StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept general
Trimite articolul prin email Capacitatea juridica speciala : Drept general Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Capacitatea juridica speciala



Capacitatea juridica speciala


Analiza capacitatii juridice, de pe pozitiile teoriei dreptului implica luarea in considerare a trasaturilor caracteristice participarii la circuitul juridic in toate ramurile dreptului. Fundamentarea categoriei de capacitate juridica in teoria dreptului este un aspect al metodologiei stiintifice juridice ; pentru acest motiv, demersul nu poate fi limitat la o stiinta de ramura ; el trebuie sa puna in valoare insusirile semnificative ale calitatii de subiect de drept in toate raporturile juridice si sa lase la o parte diferentele individuale,, nesemnificative ale manifestarii capacitatii juridice intr-o ramura sau alta




Avand in vedere ansamblul formelor de manifestare a capacitatii juridice, in teoria dreptului s-a conchis ca se poate realiza clasificarea capacitatii juridice in capacitate generala si capacitate speciala.

Capacitatea juridica speciala este posibilitatea recunoscuta de lege, de a participa ca subiect de drept in raporturile in care trebuie indeplinite anumite conditii, spre exemplu, in dreptul civil, subiectele colective, in dreptul administrativ, organele de stat

Adam Popescu in lucrarea “Teoria dreptului” considera capacitatea speciala ca pe o posibilitate 555d34f de a avea anumite drepturi datorita fie raportului juridic, fie statutului personal al subiectului de drept. Capacitatea juridica fie ca este generala, fie ca este speciala are doua mari componente : capacitatea de folosinta, capacitatea de exercitiu.

In dreptul civil, capacitatea civila a persoanei fizice reprezinta aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si obligatii civile. Aceasta capacitate incepe din momentul nasterii persoanei si inceteaza la moartea acesteia. Drepturile copilului sunt recunoscute din momentul in care a fost conceput, insa numai daca el se naste viu. Capacitatea de exercitiu a persoanei fizice reprezinta aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile prin incheierea de acte juridice civile. Sunt lipsiti de capacitatea de exercitiu, adica nu pot incheia acte juridice minorul care nu a implinit varsta de 14 ani, persoana pusa sub interdictie, pentru aceste persoane actele juridice se fac de catre reprezentantii lor legali.

Minorul care are varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani are capacitate de exercitiu restransa. Actele juridice ale minorului cu capacitate de exercitiu restransa sunt incheiate de acesta cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui.

Capacitatea deplina de exercitiu se dobandeste cand persoana implineste varsta de 18 ani, atunci cand ea devine majora.

O exceptie o reprezinta minora care se casatoreste inainte de 18 ani si dobandeste prin casatorie capacitatea deplina de exercitiu.

La persoanele juridice capacitatea de folosinta este aptitudinea subiectului colectiv de a avea drepturi si obligatii civile. Aceasta capacitate se dobandeste la data inregistrarii persoanei juridice sau la o alta data prevazuta de lege. Articolul 34 alineatul 1 din Decretul 31 pe anul 1954 prevede ca “persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de infiintare sau statut”, acest text de lege consacra principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice.

Capacitatea de exercitiu a persoanelor juridice reprezinta aptitudinea lor de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile prin incheierea de acte juridice de catre organele sale de conducere. Actele juridice facute de catre organele persoanelor juridice in limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt insasi actele persoanelor juridice

In materie de succesiuni, in dreptul civil sunt mentionate conditiile cerute pentru a mosteni, cel care mosteneste sa aiba capacitate succesorala, care nu trebuie confundata cu capacitatea de folosinta sau capacitatea de exercitiu, ea constand numai in faptul ca cel care vrea sa mosteneasca trebuie sa existe in momentul deschiderii succesiunii.

Potrivit articolului 654 din Codul civil roman, copilul conceput are capacitatea succesorala cu conditia sa se fi nascut viu. Timpul cuprins intre a 300-a zi si a 180-zi dinaintea nasterii copilul se socoteste timpul legal al conceptiei.

Matei Cantacuzino si Traian Ionascu considera ca aceasta prezumtie din Dreptul Familiei este de stricta interpretare si nu poate fi extinsa si asupra succesiunilor.



Ilie Stoenescu si Francisk Deack considera ca se aplica prezumtia si ca nu s-a mai prevazut in materia succesiunilor temei datorita faptului ca era reglementata.

In conformitate cu articolul 13 din Decretul nr.31 pe anul 1954 cel disparut este considerat in viata daca nu a intervenit o hotarare declarativa de moarte, ramasa definitiva.

Nu au capacitatea succesorala persoanele predecedate si comorientii.

Alte conditii cerute pentru a mosteni sunt acelea de a avea vocatie succesorala, adica sa fie chemat la mostenire in conformitate cu legea sau cu testamentul si o alta conditie este aceea sa nu fie nedemn

In dreptul penal, in cadrul raportului juridic de conformare, pe de-o parte statul este cel care organizeaza lupta de combatere a fenomenului infractional, legifereaza norme incriminatorii, intreprinde masuri de aparare sociala si investeste instantele judecatoresti sa actioneze pentru tragerea la raspunderea penala a infractorilor. In contextul acestor atribute se apreciaza ca statul nu se substituie in dreptul altor persoane fizice sau juridice, si nici nu decide in numele altora. Pe de alta parte persoana fizica, luata in mod individual sau toti membrii societatii, au obligatia de a avea o conduita de natura sa respecte valorile sociale ocrotite de legea penala.

In masura in care legea penala se adreseaza unei categorii de persoane fizice precis determinate – cetateni romani sau straini, functionari, gestionari, militari – ei pot fi subiecte ale raportului juridic penal de conformare numai cei care au calitatea impusa de lege. Legea penala se adreseaza tuturor membrilor societatii, care in egala masura, sunt obligati sa respecte prevederile sale, sa apere prin atitudinea lor valorile sociale specifice dreptului penal.

In cadrul raportului juridic penal de conflict, subiecte sunt pe de-o parte statul si persoana fizica sau juridica vatamata, iar pe de alta parte persoana celui care a savarsit infractiunea si care dobandeste calitatea de infractor. El are obligatia sa raspunda penal suportand sanctiunile penale ce vor fi dispuse de instanta judecatoreasca. Totodata infractorul are dreptul de a pretinde statului sa respecte strict prevederile penale

In dreptul comercial subiectul raportului juridic comercial poate fi si comerciantul cat si necomerciantul. Legea permite ca si necomerciantul sa solicite sa i se aplice regulile comerciale intr-un litigiu cu comerciantul.

Pentru ca o persoana fizica sa fie comerciant trebuie ca comertul sa-i fie o profesie distincta. Dar pentru persoanele juridice, adica societatilor comerciale, lor le apartin “calitatea” de comerciant. Mai sunt si alte persoane juridice care au calitatea de comerciant cum ar fi statul, astfel articolul 8 din Codul comercial roman prevede ca “Statul, judetul, comuna nu au calitate de comercianti. Statul insa detine monopolul in anumite domenii cum ar fi alcoolul, tutunul. Mai sunt si Regiile Autonome care au fost infiintate in baza legii nr. 15 pe 1990 si ele au calitatea de comerciant, dobandind-o din momentul infiintarii lor prin tratative de guvern Organizatiile Cooperatiste dobandesc calitatea de comerciant de la data infiintarii lor ; cu privire la acestea Legea 26 pe 1990 privind Registrul comercial le mentioneaza pe aceste organizatii cooperatiste in categoria comerciantilor. Asociatiile si fundatiile nu au calitatea de comerciant pentru ca nu urmaresc realizarea de profit.

In dreptul muncii, specific este faptul ca o persoana fizica sa fie subiect de drept si sa incheie un contract individual nu este suficient sa posede capacitatea de folosinta, ci trebuie sa aiba si capacitate de exercitiu. Cele doua capacitati sunt indisolubil legate in cadrul raportului juridic de munca. Acest specific este dat de caracterul “intuit personae” al contractului. In dreptul muncii, capacitatea juridica incepe la varsta prevazuta de lege pentru a incheia un contract de munca atat in privinta dreptului la munca, cat si in privinta exercitarii acestui drept.



Prin specificul sau in dreptul muncii, disocierea dintre cele doua capacitati nu prezinta relevanta.

Persoana dobandeste capacitatea deplina de a incheia un contract de munca potrivit articolului 7 din Codul Muncii si articolului 10 din Decretul nr. 31 din 1994 la varsta de 16 ani. Spre deosebire de dreptul comun unde capacitatea de exercitiu se dobandeste la 18 ani.

Exceptie si in dreptul comun o constituie situatia femeii casatorite anterior implinirii varstei de 18 ani, situatie in care, potrivit legii dobandeste capacitate de exercitiu.

In dreptul muncii se prezuma ca de la varsta de 16 ani persoana are maturitate fizica si psihica suficient de dezvoltata pentru a intra intr-un raport juridic de munca, maturitate care-i permite sa-si angajeze forta de munca in schimbul unui salariu, iar maturitatea psihica care-i ingaduie pe baza discernamantului suficient dezvoltat sa se conduca singur in viata juridica asumandu-si drepturi si obligatii printr-un contract de munca.

In mod exceptional incepand cu varsta de 15 ani legea recunoaste persoanei fizice o capacitate de munca biologica restransa, partiala, ceea ce determina si o recunoastere a capacitatii restranse de a se angaja, dar numai cu incuviintarea parintilor sau a tutorelui, in locuri de munca potrivite cu varsta acestuia, aptitudinile si cunostintele sale. Parintii trebuie sa cunoasca conditiile in care munca va fi prestata si daca angajarea se face in interesul dezvoltarii ulterioare a minorului, ei putand reveni asupra incuviintarii lor in orice moment in care constata ca s-au schimbat conditiile de munca sau ca aceste conditii dauneaza bunei dezvoltari a minorului.

Potrivit articolului 98 din Codul Familiei incuviintarea care este prealabila se acorda de ambii parinti in virtutea exercitarii drepturilor parintesti asupra copilului. Contractul de munca intr-o astfel de situatie este semnat alaturi de subiectul principal si de parintii copilului.

In lipsa acordului prealabil al parintilor, contractul este lovit de nulitate absoluta. Nu pot incheia contracte de munca minorii pana la varsta de 15 ani si persoanele puse sub interdictie din cauza alienatiei mintale sau a debilitatii mintale pentru ca acestea nu dispun de discernamantul necesar, la minori adaugandu-se lipsa capacitatii biologice.





Nicole Popa-Teoria generala a dreptului, 1998, p. 306

Nicole Popa-Teoria generala a dreptului, 1998, p. 308

Gh.Beleiu-Drept civil, 1995

Vasile Gionea-Curs de drept civil, 1996, p. 245-246

Vasile Dobrinouiv, Al.Boroi, Ilie Pascu, I.Molnar, Gh.Nistorescu, Valerica Lazar-Drept penal, Partea generala, 1997, p. 87-90






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact