StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Crede in EFICIENTA TA
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management general
Trimite articolul prin email Conducerea si coordonarea activitatii fiscale in profil teritorial : Management general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Conducerea si coordonarea activitatii fiscale in profil teritorial



Conducerea si coordonarea activitatii fiscale in profil teritorial

Realizandu-se pe baza relatiilor stabilite intre participantii la desfasurarea unei activitati, conducerea are un caracter social.

O conducere moderna si specializata, bazata pe un sistem de management profesionist, armonizat, participativ si integrat, trebuie sa fie una dintre conditiile de baza in vederea obtinerii unei eficiente maxime.

Consideratii generale privind decizia manageriala




Elementul esential al managementului il constituie decizia, respectiv cursul de actiune ce este ales in vederea realizarii unui obiectiv.

In conditiile in care o decizie are implicatii asupra actiunilor si deciziilor a cel putin unei persoane, aceasta devine decizie manageriala.

In functie de complexitatea situatiilor, de timpul necesar pentru culegerea informatiilor, pentru analiza lor, decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces decizional.[1]

Decizia devine act decizional in conditiile in care se refera la situatii decizionale de o complexitate mai redusa, la probleme cu caracter uzual, repetitiv, iar variabilele implicate in solutionarea problemei sunt bine cunoscute de catre decident.

Procesul decizional este specific in general deciziilor mai complexe si necesita un consum de timp apreciabil pentru culegerea informatiilor, pentru analiza acestor informatii si pentru consultarea mai multor persoane in vederea conturarii unei situatii decizionale. Astfel, procesul decizional poate fi definit ca fiind ansamblul fazelor prin care se pregateste, se adopta, se aplica si se evalueaza decizia manageriala.

Decizia fiind „miezul planificarii“, este generata de o nevoie a societatii/vietii social-eco-nomice si/sau de vointa decidentului.

Avand in vedere ca problemele simple pot fi rezolvate prin act decizional, iar problemele complexe pot fi rezolvate prin proces decizional, s-a incercat de catre numerosi specialisti gasirea unor programe ce vor putea conduce la rezolvarea problemelor.

In acest sens, un program general pentru rezolvarea problemelor (GPS – General Problem Solver)[2], a fost propus de catre H. Simon, cuprinzand urmatoarele etape:

Stabilirea scopurilor.

Identificarea diferentelor intre scopurile fixate si situatia existenta.

Stabilirea metodelor si procedeelor ce pot fi utilizate pentru reducerea diferentelor constatate.

Aplicarea acestor instrumente.

In viziunea sa, rezolvarea problemelor se identifica cu luarea deciziilor. O problema complexa poate fi astfel dezagregata in mai multe probleme simple, a caror rezolvare succesiva tinde spre atingerea scopurilor generale. Astfel, deciziile subprogramate, complexe si nestructurate sunt transformate in decizii programate ce devin operationale.

Factorii care contribuie si/sau afecteaza rationalitatea deciziei[3] pot fi:

Factori rationali – ce constau in marimi masurabile ce determina alegerea celui mai bun curs de actiune.

Factori cognitivi – care sunt relativi la nivelul de cunostinte profesionale ale decidentului.

Factori sociali – care presupun ca decizia trebuie sa satisfaca majoritatea, nu doar interesul personal al decidentului.

Factori psihologici – care privesc personalitatea, experienta, aptitudinea, perceptiile, aspiratiile si comportamentul managerului.

Factori juridici – care privesc reglementari cu caracter legislativ-normativ.

Decizia manageriala trebuie sa respecte cerintele de rationalitate , respectiv:

Sa fie fundamentata stiintific, in functie de legitatile specifice apartinand economiei.

Sa fie integrata si armonizata in ansamblul deciziilor adoptate in raport cu politica si strategia micro- si macroeconomica. Integrarea trebuie sa se realizeze atat pe orizontala, cat si pe verticala.

Sa fie incadrata in perioada optima de elaborare si aplicare pentru obtinerea unei eficiente maxime/optime. Pentru deciziile de tip strategic si tactic se impune o abordare din punct de vedere previzional.

Sa fie formulata corespunzator, clar, concis si sa contina obiectivul si principalii parametrii urmariti, modalitatea de actiune, resursele, responsabilitatile.

Preocuparile din domeniul previziunii manageriale, organizarii si controlului se bazeaza foarte mult pe decizii.

Rolul deciziei este foarte important, deoarece prin intermediul ei[5]:

se stabilesc obiectivele si modul de realizare a acestora;

se stabilesc programele;

se contureaza actiunile si atributiile executantilor;

se adopta masurile ce conduc la perfectionarea activitatii desfasurate;

se prefigureaza viitorul firmei;

se asigura ritmicitate in realizarea sarcinilor, prin coordonarea resurselor in spatiu si timp.

Toate cele relatate mai sus ne determina sa afirmam ca in sistemul de management al unei firme componenta decizionala ocupa o pozitie privilegiata, deoarece decizia are impactul cel mai mare asupra activitatii si rezultatului.

Deciziile de politica fiscala si reglarea sistemului fiscal

Politica fiscala cuprinde ansamblul deciziilor prin care se realizeaza modelarea structurala a sistemului fiscal si se asigura functionarea acestuia, in vederea obtinerii finalitatilor dorite de decidentul public in economie. Ea vizeaza realizarea obiectivelor fiscale si apeleaza la metode si mijloace concrete referitoare la procurarea si dirijarea resurselor fiscale, precum si instrumentele, institutiile si reglementarile financiare folosite in scopul influentarii proceselor economice si a relatiilor sociale, cu accent pe realizarea bunastarii, a securitatii sociale si a justitiei sociale. Pentru aceasta, politica fiscala trebuie adaptata cerintelor fiecarei etape de dezvoltare economica si respectarii principiilor de baza ale fiscalitatii.

Problema rationalitatii deciziilor de politica fiscala implica respectarea principiilor de baza ale impunerii, iar caracterul logic al deciziilor de politica fiscala presupune ca acestea trebuie sa fie luate in raport cu sensul si evolutia previzibila a variabilelor economice endogene si optiunile membrilor societatii.

Prin actul decizional trebuie sa fie armonizate aceste doua cerinte in sensul finalitatilor produse asupra sistemului fiscal.

De cele mai multe ori, contribuabilii considera ca toate deciziile de politica fiscala au un caracter pur politic si nu tin seama de analizele economico-financiare si de optiunea contribuabililor. De regula, decidentul public din profil teritorial si national recurge la argumente economice pentru a justifica deciziile de politica fiscala.

In functie de nivelul la care se iau, deciziile de politica fiscala se pot identifica in:

Microdecizii fiscale

Macrodecizii fiscale

Microdeciziile fiscale se iau de catre structurile administratiei publice care asigura gestionarea obligatiilor fiscale si respectarea prevederilor fiscale in vigoare. Macrodeciziile fiscale se iau de catre factorul decizional public si produc modificari structurale ale sistemului fiscal.

In functie de amploarea si natura lor, macrodeciziile fiscale se impart in: macrodecizii marginale si macrodecizii structurale.

Macrodeciziile marginale determina reglarea intregului sistem fiscal prin intermediul mecanismului de feed-back si urmaresc corectarea efectelor nedorite produse ca urmare a fluctuatiilor ciclice ale economiei, asupra fluxurilor fiscale care finanteaza nevoile publice si, de asemenea, reducerea efectelor dezechilibrelor reale din economie.

Macrodeciziile marginale determina modificari de amploare mai mica a sistemului fiscal, in sensul modificarilor referitoare la cotele de impozitare, la baza de impozitare, la reducerile sau majorarile aplicate asupra fluxurilor fiscale brute.

Macrodeciziile structurale (denumite si decizii strategice de politica fiscala) determina reglarea sistemului fiscal prin intermediul mecanismului de feed-before. Prin aceste decizii se urmareste: prevenirea sau corectarea unor efecte nedorite; inductia unor noi efecte; cresterea functiei de stabilizator a sistemului fiscal; armonizarea sistemului fiscal al fiecarei tari cu sistemul fiscal al tarilor participante la acorduri de tip regional sau international; modificarea structurala a sistemului de impozite si taxe in concordanta cu modificarile politice; inducerea unui nou comportament decizional la nivelul subiectilor din economie.

Prin intermediul macrodeciziilor structurale, factorul decident public stabileste modernizarea tehnicilor de impunere si introducerea unor noi tehnici de impunere, pentru a asigura atat evolutia, cat si reglarea sistemului fiscal.

Reflectarea suveranitatii fiscale de care dispune puterea publica din fiecare tara se realizeaza prin intermediul macrodeciziilor fiscale. In baza dreptului constitutional si juridic, decidentul public din fiecare tara are dreptul de a institui impozite, de a modifica anumite elemente constitutive, de a stabili procedeele de eliminare sau diminuare a efectelor dublei impuneri.

Politica fiscala ofera optiunea guvernului fiecarei tari de a alege criteriile de stabilire a dreptului de impunere, precum si tehnicile de impunere.

In cazul tarii noastre (ca stat de tip unitar), guvernul central deleaga un anumit numar de decizii si competente fiscale administratiilor publice locale. Acestea privesc doar o parte a sistemului de impozite si taxe locale, referitor la instituirea impozitelor si taxelor, modul de prelevare si administrare, modificarea elementelor constructive ale acestora.

Descentralizarea deciziilor si responsabilitatilor produce transferuri de competente si de obligatii de la nivelul administratiei publice centrale catre administratiile publice locale. Asigurarea libertatii decizionale si a autonomiei financiare trebuie imbinata cu asigurarea echitatii pe orizontala intre contribuabili si a echitatii pe verticala intre nivelurile administratiei publice.

Conform teoriei fiscale moderne, se considera ca asigurarea echitatii orizontale intre colectivitatile de contribuabili, precum si dreptul de a institui si modifica impozite si taxe de catre administratiile publice locale se pot realiza numai in cadrul unor limite legiferate in mod unitar la nivelul tarii.

Corectarea inegalitatilor de potential fiscal al comunitatilor teritoriale si a randa-mentului scazut al impozitelor prelevate de administratiile publice locale se realizeaza prin intermediul redistribuirilor de impozite si taxe, care se concretizeaza sub forma redistribuirilor partiale sau integrale a produsului unor impozite sub forma alocatiilor globale din veniturile fiscale incasate, sub forma unor transferuri cu caracter specific.

Pentru ca aceste redistribuiri sa se realizeze corect, in cuantum bine stabilit si nu arbitrar, prin politica fiscala trebuie sa se stabileasca criteriile economice pe baza carora acestea trebuie sa se realizeze: participarea comunitatilor teritoriale la formarea PIB, ponderea pe care o detin cheltuielile unei administratii teritoriale in PIB; gradul de acoperire prin resurse proprii a obligatiilor de finantat etc.



O consecinta a macrodeciziilor de politica fiscala promovata de tari si a circulatiei libere a capitalului, persoanelor si a internationalizarii afacerilor este aparitia dublei impuneri juridice (sau internationale).

Deciziile de politica fiscala au un rol deosebit de important atat in reglarea sistemului fiscal, cat si in stabilirea randamentului sistemului fiscal.

Reglarea sistemului fiscal presupune controlul permanent in vederea mentinerii unei anumite structuri si a unui anumit comportament al sistemului fiscal.

Actiunile economiei reale, concretizate sub forma fluxurilor de natura economica, umana, informationala, reprezinta intrarile in sistemul fiscal (I). Iesirile din sistemul fiscal (E) se prezinta sub forma fluxurilor fiscale care finanteaza bugetul, alaturi de alte fluxuri de natura financiara.

si

Problema reglarii sistemului fiscal prin intermediul mecanismului conexiunii inverse consta in a asigura egalitatea:

unde:

em= fluxul prelevarilor fiscale „m“.

In conditiile in care nu sunt respectate normele de drept fiscal in timpul derularii relatiilor fiscale care au loc in interiorul sistemului si cand apar perturbatii ale fluxurilor fiscale de iesire datorate fluctuatiilor valorilor de intrare, decizia fiscala are rolul de a asigura reglarea sistemului fiscal, prin intermediul centrului de reglare, reprezentat de organele statului. In acest fel, se urmareste asigurarea realizarii obiectivelor de politica fiscala pe termen scurt.

Problema reglarii sistemului fiscal prin intermediul mecanismului conexiunii in avans consta in luarea unor macrodecizii structurale prin care se aduc modificari importante sistemului fiscal. Situatiile in care apare acest mecanism de reglare a sistemului fiscal vizeaza, pe de o parte, prevenirea efectelor nedorite ca urmare a prognozarii evolutiei ciclurilor economice, iar pe de alta parte, modificari structurale ale sistemului fiscal, determinate de factori interni sau externi in raport cu parametrul teritorial.

Amploarea deciziilor de politica fiscala isi pune amprenta si asupra randamentului fiecarui flux fiscal si a sistemului fiscal in ansamblu[6].

Randamentul unitar al fiecarui flux fiscal constituie produsul in expresie monetara a impozitului, pentru o unitate monetara a bazei impozabile.

Randamentul total al unui flux fiscal constituie produsul total in expresie monetara a unui impozit pentru baza de impunere globala.

Randamentul fiscal global constituie suma randamentelor totale ale tuturor fluxurilor fiscale.

Pentru decidentul public, stabilirea randamentului sistemului fiscal prezinta importanta, deoarece acesta influenteaza echilibrul bugetar, aparitia si evolutia datoriei publice, previzionarea efectelor finale economice si sociale la nivelul fiecarui subiect din economie.

Situatia actuala a conducerii si coordonarii activitatii fiscale in profil teritorial

Intreaga activitate a unitatilor teritoriale ale Ministerului Finantelor, la nivelul judetului Sibiu, este condusa de directorul general.

In indeplinirea atributiilor sale, directorul general emite decizii care au caracter de act administrativ de autoritate individual.

Directorul general raspunde fata de Ministrul Finantelor Publice de aducerea la indeplinire a atributiilor si sarcinilor rezultate din legi, hotarari de guvern, ordine si regulamente de functionare.

Directorul general asigura indeplinirea atributiilor directiei generale in conformitate cu prevederile legale, in care sens raspunde de organizarea, conducerea si controlul intregii activitati.

In acest scop stabileste atributiile directorului general adjunct, directorilor, comisarului sef de sectie, adjunctilor acestora, precum si sefilor de servicii si birouri independente.

In vederea realizarii unei conduceri operative si pentru organizarea si functionarea eficienta a sistemului de relatii directe si de subordonare a unitatilor, directiilor si compartimentelor din componenta DGFP, directorul general poate emite decizii de delegare de competenta.

Directorul general are urmatoarele atributii si raspunderi

Concepe organizarea activitatii pe directii, servicii, administratii ale finantelor publice municipale, orasenesti si comunale, in vederea asigurarii indeplinirii la toate nivelurile a atributiilor ce revin din Regulamentul de organizare si functionare.

Analizeaza operativ si periodic activitatea privind impunerea si incasarea veniturilor bugetare atat pe ansamblul Directiei generale, cat si pe directii si unitati subordonate si ia masuri pentru eliminarea abaterilor de la reglementarile in vigoare, stimuland angajatii care isi aduc o contributie insemnata la indeplinirea programelor aprobate.

Organizeaza, potrivit legii, exercitarea controlului financiar preventiv.

Urmareste modul de organizare si desfasurare prin unitatile subordonate a actiunilor de constatare si stabilire a impozitelor si taxelor, a respectarii de catre contribuabili a obligatiilor fiscale, potrivit competentei stabilite de Ministerul Finantelor Publice.

Supravegheaza aplicarea legislatiei fiscale in domeniile privind impozitarea veniturilor realizate in Romania de persoane fizice si juridice nerezidente si ia masuri in cazul in care se constata unele abateri de la legislatia in domeniu.

Urmareste fundamentarea si transmiterea catre Ministerul Finantelor Publice a propunerilor privind programele de incasari ale DGFP.

Conduce si indruma activitatea de analiza si solutionare a contestatiilor potrivit competentelor legale, de combatere a fenomenelor de evaziune fiscala, precum si de control al activitatii interne.

Ia masuri pentru organizarea, rationalizarea si simplificarea muncii aparatului Directiei generale si unitatilor subordonate, prin generalizarea prelucrarii informatiilor financiare cu ajutorul tehnicii de calcul; elaboreaza studii si propuneri pentru cresterea eficientei in folosirea corecta a personalului de specialitate si a tehnicii de calcul.

Raspunde de rezolvarea, in limitele competentei stabilite, a petitiilor cetatenilor sau le indruma rezolvarea catre organele autorizate.

Coordoneaza activitatea directiilor de specialitate, a Sectiei Garzii Financiare si a celorlalte unitati si servicii in realizarea unei colaborari eficiente cu organele de politie si alte organe de control de specialitate, la organizarea si desfasurarea actiunilor de combatere a evaziunii fiscale si indeplinirea atributiilor privind urmarirea silita a bunurilor in temeiul titlurilor executorii, precum si respectarea legilor statului.

Coordoneaza activitatea de control financiar-fiscal si operativ desfasurat prin directii, sectia Garzii Financiare si celelalte unitati subordonate.

Organizeaza efectuarea de verificari la agentii economici privind modul de calcul, retinere si varsare a impozitului datorat de persoanele fizice si juridice nerezidende pentru veniturile realizate din activitati desfasurate in Romania.

Semneaza certificatele de rezidenta fiscala, respectiv certificatele privind atestarea impozitului platit de persoanele fizice si juridice nerezidente.

Organizeaza modul de verificare a fiselor primite de la autoritatile competente cu care tara noastra are incheiate conventii de evitare a dublei impuneri, in legatura cu veniturile realizate de rezidentii romani, ca urmare a activitatilor desfasurate in statele respective.

Sesizeaza conducerea Ministerului Finantelor Publice in legatura cu eventualele abateri ale personalului din subordine care detine functii de conducere ce intra in sfera de competenta a ministerului si propune masuri de sanctionare in conditiile legii.

Avand in vedere ca unitatea teritoriala a Ministerului Finantelor Publice este Directia Generala a Finantelor Publice judetene, scopul, misiunea si obiectivele generale ale institutiei vizeaza strategia si programul guvernului in domeniul finantelor publice si aplicarea politicii fiscale a statului.

La nivelul judetului Sibiu, sub directa coordonare si subordonare a directorului general al DGFP se afla urmatoarele unitati fiscale, directii, servicii si persoane:

Administratii ale Finantelor Publice municipale, orasenesti si comunale.

Directorul general adjunct 1.

Directorul general adjunct 2.

Sectia Garzii Financiare.

Directia de Servicii Interne.

Serviciul analiza, sinteza, rapoarte si relatii cu mass-media.

Serviciul juridic.

Serviciul solutionare contestatii.

Serviciul tehnologia informatiei.

Compartimentul de solutionare a contestatiilor pentru audit intern.

Sub directa subordonare si coordonare a directorului general adjunct 1 al DGFP Sibiu se afla:

Directia Metodologie si Administrarea Veniturilor Statului.

Directia Trezorerie si Contabilitate Publica.

Sub directa subordonare si coordonare a directorului general adjunct 2 al DGFP Sibiu se afla Directia Controlului Fiscal.

Atributiile si raspunderile directorului general al DGFP judetene sunt stabilite de catre Ministerul Finantelor Publice si sunt precizate in art. 11 din Regulamentul de Organizare si Functionare a Directiilor Generale ale Finantelor Publice din judete.

Avand in vederea diversitatea activitatilor ce se desfasoara la nivelul unitatilor fiscale teritoriale (administrarea veniturilor statului; evidenta contribuabili; evidenta declaratii fiscale; administrarea trezoreriei locale; control fiscal; evidenta personal-salarizare; analiza, sinteza si rapoarte etc.) si faptul ca directorul general al DGFP este principalul coordonator al acestor activitati in profil teritorial, in realizarea atributiilor sale trebuie sa aiba in permanenta in atentie cresterea eficientei activitatii sale si, implicit, cresterea eficientei activitatii fiscale la nivel local. Chiar daca ne referim la o institutie publica, consideram ca in atentia directorului general trebuie sa stea succesul managerial.

Continutul notiunii de succes managerial este reprezentat de masura in care managerul reuseste ca, prin conduita sa, sa atinga scopurile tehnice, economice si sociale.[7]

Daca ne este mai greu a stabili care dintre atributiile si raspunderile directorului general al DGFP nu sunt in concordanta cu institutia pe care o conduce si cu activitatile ce se desfasoara in aceasta institutie, suntem in masura de a propune atingerea performantelor manageriale prin:

Stabilirea insusirilor de baza ale managerului de succes (cunoasterea stiintifica si indeplinirea aptitudinilor manageriale;  adoptarea unui stil de munca adecvat, in functie de activitatea la care participa; calificare profesionala superioara, in comparatie cu calificarea specialistilor etc.).

Realizarea succesului managerial in conditii de risc si stres (capacitatea managerului de a sesiza starea de risc; actiuni pentru elaborarea mecanismului psihosocial al balantei risc – succes; inlaturarea factorilor provocatori sau amplificatori de stres; mentinerea coerentei intre tipul strategiei aplicate si cultura organizationala etc.).



Motivarea spre succesul managerial (crearea unui climat organizational favorabil succesului managerial; dezvoltarea responsabilitatii managerului spre motivarea salariatilor etc.).

Adaptarea managerului la schimbare (formarea unor noi deprinderi dictate de schimbare; sustinerea si stimularea creativitatii; imbunatatirea pregatirii si in domeniul psihosociologiei; introducerea unor schimbari in exercitarea functiei de previziune ca urmare a schimbarilor etc.).

Perfectionarea conducerii si coordonarii activitatii fiscale in profil teritorial

Pentru desfasurarea cu maximum de eficienta a activitatii fiscale in profil teritorial, consideram ca unul dintre sistemele moderne de conducere ce poate fi aplicat pentru activitatea fiscala este sistemul de conducere prin obiective.

Acest sistem reprezinta un sistem de conducere cuprinzator care integreaza, intr-un mod sistematic, principalele activitati manageriale orientate consecvent spre indeplinirea in conditii de eficacitate si eficienta a unor obiective organizationale si individuale riguros stabilite.“

Pentru perfectionarea activitatii fiscale in profil teritorial, un rol deosebit de important il are managerul general al activitatii fiscale in teritoriu“, respectiv directorul general, care trebuie sa se preocupe in permanenta de:

Stabilirea principiilor, metodelor si tehnicilor de conducere.

Stabilirea procedurilor organizatorice, informationale si decizionale.

Stabilirea regulilor in procesul de conducere etc.

Scopul, misiunea si obiectivele generale ale institutiei fiscale teritoriale se fundamenteaza pe strategia si programul guvernului in domeniul finantelor publice si aplicarea politicii fiscale a statului.

In vederea obtinerii unei eficiente maxime, conditia esentiala este o conducere moderna si specializata, bazata pe un sistem de management profesionist, armonizat, participativ si integrat.

Conducerea activitatii fiscale trebuie sa se bazeze pe calitate, problema calitatii reprezentand un factor de baza al cresterii economice“, iar preocuparea pentru ridicarea ei trebuie sa fie intalnita in „toate momentele deciziei economice si ale activitatii de conducere“.

In functionarea unitatii fiscale o conducere stiintifica nu se poate realiza numai prin exercitarea autoritatii directorului general; complexitatea procesului de conducere necesita antrenarea intregului colectiv, de la elaborarea deciziei, pana la punerea ei in actiune.

Perfectionarea conducerii activitatii fiscale in profil teritorial presupune aplicarea unor metode si tehnici bazate pe previziune, actiune si decizie, in sensul cresterii eficientei.

Chiar daca se pune problema conducerii unei institutii de interes public, managerul acestei institutii trebuie sa-si stabileasca principalii parametrii ai activitatii practice[9] (asa cum orice manager de societate comerciala trebuie sa realizeze acest lucru), respectiv:

Organizarea structurala.

Prevederea actiunilor.

Declansarea actiunilor.

Controlul realizarii actiunilor.

Luarea deciziilor.

Managementul resurselor umane.

Legaturi structurale si eficacitatea comunicatiilor.

In profil teritorial, de cele mai multe ori, anumite domenii ale activitatii fiscale se rezuma doar la centralizarea unor date si informatii in vederea raportarii catre organul ierarhic superior, respectiv Ministerul Finantelor Publice.

Aceste situatii centralizatoare cuprind o serie intreaga de informatii referitoare la structura contribuabililor de pe raza judetului, principalii indicatori economico-financiari, structura obligatiilor fiscale etc.

Pentru perfectionarea conducerii activitatii fiscale in profil teritorial, consideram necesara utilizarea analizei economico-financiare, in asa fel incat aceasta sa stea la baza luarii unor decizii importante in domeniul financiar-fiscal in teritoriu. Din acest considerent, in capitolul 6 al prezentei lucrari am abordat problematica analizei economico-financiare ca metoda principala a cunoasterii, iar prin studiul de caz realizat, am incercat sa scoatem in evidenta faptul ca, numai in conditiile in care sunt cunoscute cu exactitate problemele financiar-fiscale cu care se confrunta contribuabilii si sunt cunoscuti factorii de influenta asupra fenomenelor si proceselor economice, deciziile luate de catre conducerea unitatii fiscale in profil teritorial vor conduce la realizarea activitatii in conditii de eficienta.


Relatia contribuabil – fiscalitate

Politica fiscala este cea care impune existenta unor relatii de fiscalitate intre contribuabili (persoane fizice si/sau persoane juridice), ca platitori de impozite si taxe, si stat, reprezentat de organe de specialitate, ca beneficiar al acestor impozite si taxe.

Pentru ca desfasurarea acestor relatii sa conduca la obtinerea de rezultate favorabile, trebuie sa se inteleaga de catre fiecare contribuabil scopul activitatii fiscale.

In primul rand, prin intermediul impozitelor si taxelor percepute de la contribuabili se pot constitui fondurile necesare desfasurarii activitatilor din sectoarele neproductive ale economiei nationale: invatamant, cultura, sanatate, protectie sociala, aparare nationala etc. Fiecare dintre contribuabili are nevoie de aceste sectoare, iar acestea nu-si pot desfasura activitatea in conditiile in care nu dispun de resurse banesti.

In al doilea rand, se poate realiza redistribuirea veniturilor persoanelor fizice, incercandu-se o diminuare a inegalitatilor ce exista intre veniturile obtinute de acestia. Astfel, prin repartitia secundara a Produsului Intern Net in Romania, de la stat catre populatie, sunt redistribuite sume pentru: ajutoare si indemnizatii de asigurari sociale, ajutoare si indemnizatii de maternitate, ajutoare acordate mamelor cu mai multi copii, burse pentru elevi si studenti, pensii, alocatii de sprijin, ajutoare de somaj, ajutoare de deces etc.

In al treilea rand, se poate defini scopul activitatii fiscale prin aceea ca fiscalitatea contribuie la educarea contribuabilului in ceea ce priveste plata obligatiilor bugetare, fiind stabilite termene de plata, amenzi, penalitati, majorari de intarziere. Nerespectarea de catre contribuabili a prevederilor legale pentru fiecare impozit sau taxa stabilita prin lege atrage dupa sine stabilirea de contraventii si sanctiuni.

In al patrulea rand, prin intermediul fiscalitatii, se urmareste combaterea faptelor de evaziune fiscala, a concurentei neloiale. Exista o legatura stransa intre nivelul fiscalitatii si faptele de evaziune fiscala. Omul pune intotdeauna interesele personale inaintea intereselor generale. Astfel, un nivel foarte ridicat al fiscalitatii il va determina pe contribuabil sa se sustraga partial sau total de la plata obligatiilor fiscale, sa realizeze fapte de evaziune fiscala licita si ilicita. Se contata ca exista anumite categorii de impozite si taxe care, datorita nivelului de impozitare, ii determina pe contribuabili la fapte de evaziune fiscala.

Evaziunea fiscala aduce pagube atat statului, cat si contribuabilului. Prin realizarea faptelor de evaziune fiscala, statul nu va mai avea la dispozitia sa veniturile necesare pentru indeplinirea functiilor si atributiilor, iar contribuabilul va suferi, deoarece redistribuirea se va realiza pe o masa de venituri mai mica.

Pentru extinderea si intarirea relatiei contribuabil – fiscalitate trebuie sa se aiba in vedere numeroase aspecte, dintre care pot fi enuntate urmatoarele:

Existenta unei legislatii fiscale clare, concise si usor de aplicat. Aceasta legislatie fiscala trebuie sa fie cunoscuta de catre toti contribuabilii, deci se impune aparitia acestora in publicatii usor accesibile contribuabililor;

Existenta unei legislatii fiscale stabile pentru o anumita perioada de timp. Modificarile ulterioare ce sunt aduse legilor fiscale sa nu fie intr-un numar foarte mare, deoarece se ingreuneaza astfel perceperea lor din partea contribuabililor.

Eliminarea acelor prevederi legale care faciliteaza realizarea faptelor de evaziune fiscala. Daca se constata ca anumite fapte sau acte de evaziune fiscala au la baza interpretari eronate ale legislatiei, consideram ca trebuie revazute acele prevederi, in vederea modificarii sau chiar renuntarii la anumite texte. Trebuie concepute prevederile legale privind facilitatile fiscale, in asa fel incat sa nu-i determine pe contribuabili sa aiba un comportament evazionist.

Perfectionarea activitatii de control realizate de catre inspectorii de specialitate ce au de indeplinit aceasta functie. Inspectorii de specialitate trebuie sa dovedeasca un bun profesionalism, sa fie corecti fata de toti contribuabilii ce sunt supusi controlului.

Modificarea cotelor de impozitare pentru anumite categorii de impozite si taxe. O cota mare de impozitare nu va conduce la atragerea de sume mai mari catre bugetul statului, dar o micsorare a acestei cote va mari baza de impozitare si astfel se va asista la o crestere a veniturilor bugetare. De exemplu, introducerea cotei de 1,5% aplicata asupra veniturilor obtinute din orice sursa de catre agentii economici din categoria microintreprinderilor va determina atragerea la bugetul statului a unor sume importante, avand in vedere ca o mare parte dintre acesti contribuabili au inregistrat pierderi de-a lungul unei perioade mari de timp. Explicatia venita din partea contribuabililor referitor la inregistrarea de pierderi viza de cele mai multe ori cotele de impozitare.

Simplificarea procedurii de inregistrare a agentilor economici, in domeniile autorizatiilor sanitara, sanitara-veterinara si licentei de fabricatie, precum si autorizatiei de mediu si a celei de protectia muncii.

Reducerea numarului de declaratii pe care trebuie sa le depuna contribuabilii la organele fiscale de pe raza carora isi desfasoara activitatea. Contribuabilii se plang frecvent de timpul pierdut pentru depunerea acestor declaratii.

Apelarea la facilitatile oferite de informatica, atat din partea contribuabililor (in special persoane juridice) pentru evidenta contabila a activitatii desfasurate, cat si din partea organelor fiscale ale Ministerului Finantelor Publice. Exista in exploatare produse informatice si se urmareste ca acestea sa fie utilizate cu maximum de eficienta, sa fie realizate corelari intre aplicatiile informatice date in exploatare. Timpul necesar pentru culegerea, prelucrarea si centralizarea datelor cuprinse in declaratiile depuse de catre contribuabili trebuie sa se reduca, in asa fel incat sa se obtina anumite situatii centralizatoare care pot sa faca obiectul unei analize concrete si sa nu serveasca doar ca si date statistice.

Conducerea si coordonarea activitatii fiscale in profil teritorial se pot realiza in conditii de eficienta, daca vor fi inlaturate dificultatile cu care se confrunta intreprinzatorii mici si mijlocii de la noi din tara, referitoare la modul de a sti cum si cui trebuie declarate si platite impozitele si taxele.

Dificultatile pe care le intampina agentii economici sunt legate de:

numarul impozitelor, taxelor si fondurilor speciale ce trebuie achitate;

beneficiarul impozitelor, taxelor si fondurilor speciale;

contul specific pentru plata fiecarui impozit, taxa sau fond special;

documentele ce trebuie sa insoteasca fiecare plata;



locul unde se poate face plata impozitelor, taxelor si fondurilor speciale;

numarul declaratiilor referitoare la impozite, taxe si fonduri speciale;

locul de depunere a declaratiilor privitoare la obligatiile fiscale.

„Lungul drum“ al intreprinzatorului catre declararea si plata obligatiilor fiscale, precum si dificultatile intampinate ne determina sa cautam solutii care sa vina in sprijinul contribuabililor persoane juridice.

Fara a avea pretentia ca cele relatate in continuare vor rezolva in totalitate problemele agentilor economici, suntem convinsi ca unitatea fiscala teritoriala este cea care poate contribui la intarirea relatiei contribuabil – fiscalitate.

In acest sens, propunem crearea la nivelul unitatii fiscale teritoriale a unui compartiment (serviciu) care sa se ocupe, in principal, de problema declaratiilor privind obligatiile fiscale si de plata acestor obligatii fiscale (indiferent de tipul impozitelor, taxelor si contributiilor, indiferent de beneficiarul acestor obligatii).

Fluxul activitatilor desfasurate la nivelul acestui compartiment (serviciu) poate fi redat cu ajutorul urmatoarei scheme:
































Figura 4.11. Fluxul activitatilor serviciului pentru declararea si plata obligatiilor fiscale

Pentru a justifica necesitatea acestui serviciu, vom proceda la analiza principalelor activitati ce se pot desfasura in cadrul lui, tinand seama de cele doua domenii de activitate, respectiv declararea obligatiilor fiscale si plata obligatiilor fiscale:

A2 – Primirea declaratiilor privind obligatiile fiscale

Conform prevederilor legale in vigoare, contribuabilii persoane juridice sunt obligati sa depuna declaratii privind impozitele, taxele si alte contributii datorate bugetului de stat, bugetului local si bugetului asigurarilor sociale de stat.

O parte din aceste declaratii trebuie depusa la unitatea fiscala unde este arondat agentul economic (decontul privind taxa pe valoarea adaugata, declaratia privind obligatiile fata de bugetul de stat, declaratia privind contributia la fondul de solidaritate, declaratia privind contributia la fondul de invatamant etc.); alte declaratii trebuie depuse la Casa Judeteana de Pensii (declaratie privind contributia la asigurarile sociale) si la Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate (declaratie privind contributia la fondul de sanatate).

Avand in vedere dispersarea in teritoriu a unitatilor primitoare de astfel de declaratii, a termenelor de depunere, a datelor cuprinse in declaratii, consideram ca o buna colaborare si cooperare intre institutiile unde se depun raportari poate scuti intreprinzatorul de “alergatura” pentru declararea obligatiilor fiscale.

In acest sens, propunem elaborarea unei singure declaratii care sa cuprinda toate obligatiile fiscale ale agentului economic, declaratie care sa urmeze a fi depusa la o singura institutie (respectiv unitatea fiscala teritoriala), iar aceasta institutie sa transfere toate informatiile necesare si altor institutii cu atributii in domeniul financiar-fiscal. Modelul propus pentru declaratia globala a obligatiilor fiscale este cuprins in Anexa nr. 5 a prezentei lucrari.

A3 – Prelucrarea si centralizarea declaratiilor privind obligatiile fiscale

Odata primite declaratiile privind obligatiile fiscale la unitatea fiscala teritoriala, se va proceda la prelucrarea acestora prin intermediul unei singure aplicatii informatice, ce va cuprinde diferite proceduri in functie de tipul impozitelor, taxelor si contributiilor cuprinse in declaratie.

Vor fi prelucrate datele de identificare ale contribuabilului (denumire contribuabil, cod fiscal, adresa etc.), sumele de plata sau de rambursat pe categorii de obligatii fiscale pentru luna de raportare (TVA de plata sau de rambursat, impozit pe profit datorat sau virat in plus, impozit pe salarii datorat, contributia angajatului si angajatorului la asigurarile sociale, contributia unitatii la Fondul de solidaritate, contributia unitatii la Fondul de invatamant etc.), modul de determinare a acestor sume pentru anumite categorii de obligatii fiscale (veniturile unitatii si TVA colectata, cumpararile firmei si TVA dedusa, veniturile impozabile, cheltuielile deductibile si nedeductibile, fondul de salarii realizat etc.), alte date informative (numarul de angajati permanenti si colaboratori, cont bancar etc.).

Prelucrarea declaratiilor privind obligatiile fiscale va permite obtinerea situatiilor centralizatoare pe tip de obligatie fiscala si pe platitori.

A4 – Obtinerea situatiilor privind sumele de plata sau de rambursat pe diferite categorii de obligatii fiscale

Centralizarile obtinute in urma prelucrarii declaratiilor privind obligatiile fiscale stau la baza obtinerii unor situatii pentru fiecare categorie de impozit, taxa sau contributie. In Anexa nr. 6 a prezentei lucrari sunt prezentate modele de situatii privind obligatiile fiscale declarate de agentii economici.

A5 – Obtinerea situatiilor privind obligatiile fiscale declarate pe categorii de beneficiari

Aceasta etapa presupune colaborarea intre unitatea fiscala teritoriala si alte institutii, respectiv: Directia Generala de Munca si Protectie Sociala, Casa Judeteana de Pensii, Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate, Inspectoratul Teritorial pentru Handicapati, Inspectoratul Judetean Scolar, Consiliul Local etc.

Unitatile ce vizeaza gestionarea anumitor venituri fiscale vor primi lunar de la unitatea fiscala teritoriala situatia privind obligatiile fiscale declarate de contribuabili.

B2 – Primire ordine de plata

Pentru fiecare impozit, taxa sau contributie datorata, agentul economic este obligat sa efectueze plata obligatiei. In conditiile actuale, aceasta plata se poate realiza in numerar la unitatea fiscala teritoriala si la alte institutii (dar numai pentru anumite categorii de obligatii fiscale) sau prin virament bancar.

Efectuate la banca sau la institutiile Ministerului Finantelor Publice, aceste plati ridica o serie de probleme agentului economic. O prima problema ar fi cea legata de aflarea numerelor de cont ale institutiilor catre care sunt varsate sumele, eventualele confuzii dovedindu-se nu o data paguboase si pentru platitor, si pentru cel caruia ii sunt destinate sumele respective. O alta problema o constituie numarul relativ ridicat de ordine de plata pe care trebuie sa le intocmeasca agentul economic in conditiile in care plata se face prin virament bancar (de exemplu, ca urmare a desfasurarii activitatii, un agent economic completeaza urmatoarele ordine de plata pentru obligatiile fiscale: ordin de plata a impozitului pe profit; ordin de plata a taxei pe valoarea adaugata; ordin de plata a impozitului pe salarii; ordin de plata privind contributia angajatiilor la asigurarile sociale; ordin de plata privind contributia angajatilor si angajatorului la Fondul de somaj; ordin de plata privind contributia angajatilor si angajatorilor la Fondul de sanatate; ordin de plata privind contributia angajatorului la asigurarile sociale; ordin de plata privind comisionul datorat DMPS; ordin de plata privind contributia unitatii la fondul de solidaritate; ordin de plata privind contributia unitatii la Fondul de invatamant; alte ordine de plata pentru alte impozite, taxe, contributii ce trebuie achitate periodic; toate acestea insumand minimum 10 ordine de plata). Uneori, chiar si institutiile bancare incetinesc desfasurarea tranzactiilor, pentru care incaseaza comisioane si impun ore-limita la depunerea banilor.

Viramentele catre beneficiari se realizeaza prin intermediul conturilor deschise la Trezorerie. In acest sens, propunem un model de ordin de plata care sa cuprinda toate obligatiile fiscale ale unui agent economic, beneficiarii fiecarei obligatii, contul fiecarui beneficiar; agentul economic completand ordinul de plata cu datele sale de identificare si cu sumele de plata aferente acelor obligatii pentru care trebuie realizata plata. Modelul pentru acest unic ordin de plata privind obligatiile fiscale este prezentat in Anexa nr. 7 a prezentei lucrari.

Ordinul de plata completat va fi primit la unitatea fiscala teritoriala, unitate la care agentul economic are deschis cont la Trezorerie.

B3 – Virare suma in contul deschis la trezorerie

In situatia in care agentul economic doreste sa achite obligatiile fiscale in numerar, se va incasa suma totala de plata, care va fi depusa in contul deschis la Trezorerie. Daca plata obligatiilor fiscale se realizeaza dintr-un cont bancar al agentului economic, se va realiza transferul bancar din acel cont in contul deschis la Trezorerie.

Modul in care se efectueaza plata este la latitudinea contribuabilului, acesta specificand pe ordinul de plata fie plata in numerar, fie plata prin virament bancar.

B4 si B5 – Plata obligatiilor fiscale catre beneficiari

Pe baza ordinului de plata intocmit de catre contribuabil si a sumei depuse in contul deschis la Trezorerie, unitatea fiscala va face varsaminte catre beneficiari pe categorii de obligatii fiscale, specificand platitorul, suma de plata, data efectuarii platii.

B6 – Obtinerea de situatii privind plata obligatiilor fiscale

Unitatea fiscala teritoriala poate obtine o serie de situatii privind plata obligatiilor fiscale pe contribuabili si pe categorii de impozite, taxe si contributii. In Anexa nr. 8 a prezentei lucrari sunt redate modele de situatii privind plata obligatiilor fiscale.

B7 – Obtinerea de situatii privind obligatiile fiscale achitate pe categorii de beneficiari

Aceasta etapa este asemanatoare etapei A5, singura diferenta constand in faptul ca unitatile beneficiare vor primi de la unitatea fiscala teritoriala situatii privind achitarea obligatiilor fiscale.

Fara a avea pretentia unei abordari exhaustive a acestei probleme, consideram ca deplasarea agentului economic intr-un singur loc pentru depunerea unei singure declaratii privind obligatiile fiscale, precum si plata acestor obligatii prin depunerea unui singur ordin de plata in acelasi loc cu depunerea declaratiei scutesc agentul economic de stresul raportarilor lunare si de stresul documentele ce atesta plata obligatiilor fiscale.




Nicolescu O., Verboncu I., op. cit., pag. 137-138.

Simon H., The New Science of Management Decision, Prentice Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey, 1977.

Russu C, op. cit., pag. 79.

Nicolescu O., Verboncu I., op. cit., pag. 150-151.

Petrescu I., Dragomir C., Gherasim G., Succesul managerial, Editura Lux Libris, Brasov, 2000, pag. 321.

Corduneanu C, op. cit., pag. 392-394.

Petrescu I., Dragomir C., Gherasim S., op. cit., pag. 41.

Russu C., op. cit., pag. 321.

Petrescu I., Cismaru Gh., op. cit., pag. 47.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact