StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept comercial
Trimite articolul prin email Faptele de comert si intreprinderile : Drept comercial Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Faptele de comert si intreprinderile



FAPTELE DE COMERT SI INTREPRINDERILE


Faptele de comert




Codul comercial enumera aceste fapte de comert, dupa cum urmeaza:

"Art. 3 - Legea considera ca fapte de comert:

1. Cumpararile de producte sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea, spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert;

2. vanzarile de producte, vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuniale statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

3. contractele de report asupra obligatiu 414h77e nilor de stat sau altor titluri de credit circuland in comert;

4. cumpararile sau vanzarile de parti sau de actiuni ale societatilor comerciale;

5. orice intreprindere de furnituri;

6. intreprinderile de spectacole publice;

7. intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;

8. intreprinderile de constructii;

9. intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

10. intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cand altul decat autorul sau artistul vinde;

11. operatiunile de banca si schimb;

12. operatiunile de mijlocire (samsarie) in afaceri comerciale;

13. intreprinderile de transporturi de persoane atat pe apa, cat si pe uscat;

14. cambiile si ordinele in producte sau marfuri;

15. construirea, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioara si exterioara si tot ce priveste la echiparea, armarea asi aprovizionarea unui vas;

16. expeditiile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul de mare si la navigatie;

17. asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

18. asigurarile, chiar mutuale, contra riscurilor navigatiei;

19. depozitele pentru cauza de comert;

20. depozitele in docuri si intrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (warante) si asupra scrisorilor de gaj, libere de ele.

Art. 4 din Codul comercial mai prevede ca se socotesc fapte de comert in afara celor enumerate si celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul.

Tot Codul comercial la art. 5 mai prevede ca nu se poate considera ca fapte de comert cumpararea de producte sau marfuri pentru uzul sau consumul cumparatorului, ori familiei sale, revanzarea acestor lucruri si nici vanzarea productelor pe care proprietarul sau cultivatorul le are dupa pamantul sau, sau dupa cel pe care l-a cultivat (art. 6

Operatiunile de asigurari de bunuri si persoane sunt fapte de comert numai in ce-l priveste pe asigurator (art. 6).

Codul comercial mai prevede la art. 56 ca, daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in privinta acelui act, legii comerciale, cu exceptia dispozitiilor privitoare la persoana comerciantului si de cazurile in care legea dispune altfel.



La 8 februarie 2002, D.I. a formulat contestatie in anulare in temeiul dispozitiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 C. proc. civ., sustinand ca in mod gresit litigiul solutionat irevocabil prin decizia nr. 592/R-C/10.12.2001 a fost apreciat ca are natura comerciala, iar calea de atac a fost considerata recurs in loc de apel, deoarece instantele se aflau in fata unui litigiu civil.

Solutionand contestatia, Curtea de Apel Pitesti a retinut ca pricina dedusa judecatii constituie un litigiu comercial, atat din punct de vedere subiectiv, cat si din punct de vedere obiectiv.

Astfel, s-a aratat ca, fata de dispozitiile art. 56 C. com., daca un act este comercial pentru una din parti, toti ceilalti contractanti sunt supusi legii comerciale, iar in speta dedusa judecatii parata era o societate comerciala.

Pe de alta parte, obiectul cauzei era reprezentat de rezilierea unui contract de inchiriere, de evacuarea paratei si obligarea acesteia la plata chiriei.

Neintelegerile deduse judecatii priveau, asadar, nu imobilul in sine, ci imobilul ca element al fondului de comert, aspect fata de care, in mod corect, instantele au apreciat natura comerciala a litigiului si faptul ca nu se poate declara apel, ci numai recurs impotriva hotararii de fond.

C.A. Pitesti, decizia nr. 149/R-C/13.03.2002



Distingem, din aceste reglementari, doua situatii:

(1) - actele si operatiunile definite la art. 3 ca fapte de comert sunt supuse legilor comerciale, indiferent de persoana care le savarseste (comerciant sau necomerciant);

(2) - art. 7 din C. Com. dispune ca, este comerciant si, in consecinta, supus legilor comerciale, orice persoana care savarseste, cu caracter profesional, una din faptele de comert definite la art. 3. Dupa dobandirea calitatii de comerciant, toate actele juridice si operatiunile comerciantului sunt considerate, in temeiul art. 4, ca fiind fapte de comert si, prin urmare, sunt supuse legilor comerciale.

Folosirea de catre legiuitor a termenului de fapte de comert denota intentia de a supune legilor comerciale nu numai raporturile juridice decurgand din acte juridice, asa cum sunt definite ca manifestari de vointa facute cu scopul de a produce efecte juridice, ci si raporturile juridice decurgand din faptele juridice (adica acele manifestari de vointa facute fara intentia de a produce sau oricare alte imprejurari de care legea leaga producerea unor efecte juridice).



In doctrina clasica, faptele de comert au fost clasificate in:

fapte de comert obiective in care sunt incluse actele juridice si operatiunile determinate de lege si producatoare de efecte juridice in temeiul legii, indiferent de calitatea autorului lor;

faptele de comert subiective - includ actele si faptele savarsite de un comerciant.

In doctrina moderna au fost distinse si unele subcategorii cum ar fi:

- la faptele de comert obiective se distinge intre faptele de comert obiective dupa natura lor si fapte de comert obiective datorita formei lor

- la faptele de comert obiective au mai fost introduse si faptele de comert conexe, acestea fiind cele care dobandesc acest caracter datorita legaturii lor cu anumite fapte de comert, ex.: cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni, depozitele pentru cauza de comert, contul curent, cecul, mandatul, comisionul, consignatia, gajul, fidejusiunea.

Enumerarea din Codul comercial nu este una limitativa ci una exemplificativa.

Definirea actelor de comert are la baza mai multe teorii:

teoria speculatiei potrivit careia actul de comert este unul de speculatie facut in scopul obtinerii de profit. Acest criteriu raspunde realitatii, comerciantul prin actiunea sa urmarind obtinerea unui profit, el nelucrand dezinteresat. Au fost formulate obiectii: 1) sunt si operatii civile care au caracter speculativ; 2) sunt si fapte comerciale care nu realizeaza profit: vanzarea in pierdere, vanzarea promotionala pentru atragerea clientelei, distribuirea gratuita de produse pentru reclama. Este de observat insa ca scopul final este tot profitul;

teoria circulatiei potrivit caruia actul de comert este cel realizat printr-o intreprindere (o activitate metodic organizata). Obiectii: 1. sunt si acte straine circulatiei marfurilor (ex.: agentiile de afaceri); 2. exista si intreprinderi cu caracter civil (exploatatiile agricole);

teoria intreprinderii potrivit caruia actul de comert este cel realizat printr-o intreprindere (o activitate metodic organizata). Obiectii: 1. Sunt si acte de comert care nu se realizeaza printr-o organizare care implica o intreprindere (ex.: activitatea agentilor de bursa); 2. exista si intreprinderi cu caracter civil (exploatatiile agricole);

teoria mixta care imbina mai multe criterii (ex.: criteriul profitului si cel al circulatiei).

Nu au fost incluse in categoria faptelor de comert activitatea de educatie si invatamant, profesiile liberale, jocurile de intrajutorare.


Intreprinderile


Codul comercial, in definirea faptelor de comert face vorbire de intreprinderi - art. 3 pct. 5 - orice intreprindere de furnituri; 6 - intreprinderile de spectacole publice; 7 - intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri; 8 - intreprinderile de constructii; 9 - intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie; 10 - intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta cand altul decat autorul sau artistul vinde.

Etimologic, intreprindere vine de la a intreprinde, adica a face. In sensul Codului comercial, intreprinderea presupune o organizare si un scop -organizarea unui intreprinzator in scopul obtinerii unui profit, prin fapte de comert. Intreprinderea poate fi individuala sau societara.

Definirea intreprinderilor mentionate in Codul comercial:

intreprinderea de furnituri este activitatea organizata prin care intreprinzatorul asigura prestarea unor servicii sau predarea unor bunuri, la anumite termene, contra unui pret;

intreprinderile de spectacole publice sunt cele organizate in vederea punerii la dispozitia publicului a operelor teatrale, muzicale, sportive sub forma de concerte, spectacole, intreceri sportive. Conditia este existenta unei activitati organizate;

intreprinderile de comision, agentii si oficii de afaceri au ca scop facilitarea incheierii tranzactiilor comerciale printr-un intermediar. Intreprinderea de comision realizeaza intermedieri pe baza de comision. Agentiile sau oficiile de afaceri intermediaza intre comerciant si clientela (ex.: agentiile de voiaj, publicitate);



intreprinderile de constructii sunt activitati organizate, in scopul realizarii, in regim comercial, de constructii. Acestea pot privi constructii civile (locuinte) sau industriale (spatii de productie, imbunatatiri funciare, drumuri, poduri, retele energetice sau de transport: feroviar, petrolier etc.).


Domenii care constituie monopol al statului


Legea defineste monopolul de stat ca fiind dreptul statului de a stabili regimul de acces al agentilor economici cu capital de stat si privat, inclusiv producatori individuali, dupa caz (activitatile economice constituind monopol de stat si conditiile de exercitare a acestora.

Constituie monopol de stat urmatoarele domenii si activitati:

- fabricarea si comercializarea armamentului, munitiilor si explozibililor;

- producerea si comercializarea stupefiantelor si a medicamentelor care contin substante stupefiante;

- extractia, producerea si prelucrarea in scopuri industriale a metalelor pretioase si a pietrelor pretioase;

- producerea si emisiunea de marci postale si timbre fiscale;

- fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a alcoolului si bauturilor spirtoase distilate. Nu constituie monopol de stat fabricarea bauturilor alcoolice in gospodariile personale pentru consum propriu;

- fabricarea si importul, in vederea comercializarii in conditii de calitate, a produselor din tutun si a hartiei pentru tigarete;

- organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate;

- organizarea si exploatarea pronosticurilor sportive.

Administrarea monopolurilor de stat aratate se face de catre Ministerul Finantelor Publice. Exploatarea activitatilor constituind monopol de stat se face de catre agenti economici cu capital de stat si privat, inclusiv de catre producatori individuali, dupa caz, pe baza de licente eliberate de Ministerul Finantelor Publice, cu avizul ministerului de resort sau al Bancii Nationale a Romaniei in cazul metalelor pretioase si al pietrelor pretioase.

Efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute de Codul comercial sau alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege, constituie activitati comerciale ilicite si este sanctionata de lege.


Termeni cheie: fapte de comert; fapte de comert obiective; fapte de comert subiective; teoria speculatiei; teoria circulatiei; teoria intreprinderii; teoria mixta; intreprinderile; intreprinderea de furnituri; intreprinderile de spectacole publice; intreprinderile de comision; agentii si oficii de afaceri; intre-prinderi de constructii.


INTREBARI DE AUTOEVALUARE

Ce sunt faptele de comert?

Operatiunile de asigurari de bunuri si persoane sunt fapte de comert?

Daca un act juridic este comercial numai pentru una din parti, caror legi sunt supusi toti contractantii?

Prin ce se deosebesc faptele de comert obiective de faptele de comert subiective?

Ce sunt faptele de comert conexe?

Care sunt obiectiile formulate cu privire la teoria speculatiei?

Dar cu privire la teoria circulatiei si la teoria intreprinderii?

Ce criteriu are la baza teoria mixta?

Ce presupune intreprinderea?







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact