StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Intrepretarea normelor juridice de drept civil

INTREPRETAREA NORMELOR

JURIDICE DE DREPT CIVIL



Notiunea de interpretare a normelor juridice de drept civil




Precizarea elementelor ce formeaza obiectul interpretarii provoaca discutii in literatura juridica de specialitate. Se vorbeste de "interpretarea legii", "interpretarea dreptului" si, mai recent, de "interpretarea normelor juridice".

Doctrina de drept civil a preluat aceasta disputa, exprimandu-se pareri diferite cu privire la sintagma care sa defineasca aceasta materie.

Intr-o opinie se formuleaza "interpretarea legii civile" , ≠
intr-o opinie contrara "interpretarea normelor de drept civil" si un autor propune "interpretarea actelor normative" .

Apreciem ca formularea "interpretarea normelor juridice de drept civil" este de preferat deoarece:

- legea civila, actele normative sunt ansambluri de norme juridice civile

- norma juridica este regula de conduita generala si abstracta ce se aplica unor situatii concrete

- pentru aplicarea normei juridice la situatii practice se impune a se observa ce a dorit legiuitorul prin edictarea ei

Prin interpretarea normei juridice se determina continutul, intelesul si sfera situatiilor in care se aplica.

Si autorii care definesc materia prin sintagma "interpretarea legii civile" subliniaza expresis verbis ca se referala o "operatie logico-juridica rationala de lamurire si explicare a 131j95b continutului si sensului normei, in scopul unei juste aplicari" sau "lamurirea intelesului exact si complet al dispozitiilor normative" .

Intr-o alta definitie "interpretarea normelor juridice este o operatiune logico-juridica, care se face dupa anumite reguli si cu anumite metode specifice dreptului, ea constituind un moment necesar al aplicarii lui" .

N. Titulescu spunea: "a interpreta o lege inseamna a cauta solutia practica cea mai convenabila. In genere, orice solutie juridica se bazeaza pe o suma de informatii acumulate din probele cauzei si pe argumente obtinute din interpretare" .

In concluzie, definitia interpretarii normei juridice civile cuprinde cel putin urmatoarele elemente:

- este o etapa necesara aplicarii normei juridice

- se observa prin interpretare vointa legiuitorului

- scopul interpretarii este acela al aplicarii convenabile, juste a normei juridice la cazuri practice.


Necesitatea interpretarii normei juridice civile


Normele juridice au un caracter general, impersonal, ele se refera la cazuri ipotetice. Aplicarea in practica, la cazuri concrete, pune probleme. De aici, cateva argumente ce impun cu necesitate interpretarea normei juridice civile.

a) norma civila nu poate cuprinde in formularea ei, oricat de precisa, varietatea relatiilor sociale carora li se aplica. Deseori legiuitorul la data elaborarii normei juridice nu poate sa prevada situatiile noi, concrete carora li se vor aplica. De exemplu art.1000 alin.1 Cod civil: "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile sub paza noastra". Initial s-a apreciat ca redactorii Codului civil au inteles aceasta formulare sa faca o introducere la formele raspunderii civile, enuntate in alin.2,3 si 4 si art.1001 si 1002 Cod civil, adica cazurile raspunderii pentru fapta altuia (raspundere indirecta - raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori, raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in exercitarea functiilor incredintate si raspunderea institutorilor si meseriasilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor) si la raspunderea pentru lucrurile ce sunt sub paza noastra (raspunderea directa - pentru prejudiciile cauzate de animale, respectiv de ruinarea edificiului).

Tarziu, dupa 1940 sub presiunea inmultirii prejudiciilor provocate de masini, instalatii, utilaje, urmare a progresului tehnic s-a dezvoltat teoria raspunderii civile delictuale pentru "fapta lucrului" .

b) Legiuitorul formuleaza norma juridica prin exprimari generale, ce se cer a fi explicate pentru a se stabili precis daca o situatie concreta se suprapune cu ipoteza normei juridice (elementul component al normei juridice care descrie imprejurarile in care se aplica regula de conduita).

De exemplu norma juridica din art.1000 alin.4 Cod civil care prevede ca sunt raspunzatori: "institutorii si artizanii, de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere". Din text nu rezulta ce varsta au elevii si ucenicii pentru care se raspunde. In literatura de drept civil ca urmare a interpretarii textului de lege s-a exprimat parerea ca aceasta raspundere se angajeaza indiferent de varsta elevilor si ucenicilor. Majoritatea autorilor insa observand si textul ce urmeaza: "in tot timpul ce se gasesc sub a lor privighere" il interpreteaza in sensul ca acesta se refera la elevi si ucenici minori, deoarece numai minorii sunt supravegheati.

c) uneori cuvintele folosite de legiuitor in redactarea normei juridice difera de sensul din vorbirea curenta. De exemplu in limbaj juridic bunurile sunt mobile si prin determinarea legii, nu numai prin natura lor (cum se intelege in limbajul curent), cuvantul obligatie are un sens diferit de cel uzual etc. Mai mult, acelasi cuvant in limbaj juridic are semnificatii diferite in raport de materia juridica la care se refera. De exemplu cuvantul "tert", in materie contractuala, inseamna orice alta persoana in afara partilor contractante, si in materie de raspundere civila delictuala orice persoana in afara paratului, a victimei si a persoanei pentru care se raspunde.

De aceea, este de preferat ca legiuitorul sa defineasca in norma juridica civila notiunile cu care opereaza. Asa o face de exemplu in art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 privind fondul funciar unde stabileste suprafata maxima de teren ce se poate atribui in proprietate unei familii: "prin familie se inteleg sotii si copiii necasatoriti, daca gospodaresc impreuna cu parintii lor."

d) termenii folositi de legiuitor sunt imprecisi, formularile neclare, echivoce. De exemplu in art.2 alin.3 din Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor se prevede sanctiunea "reductiunii" actului juridic prin care s-a depasit limita de 200 ha teren agricol in echivalent arabil, de familie. Termenulde "reductiune" vizeaza nulitatea actului juridic si nicidecum institutia reductiunii succesorale.


3. Formele interpretarii normelor juridice civile


In functie de calitatea interpretului, interpretarea normei juridice civile poate fi oficiala si neoficiala.


A. Interpretarea oficiala: este interpretarea facuta de organul care a emis norma juridica civila (Parlament, Guvern, consiliul local etc.) si se numeste interpretare autentica.

Ea este generala si obligatorie erga omnes si imbraca forma normelor juridice interpretative.

Apreciem ca este tot interpretare oficiala (termenul de oficial avand un alt inteles decat acela de mai sus cand interpretarea era facuta de organul care a emis norma juridica civila) si interpretarea cazuala unde sintagma "oficial" desemneaza puterea obligatorie a rezultatului la care a ajuns interpretul - instanta de judecata sau organele administratiei de stat - opozabila partilor in conflicte (inter partes).

Punctul nostru de vedere se pare ca este sustinut in doctrina: "Interpretarea oficiala poate fi grupata si ea in interpretare generalacare este facuta de catre un organ de stat (.) care a fost imputernicit sa elaboreze norme juridice (in acest caz vorbim de interpretare autentica) (.) se face prin acte normative si are un caracter general - obligatoriu." Acesta este de fapt un vechi principiu al dreptului, aparut in dreptul roman, potrivit caruia "cine edicteaza legea o si interpreteaza (.) si interpretarea cazuala, facuta de organul de aplicare a dreptului care se refera la un caz concret. Subiectele care fac aceasta forma de interpretare sunt instantele judecatoresti si organele administratiei de stat (.) este obligatorie numai pentru o anumita cauza concreta" . Credem ca formularea "interpretare cazuala" este cea corecta.


B. Interpretarea neoficiala este facuta de persoane care nu au calitatea de organe ale statului. Ea nu este obligatorie, valoarea ei constand in temeinicia analizei stiintifice si valoarea rationamentului pe care se intemeiaza. Interpretarea doctrinara sau interpretarea stiintifica este facuta de oameni de stiinta, cercetatori, cadre didactice, specialisti in domeniul dreptului civil in articole, studii, monografii, etc. si influenteaza deseori procesul de elaborare a normelor juridice civile.65

"Ea nu obliga pe judecator, dar serveste, prin argumentele pe care le formuleaza, la aplicarea unitara a legii, poate servi ca mijloc de perfectionare a legislatiei prin propunerile de lege ferenda".

Dupa rezultatul obtinut de interpret ca urmare a inter≠pretarii normei juridice civile distingem: interpretarea literala, extensiva si restrictiva.


C. Interpretarea literala (in litera legii sau stricta): Interpretul descopera continutul normei juridice asa cum a fost inteles si formulat de legiuitor prin expresiile din textul legal, intelege ca norma juridica se aplica la aceleasi situatii pe care le-a avut in vedere legiuitorul. Practic este o identitate intre formularea textului normei juridice si continutul ei. Astfel interpretul nu extinde si nici nu restrange intelesul normei juridice.

De exemplu art.978 Cod civil: "cand o clauza (n.a. - intr-un contract) este privitoare a doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela in care n-ar produce nici unul". Interpretul intelege ca intotdeauna in cazul unui contract clauza (conditiile) stabilita de parti va produce efecte (consecinte) juridice, deoarece cocontractantii au dorit acest lucru in momentul incheierii contractului.

Interpretarea literala nu se confunda cu interpretarea gramaticala. Aceasta din urma este o metoda generala de interpretare, prin care interpretul desluseste vointa legiuitorului din analiza morfologica si sintactica a cuvintelor asezate in propozitii si fraze care alcatuiesc textul normei juridice. Prin folosirea metodei gramaticale interpretul poate in final sa realizeze o interpretare literala, dar in acelasi timp si una extensiva sau restrictiva.


D. Interpretarea extensiva (in spiritul legii): are ca rezultat aplicarea legii la situatii mai numeroase decat cele ce par sa rezulte din textul legii. Interpretul extinde sfera de aplicare a legii, deoarece constata ca formularea normei juridice este mai restransa decat a intentionat legiuitorul. "De aceea, pentru a realiza intentia legiuitorului si scopul normei..organul care aplica norma ii atribuie un sens mai larg decat rezulta din formulare".65

Cazuri cand nu se admit interpretari extensive:

- cand legea cuprinde o enumerare limitativa a imprejurarilor in care se poate aplica. De exemplu art.1002 Cod civil: "Proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie". Enumerarea textului legal limitandu-se la cele doua imprejurari, in nici o alta imprejurare proprietarul unui edificiu nu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului.

- cand norma juridica stabileste o exceptie de la regula generala, deoarece o regula specifica de interpretare a normei juridice civile este si aceea ca exceptiile sunt de stricta interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis). De exemplu in textul art.1909 teza I Cod civil se instituie regula generala conform careia lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp. In teza a II-a se instituie exceptia: "Cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel carui s-a furat un lucru poate sa-l revendice (n.a. - prin actiune in justitie sa ceara restituirea bunului), in curs de 3 ani, din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cel la care-l gaseste". Asadar proprietarul lucrului mobil pierdut sau furat I se recunoaste posibilitatea revendicarii bunului in termenul general de prescriptie de 3 ani, in toate celelalte cazuri functionand imprescribilitatea.

- cand norma juridica stabileste prezumtii. Potrivit art.1200 Cod civil: "Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate special prin lege". Drept urmare, prezumtiile legale anume prevazute intr-un text de lege nu pot fi interpretate extensiv, pe cale de analogie (asemanare).


E. Interpretarea restrictiva: Interpretul restrangere sferea situatiilor la care se aplica norma juridica, comparativ cu cea avuta in vedere de legiuitor. Practic interpretul constata ca formularea textului legal este prea larga, in raport cu ipotezele avute in vedere de legiuitor. De exemplu, art.1182 Cod civil privitor la dobandirea datei certe arata ca un inscris sub semnatura privata dobandeste data certa si este opozabil tertilor "din ziua in care a fost infatisat la o institutie de stat". Intr-o opinie, formularea in textul legii "a fost infatisat la o institutie de stat" "este susceptibila de o interpretare restrictiva, in sensul ca simpla infatisare (prezentare) a inscrisului nu este suficienta, ci ar fi necesar ca inscrisul sa fie inregistrat la acea autoritate, ori ca pe inscris sa se faca o mentiune despre data prezentarii, mentiune certificata de autoritatea respectiva" .

Uneori aceeasi norma juridica civila este interpretata in doctrina si practica judiciara fie extensiv fie restrictiv. De exemplu, art.1000 alin.3 Cod civil care stabileste raspunderea comitetului pentru prejudiciile cauzate de prepusul sau a dat nastere unei vii controverse in legatura cu formularea: "in functiile ce li s-au incredintat", conditie speciala a raspunderii. Intr-o opinie, prin interpretare restrictiva s-a inteles ca textul se refera la savarsirea faptei ilicite in interesul comitentului sau sa existe cel putin aparenta ca ea este savarsita in interesul comitentului.

Intr-o alta opinie, textul s-a interpretat extensiv, raspunderea fiind atrasa si cand prepusul a savarsit fapta prejudiciabila depasind functiile stabilite de comitent, prin deviere de la acestea. Ambele opinii se regasesc in solutii ale instantelor de judecata.69


Metodele de interpretare


Interpretarea normei juridice civile este un proces de analiza a textului legii ce se finalizeaza cu stabilirea ipotezei, dispozitiei si sanctiunii normei juridice, a subiectilor de drept carora se adreseaza, a drepturilor si obligatiilor ce le revin acestora, a efectelor juridice ce se produc in cazul nerespectarii ei.

In acest proces interpretul recurge la metode stabilite de doctrina, ce conduc la stabilirea intelesului normei juridice.

Prin metoda de interpretare intelegem procedeele si mijloacele folosite pentru descoperirea continutului prevederilor normelor juridice in scopul aplicarii lor la cazuri concrete.


a) Metoda gramaticala.

Interpretul aplica regulile gramaticii la textul normei juridice, analizeaza morfologic si sintactic propozitiile si frazele textului legii, observa legatura intre cuvinte si fraze.

Metoda gramaticala presupune si stabilirea sensului cuvintelor in care se exprima norma.

In ipoteza cand textul normei juridice intercaleaza intre cuvinte particula "si" norma impune conditii cumulative, iar cand intercaleaza particula sau/ori, norma se refera la conditii alternative. De exemplu, in art.13 Decretul 31/1954 se prevede: "domiciliul unei persoane fizice este acela unde ea isi are locuinta statornica sau principala". Asadar cand persoana are mai multe locuinte, domiciliul va fi la locuinta principala, daca are o singura locuinta, acolo va fi si domiciliul.


b) Metoda sistematica.

Interpretul desluseste intelesul normei juridice in contextul actului normativ din care face parte sau prin legaturile cu norme juridice din alt act normativ.

De exemplu, pentru a intelege textul art.8 din Decretul 31/ 54 privind persoanele fizice si juridice: "minorul care se casatoreste dobandeste, prin aceasta, capacitatea deplina de exercitiu", se apeleaza la norma juridica din art.4 Codul Familiei: "Barbatul se poate casatori numai dupa implinirea varstei de 18 ani, iar femeia daca a implinit 16 ani sau dupa caz, 15 ani".

Asadar numai femeia se poate casatori avand varsta minoritatii (sub 18 ani) si deci termenul "minor" din art.8 se refera doar la femeia minora care se casatoreste.

Metoda sistematica de interpretare se foloseste si atunci cand intereseaza domeniul de aplicare a normei juridice: este o norma generala sau o norma speciala. In acest demers se respecta regula: norma speciala deroga de la norma generala - specialia generalibus derogant.


c) Metoda logica.

Este metoda care stabileste intelesul normei juridice prin folosirea legilor logicii, bazandu-se pe rationamente inductive si deductive.

Regulile de interpretare logica sunt:

- exceptia este de stricta interpretare si aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis).

Cand legea stabileste o exceptie de la regula ea nu poate fi aplicata in imprejurarile ce nu sunt prevazute de lege. Astfel, art.974 Cod civil stabileste: "Creditorii pot exercita toate drepturile si actiunile debitorului, afara de acelea care ii sunt exclusiv personale."

Asadar, creditorii exercita numai actiunile cu caracter patrimonial, exclusiv cele personale ale debitorului, ca de exemplu actiunea in recunoasterea paternitatii copilului nascut din afara casatoriei.

- unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos). Astfel, art.14 alin.1 din Decretul nr.31/1954 prevede: "domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela din parinti la care el locuieste statornic". Termenul de "minor" nu permite interpretului sa distinga intre minorul sub 14 ani (lipsit de capacitate de exercitiu) sau intre 14-18 ani (care are capacitate restransa de exercitiu).

- normele juridice se interpreteaza in sensul in care ele produc efecte, iar nu in sesnul in care ele n-ar produce nici un efect (actus interpretandus est potius ut valeat, quam ut pereat).

Regula a fost preluata din materia contractelor si apoi extinsa la interpretarea normelor dreptului civil. Potrivit art.978 Cod civil: "cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul".

- legea speciala deroga de la legea generala (specialia generalibus derogant)

- regula o reprezinta legea generala si exceptia legea speciala. Astfel, in art.27 alin.1 din Constitutie se dispune: "Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliu sau in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia." Aceasta este legea generala. In alin.2 se precizeaza situatiile in care "se poate deroga prin lege". Legea ce se va elabora si care cuprinde situatiile cand se poate patrunde si ramane in domiciliu este o lege speciala ce deroga de la legea generala.71


Argumentele interpretarii logice sunt:


a) per a contrario: Ori de cate ori textul de lege prevede un lucru, se prezuma ca el neaga contrariul. Astfel, art.969 alin.2 Cod civil prevede: "ele (conventiile) se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege". Interpretarea acestui text prin argumentul per a contrario conduce la concluzia ca acestea nu pot fi revocate prin manifestarea unilaterala de vointa a unei parti contractante.

b) a fortiori ratione (cu atat mai mult). Interpretarea prin argumentul a fortiori extinde aplicarea normei juridice si la imprejurari neprevazute in ipoteza, cand argumentele care au dus la adoptarea normei se regasesc cu mai multa putere in imprejurarea respectiva. Astfel, s-a stabilit ca daca uzucapiunea este un mod de dobandire a proprietatii cu atat mai mult (a fortiori ratione) uzucapiunea este si un mod de dobandire a unui dezmembramant al dreptului de proprietate (de exemplu, dreptul de uzufruct etc.).

c) a pari (de analogie) - ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet, unde este aceeasi ratiune a legii, acolo trebuie aplicata aceeasi dispozitie a legii. Asadar, norma juridica prevazuta pentru o anumita imprejurare trebuie aplicata la cazuri identice sau asemanatoare. Potrivit art.3 Cod civil: "judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede sau este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate", lucru ce-i permite judecatorului sa apeleze la argumentul a pari cand cazul concret nu este prevazut de norma juridica.

De precizat ca argumentul a pari este relativ pentru ca folosirea unui text de lege la situati identice, asemanatoare, trebuie sa aiba in vedere si deosebirile dintre acestea si situatia expres reglementata de lege.

De asemenea, regula conform careia normele speciale sunt de stricta interpretare nu permite aplicarea prin analogie. Astfel, regulile juridice ce reglementeaza contractul de renta viagera --norme juridice speciale - nu se vor aplica contractului de intretinere (contract nenumit, nereglementat de legea civila) desi intre cele doua contracte exista asemanari. Contractul de intretinere este reglementat de regulile generale din teoria generala a obligatiilor.

d) argumentul reducerii la absurd - reductio ad absurdum, subliniaza ca numai o singura solutie este de admis, pentru ca, rational, o alta solutie este absurda, ilogica.


d) Metoda teleologica (teleos=scop, logos=studii).

Interpretul stabileste intelesul, continutul normei juridice prin urmarirea scopului avut in vedere de legiuitor la elaborarea textului legal.

Pentru aflarea scopului in care legiuitorul a elaborat norma juridica se analizeaza conditiile initiativei legislative, forma initiala a proiectului actului normativ, expunerea de motive ce prefateaza continutul actului normativ, dezbaterile parlamentare etc.


e) Metoda istorica

Interpretul stabileste sensul normei juridice din analiza conditiilor concret istorice care au generat emiterea normei juridice civile. Acestea se regasesc in expunerea de motive ale actului normativ.






















Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact