StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » resurse umane » Comportamentul in grup la locul de munca
Trimite articolul prin email Definirea si clasificarea grupurilor de lucru : Comportamentul in grup la locul de munca Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Definirea si clasificarea grupurilor de lucru



Grupul de lucru este definit ca doi sau mai multi indizi care interactioneaza in mod interdependent pentru a realiza un scop comun (Forsyth, 1999). Aceasta definitie larg acceptata edentiaza elementele esentiale ale grupului:
- interactiunea - arata cine este si cine nu este in cadrul grupului; interactiunea nu trebuie sa aiba loc neaparat fata in fata si verbal; prezenta ei inseamna ca membrii grupului se bazeaza intr-o anumita masura unii pe altii in atingerea scopurilor;
- interdependenta - delimiteaza potentialul de exercitare a influentei intre membrii grupului;
- scopul (scopurile) comun(e) - in rtutea lui (lor), membrii se afla la un moment dat in cadrul unui anumit grup, iar prezenta lor in grup se remarca prin actiuni in beneficiul acestuia.
Scopurile grupului definesc directia in care sunt canalizate eforturile indiduale. Se apreciaza ca, pentru a putea vorbi despre un grup de lucru, este necesar ca membrii lui sa prezinte interese si obiective aferente, similare (cf. Carew, Parisi-Carew si Blanchard, 1985). Aceasta conditie nu se pastreaza in raport cu abilitatile si adaptarile de personalitate ale membrilor indiduali. Pentru ca acestia sa lucreze eficient impreuna, este necesar ca atributele lor personale sa fie complementare.
Caracteristicile grupului de lucru reprezinta in acelasi timp conditii de baza pentru ca o adunare de oameni sa se manifeste si sa se mentina ca grup.In absenta oportunitatilor de interactiune. angajatii nu pot ajunge sa se cunoasca, sa-si descopere opinii si valori similare, trasaturi sau abilitati compatibile, potentialul de a lucra pentru obiective comune. Pentru a sustine grupurile de munca, organizatiile proiecteaza birouri largi, deschise, sedinte de lucru fata in fata, introduc retele electronice (intranet).
Potentialul de realizare a obiectivelor conditioneaza, de asemenea, calitatea functionarii unui grup. Obiectivele semnificative pentru organizatie pot fi indeplinite mai eficient daca fiecarui membru i se repartizeaza sarcini ce corespund competentelor sale tehnice.
Grupurile de lucru se formeaza si functioneaza atat in perimetrul formal, cat si in cel informai al unei organizatii. Grupurile formale sunt grupuri delimitate in structura organizationala pentru a facilita realizarea scopurilor organizationale. intr-o organizatie pot fi intalnite doua tipuri de grupuri formale: grupurile de comanda si grupurile de sarcina (proiect).
Grupul de comanda este compus dintr-tw superior si subordonatii sai imediati si constituie un element permanent al structurii organizatiei. Chiar daca un anumit sef sau subordonat paraseste grupul, acesta continua sa existe ca atare, nu se destrama.
Grupurile de sarcina/proiect sunt grupuri alcatuite din angajati care lucreaza impreuna pentru a indeplini o anumita sarcina sau proiect, dar care nu se subordoneaza aceluiasi sef. Calitatea de membru in aceste grupuri nu este permanenta (de exemplu, membrii unor grupuri de comanda ale organizatiei lucreaza temporar pe marginea unei probleme comune).In orice grup formal de lucru se constituie in mod natural unul sau mai multe grupuri informale, ca raspuns la interesele comune ale membrilor si la nevoile sociale ale acestora (nevoia de afiliere, de intimitate, de a fi acceptat, de a primi si oferi atentie sau afectiune, de a sili si intretine relatii sociale satisfacatoare etc). in cadrul lor, participarea ca membru este voluntara, iar un angajat al unei organizatii poate fi membru al mai multor grupuri informale. Aceste grupuri se pot structura in jurul intereselor conjuncturale ale oamenilor sau pot consolida adevarate prietenii intre membrii organizatiei, care, in contextul raporturilor profesionale, descopera parteneri pe baza caracteristicilor comune (varsta, etnie, opinii politice etc).
Grupurile de interes sunt compuse din angajati ai unor grupuri de comanda sau de proiect care se afiliaza in scopul atingerii unui obiectiv specific in care fiecare are un interes. De pilda, cu ocazia concedierii unui coleg de lucru, angajatii se pot aduna laolalta pentru a sustine in fata conducerii necesitatea ameliorarii conditiilor de lucru, prin asigurarea securitatii posturilor.
Faptul ca grupurile de lucru informale se constituie, aparent, la periferia intereselor si obiectivelor organizatiei nu inseamna ca ele sunt mai putin relevante pentru functionarea productiva a acesteia. Literatura de specialitate semnaleaza situatii in care interesele si normele grupurilor informale sunt contrare obiectivelor oficiale (de exemplu, fenomenul de restrangere a productitatii in cazul grupurilor de productie) (cf. Arnold si Feldman, 1986).




Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact