StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Castiga timp, fa bani - si creste spre succes
contabilitate CONTABILITATE

Contabilitatea este stiinta si arta stapanirii afacerilor, in care scop se ocupa cu "masurarea, evaluarea, cunoasterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obtinute din activitatea persoanelor fizice si juridice", in care scop "trebuie ss asigure inregistrarea cronologica și sistematica, prelucrarea, publicarea și pastrarea informațiilor cu privire la poziția financiara, performanta financiara si fluxurile de trezorerie, atāst pentru cerintele interne ale acestora, cat si in relatiile cu investitorii prezenti și potentiali, creditorii financiari și comerciali, clientii, institutiile publice si alti utilizatori"

StiuCum Home » CONTABILITATE » contabilitate generala

Utilizarea informatiilor furnizate de contabilitate si posibilitati de sporire a potentialului acestora



Utilizarea informatiilor furnizate de contabilitate si posibilitati de sporire a potentialului acestora


Instrumente de comunicare a informatiilor in societatile de valori mobiliare

Informatiile contabile fac parte din mijloacele de comunicare ale societatii cu publicul. Informatiile contabile nu poate fi inteleasa pe deplin daca nu se aprofundeaza relatia decident - executant si invers, precum si legatura dintre acestia. Aceste informatii se regasesc la nivelul raportarilor periodice de sinteza.

Societatile de valori mobiliare trebuie sa intocmeasca si sa inainteze raportari periodice conform reglementarilor Ministerului Finantelor Publice si a altor organisme, ca toate celelalte societati comerciale. Dar, trebuie subliniat ca, aceste societati isi realizeaza obiectul de activitate in baza relatiilor pe care le stabileste cu clientii, in contextul pietei de capital, iar prin specificul acestei activitati intra sub jurisdictia CNVM. In aceste conditii consideram oportun a sublinia ca raportarile si notificarile societatilor de valori mobiliare trebuie abordate din prisma specificului activitatii desfasurate, respectiv din urmatoarele perspective:



- Raportari si notificari catre Comisia Nationala de Valori Mobiliare.

- Raportari si notificari facute clientilor.


Raportari si notificari catre C.N.V.M.

Societatile de valori mobiliare se deosebesc, de celelalte societati comerciale prestatoare de servicii, prin aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand clientilor (investitori). Iata de ce C.N.V.M., ca organism de supraveghere, control al pietei de capital si structurilor institutionale ale acesteia, a instituit, masuri sporite de protectie a clientilor societatilor de valori mobiliare, a investitorilor, sustinute de o riguroasa si stricta supraveghere a activitatii acestor societati.

In contextul celor mentionate, societatile de valori mobiliare, conform reglementarilor C.N.V.M., au obligatia:

1.Sa intocmeasca situatii ce reflecta activele si pasivele, veniturile si cheltuielile; situatia capitalului de care dispune societatea, situatii ce trebuie actualizate lunar;

2. Sa urmareasca si sa calculeze capitalul net si gradul de indatorare.

Societatile de valori mobiliare sunt obligate ca la infiintare sa detina un nivel minim de capital social ce trebuie mentinut pe parcursul desfasurarii activitatii, un nivel minim al capitalului net si un anumit grad de indatorare.

Obligativitatea mentinerii nivelelor minime la capitalul social, capitalul net si unui anumit nivel al gradului de indatorare sunt necesare pentru a asigura protectia investitorilor prin stabilirea unor responsabilitati financiare pentru societatile de valori mobiliare.

In ideea de a fi cat mai expliciti consideram necesar a defini notiunile: capital net si grad de indatorare.

Capitalul net reprezinta activele proprii[1] ponderate si actualizate cu coeficienti de risc , din care se scad obligatiile totale ale societatii. Nivelul capitalului net trebuie urmarit permanent, astfel incat el sa nu depaseasca un nivel minim mentionat in.art.13 pct.1 din Regulamentul de organizare si functionare a societatilor de valori mobiliare.

Activele pietei financiare sunt acele active in care societatile de valori mobiliare pot sa investeasca in virtutea obiectului lor de activitate. Acestea putand fi:

1. sume in cont curent la bancile comerciale;

2. certificate de depozit;

3. depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la bancile comerciale;

4. titluri de stat, titluri emise de autoritati ale administratiei publice;

5. valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice, tranzactionate pe piete recunoscute de CNVM, pentru care exista o piata lichida;

6. titluri de participare la fondurile mutuale;

7. sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele lor;

8. depozite la o societate depozitara avizata de CNVM;

9. depozite la o alta societate de valori mobiliare in baza unui contract de compensare aprobat de CNVM;

10. obligatiuni municipale.

Determinarea capitalului net are la baza activele pietei de valori mobiliare, respectiv actualizarea si ponderea lor. Dar structura activelor pietei de valori mobiliare contin elemente specifice atat pietei monetare cat si pietei de capital (a valorilor mobiliare). In acest context, notiunea de active ale pietei de valori mobiliare este improprie, definind doar o parte a activelor ce stau la baza determinarii capit 545g62f alului net. Deoarece activele, se pondereaza si actualizeaza, includ elemente generate de piata financiara (respectiv piata monetara si piata de capital) este corect ca la baza determinarii capit 545g62f alului net sa stea activele pietei financiare.

Bazandu-se pe precizarile facute anterior: capitalul net reprezinta diferenta dintre valoarea actualizata, ponderata a activelor pietei financiare detinute de o societate de valori mobiliare si datoriile acesteia. Iar structura activelor pietei financiare fiind aceleasi, respectiv cele prezentate anterior.

Necesitatea si modul de actualizare a activelor pietei financiare.

Necesitatea actualizarii (reevaluarii) activelor de aceasta natura, detinute de societatile de valori mobiliare, este dictata de obiectivul principal al mecanismului pietei de capital, de protectie a clientilor (investitorilor). Pe acest considerent, se impune a asigura investitorii, ce apeleaza la serviciile acestor intermediari, ca acestia au suficiente active, ce pot fi transformate in lichiditati la valoarea actuala (curenta) pentru a satisface in orice moment cererile clientilor, dar si pentru a onora celelalte obligatii ale societatilor de valori mobiliare.

Aceasta situatie are ca scop principal evidentierea activelor specifice unei societati de valori mobiliare si reevaluarea lor permanenta prin metoda aducerii la valoarea de piata si, mai mult decat atat, prin aplicarea unui coeficient de risc diferentiat pe categorii de active.

Valoarea actualizata a activelor pietei financiare se obtine din doua structuri:

valoarea actualizata a activelor pietei de valori mobiliare;

valoarea actualizata a activelor pietei monetare.

Valoarea actualizata a activelor pietei de valori mobiliare, tranzactionate pe o piata recunoscuta de CNVM, se determina pe cele doua structuri ale pietei:

pentru BVB - se ia pretul de inchidere al valorilor mobiliare respective din ultima sedinta de tranzactionare (daca in ultimele doua saptamani a avut loc o tranzactie);

pentru RASDAQ - se ia valoarea celui mai bun pret ferm de cumparare afisat de formatorii de piata, iar daca nu exista formatori de piata pentru acea valoare mobiliara, se va considera pretul la care a fost executata ultima tranzactie (daca in ultimele doua saptamani a avut loc o tranzactie), nu cotatia indicativa.

Trebuie remarcat ca, daca o actiune, chiar daca este tranzactionata pe o piata organizata, dar nu are o anumita frecventa nu intra in aceasta categorie. Intervine, in acest context, conceptul de piata lichida pentru o valoare mobiliara. Piata lichida, este o piata recunoscuta de CNVM (BVB si piata RASDAQ) in care valoarea actualizata a unei valori mobiliare poate fi determinata, iar plata pentru valoarea mobiliara vanduta poate fi incasata prompt si in conditii de siguranta.

La activele aferente punctelor 4 si 10, pentru valoarea actualizata se ia valoarea de piata, daca exista tranzactii, iar daca nu, valoarea contabila. Pentru fondurile mutuale (punctul 6) valoarea actualizata o reprezinta valoarea unitara a activelor nete anuntate de fond.

Valoarea actualizata a activelor pietei monetare, cuprinse la punctele 1, 2, 3, 8 si 9, este valoarea de piata, egala cu valoarea contabila.

La nivelul societatilor de valori mobiliare protectia impotriva riscului de neplata sau scaderii valorii se asigura prin procesul de ponderare. Conditii in care fiecarui activ i se aplica un coeficient de risc diferentiat, functie de gradul de risc atasat fiecarui activ (ex.: actiuni, obligatiuni - 30%; titluri emise de stat - 2%; depozite la termen - 5%; disponibil si numerar la banci - 0%).

Avand la baza elemente structurale, valoarea actualizata si ponderata (VAP) a activelor pietei financiare, se determina astfel:

VAP= VA - VA x Coeficientul de risc

unde: VA - Valoarea actualizata.

Se impune justificarea asigurarii, la nivelul societatilor de valori mobiliare, a urmaririi permanente a indicatorului capital net.

Societatile de valori mobiliare, cum s-a mai mentionat, se deosebesc de celelalte societati comerciale pe actiuni prin aceea ca ruleaza sume mari de bani apartinand publicului investitor, comparabile ca marime cu cele rulate de banci, motiv pentru care ele apar ca "mini - banci". Acest considerent a determinat organismul de supraveghere sa instituie masuri sporite de protectie a clientilor societatilor de valori mobiliare (investitorii), acestea fiind dublate de o riguroasa si stricta supraveghere a activitatii acestor societati.

Elementele, in care se materializeaza aceasta protectie, sunt capitalul net si gradul de indatorare (GI).

Gradul de indatorare reflecta nivelul pana la care o societate de valori mobiliare se poate indatora comparativ cu nivelul capitalului net de care dispune.

Gradul de indatorare =Datorii / Capital net

Capitalul net sta la baza determinarii gradului de indatorare, care trebuie pastrat la un nivel maxim srabilit prin reglementare). Acesta se calculeaza ca raport intre obligatiile totale ale societatii de valori mobiliare, din care se scad fondurile detinute de clienti in conturile lor si capitalul net.

Cei doi indicatori, capitalul net si gradul de indatorare, se urmaresc lunar.          

In scopul supravegherii si controlului activitatii de intermedieri pe piata, societatile de valori mobiliare au obligatia sa intocmeasca urmatoarele situatii si documente:

n      Situatia financiara lunara, ce se depune lunar in termen de 6 zile lucratoare de la sfarsitul lunii si cuprinde:

Situatia activelor ponderate si actualizate ale pietei financiare;

Situatia pasivului societatii;

Situatia privind capitalul net minim si gradul de indatorare;

Balanta analitica de verificare aferenta lunii respective;

n      Raportul semestrial ce trebuie sa contina:

Bilantul contabil semestrial;

Contul de profit si pierderi, ambele se depun in timp de 5 zile lucratoare de la data declarata de Directia Generala a Finantelor Publice si Controlului Financiar de Stat la "data ultima de depunere a bilantului";

Situatia privind capitalul net minim si gradul de indatorare, cu acelasi termen, ca la raportarea lunara, a acestor indicatori.

n      Raportul anual, certificat de catre un cenzor extern independent si care trebuie sa contina:

Bilantul contabil anual, format din bilantul anual, contul de profit si pierderi, anexa la bilant (dupa noile reglementari note la conturile anuale) si situatiile informative corespunzatoare (modfificarea capitalului propriu, fluxurile de trezorerie);

Situatia capitalului net minim si gradul de indatorare;

Raportul de gestiune al administratorilor;

Situatia miscarii in Registrul Actionarilor societatii de valori mobiliare;

alte situatii solicitate de C.N.V.M.

Termenul de depunere a raportului anual este in limita a cinci zile lucratoare de la data declarata ca ultima pentru depunere a bilantului contabil la D.G.F.P.C.F .

Raportari si notificari facute clientilor

Societatea de valori mobiliare, in realizarea activitatii de intermediere, presteaza servicii pentru doua categorii de clienti:



n      Clienti ocazionali, care, in conditiile particulare a pietei de capital romanesti, sunt detinatori de certificate de proprietate si doresc sa le vanda.

n      Clienti cu care are raporturi contractuale si care au deschise conturi la societate si lanseaza ordine de tranzactionare;

In raport de client si relatiile sunt de diferite .

Fata de clientii ocazionali, obligatiile societatii de valori mobiliare se rezuma la primirea certificatului sau extrasul de cont R.A. si a ordinului de vanzare, vanzarea realizandu-se in conditiile si la termenul limita mentionat in ordin, iar remiterea sumelor din valorificare (in numerar), se realizeaza la sediul societatii sau prin mandat postal.

Fata de clientii permanenti, ce fac parte din a doua categorie, obligatiile societatii de valori mobiliare sunt multiple si decurg, pe de o parte, din raporturile instituite prin contract, iar pe de alta parte, din reglementari. Relatia stabilita, intre societate si clienti, implica unele obligatii si intocmirea unor documente ce se remit acestora.

In acest context, obligatiile societatii de valori mobiliare fata de clienti permanenti presupune:

asigurarea accesului la informatii generale privind S.V.M.;

aducerea la cunostinta acestora a modificarilor de comisioane si celelalte cheltuieli in maxim 5 zile;

executarea ordinelor la cel mai bun pret;

remiterea fiecarui client a Raportului de confirmare a tranzactiei dupa efectuarea tranzactiei, in maxim 2 zile de la data decontarii;

toate miscarile ce au loc in contul clientului se reflecta in extrasul de cont, care trebuie inaintat lunar pentru luna precedenta clientului ce are un cont activ si trebuie sa cuprinda soldul contului in numerar, soldul contului de valori mobiliare, respectiv descrierea activitatii zilnice la nivelul celor doua conturi, iar trimestrial, situatia contului;

situatia portofoliului clientului, prezentare analitica;

transmiterea la sfarsitului anului, clientilor cu conturi active in numerar sau valori mobiliare, a raportului anual;

clientilor cu conturi in numerar sau valori mobiliare mai putin activi li se remite trimestrial situatia conturilor acestora, numai in cazul in care in perioada scursa de la ultima situatie au avut loc tranzactii, situatia conturilor cuprinzand aceleasi elemente ca si in cazul clientilor activi.

Asa cum s-a prezentat pe parcursul acestui paragraf, societatile de valori mobiliare au obligativitatea de a intocmi si pastra la zi o serie de documente si evidente, ce vor fi folosite la inregistrarea in contabilitate, in scopul intocmirii situatiilor financiare, de a permite verificarea si controlul acestora de catre inspectori sau reprezentanti ai C.N.V.M.

Termenul de pastrare a documentelor si a evidentelor explicitate este de 5 ani. Pastrarea se va realiza intr-un loc corespunzator, iar pentru a le putea pune la dispozitia C.N.V.M., accesul la acestea trebuie sa se realizeze in cel mult 4 zile.

Consideram necesar a mentiona documentele exceptate de la precizarile facute anterior si anume:

registrele contabile, precum si documentele justificative pe baza carora se fac inregistrarile in contabilitate, care se pastreaza in arhiva societatii de valori mobiliare timp de 10 ani, cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite si statele de salarii ale personalului, care se pastreaza 50 de ani[5];

bilantul contabil anual, cu termen de pastrare 50 de ani.


Sporirea potentialului informativ al contabilitatii

Analiza economico-financiara modalitate de sporire a informatiilor contabile

Sistemul de contabilitate actual al societatilor de valori mobiliare, ofera posibilitati reale, de a se calcula o serie de indicatori economico-financiari.

Intre acestia, prezinta interes pentru managerii acestor societati, investitori, consultanti, clienti, urmatorii: cifra de afaceri, gradul de indatorare, capital net, lichiditatea globala, lichiditatea imediata, stabilirea financiara, rata rentabilitatii economice, solvabilitatea patrimoniala, rata autonomiei financiare etc.

Indicatorii enumerati anterior se calculeaza pentru a urmari rentabilitatea si echilibru financiar al societatii de valori mobiliare.

O parte din indicatori sunt generati de rezultatul inregistrat de societate, iar altii sunt indicatori economico - financiari ai bugetului de venituri si cheltuieli.

A. Indicatorii generati de rezultatul obtinut de SVM in urma desfasurarii activitatii.

Cifra de afaceri (CA) definita conform reglementarilor contabile reprezinta "veniturile rezultate din livrarile de bunuri, executari de lucrari si prestari de servicii si alte venituri de exploatare" - este o notiune ce nu se foloseste de SSIF (SVM).

Rata rentabilitatii comerciale (Rc) se calculeaza in contextul a noii abordari a cifrei de afaceri

Rezultatul net (Rn)

Rc = ----- ----- --------- ----- ------

Cifra de afaceri (CA)


si masoara capacitatea societatii de valori mobiliare de a genera rentabilitatea in raport cu cifra de afaceri.

Rata rentabilitatii financiare (Rf), masoara capacitatea societatii de valori mobiliare de a rentabiliza capitalul propriu (Cpr) /capitalul permanent (Cp), respectiv eficienta investitiei (in cazul nostru in valori mobiliare) si oportunitatea mentinerii aceleiasi capacitati. Se calculeaza:

Rezultatul net (Rn)

Rf = ----- ----- --------- ----- --------

Cpr (Cp)


Rata rentabilitatii economice (Re) masoara performantele activului total al societatii de valori mobiliare pornind de la rezultatul net (Rn) si ansamblul mijloacelor utilizate.

Mijloacele utilizate sunt formate la societatile de valori mobiliare din active ale pietei de capital (de valori mobiliare) si cele celelalte active (Ar). Prima categorie de active se impune a fi actualizate si ponderate cu coeficientul de risc aferent fiecarei categorii (A ponderat).

Rn

Re = ----- ----- -----------------

A ponderat + Ar


Mai mult, pentru o mai buna corelare a efortului cu indicatorul de efort corespunzator, rata rentabilitatii economice s-ar putea determina luand in considerare numai activele pietei de capital actualizate si ponderate, delimitand astfel o rata a rentabilitatii globale de una specifica pietei de capital.

B. Indicatorii economico-financiari ai bugetului de venituri si cheltuieli.

Dintre toti indicatorii economico-financiari ai BVC se au in vedere numai cei ce pot fi definiti avand la baza elemente specifice generate de activitatea societatii de valori mobiliare.

Lichiditatea imediata (Li), reflecta masura in care trezoreria acopera datorii pe termen scurt. Acesta se determina prin raportarea trezoreriei la datoriile pe termen scurt (DTS).

La nivelul societatii de valori mobiliare elementele de trezorerie includ activele pietei financiare (pietii monetare si pietii de capital), active ce sunt purtatoare de riscuri, ce pot apare in momentul lichidarii lor, drept pentru care la determinarea lichiditatii imediate se impune a se prelua activele pietei financiare actualizate si ponderate (Aap), astfel:


Aap

Li = ------------

DTS


Astfel lichiditatea imediata reflecta masura in care trezoreria activa acopera datoriile pe termen scurt, tinand cont de riscurile atasate elementelor de trezorerie activa, generata de piata monetara si piata de capital si care pot aparea in momentul lichidarii lor.

Rata autonomiei financiare (Raf), reflecta marimea raportului dintre capitalului strain (Cps) mobilizate de societatea de valori mobiliare pentru finantarea activitatii (intrand aici si volumul sumelor avansate de clienti pentru tranzactii sau rezultate din tranzactii si neridicate de acestia) si capitalurile proprii (Cpp). Se determina:

Cps

Raf = ----- ----- ---- x 100

Cpp

Evolutia descrescatoare a Raf, de la o perioada la alta, releva cresterea ratei autonomiei societatii de valori mobiliare din punct de vedere financiar.

Gradul de indatorare (Gi), arata limita pana la care o societate de valori mobiliare este finantata din alte surse decat fondurile proprii. Nivelul maxim de indatorare fiind 15, peste acest nivel se sisteaza orice activitate la nivelul societatii, drept pentru care acesta se urmareste si raporteaza lunar la CNVM.

Rata profitului (Rp) se determina ca raport dintre profitul brut (Pb) si cifra de afaceri (CA); cifra de afaceri stabilita in cazul societatilor de valori mobiliare prin insumarea veniturilor obtinute din prestatii si vanzari pe piata de capital in nume propriu.

Pb

Rp = ----- ----- ------- x 100

CA


Pentru a desprinde tendintele ce se manifesta in legatura cu evolutia situatiei financiare a societatii, consideram ca acesti indicatori ar trebui analizati pe perioade de 2-3 ani in urma, in dinamica lor, fapt ce necesita, insa, retratarea datelor contabile. Aceasta analiza in dinamica poate reliefa urmatoarele situatii:

imbunatatirea situatiei economico-financiare, in cazul in care indicatorii prezinta o evolutie favorabila, de la un an la altul;

mentinerea situatiei economico-financiare, in cazul in care, indicatorii economico-financiari sunt in general la acelasi nivel, de la un an la altul;

inrautatirea situatiei economico-financiare, in cazul in care indicatorii economico-financiari prezinta o evolutie nefavorabila, de la un an la altul, situatie care impune examinarea cauzelor acestei evolutii nefavorabile in scopul gasirii cailor si mijloacelor care sa conduca la redresarea financiara a societatii.

Toate aceste elemente constituind parte a controlului de gestiune.


Caile de sporire a calitatii informatiilor contabile

Pentru ca, intr-adevar, informatia sa fie utila in exercitarea functiilor manageriale, sau altfel zis, pentru a diminua starea de incertitudine, informatiile trebuie sa indeplineasca patru caracteristici principale: inteligibilitatea, relevanta, credibilitatea si comparabilitatea.

Inteligibilitatea constituie o calitate esentiala, in sensul ca informatiile (ca forma si continut) pot fi usor intelese, respectiv interpretate in acelasi mod si fara echivoc, atat de cel ce informeaza cat si de cel ce este informat.

In acest scop, se presupune, pe de o parte ca utilizatorii dispun de cunostinte suficiente privind activitatile economice in care sunt implicati direct sau indirect si in acelasi timp cunosc sistemul care asigura informatiile si modul lor de prezentare, iar pe de alta parte, producatorii de informatii cunosc pretentiile si posibilitatile utilizatorilor de a le prelua si folosi.

Relevanta constituie calitatea, care permite utilizatorilor de informatii sa influenteze deciziile pe care le iau, ajutandu-i sa evalueze cat mai just evenimentele trecute, printr-o informatie de utilitate certa si oportuna. Relevanta este asociata, de asemenea, cu ceea ce constituie pragul de semnificatie.

Informatiile sunt semnificative daca omisiunea sau declansarea lor eronata ar putea influenta negativ deciziile economice ale utilizatorilor.

Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului negativ sau a erorii judecate in imprejurarile specifice omisiunii sau declararii gresite.

Credibilitatea. O informatie are calitatea de a fi credibila atunci cand nu contine erori semnificative, nu este partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca se prezinta corect ceea ce informatia si-a propus sa reprezinte sau ceea ce asteapta, in mod rezonabil, sa prezinte.

Acestei calitati i se asociaza ceea ce formeaza reprezentarea fidela, prevalenta economicului asupra juridicului, prudenta si integralitatea.

Comparabilitatea, constituie o alta calitate a informatiei, si presupune ca prin elementele comune si de aceiasi valoare, sa se poata face comparatii in timp si spatiu a unui fenomen sau proces, determinand anumite tendinte si evaluari in dinamica acestora.

In practica contabila, comparabilitatea se realizeaza daca se respecta aceeasi metodologie de evaluare, aceleasi reguli de functionare a conturilor, aceleasi modalitati privind elaborarea situatiilor de sinteza contabile, sau altfel spus, aceleasi politici contabile.

Calitatile enumerate pot fi limitate, in special cele ce privesc relevanta si credibilitatea informatiilor. Astfel, daca exista o intarziere exagerata in raportarea (comunicarea) informatiilor acestea isi pot pierde relevanta, managerii vor fi nevoiti sa aleaga intre valoarea relativa a raportarilor la un moment dat si furnizarea de informatii credibile. De aceea pentru a furniza informatii oportune, uneori este necesara o estimare, adica aproximari a tuturor aspectelor unei tranzactii sau altor operatii de natura economica, inainte ca acestea sa fie cunoscute. Desi informatia va fi credibila, ea, insa, va fi de utilitate redusa pentru utilizatori, care, intre timp, trebuie sa ia decizii.

Desi nu se incadreaza in caracteristicile de calitate mentionate, informatia se apreciaza si sub raportul cost-beneficiu.

Calitatea informatiei este judecata sub aspectul beneficiului pe care-l poate obtine o unitate economica, avand organizat un sistem de evidenta corespunzator. Comparand cheltuielile pe care acesta le determina cu plusul de venit pe care-l poate genera.



Calitatea informatiei sporeste prin elaborarea unor instrumente de informare cat mai cuprinzatoare, cat mai inteligibile si la obiect.

Ele trebuie sa serveasca in primul rand celor care investesc anumite resurse pentru obtinerea informatiei contabile si, nu invers, adica sa aiba o adresabilitate preponderenta organelor, persoanelor, din afara unitatii economice.


Rolul informatiei contabile in exercitarea functiei manageriale de control

Relatia control - sistem informational

Sistemul informational trebuie sa asigure, precum sistemul circulator in corpul omenesc, legaturile atat in interiorul unitatii cat si cu mediul inconjurator.

Datele si respectiv informatiile se pot obtine, fie in mod spontan, fie in mod organizat. Se poate vorbi si de o functie de evidenta, care in conditiile actuale, datorita sporirii nevoilor de informare in toate planurile, nu mai poate fi neglijata.

Referindu-se la relatia directa intre functia de control si cea de evidenta P.Vagu si G.Dumitru[6] arata "ca functia de control si functia de evidenta sunt indisolubil legate intre ele, iar separarea lor este o operatie destul de dificila daca nu imposibila".

"Realizand evidenta - spun aceiasi autori - controlam functionarea sistemului din punct de vedere al surselor acestuia, al mersului activitatii si al rezultatelor obtinute din punct de vedere financiar, banesc". Functia de control nu poate fi redusa la functia de evidenta a carei desfasurare si exercitare presupune controlul indicatorilor cantitativi. Desi indicatorii cantitativi sunt strans legati de cei calitativi, functia de evidenta nu este in masura sa rezolve problema controlului calitativ.

Controlul se bazeaza pe informatii, dar el este in acelasi timp si o sursa utila de informatii, in prevenirea abaterilor de la obiectivele prestabilite, fie de natura obiectiva sau subiectiva, pe care orice sistem economic le poate genera in timpul functionarii sale.

Notiunea de evidenta cuprinde datele si respectiv informatiile pe care le poate furniza un sistem anume organizat si condus dupa reguli si norme stiintifice, fiind format in principal din contabilitate, apoi din evidenta tehnico - operativa, statistica etc.

Orice sursa de date si informatii depinde de posibilitatea de a fi masurabila. A masura inseamna a pune in corespondenta multimea starilor cu multimea numerelor reale.

Se poate spune ca prima etapa a obtinerii informatiei, se materializeaza prin obtinerea informatiei de masurare, iar in a doua se prelucreaza aceasta informatie, in vederea aducerii ei la forma convenabila utilizatorului.

Pentru a indeplini functia de masurare, o unitate de masura trebuie sa ramana in afara dinamicii fenomenelor, proceselor si actelor pe care le masoara. In acelasi timp ar fi in detrimentul stiintei, daca s-ar accepta ca odata stabilit un mod de masurare si o unitate de masura, acestea sa ramana definitive. Progresul in stiinta nu este doar o acumulare de cunostinte. Trecerea de la o teorie la alta, de la o paradigma la alta face ca teoria anterioara, fie sa ramana valabila si in continuare, fie sa constituie o particularizare a unei teorii noi.

In ceea ce priveste rolul contabilitatii in exercitarea functiei de control, problema trebuie tratata in contextul in care aceasta se conduce si functioneaza dupa principii, norme si reguli ce sunt reglementate prin acte normative, conferindu-i caracterul de stiinta normalizata. Acest lucru nu inseamna ca principiile si metoda sa, care o departajeaza de alte domenii stiintifice, ar fi afectate si i-ar diminua caracterul stiintific.

Normele, indiferent de domeniu, inclusiv in contabilitate, corespund unor interese fie ele politice, economice, sociale, culturale sau de alta natura. Ele pot avea o viata mai lunga sau mai scurta, avand mai mult sau mai putin un caracter stiintific.

Normalizarea contabilitatii, bunaoara, are in vedere, in primul rand obligativitatea organizarii si conducerii ei in toate unitatile ce desfasoara activitati economice, titulare de patrimoniu, in toate institutiile sau organizatiile nonprofit care gestioneaza valori materiale sau banesti, respectand normele elaborate de organele statale abilitate, definind precis obiectul ei, utilizand cadre de conturi si norme unitare de aplicarea lor, un sistem unitar de evaluare si inventariere, nomenclatoare de documente si registre, o metodologie unitara si aliniata la standarde internationale privind instrumentele de sinteza si informare etc.

Normalizarea raspunde atat nevoii de unificare pe plan mondial a acestui instrument al conducerii, dar mai cu seama pentru a servi organele statului sau altor persoane fizice si juridice interesate in activitatea unitatilor economice (furnizorii, bancile, actionarii etc.), acesta constituind ceea ce se numeste contabilitatea financiara (generala). Pe de alta parte unitatile economice isi organizeaza, in paralel, si o contabilitate care permite obtinerea unor date si informatii adresandu-se aproape in exclusivitate propriilor necesitati, respectiv despre modul in care se gestioneaza resursele alocate activitatii, costurile si cum acestea se recupereaza din venituri, denumita contabilitatea de gestiune (analitica).

Referindu-se la functia de control Jean Chevalier scrie: "sistemului de contabilitate nu-i revine doar sarcina de a inregistra ci si de a analiza, iar la baza unui control eficace concura doua principii: rapiditatea executarii acestuia si delimitarea precisa a responsabilitatilor".

Rapiditatea inseamna apropierea cat mai mult a inregistrarii in contabilitate, a operatiei ce a avut loc, de momentul producerii ei efective sau cu alte cuvinte, a reducerii caracterului istoric a datelor contabile, atat de discutat in literatura de specialitate.

Micsorarea duratei, inseamna si posibilitatea de a preintampina denaturarea unor fapte sau a unor evenimente ce s-au petrecut, caci desi se considera "ca timpul este cel mai sigur judecator, el poate fi insa si cel mai nesigur martor", cum bine subliniaza publicistul roman Naras Giurgiu[9]. In actul normativ care reglementeaza organizarea si conducerea contabilitatii din tara noastra, respectiv in Legea nr.82/1991, la art.2, se arata: "Contabilitatea ca instrument principal de cunoastere, gestiune si control al patrimoniului si al rezultatelor obtinute, trebuie sa asigure printre altele si controlul operatiunilor patrimoniale efectuate si al procedeelor de prelucrare utilizate, precum si exactitatea datelor contabile furnizate".

In completarea prevederilor paragrafului "b" de la art.2, vine Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, art.7, ce precizeaza ca atributiile de control revin, pe de o parte persoanelor care conduc contabilitatea, iar pe de alta parte si altor persoane sau organe, cum sunt cele ce efectueaza control financiar de gestiune, sau alte persoane imputernicite de unitatea patrimoniala, dupa caz, cenzori, cenzori externi independenti si organe fiscale. Este de fapt ceea ce defineste notiunea de control intern si extern, contractual si legal.

Controlul efectuat de contabilitate, asupra a ceea ce formeaza obiectul ei definit prin lege, este mai mult de natura scriptica si este strict limitat. In virtutea prerogativelor in acest domeniu, organele unui compartiment de contabilitate, verifica, pentru a se putea inregistra, in ceea ce formeaza registrul ei (jurnal, carte mare etc.), mai intai, documentele de evidenta sub aspectul formei, continutului, exactitatii si legalitatii operatiilor concrete pe care ele le fixeaza in forma scrisa, apoi modul in care operatiile respective au fost consemnate - respectarea normelor legale de inregistrare in sistemul de conturi, cum se cuantifica si cum se reflecta toate operatiile ce afecteaza un patrimoniu in documentele de sinteza si comunicare.

Contabilitatea nu se substituie, din punct de vedere al controlului activitatilor, unor persoane obligate sa faca aceasta (comisiile de receptie, comisiilor care efectueaza inventarierea sau care asigura casarea si declasarea unor active, care asigura urmarirea consumurilor de orice fel, sau care controleaza calitatea muncii depuse de angajati in contextul normelor interne si legislatiei). Scopul final al controlului contabil, este printre altele, asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, a situatiei financiare, rezultatelor obtinute si asigurarea unei gestionari corespunzatoare a patrimoniului.

Daca controlul realizat prin intermediul contabilitatii, este relevant, contributia ei, prin datele care le furnizeaza, la realizarea altor forme de control economico-financiar este mult mai substantiala.

Notiunea de control al contabilitatii este mult mai cuprinzatoare atunci cand se defineste sistemul contabilitatii de gestiune. Astfel, potrivit art.27 din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, acesteia ii revine sarcina de a furniza date pentru calculatia costurilor, stabilirii rezultatelor si a rentabilitatii produselor, lucrarilor si serviciilor executate (nu la modul general, ci pe fiecare loc generator, respectiv pe fiecare obiect de calculatie), a stabilirii abaterilor de la previziuni, a modului in care se indeplinesc prevederile bugetului de venituri si cheltuieli, pe feluri de activitati etc.

Din citarea acestor prevederi legale rezulta ca functia de control a contabilitatii (art.23), se extinde atat asupra tuturor unitatilor care sunt obligate a conduce contabilitatea financiara cat si a celor care isi propun si conduc contabilitatea de gestiune. Deosebirea intre cele doua contabilitati, si respectiv a functiei de control, provine din faptul ca el este obligatoriu la cei ce conduc contabilitatea financiara si constituie o prerogativa a factorilor de decizie la unitatile cu caracter lucrativ, care il pot organiza si incredinta sau nu organelor sale de contabilitate. De fapt, daca se coroboreaza art.27, cu art.105, din regulament, se va constata ca in cele din urma, functia de control nu mai apare.

Reproducem, in acest scop integral prevederile regulamentului: "Contabilitatea de gestiune este destinata in principal pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii, respectiv pe activitati, sectii, faze de fabricatie etc, decontarea productiei precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv al productiei in curs".

Cu 20 de ani in urma, in conditiile economiei de comanda, colectivul de autori, C.G.Demetrescu, V.Puchita, V.Voica[10] referindu-se la functiile contabilitatii, scriau: "Pentru realizarea sarcinilor sale, contabilitatea ca sistem indeplineste mai multe functii importante dintre care unele cu caracter de functii primare, iar altele de functii derivate. In categoria functiilor primare ale contabilitatii pot fi incluse: urmarirea starii si functionarii unitatilor gestionare ca sistem, inregistrarea si prelucrarea datelor despre starea si functionarea sistemului, informarea organelor de decizie pentru conducerea sistemului. La randul lor aceste functii dau nastere unor functii derivate cum sunt: functia de control, functia de analiza a activitatii economice si functia previzionala".

Redarea acestui citat genereaza urmatoarea concluzie: functiile de baza ale contabilitatii sunt: functia de inregistrare si prelucrare a datelor. Functia de inregistrare consta in consemnarea potrivit unor principii si reguli proprii prestabilite in functie de necesitatile practice ale factorilor de decizie, a proceselor si fenomenelor economice ce apar in activitatea unitatilor patrimoniale si se pot exprima valoric; functia de prelucrare a datelor, functia de informare, care consta in posibilitatea de a furniza doua mari categorii de informatii, ce se obtin continuu, document si corelat, unele destinate in exclusivitate factorilor de decizie (manageri, administratori), avand caracter pronuntat confidential si care privesc modul de gestionare a resurselor alocate, costuri pe care le ocazioneaza activitatile, modul in care acestea se recupereaza prin venituri, gradul de rentabilitate, nu in general, ci pe fiecare produs, lucrare sau serviciu, iar altele ce privesc modul in care operatiile economice afecteaza patrimoniul unitatii, in vederea determinarii rezultatelor financiare, necesare atat pentru acoperirea necesarului propriu de informatii cat si tertelor persoane (asociati sau actionari, clienti, furnizori, banci, organe fiscale etc) interesate in activitatea unei unitati patrimoniale. In ceea ce priveste functia de control, functia previzionala si de analiza ele se pot realiza mai mult sau mai putin, nu prin implicarea directa, nemijlocita a contabilitatii, ci prin intermediul datelor si informatiilor pe care contabilitatea le poate furniza in mod continuu, corelat si documentat. Ele sunt de fapt functii derivate ale contabilitatii, exercitarea lor depinde in buna masura de factorii de decizie intr-o unitate economica si asa consideram ca ar trebui tratate in lucrarile de contabilitate.

Nu se exclude posibilitatea, mai cu seama in unitati economice mici[11], ca personalului contabil sa i se atribuie si alte functii, bineinteles daca ele nu sunt incompatibile (caci nu se poate incredinta unui contabil, de exemplu, si functia de casier), adica cea de inregistrare, sistematizare a operatiilor economice si in acelasi timp si de control a aceleiasi persoane asupra propriilor acte, ce se concretizeaza in control si autocontrol.


Controlul economico-financiar in societatile de valori mobiliare

Controlul in unitatile economice se exercita la diferite nivele si in diferite forme, in functie de structura organizatorica si functionala, de natura proprietatii, de marimea acestora, precum si de atributiile ce revin in acest domeniu celor cu drept de decizie, tinand cont pe de o parte de legislatia tarii, iar pe de alta parte de necesitatile si posibilitatile de a-l organiza in scopul prezervarii si bunei gestionari a patrimoniului.

Necesitatea exercitarii, intr-o unitate economica, a dreptului de control direct sau prin intermediul structurilor anume create, este conditionata in primul rand de existenta unui patrimoniu, a carui integritate si evolutie trebuie cunoscute si asigurate permanent; in al doilea rand, de existenta unui cadru legislativ-normativ ca baza de referinta; in al treilea rand, de cunoasterea si evaluarea oricarei activitati sub aspectul realitatii, corectitudinii si comparabilitatii, (respectiv compararea previziunilor cu realizarile efective) si in sfarsit, o a patra conditie, existenta unui sistem de evidenta care sa ofere datele[12] si respectiv informatiile necesare exercitarii acestei functii.

Controlul economico-financiar se exercita de persoane autorizate, fie din afara unitatii, fie din cadrul acesteia, respectiv cenzorii, auditorii, organele fiscale; sau de persoane care detin o functie de conducere, de organizare sau de gestiune.

Ei trebuie sa acopere prin control fie totalitatea activitatilor dintr-o unitate patrimoniala fie, numai o anumita parte a acestora.

Functia de control si celelalte functii ale conducerii, ca previziunea, organizarea, comanda si coordonarea, presupune structuri functionale anume create, caci un adevarat manager este cel ce rezolva problemele unitatii pe care o conduce, nu singur ci cu ajutorul altora. Aceasta presupune, ca in virtutea dreptului de a lua decizii, va delega o parte din atributiile sale structurilor functionale din subordine astfel, incat, fiecare structura functionala va avea la randul sau si obligatii de control, preluand o parte a ceea ce formeaza functiile manageriale, adica si controlul activitatilor pe care le conduc si le gestioneaza.

Managerii sau administratorii, pot organiza, un control ierarhic, exercitat de acestia, cat si un control mult mai complex care sa includa si controlul ierarhic, respectiv controlul de gestiune. Controlul ierarhic si cel de gestiune fiind forme ale controlului intern.

In activitatea societatilor de valori mobiliare, controlul ierarhic este cel ce se practica. Mai putin practicat este ceea ar trebui sa fie controlul de gestiune, nu neaparat prin organizarea contabilitatii de gestiune, ca sursa informationala, anume creata, ci prin valorificarea informatiilor pe care le furnizeaza, in special, conturile anuale.

Pe langa acest control ierarhic (intern) la societatile de valori mobiliare se exercita si controlul extern, ce este exercitat de persoane sau organisme din afara societatii.

Cele doua forme de control au particularitatile specifice la nivelul societatilor de valori mobiliare.


Controlul intern

S.S.I.F. are obligatia uni compartiment de control intern specializat in supravegherea respectarii de catre societate si personalul acesteia a legislatiei in vigoare, a reglementarilor entitatilor pietei de capital, precum si a procedurilor interne.

Persoana incadrata in compartimentul de control intern va fi supusa autorizarii C.N.V.M. si va fi inscrisa in Registrul C.N.V.M.

Numarul de persoane este functie de serviciile prestate, astfel pentru SSIF-uri de tip 1 si 2- o persoana, iar pentru cele de tip 3, ce desfasoara toate activitatile - cel putin doua persoane.

Reprezentantul compartimentului de control intern este subordonat direct consiliului de administratie, caruia ii va adresa raportarile, dar va informa imediat conducatorii si auditorii financiari ai S.S.I.F.

Pentru a fi autorizata de C.N.V.M. in calitate de reprezentant al compartimentului de control intern, persoana fizica trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a) sa fie angajata cu contract individual de munca si sa aiba atributii de control intern numai in cadrul acelei S.S.I.F.;

b) sa aiba studii superioare economice sau juridice, absolvite cu examen de licenta, si experienta de minimum 2 ani in piata de capital. In cazul in care experienta in piata de capital este mai mare de 5 ani, studiile superioare pot avea si alt profil decat economic sau juridic;

c) sa nu fie actionar semnificativ al S.S.I.F., auditor intern si sa nu exercite nici o atributie de natura celor pe care trebuie sa le controleze;

d) sa fi participat la stagiile de pregatire si sa fi promovat testul privind cunoasterea legislatiei in vigoare organizat de catre organismele de formare profesionala atestate de C.N.V.M.;

e) sa nu fi fost condamnata pentru gestiune frauduloasa, abuz de incredere, fals, uz de fals, inselaciune, delapidare, marturie mincinoasa, dare sau luare de mita, precum si alte infractiuni de natura economica;

f) sa nu fi fost sanctionata de C.N.V.M., B.N.R. sau de C.S.A. cu interzicerea desfasurarii de activitati pe pietele supravegheate de acestea.

In vederea autorizarii reprezentantului compartimentului de control intern, S.S.I.F. va depune la C.N.V.M., pentru fiecare persoana, o cerere intocmita conform anexei nr. 2A, insotita de urmatoarele documente:

a) curriculum vitae, cu specificarea pregatirii si experientei profesionale;

b) copia actului de identitate;

c) copia legalizata a actelor de studii;

d) copia atestatului de absolvire a cursului pentru personalul compartimentului de control intern, eliberat de C.N.V.M;



e) certificat de cazier judiciar, eliberat cu cel mult 30 de zile anterior depunerii cererii, in original sau in copie legalizata;

f) certificat de cazier fiscal, eliberat cu cel mult 15 zile anterior depunerii cererii, in original sau in copie legalizata;

g) declaratia pe propria raspundere, in original, intocmita conform anexei nr. 2B, a fiecarui reprezentant al compartimentului de control intern, referitoare la indeplinirea conditiilor prevazute la art. 19;

h) dovada achitarii in contul C.N.V.M. a tarifului pentru obtinerea autorizatiei si pentru inscrierea in Registrul C.N.V.M.

In situatia in care S.S.I.F. va supune autorizarii mai multe persoane cu atributii de control intern, cererea de autorizare va fi insotita de responsabilitatile detaliate ale fiecarei persoane din cadrul compartimentului de control intern.

Retragerea autorizatiei reprezentantului compartimentului de control intern se poate face in urmatoarele situatii:

a) la cererea societatii;

b) ca urmare a unei ordonante de sanctionare cu interzicerea temporara a desfasurarii activitatilor ce cad sub incidenta Legii nr. 297/2004.

S.S.I.F. are obligatia sa solicite C.N.V.M. retragerea autorizatiei reprezentantului compartimentului de control intern cel tarziu la data incetarii sau schimbarii raporturilor de munca.

Retragerea la cerere a autorizatiei reprezentantului compartimentului de control intern se va decide de catre C.N.V.M. in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii insotita de explicarea motivelor care au condus la aceasta solicitare si dovada achitarii in contul C.N.V.M. a tarifului de retragere a autorizatiei.

Dupa retragerea, in conditiile art. 21 alin. (1) lit. a), a autorizatiei reprezentantului compartimentului de control intern, emisa pe numele unei societati, persoana respectiva va putea fi autorizata in aceeasi calitate pe numele unei alte societati numai dupa 60 de zile de la data retragerii autorizatiei.

In situatia in care S.S.I.F. nu mai are autorizati numarul minim de reprezentanti ai compartimentului de control intern si pana la autorizarea unui nou reprezentant, in conformitate cu prevederile prezentului regulament, unul din conducatorii S.S.I.F. va indeplini provizoriu, pentru o perioada de maximum 6 luni si functia de reprezentant al compartimentului de control intern. Conducatorul care va indeplini provizoriu aceasta functie va fi notificat C.N.V.M..

Reprezentantul compartimentului de control intern isi va desfasura activitatea in baza unor proceduri scrise de supraveghere si control, elaborate in vederea asigurarii respectarii de catre S.S.I.F. si angajatii sai a legilor, regulamentelor, instructiunilor si procedurilor incidente pietei de capital, precum si a regulilor si procedurilor interne ale societatii.

Reprezentantul compartimentului de control intern trebuie sa aiba acces la orice informatie relevanta astfel incat sa aiba posibilitatea indeplinirii atributiilor ce ii revin.

Reprezentantul compartimentului de control intern are urmatoarele atributii:

a) sa monitorizeze si sa verifice cu regularitate aplicarea prevederilor legale incidente activitatii S.S.I.F. si a procedurilor interne, sa tina evidenta neregulilor descoperite;

b) sa asigure informarea societatii si a angajatilor acesteia cu privire la regimul juridic aplicabil pietei de capital;

c) sa avizeze documentele transmise de S.S.I.F. catre C.N.V.M. in vederea obtinerii autorizatiilor prevazute de reglementarile C.N.V.M., precum si raportarile transmise C.N.V.M. si entitatilor pietei de capital;

d) sa previna si sa propuna masuri de remediere a oricarei situatii de incalcare a legilor, reglementarilor in vigoare, incidente pietei de capital, sau a procedurilor interne ale societatii de catre S.S.I.F. sau de catre angajatii acesteia;

e) sa tina evidenta tuturor reclamatiilor primite de la clienti si a modului de solutionare a acestora;

f) sa analizeze si sa avizeze materialele informative/publicitare ale S.S.I.F.;

g) sa se asigure de utilizarea exclusiv personala de catre fiecare agent pentru servicii de investitii financiare a codurilor de acces si a parolelor transmise de entitatile pietei de capital;

h) sa raporteze consiliului de administratie, conducatorilor si auditorilor financiari situatiile de incalcare a legislatiei, a reglementarilor in vigoare sau a procedurilor interne.

Reprezentatul compartimentului de control intern va tine un registru la sediul social/central, precum si la fiecare sucursala, in care eventualele reclamatii ale clientilor vor putea fi inregistrate cu promptitudine. Registrul reclamatiilor trebuie sa fie public si sa contina cel putin urmatoarele informatii:

a) identitatea clientului care transmite reclamatia si serviciul prestat la care se refera reclamatia;

b) datele de identificare ale persoanelor din cadrul S.S.I.F. la adresa carora s-au formulat reclamatiile sau carora clientul s-a adresat pentru prestarea serviciului de investitii financiare;

c) data reclamatiei;

d) faptele reclamate;

e) prejudiciul reclamat de client;

f) data si modul de solutionare a reclamatiei. Termenul de rezolvare a reclamatiei nu poate depasi 30 de zile de la data inregistrarii acesteia.

Registrul de evidenta a reclamatiilor va fi pus in orice moment la dispozitia C.N.V.M., la solicitarea acesteia.

In exercitarea atributiilor prevazute la art. 24, reprezentantul compartimentului de control intern va tine un registru in care va evidentia investigatiile efectuate, durata acestor investigatii, perioada la care acestea se refera, rezultatul investigatiilor, propunerile inaintate in scris consiliului de administratie/conducatorilor S.S.I.F. si deciziile luate de persoanele abilitate sa ia masuri de solutionare.

In situatia in care reprezentantul compartimentului de control intern ia cunostinta in timpul activitatii de eventualele incalcari ale regimului juridic aplicabil pietei de capital, inclusiv ale procedurilor interne ale societatii, acesta are obligatia sa informeze consiliul de administratie/conducatorii si auditorii financiari ai S.S.I.F.

In cazul unor abateri de la reglementarile in vigoare, membrii consiliului de administratie/conducatorii si auditorii financiari ai S.S.I.F. vor notifica cu maxima urgenta C.N.V.M. si entitatilor pietei de capital implicate, situatia constatata si masurile adoptate.

La sfarsitul fiecarui an, pana la data de 31 ianuarie a anului urmator, compartimentul de control intern va transmite consiliului de administratie al S.S.I.F. un raport cuprinzand activitatea desfasurata, investigatiile efectuate, abaterile constatate, propunerile facute si programul/planul investigatiilor propuse pentru anul urmator. Raportul, propunerile avizate si planul de investigatii aprobat de consiliul de administratie vor fi transmise de acesta C.N.V.M. pana la data de 1 martie.

Controlul extern - auditul financiarmobiliare

Situatiile financiar-contabile si cele privind operatiunile oricarei entitati supuse autorizarii, supravegherii si controlului C.N.V.M., conform prevederilor prezentei legi, vor fi elaborate in conformitate cu cerintele specifice stabilite de Ministerul Finantelor Publice si cu reglementarile C.N.V.M. si vor fi auditate de persoane fizice sau juridice, persoane active, membre ale Camerei Auditorilor Financiari din Romania.

Exercitarea calitatii de auditor financiar la societatile autorizate, supravegheate si controlate de CNVM are la baza un protocol incheiat intre C.N.V.M. si Camera Auditorilor Financiari din Romania.

Auditorul financiar:

a) intocmeste un raport de audit financiar, in conformitate cu standardele de audit emise de Camera Auditorilor Financiari din Romania;

b) intocmeste, in termen de 30 de zile, pe baza informatiilor prezentate de administratori, rapoarte suplimentare, in conformitate cu standardele de audit financiar si cu cadrul de raportare definit prin standardele internationale de contabilitate si prin reglementarile C.N.V.M. referitoare la operatiunile reclamate de actionarii reprezentand cel putin 5% din totalul drepturilor de vot. Administratorii sunt obligati sa furnizeze auditorilor toate informatiile solicitate. Raportul suplimentar va fi facut public pe website-ul C.N.V.M.;

c) furnizeaza servicii suplimentare, in conditiile respectarii principiului independentei.

Daca administratorii si auditorii prevazuti la lit. b) nu dau curs solicitarii in termenul prevazut sau daca raportul publicat nu cuprinde informatiile din cadrul de raportare, actionarii se vor putea adresa instantei din raza teritoriala unde isi are sediul societatea, in vederea numirii unui alt auditor financiar sau expert pentru reluarea procedurii de intocmire si prezentare a unui raport suplimentar, urmand ca raportul sa fie inaintat instantei si comunicat partilor, iar opinia auditorului financiar sau a expertului sa fie publicata in Buletinul C.N.V.M.

Auditorii financiari sunt obligati sa raporteze, fara sa vina in contradictie cu prevederile din Codul privind conduita etica si profesionala si Standardele de Audit Financiar, in termen de 10 zile, orice fapt sau act in legatura cu activitatea entitatilor reglementate de care au luat cunostinta in exercitarea atributiilor lor specifice si care:

a) constituie o incalcare semnificativa a actelor normative ce reglementeaza conditiile de autorizare si functionare a entitatii reglementate auditate;

b) este de natura sa afecteze continuitatea activitatii entitatii reglementate auditate;

c) poate conduce la o opinie de audit cu rezerve, imposibilitatea exprimarii unei opinii sau a unei opinii contrare.

Auditorii financiari sunt obligati sa raporteze, de indata, C.N.V.M. orice fapt sau act de nerespectarea a reglementarilr de care au luat la cunostinta pe parcursul efectuarii auditului, in legatura cu o entitate controlata de entitatea auditata, astfel cum se defineste:

- legaturi stranse - situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

a) participare, care inseamna detinerea in mod direct sau indirect a 20% sau mai mult din drepturile de vot sau din capitalul social al unei societati comerciale;

b) control, care inseamna relatia dintre societatea-mama si o filiala sau o relatie similara intre orice persoana fizica sau juridica si o societate comerciala; orice filiala a unei filiale va fi considerata o filiala a societatii-mama, care este in fapt entitatea care controleaza aceste filiale; se considera legatura stransa si situatia in care doua sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una si aceeasi persoana printr-o relatie de control.

Auditorii financiari, la solicitarea scrisa a C.N.V.M., au obligatia:

a) sa inainteze C.N.V.M. orice raport sau document ce a fost adus la cunostinta entitatii auditate;

b) sa inainteze C.N.V.M. o declaratie care sa indice motivele de incetare a contractului de audit, indiferent de natura acestora;

e) sa inainteze C.N.V.M. orice raport sau document cuprinzand observatiile care au fost aduse la cunostinta conducerii entitatii auditate.

Indeplinirea cu buna-credinta de catre auditorul financiar a obligatiei de a informa C.N.V.M. despre toate neregulile nu constituie o incalcare a obligatiei de pastrare a secretului profesional care revine acestuia potrivit legii/codului etic sau clauzelor contractuale, neputand atrage raspunderea auditorului financiar in cauza.

C.N.V.M. are obligatia sa asigure confidentialitatea informatiilor primite cu exceptia celor care sunt de natura penala.

C.N.V.M. poate cere in scris auditorilor financiari ai societatilor admise la tranzactionare pe o piata reglementata, sau ai societatilor ce ofera valori mobiliare publicului sau care solicita admiterea la tranzactionare sa furnizeze toate informatiile necesare.

Pentru deficientele semnificative constatate in activitatea profesionala desfasurata de un auditor financiar, in legatura cu entitati supuse autorizarii, controlului si supravegherii C.N.V.M., aceasta va sesiza Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR) si va solicita adoptarea masurilor corespunzatoare, potrivit reglementarilor in vigoare.





In activele proprii sunt incluse: sumele in cont curent la bancile comerciale; certificate de depozit; depozite la termen si alte instrumente care evidentiaza depuneri la banci comerciale; titluri de stat; titluri emise de autoritatile administratiei publice; valori mobiliare care au facut obiectul unei oferte publice tranzactionate pe pietele recunoscute de C.N.V.M. pentru care exista o piata lichida, actiuni la S.N.C.D.D. si Registrele independente; titluri de participare la fondurile mutuale; sume datorate de clienti pentru valorile mobiliare cumparate in numele lor; depozite la o societate depozitara avizata de C.N.V.M.; depozite la o alta societate de valori mobiliare in baza unui contract aprobat de C.N.V.M. si obligatiuni municipale. Conform Regulamentului 3/1998, cap .II art.11

Conf. Regulamentului nr.3/1998, Cap.II, art.13, pct.2


Conf.Regulamentului nr.3/1998 Cap.II, art.12, pct.a-m

D.G.F.P.C.F. - Directia Generala a Finantelor Publice si Control Financiar

Acestea intrand sub incidenta Legii contabilitatii nr.82/1991, republicata

Stiinta conducerii. Ed. Didactica si Pedagogica. Bucuresti, 1972, pag.171

Referitor la contabilitatea normalizata, profesorul francez Bernard Colasse, in lucrarea sa "Contabilitate generala". Ed. Moldova, 1995, pag.375, considera ca nu se poate vorbi de un adevar contabil. El motiveaza astfel afirmatia sa: adevarul contabil este un adevar construit si ca el nu are nimic absolut (expresia "adevar construit" pare de altfel intrinsec antinomica din moment ce exista ceva construit, modelat; se poate vorbi despre adevar? cu atat mai putin cu cat adevarul rezida in coerenta) in legitimitatea constructiilor si nici in relatia dintre obiect si reprezentarea sa"

In lucrarea "L'organisation" Ed. Dunod Paris, 1973

In Revista Magazin din 27 feb. 1998

In lucrarea "Contabilitatea stiinta fundamentala si aplicativa". Ed.Scrisul Romanesc, Craiova, 1979, pag.26

Cu un numar restrans de personal, cum este cazul majoritatii societatilor de valori mobiliare.

In literatura contabila se face deseori confuzie intre informatii si date. Informatiile se deosebesc de datele propriu-zise, care nu contin in ele cu necesitate o anumita utilizare. Numai acele date constituie o informatie, un mesaj informational, care sunt apreciate a fi utile pentru dezvoltarea unei probleme, evaluate a fi apte pentru o situatie specifica (vezi Bazele contabilitatii - colectiv de autori Ed. Eurostampa, Timisoara, 2000, pag.5).





Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact