Managementul pedagogic

Managementul pedagogic

Managementul pedagogic reprezinta acea stiinta pedagogica, elaborata printr-o strategie de cercetare de tip interdisciplinar, angajata in 'studiul evenimentelor care intervin in decizia organizarii unei activitati pedagogice determinate si in gestiunea programelor educative.' In termeni de filosofie si de politica a educatiei, managementul ped 828b14i agogic reprezinta, pe de o parte, o metodologie de abordare globala-optima-strategica a activitatii de educatie a managementul sistemului si al procesului de invatamant - proiectata si realizata la toate nivelurile de functionare ale acestuia: nivelul de varf (Ministerul invatamantului), nivelul intermediar (inspectoratele scolare teritoriale) si nivelul de baza (unitatea de invatamant) - iar pe de alta parte un model de conducere a unitatii de baza a sistemului de invatamant, aplicabil la nivelul organizatiei scolare complexe.

Conducerea globala vizeaza ansamblul problemelor sistemului, abordate in interdependenta lor functional-structurala; conducerea optima vizeaza 'pilotarea' sistemului prin valorificarea la maximum a resurselor sale functional-structurale; conducerea strategica vizeaza dezvoltarea sistemului pe termen mediu si lung prin inovarea continua a structurilor sale functionale la scara sociala.

Functiile managementului pedagogic

Functiile managementului pedagogic evidentiaza contributiile conducerii institutiei

scolare/universitare la realizarea obiectivelor sistemului de invatamant in cadrul societatii

actuale si viitoare. Pedagogia traditionala reproduce functiile conducerii scolii prin raportare la modelul cultural al societatii industrializate, lansat in economie la inceputul secolului al-XX-lea. Acest model accentueaza functiile administrative ale conducerii - planificarea, organizarea, comanda, coordonarea, controlul. Abordarea globala-optima-strategica a educatiei impune, astfel, trei categorii de functii ale conducerii manageriale, evocate la diferite intervale de timp si in literatura noastra de specialitate: functia de planificare-organizare a sistemului de invatamant; functia de orientare-indrumare metodologica a procesului de invatamant; functia de reglare-

autoreglare a sistemului si a procesului de invatamant.
Aceste functii angajeaza toate actiunile manageriale - informarea, evaluarea, comunicarea - si toate operatiile de control necesare pentru masurarea cantitativa si aprecierea calitativa a starii sistemului si a procesului de invatamant. in termeni de diagnoza si de prognoza, finalizati la nivelul unei decizii pedagogice deschise in directia autoperfectionarii activitatii personalitatii si institutiei respective.

Functia de planificare-organizare a sistemului de invatamant implica valorificarea eficienta a tuturor resurselor pedagogice ale institutiei scolare/universitare: resursele umane: cadre didactice, prescolari, elevi, studenti etc; cadre didactice ajutatoare, personal administrativ, reprezentanti ai familiei, reprezentanti ai comunitatii educative locale etc; resursele materiale: baza didactico-materiala, spatiul si timpul scolar; resursele financiare: buget central, teritorial, local; contributii ale comunitatii educative locale, ale familiei, ale agentilor sociali etc; resursele informationale: planuri, programe, manuale, cursuri scolare/u-niversitare; indrumari metodice; banca de date existenta la nivel de biblioteca, videoteca, mediateca, retea de calculatoare, centre/cabinete de asistenta psihopedagogica a cadrelor didactice, elevilor si parintilor etc.

Functia de orientare-indrumare a procesului de invatamant vizeaza dimensiunea operationala a sistemului de invatamant, proiectata si realizata la nivelul activitatii didactice.
Aceasta functie urmareste evaluarea calitatii procesului de instruire dar si a activitatii educative organizata, in mod special, de profesorul-diriginte.

Functia de reglare-autoreglare a sistemului si procesului de invatamant vizeaza, pe

de o parte, perfectionarea cadrelor didactice - realizata prin actiunile metodice proiectate la nivel macro si micro-structural - iar pe de alta parte, cercetarea pedagogica realizata prin inovatii proiectate special pentru optimizarea continua a activitatii didactice. Activitatile metodice cu

functie de reglare-autoreglare a sistemului si a procesului de invatamant includ doua categorii de

actiuni specifice:

a)            actiuni cu caracter periodic, proiectate si realizate la nivel de:
cursuri si seminarii de specialitate organizate la: disciplina stiintifica principala-secundara, cursuri si seminarii necesare pentru pregatirea examenelor de definitivat, grad didactic II, grad didactic I, reciclare; cursuri de management pedagogic, organizate pentru inspectorii scolari, directorii unitatilor de invatamant, profesorii-metodisti, profesorii-consilieri, profesorii-cercetatori, profesorii-diriginti; instruiri, consfatuiri metodice organizate anual sau trimestrial; consilii ale cadrelor didactice, consfatuiri tematice, simpozioane, organizate trimestrial;

b)            actiuni cu caracter permanent, proiectate si realizate la nivelul unor activitati de instruire formala-nonformala: studiu individual; activitati didactice (lectii etc.) deschise; interasistente; dezbateri tematice/ 'asalt de idei'; indrumari metodice.

Principiile managementului pedagogic

Principiile managementului pedagogic desemneaza liniile normative initiale necesare pentru eficientizarea sociala a activitatii de formare-dezvoltare permanenta a personalitatii la toate nivelurile ierarhice, verticale si orizontale, ale sistemului si ale procesului de invatamant.[3]
Principiul conducerii globale subordoneaza, functional si structural, imperativele administrative, reproductive, executive, care abordeaza doar problemele curente sau individuale, oportuniste sau adaptative, ale sistemului si ale procesului de invatamant.
Principiul conducerii eficiente se realizeaza prin actiuni de informare-evaluare-comunicare manageriala si vizeaza perfectionarea continua a politicilor educationale la

nivel global, teritorial, local.
Principiul conducerii superioare a sistemului si a procesului de invatamant vizeaza interdependenta functiilor si a structurilor asumate la nivel social. Aplicarea sa sociala asigura: proiectarea corecta a structurilor institutionale care trebuie sa corespunda permanent, din punct de vedere calitativ si cantitativ; selectarea corecta a managerilor (inspectori scolari, directori de unitati de invatatamant, profesori-metodisti, profesori-consilieri, profesori-cercetatori etc.)

Principiul conducerii complexe a sistemului si a procesului de invatamant vizeaza interdependenta functiilor si a structurilor manageriale asumate la nivel social.
Managementul pedagogic devine, prin definitie, management al calitatii, angajand functiile conducerii globale-optime-inovatoare a invatamantului si structurile corespunzatoare acestora la toate nivelurile sistemului.

Managementul pedagogic reprezinta o treapta metodologica necesara pentru realizarea corecta, eficienta social, a activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii umane, la nivelul sistemului de invatamant, in perspectiva secolului al-XXI-lea. Pedagogia generala propune o treapta epistemologica necesara pentru realizarea corecta, eficienta social, a activitatii de formare initiala si continua a cadrelor didactice din invatamantul prescolar, primar, secundar, superior.