni, dar si competitia mai intensa a firmelor.

Trasatura definitorie fundamentala a economiei mondiale postbelice o constituie intensificarea fara precedent a interdependentelor economice dintre tarile lumii. Acest proces a avut loc ca rezultat al dezvoltarii fortelor de productie si al adancirii diviziunii mondiale a muncii, sub impulsul revolutiei stiintifico-tehnice. Aceasta a generat un proces de internationalizare a productiei, intr-o lume compusa din economii nationale intre care exista mari inegalitati sub aspectul nivelului de dezvoltare, al dimensiunii potentialului economic si al puterii.

In conditiile unor astfel de disparitati, procesul global de adancire a disparitatilor nu trebuie inteles ca un sistem universal de dependente reciproce si egale. Din contra, schimburile dintre tari apartinand unor categorii diferite nu reprezinta, de regula, un sistem echilibrat de relatii normale de interdependenta. De cele mai multe ori, interdependentele dintre tarile dezvoltate si cele slab dezvoltate, dintre tarile mari si tarile mici, dintre tarile bogate si cele sarace, imbraca forme contradictorii; ele reprezinta pentru unele relatii de dominatie, iar pentru celelalte relatii de dependenta[4].

Dominatia, asa cum e definita de Fr. Perroux, consta in capacitatea unei tari de a exercita influente disimetrice si ireversibile asupra partenerilor ei. Capacitatea de dominatie a unei economii nationale depinde, in principal, de dimensiunea, natura activitatilor economice care fac obiectul productiei nationale si al specializarii internationale si de capacitatea informationala. Impreuna, aceste elemente confera o anumita forta contractuala sau putere de negociere. Reversul factorilor care genereaza capacitatea de dominatie creeaza premisele dependentei.

In general, angrenarea in diviziunea internationala a muncii implica pentru statele nationale un anumit grad de dependenta fata de exterior. In literatura de specialitate, acesta este estimat prin coeficientii de comert exterior - exprima ponderea exporturilor (E), respectiv a importurilor (I) in produsul national brut (PNB):




Nivelul acestor coeficienti variaza in functie de potentialul economic si nivelul de dezvoltare a fiecarei tari. Datele statistice denota:

- o pondere scazuta a exporturilor si importurilor in PNB pentru tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare care dispun de un potential ridicat (SUA, China, Japonia etc.);

- coeficienti de comert exterior ridicati pentru tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare cu un potential mic si mijlociu;

- pentru tarile cu un potential similar, coeficientii sunt cu atat mai ridicati, cu cat nivelul lor de dezvoltare este mai inalt.

In economia mondiala contemporana, cele mai semnificative cazuri de dependenta sunt: dependenta comerciala si tehnologica a majoritatii tarilor in curs de dezvoltare fata de cele industriale avansate, dependenta financiara a statelor independente, dependenta alimentara a tarilor sarace asezate in zonele aride ale Globului, dependenta tarilor nedetinatoare de hidrocarburi, dependenta fata de anumite surse de materii prime naturale etc.





P. Drucker - Realitatile lumii de maine, Ed. Teora, 1999

J. Dunning - Multinational Enterprises and the Global Economy, Addison-Wesley Publishing Company, 1993, p. 599-617

M. Desai - Globalization, Neither Ideology Nor Utopia, Centre for Study of Global Governance, London School of Economics, 2002

I. Ignat, S. Pralea - Economie mondiala, Ed. Synposion, Iasi, 1994, p. 20-21





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact