StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
drept DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept civil

Izvoarele dreptului - izvoare directe si indirecte ale dreptului civil



IZVOARELE DREPTULUI



Notiunea de izvor de drept




Unde intalnim norme de drept civil care reglementeaza raporturile juridice patrimoniale si nepatrimoniale?

Notiunea de izvor de drept raspunde la intrebare.

In sens material, izvorul de drept in general si al dreptului civil in special il reprezinta "ansamblul conditiilor materiale de existenta ce genereaza reglementarile juridice apartinatoare acestei ramuri" .

In sens formal notiunea de izvor de drept civil desemneaza actele normative din legislatie care contin norme juridice civile. Ac­tele normative sunt elaborate de organe ale statului anume desem­na­te prin Constitutie, in conformitate cu atributiile primite in acest sens.


Izvoare directe ale dreptului civil


Intr-o ierarhizare a actelor normative in raport de forta lor juridica, data de locul organului ce o elaboreaza in ierarhia organelor statului, distingem:


A. Legea

Legea, in sens larg, inseamna orice act normativ ce cuprinde norme de conduita indiferent de organul emitent. De exemplu legea, hotararea de Guvern, hotararile consiliilor locale, regulamente de func­tio­nare etc.

Legea, in sens restrans, este actul normativ elaborat de Parla­ment si numit astfel.

Distingem trei categorii de legi:


1) Legi constitutionale

Din aceasta categorie fac parte:

. Constitutia Romaniei, in care apar dispozitii generale, prin­ci­pii si reglementari fundamentale referitoare la organizarea din punct de vedere politic a statului; drepturile, libertatile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor; autoritatile publice; economia si finantele publice; Curtea Consitutionala si revizuirea Constitutiei.

Institutiile importante ale dreptului civil, ca, de exemplu, su­biec­tii de drept civil, protectia persoanelor si a patrimoniului, dreptul de proprietate, dreptul la mostenire, dreptul la libera circul 212e47c atie, dreptul la domiciliu sau resedinta etc. sunt expresis verbis reglementate de Constitutie. De exemplu, in art.135 alin.1, Constitutia Romaniei: "Statul ocroteste proprietatea"; in art.41 alin.2: "Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular"; art.41 alin 4 si 5: "Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau con­struc­tiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.

Despagubirile.se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie."


b) legi constitutionale: sunt legile de revizuire a Constitutiei (art.72 alin.2 din Constitutie) "Textele constitutionale, ca toate celelalte texte juridice, sunt evolutive, precum sunt si relatiile sociale carora le dau expresie juridica.revizuirea este o operatie de adaptare sau de corectie a Constitutiei".

Constitutia poate fi modificata prin urmatoarele tehnici de revizuire:

a) se face apel la anumite majoritati calificate. Art.146 din Constitutie prevede: "Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin ¼ din numarul deputatilor sau senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care initiaza revizuirea Consti­tutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative".

b) se urmareste o anumita procedura de revizuire, cu un pronuntat caracter restrictiv si finalizata dupa aprobarea ei prin referendum, consultare populara.

c) revizuirea Constitutiei are si anumite limite, in sensul ca potrivit art.148 alin.1: "Dispozitiile prezentei Constitutii privind caracterul national, independent, unitar si indivizibil al statului roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriului, independenta justitiei, pluralismul politic si limba oficiala nu pot forma obiectul revizuirii."

Cu respectarea tehnicilor de revizuire a Constitutiei pot fi modificate reglementari constitutionale privind materii de drept civil.


2) Legi organice: sunt legile intermediare, intre legea constitutionala si legea ordinara care se caracterizeaza prin:



reglementeaza un numar restrans de materii expres prevazute in Constitutie (art.72 alin.3 - 16 materii - sistemul electoral; organizarea si functionarea partidelor; organizarea si desfasurarea referendumului; organizarea Guvernului si a Con­siliului Suprem de Aparare a Tarii; a Consiliului Superior al Magistraturii, a instantelor judecatoresti, a Ministerului Public si a Curtii de Conturi; regimul starii de asediu si al celei de urgenta; infractiunile, pedepsele si regimul executarii acestora; acordarea amnistiei sau a gratierii; statutul functio­na­rilor publici; contenciosul administrativ; regimul juridic general al proprietatii si al mostenirii; regimul general privind raporturile de munca, sindicatele si protectia sociala; organizarea generala a invatamantului; regimul general al  cultelor; organizarea administratiei locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala; modul de stabilire a zonei economice exclusive si celelalte domenii pentru care in Constitutie se prevede adoptarea de legi organice, ca de exemplu art.12 alin.4 din Constitutia Romaniei: "Stema tarii si sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice"; art.37 alin.3: "Nu pot face parte din partidele politice...si alte categorii de functionari publici stabilite prin lege organica".

se adopta prin votul majoritatii membrilor fiecarei Camere, spre deosebire de legile ordinare care urmeaza a fi adoptate cu votul majoritatii membrilor prezenti in fiecare Camera.


Legi ordinare: sunt toate celelalte legi adoptate de Parlament. Fac parte din aceasta categorie Codurile (de exemplu, Co­dul civil, Codul comercial, Codul Penal etc.), legi care sistema­ti­zeaza majoritatea reglementarilor aplicabile unui domeniu.

Amintim, cu titlu de exemplu, legi civile de data recenta: Legea fondului funciar nr.18/1991, Legea nr.64/1991 privind brevetul de inventie, Legea nr.16/1994 a arendarii, Legea nr.7/1996 privind cadastrul funciar si publicitatea imobiliara, Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor si drepturile conexe, Legea locuintei nr.114/1996, Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civila, Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor, Legea nr.213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor etc.


4) Decrete-legi

Sunt acte normative elaborate de catre Consiliul Frontului Salvarii Nationale si Consiliul Provizoriu de Uniune Nationala in perioada 22 decembrie 1989 si iunie 1990 cand a fost validat Parlamentul Romaniei.

Ele au putere de lege. De exemplu, Decretul-Lege nr.10/1990 privind regimul pasapoartelor si calatoriilor in strainatate, Decretul-Lege nr.11/1990 cu privire la consumul de gaze sau Decretul-Lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la Cartile fun­ciare, Decretul-Lege nr.319/1944 privind dreptul la unificarea dispo­zitiilor privitoare la Cartile funciare, Decretul-Lege nr.319/1944 pri­vind dreptul la mostenire al sotului supravietuitor etc.





B. Hotararea si Ordonanta Guvernului


Guvernul emite hotarari pentru organizarea executarii legilor. Guvernul, organ suprem executiv, cu principalul atribut de a organiza executarea legilor emite in vederea indeplinirii acestui atribut hotarari prin care clarifica legea, pentru o mai buna aplicare a ei. Hotararea de Guvern nu "creeaza drept". De exemplu H.G.nr.152/1992 privind brevetele de inventie; H.G. nr.608/1990 privind stabilirea preturilor de vanzare a locuintelor construite din fondurile statului, receptionate dupa 1 ianuarie 1990, H.G. nr.1228/1990 pentru aprobarea Metodo­logiei concesionarii, inchirierii si locatia gestiunii etc.

Ordonantele Guvernului se emit in temeiul unei delegari legislative (legi speciale de abilitare date de Parlament) unde se precizeaza perioada de timp cand se emit ordonantele si domeniile la care se refera. De exemplu O.G. nr.19/1994 privind stimularea inves­titiilor pentru realizarea unor lucrari publice si constructii de locuinte; O.G. nr.25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei; O.G. nr.26/2000 cu privire la asociatii si fundatii etc. In art.114 alin.4 din Constitutia Romaniei se prevede: "In cazuri exceptionale guvernul poate emite ordonante de urgenta. Acestea intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la Parlament. (.) Aprobarea sau respingerea ordonantelor se face printr-o lege".


C. Ordinele, instructiunile ministrilor ori ale altor condu­catori ai organelor de specialitate, ai administratiei publice centrale


In executarea legilor, organele centrale emit regulamente, note, ordine, instructiuni, statute etc. care se publica in Monitorul Oficial. Aceste acte normative, cand contin reglementari in materii de drept civil, reprezinta izvoare formale de drept civil.


D. Acte normative emise de autoritatile administratiei publice locale


Autoritatile administratiei publice locale sunt:

consiliile locale (comunale, orasenesti si judetean)

primarul, prefectul



Consiliile locale isi exercita atributiile prin adoptarea de hotarari, primarii emit dispozitii si prefectii emit ordine.

"Aceste acte juridice sunt izvoare de drept civil in masura in care reglementeaza relatii sociale din sfera dreptului civil, numai daca au caracter normativ si nu individual".31


E. Acte normative emise pana la 22 decembrie 1989


Acte normative emise pana la 22 decembrie 1989 de autori­tatile competente, precum legile emise de Marea Adunare Nationala, decrete emise de Consiliul de Stat si hotararile emise de Consiliul de Ministri (HCM) ramase in vigoare si care reglementeaza materii de drept civil reprezinta si ele izvoare formale de drept civil. De exemplu Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiva, Decretul nr.975/1968 privind numele.


F. Contractele tip, contractele colective de munca, contrac­tele de societate, actul constitutiv


In opinia d-lui prof.univ.dr. Mircea Muresan: "norme de drept civil pot fi cuprinse chiar si in acte juridice de natura contractuala". Aceste norme juridice (reguli de conduita stabilite de parti ce inlocuiesc de regula normele legale cu caracter supletiv sau dispozitiv) sunt obligatorii si au o sfera de aplicabilitate restransa doar la partile raportului juridic. Prof.dr.doc. Traian Ionascu, membru corespondent al Academiei Romane, a precizat: "contractele tip au, de asemenea, valoarea unui act normativ".

Cu privire la aceste izvoare de drept, intr-o opinie, dl. prof. univ.Gheorghe Beleiu, apreciaza ca "suntem in prezenta unor denumiri specifice ale izvoarelor de drept civil mentionate mai sus (n.a. statut, regulament, contract-cadru sau contract tip, standard, norme), iar nu in prezenta unei categorii distincte de "izvoare de drept civil"..asa dupa cum o denumire specifica pentru lege este aceea de Cod."

Ne exprimam rezerva fata de acest punct de vedere, cel putin din urmatorul considerent:

Autorul face o enumerare a actelor normative care poarta o denumire speciala: statut, regulament, contract-cadru sau contract-tip, standard, norme si asaza pe acelasi plan pe cele cu valoare normativa, emise pentru executarea legilor, cu aplicabilitate in domenii sociale extinse (statut, regulament, standard, norme, ca, de exemplu, Ordinul nr.471/1990 al Ministerului Culturii pentru aprobarea Normelor cu privire la organizarea spectacolelor, concertelor, a altor activitati artistice si distractive la care se percep tarife de intrare) cu cele de natura contractuala - contracte tip. Normele de drept stabilite in contractul-tip, de o parte a contractului, au aplicabilitate numai intre partile contractante, cand cealalta parte accepta sa incheie contractul-tip. Ea nu are aceasta obligatie.

Apreciem ca asezarea contractului-tip in aceasta enumerare a izvoarelor de drept civil (enumerarea stabilita de dl. prof. univ. dr. Gheorghe Beleiu) este o solutie cel putin discutabila, contractul-tip fiind o categorie distincta de izvoare directe de drept.



3. Izvoare indirecte ale dreptului civil


In literatura juridica de specialitate s-a exprimat opinia potrivit careia izvoarele dreptului civil sunt izvoare directe si izvoare indirecte.35 Izvoarele directe sunt izvoarele formale de drept civil, mai sus mentionate.


a) Printre izvoarele indirecte ale dreptului se numara "principiile generale ale politicii economice". Se afirma ca si in conditiile de azi, conditii de tranzitie, "aceste principii ar putea fi invocate nu numai in completarea legii, dar si in inlocuirea unor norme juridice vechi (dar care n-au fost abrogate sau inlocuite), devenite incompatibile cu realitatile social-politice actuale".

De exemplu, practica judiciara a admis ca fiind in spiritul principiilor economiei de piata in curs de instaurare in Romania si deci valabile, prevederile contractuale prin care s-au stabilit dobanzi real pozitive mult mai mari comparativ cu cele prevazute imperativ in Decretul nr.311/1954, abrogat in 1998, specifice economiei centralizate la data aparitiei actului normativ.

Acest izvor trebuie privit cu rezerva, deoarece nevoia de a raspunde la conditiile economice noi poate duce la abuz.


b) Cutuma (obiceiul

Cutuma (obiceiul) reprezinta o regula de conduita nescrisa, care s-a format intr-o perioada de timp mai indelungata si careia societatea i-a acordat putere obligatorie asemanatoare unei legi.

Un autor, in incercarea de a preciza notiunea de obicei (cutuma) ca izvor de drept, distinge intre:

- obiceiurile care reprezinta o ramasita a trecutului si impotriva carora ststul lupta prin legile sale, obiceiuri fata de care atitudinea statului este indiferenta din punct de vedere juridic



- obiceiuri pe care statul le sanctioneaza, dandu-le putere juridica obligatorie. Numai acestea pot constitui un izvor de drept, valoare care le este conferita prin referirea pe care legea o face in unele dispozitii ale sale la noile obiceiuri (de exemplu, art.970 Cod civil: "conven­tiile.obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei, dupa natura sa"; art.600 Cod civil: "inaltimea ingradirii se va hotari dupa.obiceiul obstesc"; art.607 Cod civil: "nu e iertat a sadi arbori care cresc inalti decat in indepartarea hotarata..de obiceiurile constante si recunoscute.").

In literatura de specialitate s-au purtat discutii cu privire la calificarea obiceiului ca fiind sau nu izvor de drept.

Intr-o opinie, majoritara, obiceiul (cutuma) a fost calificat ca fiind izvor de drept, in anumite conditii si clasificat la "Alte izvoare ale dreptului civil" sau "Izvoare neformale (reale)".

Astfel, se apreciaza ca obiceiul este izvor de drept numai atunci cand legea face trimitere expresa la el. (vezi exemplele de la art.970, 600 si 607 Cod civil).

Intr-o alta opinie, prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu (insusita si de prof. univ. dr. Ion Dogaru) se exprima transant: "obiceiul (cutu­ma)..nu sunt si nu pot fi izvoare distincte ale dreptului civil; regulile de conduita cristalizate in cadrul acestora se integreaza in ipotezele si dispozitiile normelor de drept civil, in masura in care aceste norme fac trimitere expresa la obicei."

In exemplele date, textele Codului civil fac trimitere la obiceiul locului. Se pune intrebarea: ce se aplica concret in raportului juridic civil, norma juridica care face trimitere la obicei (cutuma) sau chiar insusi obiceiul (cutuma)? Sau altfel formulat: este izvor de drept textul legal sau obiceiul (cutuma)? Obiceiul (cutuma) este diferit de la loc la loc, de la o regiune geografica la alta regiune geografica "caci obiceiurile se prefac in multe chipuri".

De exemplu, in satele sasesti din Transilvania obiceiul obstesc privind constructia portilor si a zidurilor unei case este urmatorul: porti si imprejmuiri, cel putin la strada, inalte si masive, pentru a infrange elanul curiosilor. Obiceiul difera in Dobrogea: gardurile sunt scunde, cu intreaga priveliste a gospodariei la vedere.

Apreciem ca se aplica obiceiul la care face trimitere norma juridica civila.

Izvoarele indirecte ale dreptului civil se apreciaza a fi doctrina si jurisprudenta


c) Doctrina de drept civil insumeaza opiniile specialistilor de referinta in domeniu exprimate in tratate, studii, lucrari, monografii, cursuri universitare, articole etc.

Se pune intrebarea daca un judecator, in solutionarea unei pricini, poate face trimitere expresa la un punct de vedere exprimat in literatura si sa afirme ca solutia se intemeiaza pe acesta?

Intotdeauna solutionarea cauzei se fundamenteaza pe norma juridica civila. "Desi doctrina nu se inscrie in randul izvoarelor de drept, totusi prin opiniile care le formuleaza, contribuie la inlaturarea diversitatii de practica judiciara si la crearea si perfectionarea normelor de drept edictate de autoritatea legiuitoare."


d) Jurisprudenta (practica judiciara) este alcatuita din solutiile cuprinse in hotararile date de instantele de judecata.

Practica judiciara este sau nu izvor de drept? Judecatorul poate sa solutioneze o cauza motivand ca hotararea se intemeiaza pe o solutie asemanatoare data de un alt judecator intr-o cauza similara? Este posibil ca o hotarare judecatoreasca sa fie considerata izvor de drept?

Raspunsul la intrebare a iscat controverse, cu atat mai mult cu cat in unele sisteme de drept, practica judiciara este considerata un izvor de drept  (exemplu, dreptul francez, dreptul american).

Majoritatea autorilor, la care ne raliem, exclud practica judiciara din randul izvoarelor de drept civil. Principalul argument consta in insasi prevederea legala din art.5 Cod civil, in baza careia organul de judecata are obligatia sa aplice normele de drept civil in cazurile aduse spre judecata. "Este oprit judecatorului de a se pronunta, in hotararile ce se da, pe cale de dispozitii generale si reglementare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse."

Tot atat de adevarat este si faptul ca judecatorul care este independent si se supune numai legii (art.123 alin.3 Constitutia Romaniei) poate sa se alinieze la solutiile date si de instante, indeosebi de Curtea Suprema de Justitie. Precizam ca este doar o posibilitate si nu o obligatie, fapt prin care se realizeaza o practica judiciara unitara si constanta, element important in cresterea autoritatii puterii judeca­toresti.

Jurisprudenta are un rol important in formarea si perfectio­narea normelor de drept, indeosebi in materia dreptului civil care este unitara si constanta.



















Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact