Caracterizarea persoanelor juridice

Caracterizarea persoanelor juridice

Elementele constitutive ale persoanelor juridice conform articolului 26 litera E din Decretul nr.31/1954 sunt o organizatie de sine statatoare, proprie, un patrimoniu propriu, distinct, un scop propriu determinat si in acord cu ingteresul general, obstesc.

Alte elemente sunt reglementate si de Legea societatilor comerciale nr. 31/1990, articolul 3 din Decretul Lege nr.8/1989, privind partidele politice.

In doctrina s-a exprimat teoria conform careia cele trei elemente ar fi necesare si suficiente, si alte teorii con 535j97f form carora ar mai fi nevoie si de alte elemente, cum ar fi o raspundere proprie si o participare in nume propriu la raporturile juridice.

Societatea romaneasca actuala, organizata intr-un stat de drept este direct interesata in nasterea subiectelor colective de drept. Asigurarea respectarii interesului general, la infiintarea persoanelor juridice, este realizata de catre stat prin organele sale, in modalitati juridice diferite.

Infiintarea persoanelor juridice este reglementata in mod general de articolul 28 din Decretul 31/1954 care prevede ca infiintarea persoanelor juridice se face prin actul de infiintare recunoscut, actul de infiintare autorizat sau prin alt mod reglementat de lege si in mod special de catre acte normative aplicabile acestora.

Capacitatea juridica a persoanei juridice care reprezinta aptitudinea sa de a avea drepturi si obligatii in general, adica in diferite ramuri de drept.

In Decretul numarul 31/1954 articolul 32 si 33 cu privire al inceputul capacitatii de folosinta a persoanei juridice, se prevede ca "Persoanele juridice sunt supuse inregistrarii sau inscrierii, daca legile care le sunt aplicabile reglementeaza aceasta inregistrare sau inscriere" si "Persoanele juridice care sunt supuse inregistrarii au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data inregistrarii lor. Celelalte persoane juridice au capacitatea de a avea drepturi si obligatii de la data actului de dispozitie, de la data recunoasterii sau a autorizarii infiintarii .". Exceptia fiind aceea ca ."chiar inainte de data inregistrarii sau de data actului de recunoastere ori de data indeplinirii celorlalte cerinte ar fi prevazute, persoana juridica are capacitate chiar de la data actului de infiintare . dar numai intrucat acestea sunt create pentru ca persoana juridica sa ia fiinta in mod valabil".

In cadrul capacitatii de folosinta a persoanei juridice este de mentionat si principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice, care este consacrat in articolul 34 din Decretul nr. 31/1954, potrivit caruia "Persoana juridica nu poate avea decat acele drepturi care corespund scopului ei .".

Acest principiu este consacrat si de articolul 9 din Legea nr.21/1924 "Persoanele juridice de drept privat, cazand sub prevederile legii de fata, nu se pot folosi decat de drepturile ce le sunt necesare pentru realizarea scopului si destinatiei lor .Ele nu pot contracta obligatiuni decat tot in vederea realizarii acsetui scop si acestei destinatiuni".

In doctrina s-a formulat ideea potrivit careia capacitatea de folosinta inceteaza odata cu data incetarii fiintei acesteia.

Potrivit articolului 35 din Decretul nr. 31/1984 "Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale."

In doctrina exista o controversa privind inceputul capacitatii de exercitiu al persoanelor juridice, intr-o opinie se considera ca momentul dobandirii capacitatii de exercitiu coincide cu acela al dobandirii capacitatii de folosinta

In cealalta opinie se arata ca "principiul in aceasta privinta trebuie sa fie acela ca momentul dobandirii capacitatii de exercitiu este marcat de desemnarea organelor de conducere ale persoanei juridice

In dreptul civil s-au consacrat doua principii privind realizarea continutului capacitatii de exercitiu a persoanei juridice si anume principiul pluralitatii organelor de conducere ale persoanei juridice si principiul raspunderii persoanelor fizice care alcatuiesc organele persoanei juridice pentru modul cum realizeaza capacitatea de exercitiu a acestora

Pe baza Decretului 31/1954 in doctrina se sustine ca reorganizarea este un proces de contopire sau de divizare in care sunt antrenate cel putin doua persoane juridice existente sau care iau astfel fiinta. In cadrul acestui proces se produc unele modificari care afecteaza pe toate persoanele juridice participante

Potrivit articolului 100 din Decretul nr.31/1954 "Persoana juridica inceteaza a avea fiinta prin comasare, divizare sau dizolvare", aceasta reprezentand reorganizarea persoanei juridice.

Incetarea persoanei juridice reprezinta sfarsitul calitatii de subiect colectiv de drept civil. De articolul 40 al Decretului nr.31/1954 rezulta trei m oduri de incetare a fiintei persoanei juridice prin comasare, adica absortie si fuziune, prin divizare totala si prin dizolvare.

C.Statescu arata ca "Dizolvarea . este un mod tipic de incetare a persoanei juridice, punand capat definitiv fiintei acestei persoane"

In cadrul relatiilor presupuse de economia de piata a Romaniei, incetarea persoanelor juridice prin dizolvare are o alta aplicatie decat cea de pana in 1989 ; Efectele dizolvarii sunt reglementate de Decretul nr.31/1954 si de Legea nr.21/1994, Legea nr.31/1990, Legea nr.36/1991, Legea nr.18/1991.

Dizolvarea presupune lichidarea persoanei juridice.

Un alt mod de incetare a persoanei juridice este transformarea acesteia care reprezinta totodata si concomitent si infiintarea in locul ei, a altei persoane juridice. Spre exemplu, numeroase hotarari ale Guvernului Romaniei sau ale prefectilor si primariilor contin dispozitii prin care s-au organizat unitatile economice de stat, fie ca regii autonome, fie ca societati comerciale cu capital integral de stat ceea ce a presupus o reorganizare sau transformare a persoanei juridice

Persoana juridica se poate identifica prin urmatoarele atribute : denumire, sediu, nationalitate, firma, cont bancar, capital social, telefon, telex, fax, marca, cod fiscal, acestea fiind reglementate de Legea nr. 15/1991, Legea nr.26/1990, Legea nr. 36/1991.