StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » banci si burse
Trimite articolul prin email Moneda si puterea de cumparare a monedei : Banci si burse Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Moneda si puterea de cumparare a monedei



MONEDA SI PUTEREA DE CUMPARARE A MONEDEI


Conceptul de moneda

Evolutia monedei. Clasificarea semnelor monetare. Functiile monedei

Puterea de cumparare a monedei

Convertibilitatea monedei si cursul de schimb.



Conceptul de moneda


Moneda ocupa un rol cheie in mecanismul oricarei economii, conditionandu-i dezvoltarea si fiind absolut indispensabila in desfasurarea raporturilor cotidiene intre persoane fizice, firme, institutii ale statului, institutii financiare etc. Evident, nu se poate concepe existenta unei economii moderne fara moneda.




Etimologic, termenul de moneda provine din cuvantul grecesc monedha, care, la inceput, definea doar piesele batute din metal pretios sau din metal obisnuit, emise cu scopul indeplinirii unor functii de mijloc de schimb si de mijloc de plata.

In prezent, termenul de moneda este folosit in sens larg, fiind denumirea generica pentru monede metalice, bancnote, moneda scripturala si orice alta forma de bani acceptata si folosita de participantii la tranzactii intr-un spatiu economic dat.

Putem desprinde trei trasaturi ale monedei intr-o economie:

  1. este un bun cu utilitate permanenta pentru populatie si pentru agentii economici;
  2. este un bun aparte, un bun indirect, reprezentand o creanta asupra economiei nationale, intrucat da dreptul detinatorului de a achizitiona in schimbul ei bunuri si servicii pe teritoriul tarii emitente;
  3. are caracter juridic, fiindu-i recunoscute prin lege toate calitatile si drepturile pe care le confera. Pe teritoriul unei tari, moneda nationala reprezinta singurul mijloc legal de plata.

Evolutia monedei. Clasificarea semnelor monetare. Functiile monedei


Se poate spune ca banii au aparut oarecum spontan, la un anumit moment in evolutia societatii omenesti, ca urmare a unor necesitati reale ivite in procesul de schimb, prin separarea din multimea de bunuri care se produceau a unora specifice si mai apoi a unuia singur, cu rol de echivalent (etalon) general, adica un bun cu ajutorul caruia erau evaluate toate celelalte care se schimbau.

Istoric vorbind, rolul de bani a fost indeplinit de diferite bunuri (animale mici, piei de animale, blanuri, cereale, scoici etc), apoi de metalele pretioase si ulterior de monedele metalice din aur si argint.

Metalele pretioase s-au detasat de restul bunurilor etalon datorita calitatilor lor evidente: nu erau alterabile, erau divizibile, usor de transportat si concentrau o valoare foarte mare intr-un volum mic.

In scrierile lui Herodot ii este atribuit lui Cresus, regele Lydiei, meritul de a fi batut prima moneda, in secolul VII i.e.n.. Costin Kiritescu, in lucrarea Moneda - mica enciclopedie, mentioneaza ca moneda ar fi aparut prima data in China, in secolul XI i. e. n. Initial se foloseau lingourile, dar acestea prezentau inconvenientul ca trebuiau divizate si cantarite in momentul vanzarii si de aceea, pentru facilitarea circulatiei si a comertului, s-a trecut la marcarea lor. Amplificarea relatiilor comerciale, ca rezultat al extinderii ariei geografice a acestora, necesita transportul lingourilor, operatiune destul de greoaie si costisitoare. Ca urmare, lingourile au fost inlocuite cu monedele propriu-zise, confectionate din metal pretios.

Odata cu aparitia monedelor, au aparut si primele semne ale unei organizari monetare. In timp, statele au elaborat legi si au creat institutii care sa reglementeze, sa organizeze si sa supravegheze relatiile banesti, precum si emisiunea si retragerea de moneda, constituindu-se treptat sistemele monetare nationale (tratate in capitolul 3 al acestei lucrari).

Pe masura dezvoltarii vietii economice si sociale, a amplificarii productiei si a tranzactiilor cu bunuri si servicii, in circulatia monetara au aparut si monede fara valoare intrinseca, batute din metale nepretioase (cupru, aluminiu, aliaje din metale comune).

Mai tarziu, intrucat productia de bunuri si servicii a devansat simtitor productia de metale pretioase, iar schimburile comerciale s-a multiplicat la scara mondiala, reclamand si un volum sporit de masa monetara, au aparut si bancnotele - biletele de banca (secolul al XVI-lea, Olanda), la inceput convertibile in metal pretios, iar mai apoi, dupa primul razboi mondial si neconvertibile. Convertibilitatea biletelor de banca in aur si argint a fost abandonata definitiv in anii ‘70. Bancnotele s-au transformat astfel in bani fiduciari, fara valoare intrinseca, dar si-au sporit continuu importanta si ponderea in cadrul masei monetare.

In secolul al XIX - lea, ca rezultat al dezvoltarii fara precedent a bancilor comerciale in toate economiile, au aparut si banii de cont (moneda scripturala), care au inceput sa fie preferati banilor cu existenta fizica, mai ales pentru operatiuni de volum mare sau intre parteneri comerciali aflati la distanta, datorita multiplelor avantaje pe care le ofereau.

O forma derivata de moneda scripturala este si asa-numita moneda electronica, aparuta in secolul al XX-lea si care circula prin transfer electronic, avand ca suport cardurile.

Putem sintetiza asadar evolutia istorica a monedei in urmatoarea schema (fig. 1):


Figura nr. 1

Evolutia istorica a monedei

Text Box: Autoconsum (economie naturala)





Fiecare comunitate           Marcheaza inceputul

consuma ceea ce producea. economiei de schimb





Este prima forma tipizata de bani. Nu aveau valoare intrinseca,

Primele monede aveau si valoare ci aveau o valoare simbolica.

intrinseca, pe langa valoarea Au circulat in paralel cu

ca instrument de plata si de schimb. monedele din aur si argint,

pana dupa primul razboi mondial

Moneda scripturala

sec XIX

 





Are ca suport cecuri, ordine de plata,        A aparut la sfarsitul sec. 20;

cambii, bilete la ordin circula prin transfer electronic.

(circula prin virament bancar).

Este o moneda cu valoare simbolica.


Clasificarea semnelor monetare


Putem realiza o clasificare a semnelor monetare dupa mai multe criterii, intre care cele mai relevante sunt:

I. Dupa forma de existenta, monedele pot fi:

  1. Monede cu existenta fizica, tangibila (monedele metalice si bancnotele);
  2. Monede fara existenta fizica, de cont (moneda scripturala propriu-zisa si moneda electronica).

II. Dupa emitent, monedele pot fi:

  1. Monede emise de agentii economici, in perioada functionarii etaloanelor aur-moneda si aur-lingouri;
  2. Monede emise de tezaur (monedele metalice care sunt emise de monetaria statului);
  3. Monede emise de banci (bancnote emise de Banca Nationala, moneda scripturala emisa de bancile comerciale).

III. Dupa valoarea pe care o incorporeaza, monedele pot fi:

  1. Monede cu valoare integrala (intrinseca sau deplina);
  2. Monede cu valoare simbolica.

IV. Dupa gradul de convertibilitate monedele pot fi:

  1. Monede convertibile:

Convertibilitate metalica (bancnote contra metal pretios);

Convertibilitate valutara (valuta contra valuta).

  1. Monede neconvertibile, care circula doar in interiorul unei tari, in posesia rezidentilor;

c. Monede partial convertibile (exista diferite restrictii in calea convertibilitatii monedei respective).

Functiile monedei




In acceptiunea lui Stefan I. Dumitrescu[1] moneda prezinta trei functii principale si anume:

a. da dreptul sau posibilitatea oricarui posesor de a participa la bunurile sociale, ca instrument legal de plata, fiind in acelasi timp denominator al tuturor bunurilor;

b. este mijloc de participare la bunurile sociale, ca instrument de schimb mijlocitor (vanzare-cumparare);

c. ilustreaza masura de care ne servim pentru a putea participa la distribuirea bunurilor sociale, ca instrument masurator al preturilor bunurilor ce se vand si se cumpara.

Orice instrument dotat cu calitatile si caracteristicile de mai sus poate fi considerat ban, iar daca este recunoscut de stat devine moneda.

Profesorul Costin Kiritescu[2] - stabileste urmatoarele sapte functiuni ale monedei:

1. functiunea de evaluare, de masurare a valorilor economice;

2. functiunea de mijlocire a schimbului de bunuri si servicii;

3. functiunea de mijlocire a platilor;

4. functiunea de mijlocire a creditului;

5. functiunea de mijlocire a economiilor (tezaurizare);

6. functiunea de pastrare si transfer al valorilor;

7. functiunea sociala de distribuire a bunurilor si serviciilor.

Toate aceste functii sunt mai mult sau mai putin acceptate de alti economisti, dar ceea ce este de remarcat este faptul ca ele se intrepatrund si se interconditioneaza reciproc.


Prin urmare, putem sintetiza principalele functii ale monedei astfel:

Instrument de masura a activitatii economice

Este cea mai importanta functie a monedei. Cu ajutorul monedei se pot evalua si compara toate bunurile si serviciile produse intr-o economie, veniturile si cheltuielile realizate, dar si activitatile economice in ansamblu. Expresia acestei evaluari se numeste pret. Ca orice etalon, moneda este in fapt invariabila, ceea ce se modifica este puterea ei de cumparare.

Instrument de schimb

Prin intermediul monedei se desfasoara marea majoritate a tranzactiilor in economie. Exceptia este reprezentata de forma moderna a trocului, numita barter.

Datorita monedei, schimbul este separat in doua operatiuni - vanzare si cumparare, ceea ce inseamna si delimitarea a doua fluxuri: un flux real, de marfa si un flux monetar.

Instrument de plata

Orice obligatie economica a unei persoane fizice sau juridice poate fi evaluata in bani si se stinge prin plata sumei corespunzatoare. Pe teritoriul unei tari, moneda nationala este singurul mijloc legal de plata.

Mijloc de economisire si rezerva

Moneda este forma preferata de pastrare a economiilor populatiei si a rezervelor agentilor economici. Acest lucru se explica prin faptul ca moneda are cel mai ridicat grad de lichiditate, iar daca este plasata sau investita poate aduce detinatorului castiguri sub forma de dobanzi. Alte forme de plasament, in active reale sau financiare (terenuri, cladiri, obiecte de arta, etc.) pot avea randamente mult superioare, insa au un grad de lichiditate scazut, ceea ce reprezinta un impediment major cand se doreste obtinerea de numerar imediat.

Mijloc de transfer al valorilor

Averea unei persoane sau patrimoniul unei intreprinderi pot fi mai usor transferate dintr-o tara in alta, daca sunt transformate in prealabil in moneda.


Puterea de cumparare a monedei


Puterea de cumparare a monedei reprezinta cantitatea de bunuri si servicii care se poate achizitiona la un moment dat cu o unitate monetara, intr-un spatiu economic.

Puterea de cumparare a monedei este influentata de urmatorii factori:

- nivelul preturilor;

- conjunctura economica de ansamblu;

- nivelul produsului intern brut;

- nivelul productivitatii muncii la nivel national etc.

Puterea de cumparare se masoara cu ajutorul indicilor de pret. Acestia sunt de trei tipuri:

1. Indicele general al preturilor (IGP), care ia in considerare miscarea tuturor preturilor si tarifelor din economie intr-o anumita perioada, de regula un an;

2. Indicele preturilor de consum – Consumer Price Index (IPC) care se refera la preturile si tarifele bunurilor alimentare, nealimentare si ale serviciilor care intra in consumul populatiei. Acest indice se mai numeste si indicele costului vietii. Este cel mai folosit indice in calculul puterii de cumparare;

3. Indici speciali de pret, cum ar fi indicele preturilor productiei industriale, indicele preturilor produselor agricole etc;

4. Deflatorul PIB (GDP Deflator), care este acel indice ce permite compararea preturilor bunurilor si serviciilor care intra in structura PIB, realizate in anul curent, cu preturile bunurilor si serviciilor care compun PIB, produse intr-un an anterior. Deflatorul este folosit pentru a corecta valoarea nominala a PIB (in preturi curente) si a determina valoarea reala a PIB (in preturi constante).


Puterea de cumparare a unei monede se poate evalua:

A. pe plan intern (puterea de cumparare interna);

    1. pe plan extern (puterea de cumparare externa).


A.     Puterea de cumparare interna


Puterea de cumparare interna se poate calcula prin raportare la :

a)      un singur bun, considerat bun-etalon ;

b)      un cos (esantion) de bunuri si servicii reprezentative pentru consumul populatiei.


a)      In cazul raportarii la un singur bun, de exemplu, zahǎrul, puterea de cumparare interna se poate determina astfel:

- dacǎ un kg. de zahar costa 23.500 lei, atunci cu 1 leu se poate achizitiona 1/ 23.500 dintr-un kg de zahǎr, ceea ce inseamna aproximativ 0,042 g zahǎr.


b) In acest caz se parcurg urmatoarele etape :

se aleg bunurile si serviciile reprezentative ce vor constitui cosul;

se stabileste ponderea fiecarui bun sau serviciu in totalul tranzactiilor interne;

se considerǎ cosul ca un produs distinct, de sine statator, al carui pret se calculeaza dupa formula:

, unde:

qi = ponderea produsului i in totalul operatiunilor comerciale interne;

pi = pretul unitar al bunului i.

se determina puterea de cumparare interna prin raportare la cosul de bunuri si servicii construit, dupa formula:


B. Puterea de cumparare externa


Se masoara cu ajutorul cursului real de schimb al monedei nationale in raport cu diverse valute. Acesta este legat de activitatea de comert exterior si prezinta importanta, de regula, pentru firmele cu activitate de import-export, nefiind utilizat in tranzactiile valutare obisnuite. Este calculat de companiile cu activitate de comert exterior care isi determinǎ eficienta importului si a exportului prin raportare la cursurile nominale stabilite pe pietele valutare si care sunt rezultatul cererii si al ofertei de valuta. Cursul real este, in esenta, un concept monetar care masoara preturile relative ale bunurilor pe doua piete, in vederea stabilirii unor raporturi de echivalenta in derularea tranzactiilor internationale.



Formulele de calcul pentru determinarea cursului real de schimb – CR - sunt:



, unde:


CREV1, CREV2 = cursurile de revenire (u.m. nationale/u.m. valutare si u.m. valutare/u.m. nationale), calculate pe baza exporturilor reciproce;

Cri = cursul de revenire al produsului i exportat;

qi = ponderea produsului i in totalul exporturilor tarii respective;

Pi = pretul produsului i pe pietele din cele douǎ tari.


Convertibilitatea si cursul de schimb


In sens larg, convertibilitatea reprezinta astazi dreptul rezidentilor si al nerezidentilor de a schimba o moneda pe o alta, prin vanzare-cumparare pe piata, fara restrictii in ceea ce priveste suma, scopul operatiunii si calitatea persoanei care efectueaza schimbul.

Dupa criteriile Fondului Monetar International (FMI), monedele statelor membre sunt impartite in trei categorii:

  1. Monede convertibile; sunt acele monede care corespund definitiei convertibilitatii in acceptiunea Fondului Monetar International.

Conform statutului FMI, pentru ca o moneda sa devina convertibila este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:

existenta unui potential economic ridicat si sustenabil pe termen lung;

echilibrarea balantei de plati;

constituirea unor rezerve valutare care sa acopere necesitatile de import pe o perioada de 5-6 luni;

adaptarea calitativa si structurala a productiei interne la exigentele pietei internationale;

corelarea preturilor interne cu cele de pe piata mondiala;

limitarea cresterii preturilor si instituirea unei stabilitati monetare;

corelarea nivelului productivitatii muncii pe plan national cu cel de pe pietele internationale.

  1. Monede neconvertibile; sunt acele monede care nu indeplinesc criteriile de convertibilitate cerute de FMI si circula doar in interiorul tarilor emitente, in posesia rezidentilor.
  2. Monede liber convertibile (liber utilizabile) sunt acele monede cotate pe pietele valutare internationale si care sunt cel mai des folosite in plati si transferuri pe plan mondial.

La ora actuala, exista patru monede considerate liber convertibile: euro, yenul japonez, dolarul american si lira sterlina.


In practica internationala sunt analizate mai multe tipuri de convertibilitate, dupa cum urmeaza:


I.            Dupa evolutia istorica avem:

  1. Convertibilitatea metalica, care este caracteristica perioadei de functionare a etaloanelor aur-moneda si aur-lingouri;
  2. Convertibilitatea valutara, care este convertibilitatea actuala de tip moneda contra moneda.

II.         Dupa aria geografica se disting:

  1. Convertibilitatea interna, care inseamna ca moneda nationala se schimba pe alte monede, doar in interiorul tarii de origine. Deoarece convertibilitatea interna este  limitata la operatiunile de import-export, ea se mai numeste si convertibilitate de cont curent

Convertibilitatea de cont curent a fost caracteristica tarilor din Europa Centrala si de Est in ultimii ani. Recent, Romania a inceput liberalizarea etapizata a contului de capital al balantei de plati[3], ceea ce inseamna deschiderea accesului capitalului romanesc pe plan international si cotarea monedei noastre si pe pietele valutare externe;

Etapele de realizare a convertibilitatii monedei nationale si stadiul acestui proces sunt prezentate mai jos:


Figura nr. 2

Etapele realizarii convertibilitatii leului


Sursa: Cristian Popa, Sistemul bancar si integrarea europeana, Forumul Financiar European, Bucuresti, iunie 2005


  1. Convertibilitatea externa se refera la schimbul monedei nationale pe alte monede in afara granitelor tarii emitente.


Monedele se schimba intre ele la un pret numit curs de schimb. Acesta este influentat in primul rand de raportul intre cererea si oferta celor doua monede.

Acest raport, la randul lui, depinde esential de puterile de cumparare ale monedelor care se schimba, dar si de conjunctura economica de ansamblu si de factorii care influenteaza piata valutara la momentul respectiv. In esenta, baza convertibilitatii actuale este puterea de cumparare a monedelor.

Cursul de schimb reprezinta numarul de unitati monetare straine care se primesc in schimbul unei unitati monetare nationale. Aceasta definitie ilustreaza asa numita cotare directa (1 u.m. nationala N u.m. straine).


Exemple de cotare directa:

1 RON 66, 97 HUF; 1 RON 0,2761 EURO.


In realitate, in toate tarile, cu exceptia Marii Britanii, se coteaza indirect (1 u.m. straina N u.m. nationale)


Exemple de cotare indirecta:

1 USD 2,7527 RON; 1 GBP 5,2501 RON; 1 euro 3,6218 RON


Exista trei tipuri de curs de schimb:

  1. Cursul de schimb fix, care este mentinut neschimbat prin interventii ale Bancii Nationale pe piata valutara si care nu se modifica decat in situatii extreme;
  2. Cursul de schimb flotant, ce se caracterizeaza prin suplete si flexibilitate, modificandu-se sub impulsul cererii si al ofertei de valuta de pe piata. Trebuie sa precizam ca operatorii pietei valutare din fiecare tara, in primul rand bancile, stabilesc cursuri ale zilei sau la vedere, numite cursuri spot si cursuri la termen, numite cursuri futures/forward. Cursurile sunt mai mici la cumparare si mai mari la vanzare, diferenta numindu-se spread;
  3. Cursul de schimb ancorat, care este cursul acelor monede legate printr-un raport fix de o valuta forte, numita ancora. In Europa au cursuri ancorate Bulgaria (ancora euro), Estonia (euro) si Lituania (dolarul).

Daca analizam comparativ avantajele si dezavantajele cursurilor fixe si ale celor flotante, rezulta urmatoarele:



Tabelul nr.1

Analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor cursurilor fixe si ale celor flotante[4]


Avantaje

Dezavantaje

Curs fix

Curs flotant

Curs fix

Curs flotant

Stabilitatea cursului decurge din stabilitatea preturilor;

Nivelul cursului rezulta din dinamica raportului cerere/oferta, ca orice alt pret;

Cursul fix poate deveni rigid, daca nu se ajusteaza la timp, iar modificarea lui neprevazuta poate produce socuri de adaptare;

Instabilitatea cursului induce riscuri in procesul alocarii unor resurse si scade eficienta operatiunilor de comert exterior (pierderi la export sau scumpiri la import);

Asigura  o mai buna alocare a resurselor in economia reala; 

Ajustarea cursului se face prin abateri mici, evitandu-se producerea de socuri;

Mentinerea cursului fix necesita interventii pe seama rezervelor valutare, care trebuie sa fie substantiale;

Riscul valutar, inerent in cazul flotarii cursurilor, produce cheltuieli de acoperire (hedging), care pot genera tensiuni inflationiste;

Sunt descurajate actiunile speculative;

Se poate opta pentru o politica monetara independenta;

Este dificil de stabilit marja optima de ajustare a cursului, ceea ce poate duce fie la o supraevaluare, fie la o subevaluare;

Operatiunile speculative pot genera destabilizari ale balantelor de plati si presiuni asupra cursurilor.


Deoarece, cel putin teoretic, interventiile Bancii Centrale pentru mentinerea nivelului cursului nu sunt necesare, acumularea de rezerve valutare consistente nu este obligatorie.

Nu permite o politica monetara flexibila in ceea ce priveste combaterea inflatiei si ocuparea fortei de munca.




Expresii - cheie:

Bunuri etalon

Moneda scripturala

Moneda electronica

Moneda cu valoare intrinseca

Moneda cu valoare simbolica

Putere de cumparare interna

Putere de cumparare externa

Curs de schimb real

Curs de schimb nominal

Convertibilitate interna

Convertibilitate externa

Convertibilitate metalica

Convertibilitate valutara

Convertibilitate de cont curent

Cotare directa si cotare indirecta

Curs de schimb fix

Curs de schimb flotant

Curs de schimb ancorat


Intrebari recapitulative:

1. Care a fost evolutia istorica a monedei?

2. Realizati clasificarea semnelor monetare.

3. Care sunt principalele functii ale monedei in economiile moderne?

4. Ce inseamna moneda cu valoare deplina sau intrinseca?

5. Ce intelegeti prin putere de cumparare interna a monedei si cum se evalueaza aceasta?

6. Cum se evalueaza puterea de cumparare externa a unei monede?

7. Ce intelegeti prin convertibilitate a unei monede?

8. Ce inseamna convertibilitate interna a unei monede?

9. Ce inseamna curs de schimb ancorat?

10. Care sunt avantajele si dezavantajele pe care le presupune un curs flotant?




Stefan I. Dumitrescu, Tratat de Moneta (Tehnica schimbului monetar), Bucuresti, 1948



Costin Kiritescu – Moneda – mica enciclopedie, Bucuresti, ed a doua, 1998

Cont de capital – parte a balantei de plati care cuprinde cheltuielile facute de rezidenti pentru a cumpara active financiare din strainatate (iesiri de capital), precum si cheltuielile facute de investitorii straini pentru achizitia de active financiare din tara (intrari de capital).


Prelucrare dupa M. Barsan „Integrarea economica europeana”, Edit. Carpatica, vol I, 1995






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact