StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale · Fise fiscale · Situatii financiare · Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » leasing
Trimite articolul prin email Leasingul in rusia : Leasing Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Leasingul in rusia



Leasingul in Rusia


Cu toate ca exista o mare cerere pentru introducerea de echipamente moderne, - Rusia, prezentand o piata semnificativa pentru toate tipurile de echipamente: telecomunicatii, agricultura, manufacturier, petrolier, calculatoare, ATM-uri, mijloace de transport, - numeroasele probleme existente la nivelul macroeconomic reduc dinamica dezvoltarii leasingului pe piata Rusiei. Dintre acestea mentionam




a)      Penuria capitalului bancar si lipsa unei piete de capital functionale

S-a observat ca in SUA pe perioada crizei economice globale in 1997 si 1998 procesul crearii de credit a fost capabil sa continue deoarece existau alternative multiple de a transforma economiile in investitii de capital. In 1998, in SUA sistemul bancar a completat benefic alte componente ale pietei de capital fiind sursa principala (primara) de credit sustinand productia, afacerile si increderea consumatorilor.

In contrast, in Rusia, ca rezultat al crizei economice in 1998 atat sistemul bancar cat si pietele de capital s-au prabusit si ca urmare a caderii in 1999 sunt inca confruntate cu numeroase dificultati.

Pe langa faptul ca in prezent se manifesta o insuficienta a creditului pentru finantarea de echipamente, potentialii clienti din Rusia pentru echipament nou au insuficienti bani sa plateasca chiar si un avans pentru echipamentul de care au nevoie, deci vanzarile de echipamente ar trebui finantate in intregime.

b) Economia subterana. Atat inainte cat si dupa criza din 1998 bancile in loc sa-si joace rolul asteptat de intermediari intre investitori si firmele aflate in cautare de disponibilitati banesti s-au concentrat pe castiguri din taxe percepute la importul de bunuri in Rusia prin tranzactii ilegale. Concurenta neloiala facuta de tranzactiile ilegale a impiedicat puternic dezvoltarea tranzactiilor legale de leasing in Rusia. Tranzactiile legale de leasing au fost facute sa para mai scumpe decat alte solutii disponibile firmelor rusesti la problema achizitionarii unei piese de echipament dorite. Tranzactiile pietei „gri” au deformat piata pentru vanzarea finantata legal a echipamentelor, au risipit si au contribuit la folosirea gresita a resurselor bancare si asa putine care erau disponibile in Rusia.

A fost proiectat un prototip al tranzactiilor pietei „gri” pentru a evita sau minimiza plata taxelor vamale de import si a TVA-ului. Astfel s-a recurs la angajarea serviciilor unor “firme intermediare“ care intocmesc declaratii vamale false. Spre exemplu, un echipament ar putea fi importat in Rusia ca si piese din metal beneficiind de o mare reducere la plata taxelor vamale. Alternativ ar putea fi pregatite facturi false cu valori inferioare valorii echipamentului pe piata. Astfel taxele vamale si TVA-ul sunt platite pe baza unei valori scazute, falsa rezultand o “economie“ pentru client.

Costul coruptiei aparut din taxe si obligatii neachitate e raportat ca fiind de 20 miliarde dolari pe an in ultimii ani. Dar de multe ori “economiile“ realizate de participanti la asemenea tranzactii sunt compensate de taxele aplicate intermediarilor, care se apropie de valoarea taxelor si dobanzilor neplatite trezoreriei ruse.

c) Cultura neplatii care se manifesta atat fata de obligatiile catre stat cat si fata de furnizorii straini de echipamente.

d) Taxele mari reprezinta explicatia la care recurg firmele rusesti pentru a justifica recurgerea la tranzactii ilegale.

e) Utilizarea leasingului doar in proiecte la scara larga.

In mediul economic din Rusia, afacerile trebuie conduse dupa un plan bine gandit. Toate elementele din ciclul unei afaceri trebuie analizate, planificate si controlate.

Anumiti comercianti occidentali de echipament dezvolta o noua schema privind investitiile pe scara larga in Rusia in industria telecomunicatiilor si in agricultura. Noul model pentru o structura incluzand investitiile pe scara larga a unui comerciant strain de echipament in Rusia are 7 caracteristici.

In primul rand investitorii in industrie ar trebui sa se gandeasca la crearea unei aliante constituite cu presupusii clienti si la angajarea vanzarii de echipamente catre aliantele nou formate. Cu alte cuvinte, investitorul trebuie sa-si creeze proprii clienti in Rusia. Un investitor poate spori probabilitatea de a efectua un imprumut cu succes, un contract de leasing sau un contract de vanzare daca investitorul are controlul asupra celui caruia ii acorda imprumutul, leasingul sau asupra clientului. Comerciantul care suporta riscul financiar de a asigura imprumutul, leasingul sau contractul de vanzare ar trebui sa detina controlul asupra entitatii legale care este finantata. Controlul nu ar trebui lasat in mainile unei a treia parti ale carei interese ar putea in cele din urma sa difere de ale vanzatorului.

In al doilea rand “inamicii naturali“ ai afacerilor din Rusia trebuie identificati si inlaturati. Scopul este de a oferi competitorilor si clientilor o parte din succesul investitiilor in afacerea din Rusia.

In al treilea rand, investigatii adecvate ale intentiilor posibililor parteneri de afaceri, guverne regionale si clienti trebuie efectuate pentru a evalua credibilitatea fiecaruia.

In al patrulea rand, tot echipamentul care este vandut unei asociatii trebuie folosit ca garantie pentru finantare; astfel noul echipament trebuie inchiriat (dat in leasing) noii asociatii printr-o companie de leasing membra.

In al cincelea rand, noul echipament va fi dat in folosinta utilizatorilor acestui tip de echipament prin contracte de servicii si nu prin acorduri de vanzare cumparare. Acest mecanism este adecvat pentru a oferii noi echipamente marilor firme si campurilor petroliere, in acelasi timp mentionand proprietatea asupra acestora prin intermediul asociatiei controlate de vanzator. Acest model poate fi folosit si in multe alte industrii.

In al saselea rand, documentele constitutive ale noii asociatii trebuie sa stipuleze ca un mare procent din venituri, exemplu 80%, va fi folosit pentru plata echipamentelor. Cand intregul pret al echipamentelor a fost platit controlul noilor entitati legal formate in Rusia poate fi ori cedat partenerilor rusi ori mentinut si poate forma inima unei companii publice care va atrage noi investitii in industrie.

In al saptelea rand, unde este posibil, ca de exemplu in sectorul agricol, vinzatorul care ofera finantarea trebuie sa incerce sa obtina control fizic asupra recoltei si a altor bunuri produse si sa obtina o estimare a veniturilor din vanzari.

Este posibil ca unul din membrii cheie ai asociatiei sa fie si un client al acesteia si sa cumpere o parte mai mare din recolta sau bunurile produse si sa devina o sursa sigura de plati castigate din vanzarea acestor bunuri in Rusia sau alte piete.



f) Nevoia pentru finantarea vanzarilor

Indiferent daca un vanzator strain este interesat de un proiect de anvergura, sau in vanzarea unor volume mici de echipamente catre diferiti clienti din Rusia, este acuta nevoia continua a vanzatorilor de a se autofinanta pentru a-si vinde echipamentele in Rusia, Majoritatea potentialilor cumparatori din Rusia si bancile acestora nu au suficient capital pentru a finanta cumpararea echipamentului necesar. Mare procent din finantarea lor vine de la vanzatorii mondiali de ehipamente. Finantarea companiilor membre de leasing in Rusia este in general venita de la vanzatorul sponsorizator.

g) Punctele de planificare pentru tranzactiile de leasing extern

Principalii pasi in planificarea unui leasing extern catre un client rus includ: obtinerea unei licente de leasing, obtinerea unei licente sau permisiuni monetare (sau stabilirea ca o anumita tranzactie este scutita de aceasta cerinta), trecerea echipamentului prin vama si planificarea platii TVA- ului de import.

h) Licenta de leasing

Desi cateodata acest pas este contestat este destul de clar ca o licenta de leasing este necesara pentru ca o companie de leasing straina sa se angajeze intr-o tranzactie externa cu echipamente catre un client rus. O licenta poate sa nu fie necesara in cazul inchirierii sau leasing-ului operational. Originea acestei cerinte pentru o licenta de leasing se gaseste in decizia guvernului nr. 1418/24 dec 1994 ce aproba noile proceduri de licentiere si enumera o lista de activitati care necesita licente si cadrele autorizate sa ofere licenta.

In practica, exista multi clienti care au contestat validitatea contractului de leasing dupa ce echipamentul a fost livrat si pus in functionare pe motivul unei licente invalide. De asemenea se poate contesta si daca licenta nu exista deloc.

i) Licente valutare.

Legea leasingului prevede in Art. 34, ca pentru un leasing extern avand ca obiect echipamente complexe pentru o perioada mai mare de 180 de zile sa nu fie necesara o licenta valutara sau autorizatie.

Exista o neconcordanta intre Art. 34 din Legea leasingului si Art. 6 al “Legii asupra Reglementarilor Valutare si Controlul valutar“. Art 1 al Legii Valutare spune ca orice prelungire a unui credit financiar pe un termen mai mare de 280 zile, si orice alta tranzactie financiara peste granita care nu este specific scutita, se numeste “tranzactie valutara legata de miscarea capitalului“. Art. 6 spune ca “tranzactiile valutare legate de miscarea capitalului“ vor fi facute de rezidenti dupa procedura stabilita la Banca Centrala Federatiei Ruse. Referirea este facuta de procedurile pentru obtinerea autorizatiei de angajare in prelungirea creditelor financiare pentru o perioada mai mare de 180 de zile, asemanator cazului creditelor pe termen lung.

In decursul anului 1999, multe banci din diferite parti ale Rusiei au interpretat diferentele dintre Legea Leasingului si Legea valutara in mod diferit.

In unele cazuri, bancile au permis ca platile sa fie facute fara o licenta valutara. In altele, bancile beneficiarilor nu au permis debitelor sa faca plati, invocand mai multe cazuri in care cedentii straini nu si-au primit bani.

In momentul de fata, se pare ca sunt pretinse beneficii pentru creditorii straini pentru a accepta o tranzactie de leasing fara a cere beneficiarului obtinerea in prealabil a unei “autorizatii“ pentru a-si planifica platile in devize convertibile.

In practica, bancile rusesti s-ar putea sa refuze sa faca plati catre creditorii straini, inainte ca beneficiarul sa obtina o licenta pentru a face plati in valuta conform obligatiilor contractuale.

Chiar si angajatii Bancii Centrale pot sa aiba pareri diferite asupra necesitatii unei licente sau autorizatii pentru imprumutul din strainatate. Diferiti membri ai departamentului de control valutar al bancii ofera solutii contradictorii. Se face o distinctie intre cazul in care un cedent strain ia in proprietate active in Rusia pentru a fi imprumutate la intern, caz in care o licenta (autorizatia), pare sa fie necesara, si in cazul in care activele sunt importate de catre un beneficiar din Rusia.

Cu privire la utilizarea conturilor bancare in Rusia pentru crearea de depozite pentru plata imprumuturilor ce au ajuns la scadenta, conform unor amendamente recente aduse Deciziei Instructiei nr. 16 a Bancii Centrale, un creditor strain poate deschide un cont T in Rusia, cont ce nu trebuie sa fie prezent fizic, si sa primeasca plati contra leasing in ruble. Aceste ruble pot fi convertite in valute convertibile si platite in afara Rusiei. Deci, platile in ruble pot fi folosite ca alternativa a platilor in moneda forte si in cazul in care un beneficiar se confrunta cu unele dificultati in a face plati in moneda forte catre o banca straina.

j) Plata drepturilor vamale

Practica vamala furnizeaza cele mai sugestive exemple practice pentru procurarea prin leasing a echipamentelor straine in Rusia. Ca o problema generala, Capitolul 11 al Codului Vamal al Federatiei Ruse stabileste regulile de baza ce guverneaza “importurile temporare“ in cazul bunurilor aduse in Rusia pe o perioada mai mare de doi ani; o valoare mai mare de 3 % din totalul drepturilor vamale ce ar fi normal platite la intrarea bunurilor in teritoriul vamal al Rusiei, trebuie platite lunar pe timpul unui asemenea import temporar. Dobanda este calculata asupra sumei neplatite a datoriei vamale, iar dobanda aplicata a depasit 20% pe an. Perioada de import temporar poate fi prelungita cu un an in circumstante determinate. La expirarea perioadei de import temporar, bunurile sunt reexportate din Rusia. In practica, companiile care au imprumutat echipament strain in Rusia respectand regimul de import temporar au constatat de cele mai multe ori ca aceasta metoda de plata a taxelor vamale implica mai multe riscuri decat merita. Am recomanda ca toate datoriile vamale sa fie platite integral la intrarea echipamentului in Rusia costul taxelor vamale ar trebui inclus in costul finantarii.

Unele dintre problemele ce pot fi intarite in cazul importului temporar sunt

- rata dobanzii aplicate asupra sumelor neplatite ca taxe vamale ar putea face neeconomica utilizarea acestui regim



- procesul de transportare a echipamentului cesionat in afara Rusiei a ridicat multe probleme logistica si preturi mari neprevazute. In cazul leasingului financiar cand nu se asteapta ca bunurile sa paraseasca Rusia, importul temporar ar putea fi nerecomandabil pentru ca normal ar implica transportul bunurilor in afara Rusiei, si posibil reimportarea lor in Rusia.

- daca este utilizat regimul de import temporar, atunci beneficiarul este sfatuit de agentul cedentului pentru a face plata taxelor vamale lunar, sau creditorul trebuie sa aiba personal responsabil pentru plata acestor taxe in Rusia. S-au semnalat cateva cazuri, in care companii de transport de marfa ale caror camioane au fost confiscate in Rusia datorita neplatii restantelor privitoare la taxele vamale de catre creditor in Rusia. In pofida faptului ca cerea ca beneficiarul sa plateasca datoriile vamale lunar atunci cand deveneau exigibile, aceste plati n-au fost facute, iar cedentii nu stiau de existenta unor asemenea probleme pana cand penalitati mari au devenit exigibile sau bunurile au fost confiscate in totalitate. Daca in Rusia activele sunt confiscate, chiar fara vina debitorului, vor fi impuse taxe de depozitare substantiale si penalizari pe masura.

- procesul de prelungire a perioadei de import temporar cu un an in plus este impovarator si nesigur. Daca prelungirea nu este obtinuta la timp, penalitati semnificative sunt impuse.

- daca bunurile importate temporar in Rusia nu sunt reexportate la timp, ar putea fi confiscate sub pretexul ca, violand regulile importului temporar, bunurile se afla ilegal pe teritoriul Federatiei Ruse.

Legea leasingului prevede ca problemele legate de plata taxelor vamale tin de trecut pentru leasingul extern. Articolul 34 al Legii Leasingului prevede ca taxele vamale vor fi platite

din momentul in care obiectul contractului de leasing este importat/exportat.

ulterior, taxele vamale si alte drepturi vamale vor fi platite in momentul in care platile pentru leasing sunt facute, sau in 20 de zile de la primirea platilor de leasing.

Prevederile Capitolului 11 din Codul Vamal al Federatiei Ruse ce stabilesc regulile importului temporar al bunurilor in Rusia si plata dobanzilor pe datorie de plata, avand in vedere Legea Leasingului nu mai sunt aplicate.

Legea leasingului si Codul Civil

Pana la intrarea in vigoare in 1998 a legii leasingului aceste operatiuni se desfasurau cu respectarea prevederilor art. 606 – 670 Cod Civil care reglementeaza inchirierea in general si leasingul financiar in particular.

Dupa intrarea in vigoare a legii leasingului aceasta a fost permanent criticata deoarece intra in conflict cu anumite prevederi din Codul Vamal, Codul Civil, Codul de procedura civila, Legea impozitelor si Legea falimentului.

Specialistii apreciaza ca legea leasingului ar trebui abrogata datorita posibilitatilor reduse de a fi aplicata deoarece creaza multe confuzii, iar tranzactiile de leasing ar putea continua pe baza procedurilor Codului Civil. Neconcordantele care apar in lege se refera la

à Definitiile din articolul 2 privind operatiunile valutare, garantiile vamale, rezidentii si nerezidentii Rusiei Federale difera mult fata de cele date de Codul Vamal si Legea privind reglementarile valutare si controlul valutar.

à Articolul 2 si 4 contin prevederi contradictorii referitoare la transferul dreptului de proprietate asupra bunului inchiriat. Articolul 2 prevede ca la finele perioadei de inchiriere utilizatorul are dreptul de a deveni proprietarul bunului in timp ce articolul 4 stipuleaza ca bunul este folosit de utilizator pe o perioada determinata cu sau fara transfer ulterior al dreptului de proprietate.

à Articolul 3 defineste obiectul operatiunii de leasing incluzand cladiri, constructii si alte proprietatii mobiliare sau imobiliare. Leasingul financiar este de obicei limitat la activele mobiliare. O tranzactie privind inchirierea de cladiri sau constructii in Rusia este reglementata de articolul 606 – 625 Cod civil. Incercarea de a inchiria in sistem leasing o proprietate imobiliara are ca scop obtinerea unei deprecieri (amortizari) accelerate in locul unei deprecieri (amortizari) lente prevazute de legile in vigoare. Aproape toate celelalte jurisdictii din lume restrictioneaza leasingul financiar la leasingul de echipamente si nici un guvern din Federatia Rusa nu a dat vreo declaratie care sa permita ca activele imobiliare sa faca obiectul leasingului financiar.

à Articolul 6 alineatul 3 prevede ca o societate de leasing straina trebuie sa fie inregistrata la Autoritatile fiscale ruse pentru a obtine licenta pentru efectuarea unei operatiuni de leasing. Aceasta cerinta a fost instituita in practica de Registrul Comertului si de Ministerul Economiei care, cere dovezi ca societatea straina de leasing este inregistrata de autoritatile fiscale in jurisdictia de care apartine. Pare a nu fi necesar pentru Ministerul Economiei ca o societate straina de leasing sa fie inregistrata de autoritatile fiscale rusesti, acest lucru fiind inclus la cererea companiilor ruse de leasing care sunt filiale ale bancilor comerciale ruse care vor prin aceasta sa ingreuneze societatile straine de leasing sa obtina licenta de leasing.

Inregistrarea de catre autoritatile fiscale rusesti ar fi necesara pentru evidentierea platilor impozitelor pe profit si a impozitelor pe bunurile avute in proprietate daca societatea de leasing are sediul stabil in Rusia. Dar aceste inregistrari pot fi evitate daca bunul este evidentiat in bilantul locatarului cum este permis. Cu toate acestea articolul 12 inlatura posibilitatea de a alege care societate isi va inregistra bunul in bilantul sau, impunand ca bunul care este obiectul leasingului operational, sa fie inregistrat in bilantul (proprietarului) societatii de leasing.

à Articolul 7 defineste leasingul financiar, leasingul operational, lease–back-ul, articolul 8 defineste subleasingul iar articolul 10 reglementeaza asa numitul “mixed leasing“ care nu este definit niciunde. Interactiunea acestor definitii cu prevederile ulterioare privind alocarea drepturilor si obligatiilor partilor contractuale de leasing financiar si operational ridica numeroase probleme.



In lege se precizeaza ca leasingul financiar trebuie facut pe un termen care sa depaseasca perioada de amortizare a bunului care face obiectul leasingului. Afirmatia este gresita. In principiu nu trebuie sa existe nici o legatura intre perioada de leasing si durata amortizarii bunului (care poate fi chiar sub perioada de amortizare existenta in Rusia). Daca acest lucru ar fi retinut atunci in anumite contracte de leasing financiar in care se achita integral bunul intr-o perioada mai scurta decat perioada de amortizare ar putea fi descalificate pentru ca au fost considerate leasing financiar si apar ca leasing operational cea ce ar duce la pierderea avantajelor fiscale rezervate leasingului financiar.

à Articolul 10 prevede un set de reguli pe care nu il consideram necesar cu privire la drepturile si obligatiile partilor unui contract de leasing. Aceste aspecte ar trebui negociate de parti la incheierea contractului. In cazul leasingului financiar, utilizatorul poate adresa plangeri la adresa vanzatorului privind calitatea, integritatea bunului sau alte garantii. In cazul leasingului operational finantatorul este raspunzator pentru neregulile respective. Din formularea literala a legii rezulta ca finantatorul este responsabil pentru nerespectarea garantiilor oferite de producator. Utilizatorul are astfel dreptul sa ceara diminuarea ratelor si despagubiri. Riscul asumarii obligatiilor de garantie este atat de mare pentru finantatori incat acestia sunt descurajati in efectuarea operatiunilor de leasing.

Paralel cu prevederile in favoarea utilizatorului legea oscileaza apoi in favoarea proprietarului. Aticolul 10 alineat 7 prevede ca: “in cazul in care situatia pietei de leasing si conditiile de afaceri ale finantatorului se schimba ducand la o deteriorare materiala a statutului financiar al finantatorului, termenii si conditiile contractului de leasing pot fi revizuite“ . Aceasta inseamna ca utilizatorul nu are o certitudine privind termenii contractuali atat timp exista posibilitatea schimbarii clauzelor contractuale daca evolutia afacerilor finantatorului s-a dovedit a fi adversa intereselor sale (finantatorului).

à Alineatul 3 din articolul 11 si articolul 13 se refera la recuperarea bunului dat in leasing in cazul neplatii ratelor de catre utilizator. Legea prevede in acest caz reintrarea neconditionata in posesia bunului de catre finantator si rezilierea contractului. Aceasta contravine prevederilor din Codul Civil in vigoare care solicita actiunea in justitie pentru rezilierea contractului si numai apoi executarea hotararii judecatoresti de repunere in posesie a echipamentului, ceea ce poate dura chiar si trei ani. S-au intalnit situatii in care actiunea de reintrare in posesie a finantatorilor intemeiata pe legea leasingului sa fie contestata de Curtea Ruseasca in temeiul Codului Civil.

à Articolele 15 – 22 contin o lista lunga si redundanta a clauzelor pe care trebuie sa le contina un contract de leasing. Consideram ca unele dintre aceste prevederi pot fi incluse in lege dar celelalte ar trebui lasate la discretia locatorului si locatarului.

à Articolul 25 a fost modificat deoarece proiectul legii leasingului intra puternic in contradictie cu legea falimentului care prevede clar ca in cazul falimentului, utilizatorul bunului procurat in leasing nu este proprietarul acestuia si deci bunul nu poate sa intre in masa credala.

à Articolul 27 contine o lista lunga cu aproximativ 20 de tipuri de cheltuieli, ca de exemplu cheltuieli cu primele de asigurare prevazute de lege a fi deductibile de catre locatar, dar care in legea impozitelor nu figureaza ca fiind deductibile.

à Alineatul 1 Articolul 34 prevede exceptarea tranzactiilor de leasing de la obligatia de obtinere a licentei valutare impusa de Banca Centrala. Aceasta cerinta a Bancii Centrale ar trebui schimbata printr-un amendament la legea valutara si nu printr-o lege care sa vina in conflict cu prevederile legii valutare.

à Articolul 34 intra in contradictie cu legea vamala.

In concluzie legea leasingului este prost conceputa si intra in conflict cu prevederi ale altor legi in vigoare. Totusi legea contine si anumite idei bune care ar trebui redefinite si adunate intr-un pachet de amendamente ce trebuie aduse la toate celelalte legi cu care intra in conflict.

Legislatia rusa impune examinarea anuala a bilanturilor companiilor de leasing care au o cifra de afaceri mai mare de 2 milioane USD sau acelor companii care sunt cotate la bursa. Verificarile sunt facute de firme internationale de audit.

De multe ori chiar societatile de leasing sau furnizori de echipamente sunt cei care solicita auditarea. O analiza a rapoartelor de examinare a unor companii de leasing rusesti arata ca un sfert dintre societatile analizate obtin credite de la furnizorii de echipamente pe termene intre 6 luni si 3 ani, acoperind in totalitate sau in cea mai mare parte perioadele de inchiriere si leasing. Cu toate acestea valoarea creditelor furnizor obtinute de companiile rusesti de leasing este mai mica decat valoarea creditelor bancare la care apeleaza acestia.

In ultimul timp pe piata Rusiei se manifesta tendinta de crestere a atractivitatii finantarii prin leasing a echipamentelor straine ca urmare a scaderii taxelor vamale de import la o serie de produse.

Dezvoltarea industriei de leasing poate fi promovata prin adoptarea legii investitiilor straine in Federatia Rusa.

Legea se refera si la operatiunile de leasing financiar pentru orice tip de echipament cu o valoare mai mare de 40 900 USD. Prin lege investitorilor straini li se vor acorda aceleasi facilitati ca si investitorilor rusi garantandu-li-se repatrierea unei parti a profitului. Se ofera de asemenea compensatii in cazul nationalizarii sau exproprierii proprietatilor investitorilor straini. Legea ofera o serie de garantii oricarui investitor strain angrenat intr-un proiect de investitii (inclusiv leasing financiar), pentru o perioada stabilita de returnare a sumei investite dar maxim 7 ani.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact