StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Sa facem proiecte sanatoase
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » managementul intreprinderii
Trimite articolul prin email Comanda de marfuri : Managementul intreprinderii Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Comanda de marfuri



COMANDA DE MARFURI

Comanda se poate aborda din perspectiva juridica – act ce genereaza obligatii si exprima o vointa si din perspectiva economica – optimizarea momentului lansarii comenzii si a dimensiunii lotului de marfuri comandat.

Comanda exprima vointa cumparatorului de a achizitiona o anumita marfa in conditii precizate. Acestea presupun stabilirea clara a naturii, cantitatii, calitatii si pretului marfii, precizarea conditiilor de plata si de livrare (termen, loc, ambalare, mod de receptie) ca si a instantei pentru rezolvarea eventualelor litigii.




In conditiile in care comanda se refera la o anumita oferta cu conditii precizate si cu care cumparatorul este de acord, nu mai este necesara detalierea, in comanda, a conditiilor mai sus enumerate, ci doar referirea la aceasta oferta (furnizor, numar de inregistrare, data, cod, obiect-referinta).

Printr-o comanda care urmeaza unei oferte ferme (la care furnizorul s-a obligat in momentul emiterii) se stabileste, de fapt, o relatie contractuala intre parti.


Daca o comanda se transmite urmare a unei oferte generale facu 636c22g ta de furnizor, este necesara acceptarea comenzii de catre acesta pentru a se ajunge la o relatie contractuala si a se produce obligatii pentru parti.




Comanda genereaza pentru emitent (client) aceleasi obligatii juridice pe care le genereaza oferta pentru furnizor. Comanda produce aceste obligatii numai din momentul in care este primita de catre destinatar. Revocarea ei se poate face, cel mai tarziu, pana la acest moment.


Prin acceptarea comenzii, vanzatorul (ofertant) exprima vointa sa de a livra marfa in conditiile precizate in comanda. Se poate solicita o acceptare a comenzii numai in conditiile in care nu s-a stabilit o relatie contractuala prin oferta si cerere identice in continut.




Confirmarea comenzii (acceptarea) se poate face verbal, prin telefon sau in scris (scrisoare, telex, fax).


Livrarea marfii comandate insotita de documentele uzuale de livrare constituie acceptarea comenzii si are valoare de contract incheiat si executat.


In ce priveste forma, nu exista obligatii detaliate, fiind suficienta respectarea regulilor corespondentei comerciale si ale convorbirilor de afaceri.

Comanda scrisa se poate transmite prin e-mail, scrisoare (posta, curier), telex, fax, eventual pe un formular acceptat de parti sau uzual. In cazul e-mail-ului se recomanda inserarea semnaturii electronice.

Pentru comanda verbala directa sau telefonica se recomanda o reluare prin scris numai in cazurile in care se doreste un mijloc probator.

Mentionam ca un volum imens de afaceri se deruleaza prin acorduri verbale sau manifestarea acordului de cumparare prin semne sau mimica fiind indiscutabila obligatia respectarii acordului de vointa astfel exprimat (exemplul tipic il constituie cazul licitatiilor cu strigare sau al unor burse).

Marimea comenzilor se stabileste de catre cumparator pentru fiecare produs, articol, sorto-tipo-dimensiune. Cantitatile de aprovizionat trebuie sa tina seama de doua deziderate contradictorii: . Asigurarea continuitatii in desfacerea oricarui produs din sortimentul obisnuit al firmei (evitarea rupturilor de stoc); . Mentinerea stocurilor la un nivel minim incat sa se minimizeze cheltuielile de aprovizionare si stocare.

Intreprinderile pot fi tentate sa lanseze comenzi mari pentru un produs sau in relatia cu un furnizor mai ales cand acesta ofera conditii (aparent) avantajoase. Cumpararea in cantitati mai mari si la intervale mai mari conduce la reducerea costurilor de aprovizionare si ofera o anumita garantie a continuitatii ofertei. In plus, in conjuncturi inflationiste poate crea profituri suplimentare. Pe de alta parte insa, costurile mici de aprovizionare din aceasta varianta se asociaza cu costuri mari de pastrare a stocurilor si de finantare a lor pe perioada pastrarii (chirii, dobanzi la credite, pierderi, cheltuieli de intretinere).

Teoria stocurilor recomanda ca optima o marime a lotului de aprovizionare in care se minimizeaza simultan costurile de aprovizionare si cele de stocare pe unitatea de produs.

Marfurile trebuie sa soseasca in unitate (sectie, atelier, magazin, depozit) inaintea epuizarii stocului existent pentru a mentine continuitatea productiei si/sau vanzarilor, dupa caz. In functie de caracteristicile cererii, ofertei la furnizor, sezonalitatea productiei si politica de sortiment a firmei, pentru unele produse se admite “ruptura de stoc” (lipsa produsului din stoc o anumita perioada), aparitia periodica a marfurilor in sortimentul firmei.



Momentul cumpararii marfurilor (implicit al lansarii comenzilor) este determinat de o serie de factori precum:

Viteza de circulatie a marfurilor Produsele cu viteza lenta de circulatie se comanda mai rar, pentru ele fiind necesar un stoc; de asemenea, ele pot fi oferite numai urmare a unor comenzi ferme din partea clientilor (firmele evita sa mentina in stoc produse cu vanzare lenta – le comanda de la furnizorii lor sau le lanseaza in fabricatie numai cand au un client sigur). Produsele cu viteza de circulatie accelerata se cumpara la intervale mici de timp. Caracteristicile fizico chimice ale produselor. Unele marfuri pot fi pastrate in stoc urmare a termenului mare de valabilitate; altele sunt perisabile, pot fi pastrate doar perioade scurte (zile sau ore) fiind deci comandate mai frecvent. Marimea spatiilor de depozitare determina, de asemenea, frecventa intrarilor. Spatiile mari permit un interval mai mare de aprovizionare.

Evolutia in timp mai ales sezoniera, a preturilor la furnizori. La multe produse preturile scad inainte de aparitia noii recolte (masline, de exemplu). Aparitia ofertei pe piata. De exemplu, legumele si fructele apar in cantitati mari si la preturi avantajoase toamna; fructele sudice – iarna; pestele si produsele de pescarie – dupa sezonul de pescuit; modele si produse noi sunt lansate cu ocazia marilor targuri nationale si internationale; inceputul fiecarui sezon este marcat de noi orientari in linia modei etc. Cantitatile de marfuri aflate in stoc, vanzarea sau consumul mediu zilnic intervalul mediu considerat optim pentru aprovizionarea cu acel produs, numarul de zile  de la lansarea comenzii pana la primirea produselor de la furnizor. Lansarea comenzii se face cand stocul a atins nivelul de “reaprovizionare”.


De exemplu: consumul mediu zilnic = 2 tone;
timpul mediu de la lansarea comenzii pana la primirea marfurilor = 3 zile
intervalul optim = 10 zile stocul actual = 10 tone      
Rezulta ca se va comanda o cantitate de 20 tone in momentul in care stocul din unitate va fi de 6 tone

Comerciantii trebuie sa programeze intrarile de marfuri pentru a le avea in stoc in cantitati suficiente inainte de inceputul sezonului (la produsele cu cerere sezoniera) si pe tot parcursul anului la celelalte produse. Corelarea intrarilor cu vanzarile/consumurile presupune:


Relatii stabile si de durata cu clientii si furnizorii prin contracte cadru urmand ca prin comenzi sa se asigure derularea contractelor;

Stabilirea unor intervale de aprovizionare cat mai reduse posibil cu furnizorii si garantia din partea acestora de a respecta cu strictete termenele de livrare (marfa sa stea in stoc la furnizor dar sa fie la dispozitia comerciantului exact atunci cand are nevoie);

Convenirea unor grafice de livrare cu furnizorii permanenti si pentru produsele cu desfacere/consum relativ uniforme in timp;

Pastrarea, in cazuri justificate, a unui stoc minim de rezerva pentru acoperirea fluctuatiilor in cererea clientilor si a decalajelor in livrari;

Organizarea unui sistem informational-decizional care sa permita sesizarea momentului optim de lansare a comenzilor;

Asigurarea disponibilitatilor banesti (fonduri proprii sau credite) la termenele necesare pentru plata intrarilor.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact