Cazuri de inopozabilitate

Cazuri de inopozabilitate

408. Nerespectarea unor forme de publicitate cerute de lege. Acest caz priveste contractele care au ca obiect transmiterea unui drept real si care vor trebui sa respecte cerintele de publicitate impuse de legi. Problema publicitatii se pune numai in cazul transmiterii bunurilor imobile.

In ceea ce priveste cele doua sisteme de publicitate imobiliara, inopozabilitatea nu poate fi pusa in discutie in cazul sistemului cartii funciare, deoarece transcrierea contractului prin care se transmite un drept real asupra unui imobil este chiar o conditie de validitate a contractului, deci neindeplinirea acestei conditii va atrage sanctiunea nulitatii contractului, nu inopozabilitatea.

In sistemul transcriptiunii si inscriptiunii imobiliare, netranscrierea contractului este sanctionata cu inopozabilitatea contractului fata de terti. Astfel, daca este omisa transcrierea dreptului real asupra unui imobil dobandit prin contract, acesta nu va fi opozabil tertilor, iar pa 353f56d rtile nu-l vor putea invoca impotriva lor.

Contractul netranscris nefiindu-le opozabil, tertii pot incerca si ei sa dobandeasca bunul imobil respectiv. Prin urmare, daca un bun imobil este transmis la doi dobanditori de catre acelasi autor, bunul va fi proprietatea celui care va transcrie primul contractul, conform principiului qui prior tempore, potior iure.

Publicitatea are o mare importanta si in cazul ipotecii, desi formele de publicitate nu tin de solemnitatea contractului de ipoteca. Numai prin inscriere ipoteca devine opozabila fata de terti si, tot astfel, se marcheaza rangul de preferinta al ipotecii

Sanctiunea inopozabilitatii poate interveni si din cauza lipsei unor masuri de publicitate in privinta unor drepturi de creanta. Conform art. 1393 C.civ., cesiunea de creanta va fi opozabila tertilor numai daca a fost notificata debitorului (cesionarului) sau daca acesta a acceptat prin act autentic. Acceptarea cesiunii de creanta se face in forma autentica si este opozabila tuturor tertilor sau se poate face printr-un act sub semnatura privata care emana din partea debitorului si este opozabila numai debitorului cedat, nu si celorlalte categorii de terti

In ceea ce priveste contractele sub semnatura privata, lipsa unei date certe va atrage inopozabilitatea contractului, conform art. 1182 C.civ.

409. Simulatia. A. Notiune, conditii si efecte. Simulatia este "operatiunea juridica prin care partile incheie concomitent doua contracte pentru ca astfel sa-si ascunda vointa lor reala, si anume: un contract ostensibil insa neadevarat, simulat, menit a crea o falsa aparenta juridica; si un contract secret insa adevarat, disimulat, care exprima vointa reala a partilor contractante si care inlatura sau modifica contractul aparent ori efectele sale"

Conditiile necesare pentru existenta simulatiei sunt urmatoarele

- o neconcordanta intentionata intre vointa reala si vointa declarata a partilor;

- neconcordanta dintre vointa reala si vointa declarata trebuie sa fie opera comuna a simulantilor;

- neconcordanta dintre vointa reala si cea declarata trebuie sa aiba drept scop amagirea tertilor.

Efectele simulatiei privesc opozabilitatea celor doua contracte prin care se realizeaza simulatia. Conform art. 1175 C.civ., "actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali", un asemenea act neavand "niciun efect in contra altor persoane".

Prin urmare, in materie de simulatie, sfera tertilor cuprinde nu numai pe tertii propriu-zisi, ci si pe succesorii cu titlu particular si pe creditorii chirografari ai partilor contractante

Sanctiunea specifica simulatiei este, de regula, inopozabilitatea fata de tertele persoane a situatiei juridice create prin contractul secret si, dupa caz, inlaturarea simulatiei pe calea actiunii in simulatie: "este o sanctiune care salvagardeaza interesele legitime ale tertilor, fara a sacrifica vointa reala a partilor exprimata in actul ocult"

Intre parti, ca si fata de succesorii universali si cu titlu universal, va produce efecte numai contractul secret, in masura in care acesta indeplineste toate conditiile de validitate, atat de fond, cat si de forma. Totusi, daca prin contractul ascuns partile au urmarit sa incalce drepturile legal protejate ale succesorilor universali sau cu titlu universal, atunci si acestia vor intra in sfera tertilor si vor putea invoca inopozabilitatea contractului ascuns impotriva tertilor

Inopozabilitatea intervine numai in raporturile dintre parti si tertii de buna-credinta. Actul secret, desi isi produce toate efectele fata de partile contractante, devine inopozabil tertilor care, prin ipoteza, l-au ignorat, au cunoscut numai actul aparent si au interes sa se prevaleze de acesta din urma: "aparent mai blanda, inopozabilitatea este un mijloc de represiune mai rafinat, caci lipseste partile de folosul pe care il scontasera, supunandu-le mai departe contractului"

Astfel, pentru a beneficia de inopozabilitatea contrainscrisului, este necesar ca tertii sa se fi increzut, cu buna-credinta, in aparenta rezultata din contractul public, sa fi ignorat existenta simulatiei . Mai mult, tertii care nu au avut cunostinta de existenta contractului secret, adica cei de buna-credinta, au un drept de optiune in a invoca impotriva simulantilor fie contractul aparent, fie contractul secret, dupa cum unul sau altul dintre cele doua contracte le este preferabil

O situatie speciala apare atunci cand exista un conflict intre mai multi terti, dintre care unii au interesul sa invoce fata de parti contractul aparent, iar altii au interesul sa invoce contractul secret. Practica judecatoreasca a solutionat acest conflict dand castig de cauza acelor terti care se vor intemeia, cu buna-credinta, pe actul aparent.

B. Actiunea in declararea simulatiei. Mijlocul procesual prin care partile sau tertii tind sa stabileasca existenta actului secret, real, se numeste actiune in declararea sau constatarea simulatiei.

Actiunea in declararea simulatiei poate fi introdusa de catre orice persoana care justifica un interes legitim, adica oricine are interesul de a cunoaste actul secret si de a se prevala de cuprinsul acestuia. Interesul poate fi personal, ca in cazul tertilor, sau public, ca in cazul persoanelor sau organelor care invoca frauda la lege ori nesocotirea unor interese generale

De regula, aceasta actiune este introdusa de tertul pe care contractul aparent il prejudiciaza si care are deci interesul sa invoce existenta actului secret.

Fiind straini de contract, tertii nu vor fi tinuti sa faca dovada actului secret potrivit regulilor de drept comun referitoare la proba actului juridic. Fata de terti, contractul are valoarea unui fapt juridic, prin urmare dovada se poate face prin orice mijloc de proba.

Deoarece tinde spre stabilirea existentei actului juridic secret, real, si a inexistentei actului public, actiunea in declararea simulatiei este o actiune in constatare si, prin urmare, imprescriptibila.

Efectele actiunii in simulatie constau in inlaturarea efectelor contractului aparent si restabilirea situatiei juridice reale, prin inlaturarea clandestinitatii actului real.

Actul secret, real, nu poate produce insa efecte decat daca este el insusi valabil incheiat.

Restabilirea situatiei juridice reale da, de obicei, in vileag ilicitatea sau neregularitatea actului secret, pe care actul aparent avea menirea sa le ascunda. De aceea, actiunea in declararea simulatiei este insotita de regula de o actiune in nulitate, reductiune, executarea raportului etc. In masura in care actul secret este lovit de nulitate sau anulabil, el va fi desfiintat ca urmare a viciilor ce il afecteaza.

Prin urmare, admiterea actiunii in simulatie nu valideaza actul secret daca acesta nu intruneste toate conditiile de validitate.

C. Consecintele juridice ale utilizarii simulatiei in scopul fraudarii unor legi. Scopul simulatiei este ilicit atunci cand contractul secret nu putea fi legal incheiat pe fata. Asemenea cazuri se intalnesc frecvent in practica, atunci cand simulantii urmaresc: frauda la lege, ca in cazul realizarii unui contract interzis printr-un contract aparent ce le este permis; fraudarea fiscului, ca in cazul micsorarii pretului real al vanzarii in contractul aparent; fraudarea creditorilor chirografari printr-o vanzare fictiva, in vederea micsorarii dreptului lor de gaj general.

De cele mai multe ori, simulatia este folosita pentru evitarea aplicarii integrale a taxelor fiscale, prin indicarea, in contractul de vanzare-cumparare aparent, a unui pret mai mic decat pretul indicat in contractul real.

Consecintele unei asemenea fapte sunt de ordin fiscal si de ordin penal. Din punct de vedere fiscal, partile vor fi obligate sa plateasca taxele calculate in functie de pretul real si, ca sanctiune, vor plati si majorari calculate potrivit legii. Din punct de vedere penal, se vor aplica sanctiunile prevazute pentru infractiunea de fals in declaratii (art. 292 C.civ.).

Ca sanctiune specifica de drept civil, unei asemenea simulatii i se va aplica inopozabilitatea actului secret fata de terti.

410. Actiunea pauliana sau revocatorie. Actiunea pauliana este "acea actiune prin care creditorul chirografar cere revocarea (desfiintarea) pe cale judecatoreasca a actelor juridice incheiate de debitor in vederea prejudicierii sale, adica a actelor prin care debitorul isi creeaza ori isi sporeste starea de insolvabilitate"

Aceasta actiune se intemeiaza pe dreptul de gaj general al creditorilor chirografari.

Conditiile care trebuiesc indeplinite pentru a se putea intenta actiunea revocatorie sunt urmatoarele

a) actul atacat sa fi creat creditorului un prejudiciu (prin actul atacat, debitorul si-a creat sau si-a marit starea de insolvabilitate);

b) frauda debitorului (debitorul a avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor);

c) creditorul sa aiba o creanta certa, lichida, exigibila si, in principiu, anterioara actului atacat;

d) complicitatea la frauda a tertului cu care debitorul a incheiat actul atacat (numai atunci cand se ataca un act cu titlu oneros).

Exista acte juridice care, desi pot duce, direct sau indirect, la o micsorare a activului patrimonial, nu se poate sustine ca il prejudiciaza pe creditor, deci nu se indeplineste prima conditie. Astfel, creditorul nu poate ataca un act prin care debitorul plateste pe un alt creditor al sau, pentru ca, prin acest act, s-a micsorat atat activul patrimonial, cat si pasivul patrimonial.

De asemenea, nu pot fi atacate actele care reprezinta un refuz de imbogatire, o contractare de noi datorii sau o neglijenta in realizarea unui castig, de exemplu, refuzul de a primi o donatie, deoarece actiunea pauliana "tinde sa readuca in gajul general valori care au iesit fraudulos din patrimoniul debitorului, dar nu sa aduca valori noi"

In literatura de specialitate, actiunea pauliana a fost calificata drept "o actiune in inopozabilitatea actului incheiat de debitor in frauda drepturilor creditorului sau"

Ca urmare a admiterii actiunii pauliene, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, astfel incat acesta va putea urmari bunul care forma obiectul actului ca si cum n-ar fi iesit niciodata din patrimoniul debitorului. Tertul poate pastra bunul, oferind creditorului suma de bani necesara satisfacerii creantei sale.

Actiunea pauliana produce efecte relative numai fata de creditorul reclamant. Fata de ceilalti creditori ai debitorului, nu produce niciun efect. Excedentul ramas dupa satisfacerea creantei creditorului reclamant apartine tertului dobanditor.

Prin urmare, inopozabilitatea are un caracter relativ, numai fata de creditorul care a introdus actiunea pauliana, actul atacat ramanand valabil intre partile care l-au incheiat si opozabil fata de toate celelalte persoane.

Sanctiunea inopozabilitatii va lovi in ambele parti contractante: atat in partea care a urmarit crearea sau agravarea propriei ei insolvabilitati prin incheierea contractului, cat si in cealalta parte a carei frauda nu trebuie dovedita daca a dobandit cu titlu gratuit (el nefiind lovit decat cu pierderea unui beneficiu primit gratuit; nici eventuala lui buna-credinta nu-l indreptateste a pastra prestatiile primite gratuit, ci numai fructele), dar trebuie dovedita in cazul in care prin contractul fraudulos a dobandit cu titlu oneros (sanctiunea aplicandu-i-se datorita propriei fraude)