Dreptul la cultura – drept inalienabil al omului.
Definirea „dreptului
la cultura” ca unul dintre drepturile inalienabile ale omului apare in campul
reflectiei teoretice abia dupa cel de-al doilea razboi mondial. 959j99j In diferitele
societati lupta pentru realizarea dreptului la cultura a dobandit un cu totul
alt inteles si o alta forma de a lupta pentru o educatie general – culturala si
dreptul elementar la educatie mai ales pentru femei in tarile africane si
asiatice, continuand cu cea privind crearea posibilitatilor de exprimare in
limba propriului grup etnic si in granitele propriei traditiei culturale pana
la lupta pentru o libera exprimare creativa, neingradite de canoane, de bariere
ideologice, de idei religioase. Aceasta din urma se refera mai ales la tarile
inca socialiste, in care artisti au fost supusi la cea mai drastica cenzura si
autocenzura. In tarile vestice lupta pentru realizarea dreptului la cultura a
presupus ameliorarea presiunilor exercitate de factori economici, care
impiedicau participarea la viata culturala.
Dreptul
la cultura, desi prevazut in Constitutiile statelor si in alte documente
internationale precum O.N.U. in conventiile UNESCO, nu este pus in totalitate
in practica in nici una din tarile lumi si intotdeauna se vor gasi solutii
juridice mai adecvate si instrumente mai bune ale politici culturale prin care
se vor diminua inegalitatile iar diversitatile se vor aprofunda.
Politica culturala a unei tari
trebuie sa tina cont de toate aceste aspecte ale vietii sociale si sa gaseasca
instrumente adecvate care, prin strategii potrivite si o implementare
eficienta, sa asigure dreptul la cultura tuturor cetatenilor.
