StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
management MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management public

Conceptul de management public

Conceptul de management public


In domeniul administratiei publice termenul de management se intalneste in secolul XIX, cu un accent pe problemele serviciilor politiei, probleme navale si militare, in sfera politicului si ziaristicii. In secolul XX acest concept s-a extins in toate domeniile de activitate.

Din multimea de acceptiuni de care se bucura, precizam si noi cateva: managementul este considerat un proces, o activitate sau un grup de persoane, avand un obiect, legitati si principii proprii. Mana 717e44h gementul ofera posibilitatea dezvoltarii si afirmarii personalitatii, sustinand inovatia, gandirea creatoare, imaginativa. Din acest punct de vedere managementul repersonalizeaza individul, dand un continut nou respectului pentru om.

Managementul a fost definit si ca un serviciu, cel mai eficace al inteligentei omului. Cu cat se dezvolta dimensiunea si complexitatea sistemelor sociale, cu atat mai acuta apare problema organizarii si coordonarii acestora. Insa domeniul trebuie privit in dinamica: teoriile si principiile care si-au dobandit calitatea de clasice, pot reprezenta puncte de plecare pentru noi abordari si nicidecum ca teorii universale si imuabile.

Secolul XX, si in continuare secolul pe care-l parcurgem, sunt caracterizate prin dezvoltarea societatii organizationale, a unei societati in care o mare parte a vietii noastre active este petrecuta in scoli, universitati, birouri, alte spatii de lucru, in spatii de recreere, de divertisment, de ingrijire medicala etc. Organizatiile contemporane marcheaza inevitabil o schimbare calitativa in viata noastra.

Pornind de la stiinta organizarii, s-a conturat treptat o apropiere semnificativa a studiilor, conceptelor, teoriilor din domenii diferite de activitate (management, psihologie, administratie, industrie, economie etc.), cu contributia lui Herbert Simon, care, alaturandu-se altor cercetatori, a adus in prim plan o veritabila teorie generala a fenomenului organizational.

Teoria organizationala se dovedeste astfel un domeniu pluridisciplinar cu o arie de investigare practic nelimitata, intrucat cuprinde nu doar intreprinderile, ci si administratiile, spitalele, scolile, bisericile, partidele politice, armata etc. Aceasta da posibilitatea compararii si intelegerii intreprinderilor colective (organizatiilor sociale), indiferent de natura lor si de forma de proprietate - publica sau privata.

Cu toate ca teoria organizationala este generica, in sensul ca nu face distinctie intre public si privat, unii teoreticieni s-au concentrat chiar pe aceasta deosebire, pentru a dezvolta o teorie si o practica in managementul organizatiilor publice.

Un rol important l-au avut sociologii, care au realizat difuzia termenilor de organizare in cadrul sectoarelor public si privat. Astfel, administratia este contaminata cu noile valori axate pe eficacitate, competitivitate, rentabilitate, motiv pentru care anii 60 au marcat o rasturnare de mentalitati, tradusa prin conversia inaltilor functionari publici la preceptele teoriei organizationale.

Activitatea statului, intr-o societate moderna democratica, este complexa si diversificata. Cele mai importante domenii gestionate de stat sunt: administrativ, juridic, cultural, aparare, sanatate, invatamant, sport etc. Obiectivul fundamental al tuturor acestor componente este cel al satisfacerii intereselor sociale, generale ale cetatenilor.

Managementul public studiaza (dupa Hyde si Shafritz) o larga problematica integrata in domeniul administratiei publice. Este partea din administratia publica ce investigheaza, dincolo de arta, stiinta aplicarii metodologiei pentru realizarea programului de administratie publica prin organizare-restructurare, pentru schimbare in politica si planificare, in alocarea resurselor (construirea bugetelor), in managementul financiar, al resurselor umane si in programul de evaluare si control.



Potrivit acestor autori, managementul public este un domeniu iar functionarul public, un practicant. In acelasi timp managementul public include si metodele, tehnicile manageriale, abilitatea si priceperea cu care acestea sunt folosite pentru a transpune ideile si politica in programe de actiune.

In 1984, Overman sustinea ca managementul public se diferentiaza de administratia publica datorita urmatoarelor considerente:

trateaza problematica exercitarii functiilor managementului adaptate la specificul sectorului public;

urmareste orientarea activitatii desfasurate in sectorul public, pe criterii de eficienta;

abordeaza, cu precadere, nivelul de mijloc al structurii sistemului administrativ;

generalizeaza problematica ampla a managementului in sectorul public;

se afla in legatura cu managementul traditional ca stiinta si cu alte domenii distincte: stiinta politica, sociologia.

Potrivit Armeniei Androniceanu, managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management, bine determinate, existente intre componente ale sistemului administrativ, prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile si /sau se planifica, organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul public[1]. Prin urmare, obiectivul managementului public este satisfacerea interesului public, prin crearea unui cadru institutional corespunzator, care sa permita aplicarea actelor normative, ceea ce inseamna si adoptarea de acte normative cu forta juridica interioara, legi sau, dupa caz, decrete, hotarari, regulamente de organizare sau realizarea efectiva a serviciilor publice.

Relatiile de management specifice din institutiile publice reprezinta raporturile ce se stabilesc in sistemul administrativ, in regim de putere publica, adica prin intermediul prerogativelor acordate de Constitutie si actele normative, care fac sa prevaleze interesul public general atunci cand acesta este in conflict cu interesul particular. Administratia publica nu mai este o forma de realizare a puterii de stat sau o forma fundamentala de activitate a statului, pentru ca, potrivit Constitutiei Romaniei, atat statul cat si organizatiile administrativ teritoriale sunt persoane morale de drept public, conduse dupa principiile generale ale managementului public.




Androniceanu A., Management public, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p.19;



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact