 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
FINANTE
Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale) |
| StiuCum
Home » finante
» finantele intreprinderilor
» Finantele sl activitatea financiara a intreprinderii
|
|
Mecanisme, fluxuri sl cicluri financiare |
|
| La modul cel mai general, prin mecanisme financiare ale intreprinderii intelegem metode, parghii, instrumente si proceduri de formare, colectare si gestionare a capitalurilor. Aceste mecanisme au o importanta deosebita in organizarea si conducerea activitatii financiare si se pun in miscare prin tehnici specifice, particulare, ce se utilizeaza in procesele de nastere si derulare a fluxurilor si ciclurilor financiare, capitalurilor, in constituirea si utilizarea surplusului monetar, in formarea si acoperirea necesarului global de finantare a intreprinderii etc. Mecanismele financiare sunt foarte diversificate si numeroase, intre care: mecanismele privind autofinantarea, creditarea si finantarea bugetara, mecanismul amortizarii activelor fixe, mecanismele ciclurilor de investitii si de exploatare, mecanismele circuitului capitalului, mecanismele de desfasurare a fluxurilor financiare, mecanismul formarii si utilizarii surplusului monetar etc. Asemenea mecanisme trebuie sa fie organizate si utilizate in asa fel incat sa dea impuls desfasurarii unor activitati rationale, asigurarii renilitatii, eficientei, lichiditatii si inlaturarii riscurilor, satisfacerii necesitatilor de consum productiv si neproductiv, intretinerii unui sistem normal de interese si stimulente. De aceea, in cadrul gestiunii financiare se acorda o atentie majora, nu numai formarii sau colectarii de capitaluri, ci si deciziilor de afectare a lor pe anumite destinatii, precum si silirii unei politici de echilibru, de rezultate si de crestere economica. O intreprindere se caracterizeaza, in special, prin detinerea de capital, punerea in miscare a unei functii de productie si participarea la procese de schimburi. Schimburile dintre agentii economici se fac pe baza de moneda, dand nastere vietii financiare a intreprinderii; de aceste schimburi depind functionarea procesului de productie si compozitia capitalului. Orice schimb implica doua miscari de sens contrar : una generata de transferul de bunuri si servicii, iar alta de transferul de moneda. Cantitatile de bunuri sau moneda transferate intr-o anumita perioada intre agentii economici se numeste flux. Fluxurile pot fi : ' fluxuri reale sau fizice (de bunuri si servicii) ; ' fluxuri financiare (de moneda sau inlocuitori). Cantitatea de bunuri sau de moneda existenta la un moment dat reprezinta un stoc. Relatiile dintre fluxuri si stocuri stau la baza mecanismelor financiare. Fluxurile financiare pot fi : de contrapartida, decalate (intarziate), multiple si autonome. Fluxurile financiare de contrapartida se caracterizeaza prin inlocuirea imediata a unui activ real (fizic) cu moneda sau invers. Aceste fluxuri apar in cazul achizitionarii unui bun cu plata imediata in numerar. Fluxurile financiare decalate apar in cazul in care fluxurilor fizice nu le corespund imediat niste fluxuri financiare, astfel ca echilibrul stocurilor este rupt si se resileste prin aparitia unui activ financiar. Activul financiar se materializeaza intr-o creanta la furnizor si intr-o datorie la cumparator. Aceste fluxuri se nasc in cazurile operatiunilor comerciale insotite de credite. Creanta si respectiv datoria se vor stinge la o data ulterioara. Fluxurile financiare multiple. Pentru a compensa efectele decalajelor dintre fluxurile fizice si cele financiare de mai sus, intreprinderea isi poate schimba creanta pe moneda, apeland la un tert si care, de obicei, este un intermediar financiar. Vanzarea sau cumpararea unei creante reprezinta un fenomen extrem de important. Asadar, activele financiare pot constitui obiectul unor tranzactii. In acest caz, fluxurile se desfasoara astfel: 1. bunurile ndute de furnizor sunt transferate la cumparator, ceea ce reprezinta un flux real; 2. furnizorul vinde creante unei terte persoane si incaseaza contraloarea produselor, ceea ce reprezinta primul flux financiar ; 3. cumparatorul de marfuri achita suma, adica stinge datoria fata de tert, ceea ce reprezinta al doilea flux financiar. Fluxurile financiare autonome se degaja din operatiuni financiare privind acordarea sau primirea de imprumuturi, cand au loc transferuri de moneda de la o persoana la alta (juridica sau fizica). Aceste fluxuri dau nastere la active financiare ' creante si datorii. Unele mecanisme pot fi intelese daca se cunosc ciclurile financiare si modul lor de desfasurare. Un ciclu financiar poate fi definit ca un ansamblu de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul transformarii monedei in bunuri sau servicii pana la cel in care se recupereaza. Activitatea intreprinderii trebuie sa se desfasoare in asa fel, incat sa se poata obtine nu numai recuperarea volumului initial de moneda, ci si a unui surplus monetar, care se utiliza pe diferite destinatii. intr-o intreprindere apar trei cicluri financiare principale : 1. ciclul investitii-amortizare ; 2. ciclul de exploatare ; 3. ciclul operatiunilor financiare. Ciclul investitii-amortizare. Prin investitii se creeaza un capital de productie de la care intreprinderile asteapta niste venituri pe mai multe perioade succesive. Investitia este, in general, o cheltuiala imediata si de amploare care se materializeaza in transformarea monedei in active fizice ce au o durata indelungata de functionare. Odata creat, capitalul de productie incepe sa se deprecieze fizic si moral, iar procedura, mecanismele si sistemele de amortizare au ca scop sa elueze si sa recupereze aceasta depreciere si care se adauga la pretul de cost. Suma de bani initiala se reconstituie in mod progresiv, in timp ce loarea activului din bilant se micsoreaza cu uzura. Prin urmare, la sfarsitul perioadei de serviciu trebui sa existe o echilenta a fluxurilor, ceea ce se obtine in cazul in care nzarile asigura si acoperirea deprecierii. Ciclul de exploatare reprezinta ansamblul operatiunilor desfasurate de intreprindere pentru a-si atinge obiectivul. El cuprinde achizitia de bunuri si servicii, transformarea acestora in produse finite si nzarea lor. Acest proces trebuie sa functioneze continuu spre a se asigura o folosire optima a muncii si capitalului de productie ; continuitatea are la baza existenta unor stocuri. in fazele ciclului de exploatare, capitalul imbraca diferite forme, circuland si transformandu-se in mod permanent. Fluxurilor reale le corespund o serie de fluxuri financiare si un ansamblu de active financiare (creante si datorii) pe care le vom analiza in alta parte a cursului. Ciclul operatiunilor financiare priveste operatiunile si procedurile de acordare sau luare de imprumut, precum si achizitiile de titluri de participare. Toate operatiunile de acordare sau luare de imprumut dau nastere la fluxuri financiare, adica la intrari si iesiri de moneda. intre fluxurile initiale si suma fluxurilor finale nu exista echilenta datorita dobanzii achitate de datornic celui care i-a acordat imprumutul. |
|
|
Politica de confidentialitate
|
