StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comercial
Trimite articolul prin email Contracte de concesiune : Drept comercial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Contracte de concesiune



Contracte de concesiune

In aceasta grupa de contracte sunt incluse: contractul de concesiune propriu-zis; contractul de distributie exclusiva; contractul de franciza.


Contractul de concesiune propriu-zisa

Aspecte generale



Contractul de concesiune este reglementat de Legea nr. 219/1998. Pe baza acestui contract statul acorda unor persoane fizice sau juridice romane sau straine, dreptul de a exploata anumite bunuri proprietate publica ori privata a statului, judetului, orasului sau comunei, precum si unele servicii publice de interes national sau local.

Concesiunea se face in anumite conditii, stabilite in prealabil, si pentru un termen determinat, de cel mult 49 de ani, in schimbul unui beneficiu numit redeventa. Redeventa constituie o suma de bani platita periodic de catre concesionar concedentului in schimbul incredintarii unor bunuri si se bazeaza pe un drept al autoritatii concedente de a pretinde o parte din beneficiile realizate din exploatarea bunului.

Partile se numesc concedent si concesionar Au calitatea de concedent in numele statului, judetului, orasului sau comunei: ministerele sau alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a statu 212i89c lui ori pentru activitate publica de interes national; consiliile judetene, consiliile locale, pentru bunurile proprietate publica sau privata a judetului, orasului sau comunei ori pentru activitate si servicii publice de interes local. Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica sau juridica romana sau straina de drept privat.

Concesionarul va actiona pe riscul si pe raspunderea sa.

Pot face obiectul concesiunii bunurile din urmatoarele domenii: transporturi publice; autostrazi, poduri si tunele cu taxa de trecere; infrastructuri rutiere, feroviare, portuare si aeroporturi civile; constructii de hidrocentrale noi si exploatarea acestora; activitati legate de cursurile de ape naturale si artificiale, lucrarile de gospodarire a apelor aferente acestora; terenurile proprietate publica; retelele de transport si de distribuirre a energiei electrice etc.

Initierea concesionarii

Initiativa concesionarii o poate avea concedentul sau orice investitor interesat.

Initierea concesionarii are la baza fundamentarea propunerii de concesiune printr-un studiu tehnico-economic de oportunitate care va cuprinde elementele: descrierea bunului, a activitatii sau serviciului care urmeaza sa faca obiectul concesionarii; motivele de ordin economic, financiar social si de mediu, care justifica acordarea concesiunii; investitiile necesare pentru modernizare sau extindere; nivelul minim al redeventai; modalitatea de acordare a concesionarii avuta in vedere; daca se recurge la procedura licitatiei publice deschise cu preselectie sau la procedura de negociere directa, trebuie motivata aceasta operatie; durata intinderii concesiunii etc.

La primirea propunerii de concesionare, formulata de un investitor interesat, concedentul este obligat sa procedeze la intocmirea studiului de oportunitate intr-un termen de 30 de zile, in cazul in care partile nu convin asupra unui alt termen, in scopul luarii unor decizii privind concesionarea.

Incheierea contractului

Contractul va fi incheiat in conformitate cu legea romana, indiferent de nationalitatea sau cetatenia concesionarului, pentru o durata ce nu poate depasi 49 de ani. El poate fi prelungit pentru o perioada egala cu cel mult jumatate din durata initiala, prin simplul acord de vointa al partilor.

Concedentul are dreptul sa verifice, in perioada derularii contractului, modul in care sunt respectate conditiile si clauzele acestuia de catre concesionar.

Concesionarul are obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data semnarii contractului, sa depuna, cu titlu de garantie, o suma fixa de bani reprezentand o cota-parte din suma obligatiei.

Organe de stat cu drept de control

Ministerele de resort si Ministerul Finantelor au atributii de control asupra concesiunilor de interes national, iar directiile generale judetene ale finantelor publice privind controlului financiar de stat au drept de control asupra concesiunilor de interes local.

Incetarea contractului de concesiune

Contractul de concesiune poate inceta in urmatoarele situatii: la expirarea duratei stabilite; in cazul in care interesul national sau local o impune; prin denuntarea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri juste si prealabile in sarcina concedentului; in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre concesionar, prin rezilierea unilaterala de catre concedent, cu plata unei despagubiri in sarcina concesionarului; la disparitia, dintr-o cauza de forta majora, a bunului concesionat sau in cazul imposibilitatii obiective a concesionarului de a-I exploata; prin renuntare, fara plata unei despagubiri.

La expirarea termenului de concesiune, concesionarul este obligat sa restituie in deplina proprietate, liber de orice sarcini, bunul concesinat, inclusiv investitiile realizate.


Contractul de distributie exclusiva

Notiune

Este un contract prin care un comerciant independent, numit concesionar, obtine dreptul de a fi aprovizionat exclusiv cu anumite marfuri de la o persoana, numita concedent, pentru a comercializa marfurile intr-o anumita zona geografica in numele si pe contul sau, in schimbul unei remuneratii reprezentand diferenta dintre pretul de cumparare si cel de vanzare.

Contractul este denumit in mai multe feluri: contract de concesiune exclusiva, contract de distributie exclusiva, contract de concesiune de vanzare exclusiva.

Specificul contractului

In cadrul acestui contract exista doua operatiuni de vanzare-cumparare pentru realizarea unei finalitati urmarite de fiecare din partile contractante. Mai intai se creeaza un raport obligational care se stabileste intre concedent, de regula un producator, si concesionar, in virtutea contractului, concedentul vinde concesionarului o anumita cantitate de marfuri, primind in schimb pretul cuvenit. Dupa aceasta se realizeaza obligatia asumata de concesionar de a revinde ceea ce a cumparat in conditiile convenite de concedent. Prin urmare contractul presupune o dubla vanzare, avand in aceasta cauza un caracter original si complex.



Delimitarea de alte contracte

Contractul cel mai apropiat de distributia exclusiva este contractul de vanzare-cumparare. De aceea, o serie de clauze intalnite in contractul de vanzare-cumparare se regasesc, aproape neschimbate, si la contractul analizat. Ceea ce deosebeste fundamental cele doua contracte sunt 'constrangerile' impuse debitorului. Concesionarul se obliga sa comercializeze marfurile stabilite prin contract si sa nu faca concurenta concedentului prin vanzarea produselor similare apartinand altor producatori. in schimb, produsele pe care le desface concesionarul au piata asigurata si nu risca sa ramana cu ele in stoc. Vanzatorul-concedent acorda un sprijin distribuitorului in promovarea produselor pe piata.

Contractul de concesiune exclusiva, cu toate ca are elemente de la contractele de intermediere, nu se confunda cu contractul de mandat sau cu cel de comision.

Concesionarul nu este reprezentant al concedentului, ca la contractul de mandat. La contractul de concesiune reprezentarea lipseste.

Contractul analizat se deosebeste si de contractul de comision, deoarece comisionarul actioneaza pe cont propriu si pe riscul sau, devenind proprietar al marfurilor cumparate de la concedent. De asemenea, el nu este remunerat cu un comision.

Formarea contractului

in practica, contractul se incheie printr-un act sub semnatura privata. El trebuie sa cuprinda neaparat urmatoarele elemente: precizarea produselor; mentionarea teritoriului unde va vinde concesionarul; termenul de valabilitate al dreptului de concesiune; pretul si modalitatile de plata; cantitatile minime pe care distribuitorul le va cumpara periodic; cooperarea intre vanzatorul-concedent si distribuitor, in vederea vanzarii produselor in teritoriu.

Avantajele contractului de concesiune exclusiva

Concedentul are urmatoarele avantaje: isi asigura desfacerea marfurilor sau serviciilor si patrunderea pe noi piete, fara cheltuieli de investitii; simplifica activitatea contabila reducand numarul clientilor cumparatori ai produselor sale.

Concesionarul are si el avantaje: beneficiaza de marca de fabrica a concedentului; are asigurata aprovizionarea ritmica si, uneori, in conditii mai avantajoase, chiar pe credit.


Contractul de franciza

Notiune si caracteristici

Contractul de franciza a fost introdus in practica juridica prin Ordonanta Guvernului nr. 52/1997 privind regimul francizei. Ulterior, Legea nr. 79/1998 a aprobat ordonanta. Astfel, Romania a devenit a doua tara din lume, dupa S.U.A, care a adoptat un act normativ privind regimul juridic al francizei. Legea nr. 79/1998 da urmatoarea definitie: 'franciza este un sistem de comercializare bazata pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, numita francizor, acorda unei alte persoane, numita beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu'.

In limba engleza, franchinsing inseamna 'dreptul acordat de o companie de a fi reprezentata, de a i se vinde produsele si de a i se folosi numele'. Pornind de la aceste aspecte, franciza este definita ca fiind 'un contract prin care un producator sau prestator de servicii, denumit francizor, concesioneaza unui comerciant, persoana fizica sau juridica, denumit beneficiar, dreptul de a exploata sau dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie, un serviciu, o marca de fabrica, emblema, numele comercial, o licenta sau know-how-ul impreuna cu asistenta tehnica si ansamblul de metode si mijloace de comercializare apte sa asigure exploatarea si gestiunea rentabila, in schimbul unui pret, constand dintr-o suma de bani si o redeventa periodica'.

Franciza se realizeaza prin reproducerea unei afaceri de succes in conditiile convenite cu titularul acestei afaceri. Ea reprezinta un sistem de comercializare bazat pe existenta unei retele de exploatare a unei creatii intelectuale sau producerea si comercializarea unui produs, serviciu sau tehnologie, sub o firma de prestigiu.

Franciza presupune urmatoarele:

un transfer de cunostinte de la titularul afacerii de succes catre intreprinzatorul pe care l-a selectionat;

exploatarea unor drepturi de proprietate intelectuala si industriala apartinand titularului unei afaceri de prestigiu de catre un intreprinzator, in schimbul unui pret convenit;

un parteneriat total intre francizor si beneficiar, pentru reusita comuna a afacerii.

Partile in contractul de franciza

In cadrul contractului analizat partile sunt: francizorul si francizatul (beneficiarul). Cele doua parti sunt dependente una de alta sub aspect juridic, ceea ce nu afecteaza identitatea lor.

Francizorul este un comerciant, persoana fizica sau juridica, titular al unei afaceri de prestigiu si al unor drepturi susceptibile de exploatare in retele de franciza. Drepturile de proprietate intelectuala ale francizorului se refera la urmatoarele: marcile individuale de fabrica, de comert, de serviciu; savoir-faire-ul (know-how-ul); firme, embleme, brevete de inventii etc. Drepturile trebuie exercitate pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza.



Beneficiarul sau francizatul este un comerciant, persoana fizica sau persoana juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza, cu mai

Multi beneficiari, asa cum este stabilit de francizor. Beneficiarul participa la valorificarea afacerii prin resurse proprii. El trebuie sa dezvolte reteaua de franciza, sa-i mentina identitatea si reputatia si sa nu divulge tertilor know-how-ul (cunostinte tehnice si procedee) obtinut. in S.U.A., francizatul este definit simplu ca fiind 'investitorul care cumpara efectiv un concept de afacere gata pregatit pentru a-l opera printr-un contract incheiat cu francizorul'.

Reteaua de franciza cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale intre un francizor si mai multi beneficiari, care adera la sistemul de comercializare al francizorului.

Avantajele si dezavantajele afacerii in sistem de franciza

Pe plan international franciza a reputat un important succes. In Statele Unite, statisticile indica o cifra de afaceri, vehiculata prin acest sistem, de 500 miliarde de dolari si care ofera 4 milioane de locuri de munca.

Succesul francizei este rezultatul avantajelor pe care le ofera ambelor parti. Avantajele pentru francizor constau in: cresterea profitului; expansiunea produselor si/sau serviciilor sale; economii pentru reclama si publicitate, care sunt suportate, in parte, de beneficiari; sporirea prestigiului etc.

Avantajele francizatilor sunt:

beneficiaza de puterea de atractie pe care o exercita o marca sau o firma cunoscuta;

reducerea riscurilor de esec;

beneficiaza de instruire, asistenta manageriala si tehnica din partea francizorului;

accesul la tehnologia, know-how-ul si programele de cercetare si de dezvoltare ale francizorului etc.

Unele dezavantaje pot exista pentru ambele parti. Astfel, desi controleaza productia si distributia, francizorul ramane tributar francizatului. Pentru francizat, dezavantajele se refera la faptul ca independenta sa este limitata, chiar daca el ramane proprietarul afacerii.

Diferite categorii de franciza

Corespunzator domeniilor de activitate si modului in care se realizeaza, se distinge:

o     franciza in domeniul productiei de bunuri;

o     franciza in domeniul distributiei de marfuri (cea mai raspandita), prin care francizorul fabrica produsele pe care le distribuie concesionarilor;

o     franciza de servicii.


Continutul contractului de franciza

Legea privind regimul francizei cuprinde norme privind relatiile dintre parti in perioada precontractuala, contractuala si postcontractuala.

Contractul de franciza trebuie sa defineasca, fara ambiguitate, obligatiile si responsabilitatile fiecarei parti, precum si orice alte clauze ale colaborarii.

Contractul de franciza trebuie sa cuprinda urmatoarele clauze: obiectul contractului; drepturile si obligatiile partilor; conditiile financiare; durata contractului; conditiile de modificare, prelungire si reziliere.

Incetarea contractului de franciza

Incetarea existentei uneia dintre parti are ca efect incetarea conventiei. in cazul persoanei juridice, incetarea poate fi rezultatul expirarii duratei pentru care s-a constituit, al lichidarii conventionale sau juridice, al falimentului.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact