StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare Ón relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept maritim
Trimite articolul prin email Instantele maritime si fluviale : Drept maritim Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Instantele maritime si fluviale



INSTANTELE MARITIME SI FLUVIALE


Efectuarea cercetarilor la bordul navelor


Norme speciale de procedura privind efectuarea cercetarilor la bordul navelor


Luarea de masuri si efectuarea de cercetari la bordul unei nave sub pavilionul unui stat strain, cu care statul roman a incheiat conventii prin care se prevede instiintarea oficiului consular al statului al carui pavilion il poarta nava, se fac in conformitate cu prevederile acestor conventii.



Pentru faptele care nu au un caracter penal sau nu intereseaza ordinea publica, capitanii de port vor acorda asistenta comandantilor de nave straine pentru luare de masuri la bord numai la cererea scrisa a comandantului navei sau a functionarului consular al statului al carui pavilion il arboreaza nava.

Cercetarea la fata locului si reconstituirea, efectuate pe nave sau in incinta porturilor de catre instantele de judecata sau de alte organe de urmarire penala decat capitanii de port, se fac numai in asistenta capitanului portului sau a reprezentantului sau.

Infractiunile prevazute in art. 115 din CAP VI al D nr.443/1972 se judeca in prima instanta de tribunalul judetean sau, dupa caz, de Tribunalul municipiului Bucuresti.

Infractiunile prevazute in art. 123 si 124 din CAP VI al D nr.443/1972 se judeca in prima instanta de Tribunalul municipiului Bucuresti.


Organe de cercetare penala - atributii, competente


Codul de procedura penala reglementeaza ca cercetarea penala in domeniul sigurantei navigatiei se efectueaza de capitanii porturilor ca organ special, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune in pericol siguranta navei sau a navigatiei.


Infractiuni si contraventii


Infractiunea: definitie, trasaturile infractiunii. Cauze care inlatura caracterul penal al faptei


A. DEFINITIE - in art. 17 din Codul penal este definita infractiunea ca fiind 'fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala'.

De asemenea Codul penal mai defineste in texte distincte, si cele trei trasaturi esentiale ale infractiunii care sunt: pericolul social - art. 18 545f56f , vinovatia -art. 19, prevederea in legea penala - art. 141.

Fapta care prezinta pericol social este fapta prin care se pericliteaza ori se vatama valorile sociale aratate in art. 1 Cod penal si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse. Numai activitatile omenesti au aceasta insusire de a prezenta un pericol social.

In doctrina si legislatia penala, pericolul social este folosit in doua acceptiuni:

- pericolul social generic (abstract) - caracterizeaza toate faptele ce apartin unui anumit tip particular de infractiune (omor, delapidare, viol, etc.) si este apreciat de legiuitor IN ABSTRACTO, prin folosirea tuturor datelor ce-i stau la dispozitie in momentul incriminarii sau atunci cand se pune problema modificarii legii penale.

- pericolul social concret - caracterizeaza o fapta (apartinand unui anumit tip de infractiune), efectiv savarsita si este evaluat IN CONCRETO de organele de urmarire penala si de instantele de judecata, in raport cu unele elemente si date concrete cum ar fi: urmarea survenita sau care ar fi putut surveni, imprejurarile comiterii actiunii sau inactiunii, scopul urmarit de faptuitor, etc.

Uneori desi exista pericol social, fapta nu constituie infractiune, deoarece, conform art. 18 Cod penal: 'nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege, si prin continutul sau concret, fiind in mod vadit lipsita de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni'.

Prezinta o astfel de caracteristica, spre exemplu, unele furturi marunte din magazine, anumite fapte de neglijenta in serviciu care au produs pagube reduse etc.

Tot art. 18 al. 2 Cod penal enumara si criteriile de care trebuie sa se foloseasca organele judiciare atunci cand sunt puse in situatia de a evalua si hotari daca fapta prezinta pericol social sau nu.

Potrivit art. 19 al. 1 Cod penal, vinovatia exista 'atunci cand fapta care prezinta pericol social este savarsita cu intentie sau din culpa'.

Vinovatia implica, asadar, actiunea a doi factori inerenti vietii psihice a persoanei: factorul intelectiv sau constiinta si factorul volitiv sau vointa.

- vointa sau factorul volitiv - reprezinta un proces psihic de conducere constienta a activitatii sub toate aspectele ei.

Pentru ca actul de conduita al unei persoane sa-i apartina, sa-i fie imputabil, se cere sa fie savarsit cu vointa. in cazul in care fapta nu a fost voita de persoana care a comis-o pentru ca nu a actionat liber, ci datorita unei energii straine ce nu i-a putut rezista, acea fapta ii este imputabila numai fizic, nu si psihic, ceea ce exclude vinovatia.

- constiinta sau factorul intelectiv - presupune facultatea psihica prin care persoana intelege semnificatia faptei si urmarile acesteia. in constiinta apare mai intai ideea de a savarsi fapta si apoi reprezentarea urmarilor sale. Tot aici se delibereaza asupra savarsirii faptei. Dupa terminarea procesului decizional, se trece de la manifestarea de constiinta la manifestarea de vointa si care consta in concentrarea energiei in vederea realizarii actului de conduita.

a) Definitia vinovatiei - in doctrina penala s-a definit vinovatia ca fiind: -'atitudinea psihica a faptuitorului in momentul savarsirii faptei cu privire la fapta savarsita si la urmarile acesteia'.

b) Formele vinovatiei - in stiinta dreptului penal se face distinctie intre doua forme principale de vinovatie:

1. Intentia - atitudinea psihica a faptuitorului rezultand din prevederea rezultatului faptei sale si urmarirea lui, ori prevederea rezultatului faptei sale, neurmarirea dar acceptarea lui in caz ca se produce. De aici rezulta ca intentia este de doua feluri:

- directa daca faptuitorului prevede rezultatul faptei sale si il urmareste.

- indirecta daca faptuitorului prevede rezultatul faptei sale nu il urmareste, dar il accepta daca se produce.

2. Culpa - atitudinea psihica a faptuitorului care prevede rezultatului faptei sale dar nu-1 accepta, considerand fara temei ca nu se va produce, ori nu prevede rezultatului faptei sale desi putea si trebuia sa-1 prevada. De aici rezulta ca culpa este de doua feluri:

- cu prevedere, cand faptuitorului prevede rezultatul faptei sale dar nu-1 accepta, considerand fara temei ca acesta nu se va produce.

- fara prevedere, cand faptuitorului nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-1 prevada.

3. Pentru anumite infractiuni se mai adauga si o forma mixta denumita intentia depasita (praeterintentia).

Praeterintentia este situatia in care faptuitorul urmarind producerea unui anumit rezultat, savarseste o fapta cu un rezultat mai grav, decat a intentionat, rezultat ce trebuia si putea fi prevazut.

In Codul penal infractiunea praeterintentionata apare ca forma agravanta a unei infractiuni tip.

Orice infractiune trebuie sa fie prevazuta de legea penala ca atare (art. 17 Cod penal).

O fapta este considerata a fi prevazuta de legea penala, atunci cand o norma legala stabileste in ce conditii o anumita fapta socialmente periculoasa si savarsita cu vinovatie - este susceptibila de a fi caracterizata ca infractiune si prin masura a atrage raspunderea penala. Rezulta ca o fapta este prevazuta de legea penala atunci cand incriminarea ei s-a facut in Codul penal (partea speciala) sau printr-o lege penala speciala.

Aceasta trasatura a infractiunii decurge din principiul fundamental al legalitatii in dreptul penal (art. 2 Cod penal).

B. Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei constau din anumite situatii, stari, imprejurari existente in momentul savarsirii faptei, care impiedica realizarea unei trasaturi esentiale a infractiunii si prin aceasta exclud caracterul penal al faptei.

Cauzele care inlatura caracterul penal al faptei inlatura pe cale de consecinta si raspunderea penala, care nu poate avea alt temei decat savarsirea unei infractiuni (art. 17 al. 2 Cod penal).

Inlaturarea caracterului penal al faptei prin lipsa vinovatiei are urmatoarele cauze: legitima aparare, starea de necesitate, constrangerea, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia, minoritatea, si eroarea.

Potrivit art. 44 Cod penal, 'este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa. a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul'.

Pentru a fi valabila legitima aparare, ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii cu privire la atac si la aparare.

Este in stare de necesitate potrivit art. 45 al. 1 Cod penal si nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, pentru acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu poate fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes public.

Daca persoana care, in momentul cand a savarsit fapta, si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat, atunci ea nu poate spune ca s-a aflat in stare de necesitate.

Pericolul care ameninta valorile sociale ocrotite este generat de diferite intamplari (inundatii, cutremure, etc).

Constrangerea poate fi atat fizica cat si morala.

1. Constrangerea fizica.

Potrivit art. 46 al. 1 Cod penal, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.

Exista constrangere fizica, daca o persoana a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, sub presiunea unei forte (energii) straine careia nu-i poate rezista, fiind in imposibilitatea de a actiona altfel.

Pentru existenta constrangerii fizice se cer indeplinite urmatoarele conditii:



- sa existe o constrangere fizica asupra unei persoane;

- persoana constransa sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

- persoana constransa sa nu aiba posibilitatea de a rezista actiunii de constrangere.

2. Constrangerea morala.

Constrangerea morala consta in presiunea pe care o persoana o exercita prin orice mijloace asupra psihicului altei persoane, determinand-o prin teama pe care i-o insufla sa comita o fapta prevazuta de legea penala.

Pentru existenta constrangeri morale se cer indeplinite urmatoarele conditii:

- sa existe o actiune de constrangere, exercitata prin amenintarea cu un pericol grav, asupra psihicului unei persoane;

- sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala;

- pericolul cu care se ameninta sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, deci sa fi reprezentat singura cale pentru evitarea pericolului.

3. Efectul constrangerii.

Fapta savarsita datorita constrangerii fizice sau morale, nu este infractiune pentru ca ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei, inlaturand atat raspunderea penala, cat si cea civila.

Cazul fortuit este situatia, starea, imprejurarea in care actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu 1-a conceput si nici urmarit si care se datoreaza unei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta.

Imprejurarile fortuite isi au sursa in:

- fenomenele naturii (de exemplu, cutremurul);

- tehnicizarea activitatii umane (de exemplu, explozia unui cazan cu aburi);

- conduita imprudenta a unei persoane;

- starea maladiva a unei persoane (de exemplu, epilepsia).

Prin iresponsabilitate se intelege starea de incapacitate psiho-fiziologica a unei persoane care nu-si poate da seama de semnificatia sociala a actiunilor sale ori nu poate fi stapana pe ele.

Incapacitatea psihica poate fi permanenta ori trecatoare, congenitala sau survenita. Constatarea starii de iresponsabilitate o face medicul legist.

In conformitate cu art. 49 al. 1 Cod penal, 'nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul. in momentul savarsirii faptei, se gasea datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau alte substante'.

Potrivit art. 49 al 2 Cod penal, 'starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta'.

In art. 50 Cod penal, se prevede ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor, care la data comiteri acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.

Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal, iar minorul care are varsta cuprinsa intre 14 - 16 ani, raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Prin eroare se intelege reprezentarea gresita, de catre cel care comite o fapta prevazuta de legea penala, a realitatii din momentul comiterii acesteia, reprezentare determinata de necunoasterea ori cunoasterea gresita a unor date ale realitatii.

In cazul erorii de fapt, faptuitorul are capacitatea psiho-fizica normala dar vointa si constiinta lui s-au format pe date gresite ale realitatii savarsind o fapta penala.

Pericolul social este inlaturat pentru anumite fapte determinate prin legea care prevede atat fapta al carui pericol este inlaturat cat si imprejurarea in care este inlaturat pericolul social.

Pericolul social este inlaturat pentru anumite acte inerente desfasurarii unor activitati permise de lege (lovirile sau vatamarile in cazul practicarii unor sporturi - box, operatii chirurgicale).

Faptele comise din culpa, daca legiuitorul le-a incriminat numai atunci cand sunt savarsite cu intentie, sunt considerate ca lipsite de pericol social.

Pericolul social este eliminat atunci cand fapta penala este comisa fara vinovatie.

3. Pericolului social concret al faptei prevazuta de legea penala.

Caracterul penal al faptei este inlaturat daca fapta concreta nu prezinta gradul de pericol necesar al unei infractiuni.

in art. 181 Cod penal se prevede ca 'nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni'.

Desi in prevederile art. 181, fapta constituie infractiune, si deci nu poate antrena pe cale de consecinta raspunderea penala dar prezentand un oarecare grad de pericol social se impune sanctionarea acesteia cu o sanctiune prevazuta la art. 91 Cod penal, asa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 207/2000, care este specifica, formei de inlocuire a raspunderii penale cu o sanctiune cu caracter administrativ, asa cum am aratat mai sus.

Pentru ca fapta prevazuta de legea penala sa nu prezinte pericolul social al unei infractiuni, ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume; potrivit art. 181 sa fie o fapta lipsita in mod vadit de importanta, pericolul social sa fie minim.

Sunt unele fapte care nu pot prezenta un pericol minim, de exemplu omorul.

La stabilirea in concret a gradului de pericol social - potrivit dispozitiilor art. 181 al. 2 Cod penal - se tine seama de: modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit de faptuitor, de imprejurarile in care fapta a fost

comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, de persoana si conduita faptuitorului.

4. Efecte juridice.

Fapta lipsita de pericolul social concret caracteristic infractiunii nu are caracter penal si deci nu atrage pe cale de consecinta raspunderea penala pentru aceasta fapta.

Intrucat fapta prezinta totusi un pericol social, ea va atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ prevazuta de legea penala.


Infractiuni contra sigurantei navigatiei pe apa, si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul, alte infractiuni prevazute in Codul penal si legi speciale - savarsite de personalul navigant al marinei civile.


Infractiunile sunt reglementate de CAP. VI ramas in vigoare din Decretul nr. : 443/20.11.72 privind navigatia civila care a fost abrogat in partea prin noua lege care se reglementeaza navigatia civila respectiv OG nr.42/1997.

Acestea sunt impartite pe trei categorii de infractiuni:

I. Infractiuni contra sigurantei navigatiei pe apa

II. Infractiuni contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul

III. Alte infractiuni


I. Infractiuni contra sigurantei navigatiei pe apa


ART. 108

Conducerea unei nave de catre o persoana fara brevet sau certificat de capacitate corespunzator se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza fapta comandantului care incredinteaza conducerea navei unei persoane fara brevet sau certificat de capacitate.

ART. 109

Exercitarea atributiilor de serviciu in stare de ebrietate de catre personalul de bord care asigura direct siguranta navigatiei pe apa a navei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

In sensul prezentului decret, o persoana se considera ca se afla in stare de ebrietate daca are in sange o imbibatie alcoolica peste limita de 2%, sau chiar o imbibatie mai mica daca aceasta are drept consecinta micsorari manifeste ale facultatilor de echilibru ori de miscare ale acelei persoane, constatate clinic sau prin orice alte mijloace de proba.

ART. 110

Refuzul personalului prevazut in art. 109 de a se supune recoltarii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani.

ART. 111

Parasirea postului sau navei, fara aprobare, de catre un membru al echipajului ori de catre pilot in timpul efectuarii serviciului prevazut in art. 83 si 84, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stanjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.

ART. 112



Fapta de a adormi in timpul serviciului de cart sau de garda, daca prin aceasta s-ar fi putut intrerupe sau stanjeni navigatia ori sa se puna in pericol siguranta navei sau a incarcaturii, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 1 an.

ART. 113

Paradirea navei de catre comandant in caz de pericol, inainte de a-si fi exercitat pana la capat indatoririle de serviciu pentru salvarea navei, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani.

ART. 114

Fapta comandantului unei nave de a nu-si indeplini obligatiile de asistenta si salvare a navelor si persoanelor aflate in pericol pe apa sau, in caz de abordaj, de a nu comunica celeilalte nave, in masura posibilitatilor datele necesare identificarii navei proprii, se pedepseste cu inchisoare de la 1 an la 4 ani.

ART. 115

Daca faptele prevazute in art. 108, 109, 111. 112. 113 si 114 au avut ca urmare un accident de navigatie, constand in abordaj cu consecinte materiale importante, avarierea grava a unei nave ori distrugerea sau degradarea importanta a unor bunuri de orice fel, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.

Daca s-a produs scufundarea navei proprii sau a altei nave ori moartea sau vatamarea corporala grava a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este inchisoarea de la 10 la 20 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.

ART. 116

Actiunea penala pentru infractiunile cuprinse in prezenta sectiune, cu exceptia cazurilor prevazute in art. 115, se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitarii careia ii apartine nava sau a ANR.


II. Infractiuni contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile de serviciu sau in legatura cu serviciul


ART. 117

Refuzul de a executa un ordin cu privire la indatoririle de serviciu privind siguranta navigatiei si a navei se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.

Daca fapta este savarsita de comandantul navei pedeapsa este de la 6 luni la 3 ani.

ART. 118

Lovirea superiorului de catre inferior se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.

In cazul in care cel lovit se gaseste in exercitiul atributiilor de serviciu, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.

ART. 119

Lovirea inferiorului de catre superior se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 1 an sau cu amenda.

ART. 120

Actiunea penala pentru infractiunile din prezenta sectiune se pune in miscare la sesizarea comandantului navei.

Cand infractiunile prevazute in art. 117 si 119 suni savarsite de comandant, actiunea penala se pune in miscare la sesizarea conducatorului unitarii careia ii apartine nava.

Pentru infractiunile prevazute in art. 118 si 119 actiunea penala se pune in miscare si la plangerea prealabila a persoanei vatamate.


III. Alte infractiuni


ART. 121

Arborarea fara drept pe o nava a pavilionului roman se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani.

ART. 122

Neexecutarea de catre pasageri a ordinului comandantului navei in timpul unui sinistru naval se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

ART. 123

Stanjenirea indeplinirii atributiilor de serviciu ale echipajului de conducere a unei nave, daca prin aceasta s-ar pune in pericol siguranta navei, sau preluarea fara drept a controlului navei, direct sau indirect, se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani.

Daca fapta se savarseste in scopul devierii navei de la itinerariul sau, pedeapsa este inchisoarea de la 5 la 15 ani.

Cand pentru savarsirea faptelor prevazute in alineatele precedente a fost ucisa o persoana ori daca faptele au avut ca urmare moartea uneia sau mai multe persoane ori alte consecinte deosebit de grave, pedeapsa este inchisoarea de la 15 la 20 ani, interzicerea unor drepturi si confiscarea partiala a averii.

Tentativa se pedepseste.

Se considera tentativa si producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor, precum si luarea de masuri in vederea comiterii infractiunii prevazute in prezentul articol.

ART. 124

Omisiunea de a denunta de indata savarsirea infractiunii prevazuta in art. 123 se sanctioneaza in conditiile si cu pedepsele prevazute in art. 170 din Codul penal.

ART. 125

In cazul cand infractiunea de sclavie prevazuta in art. 190 din Codul penal, cea de piraterie prevazuta in art. 212 din Codul penal si infractiunea de trafic de stupefiante prevazuta in art. 312 din Codul penal sunt savarsite prin folosirea navei, aceasta nava se confisca, daca proprietarul ei a avut cunostinta de aceasta.

Acestor infractiuni specifice navigatiei civile se adauga si infractiunile reglementate de Codul Penal in cazul savarsirii unor fapte penale dar si alte infractiuni reglementate in legi speciale cum ar fi cele din domeniul protectiei mediului, vamal, regimului armelor si munitiei, traficului de stupefiante, trecerea frontierei de stat, etc.


Contraventii: definite, regimul juridic. Stabilirea si sanctionarea contraventiilor in domeniul marinei civile. Reglementari.


ORDONANTA nr. 2 din 12 iulie 2001 privind regimul juridic al contraventiilor defineste in art. 1 contraventie - Legea contraventionala apara valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penala. Constituie contraventie fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului sau, dupa caz, prin hotarare a consiliului local sau a consiliului judetean.

Prin legi sau prin hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate domeniile de activitate.

Sanctiunile contraventionale sunt principale si complementare.

Sanctiunile contraventionale principale sunt:

a) avertismentul;

b) amenda contraventionala;

c) obligarea contravenientului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii;

d) inchisoarea contraventionala, daca nu exista consimtamantul contravenientului pentru aplicarea sanctiunii prevazute la lit. c).

Sanctiunile contraventionale complementare sunt:

a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contraventii;

b) suspendarea sau anularea, dupa caz, a avizului, acordului sau a autorizatiei de exercitare a unei activitati;

c) inchiderea unitatii;

d) blocarea contului bancar;

e) suspendarea activitatii agentului economic;

f) retragerea licentei sau a avizului pentru anumite operatiuni ori pentru activitati de comert exterior, temporar sau definitiv;

g) desfiintarea lucrarilor si aducerea terenului in starea initiala.

Prin legi speciale se pot stabili si alte sanctiuni principale sau complementare cum este in cazul HG nr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si in porturi unde in functie de gravitatea faptelor, ANR poate proceda, la propunerea organelor constatatoare, la suspendarea brevetelor sau a certificatelor de capacitate.

Sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite. Sanctiunile complementare se aplica in functie de natura si de gravitatea faptei si pot fi cumulate.

Avertismentul, amenda contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii se pot aplica oricarui contravenient persoana fizica ori juridica.

Sanctiunea inchisorii contraventionale se poate aplica numai persoanelor fizice.



Avertismentul consta in atentionarea verbala sau scrisa a contravenientului asupra pericolului social al faptei savarsite, insotita de recomandarea de a respecta dispozitiile legale.

Avertismentul se aplica in cazul in care fapta este de gravitate redusa.

Avertismentul se poate aplica si in cazul in care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiei nu prevede aceasta sanctiune.

Amenda contraventionala are caracter administrativ.

Pentru contraventiile stabilite prin hotarari ale Guvernului se pot prevedea amenzi intre 500.000 lei si 100.000.000 lei.

Inchisoarea contraventionala si obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii pot fi stabilite numai prin lege si numai pe o durata ce nu poate depasi 6 luni, respectiv 300 de ore.

Sanctiunile prevazute se stabilesc intotdeauna alternativ cu amenda.

Daca aceeasi persoana a savarsit mai multe contraventii sanctiunea se aplica pentru fiecare contraventie.

Cand contraventiile au fost constatate prin acelasi proces-verbal sanctiunile contraventionale se cumuleaza fara a putea depasi dublul maximului amenzii prevazut pentru contraventia cea mai grava sau, dupa caz, maximul general stabilit in lege pentru inchisoarea contraventionala ori obligarea la prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

In cazul in care la savarsirea unei contraventii au participat mai multe persoane, sanctiunea se va aplica fiecareia separat.

Caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul legitimei aparari, starii de necesitate, constrangerii fizice sau morale, cazului fortuit, iresponsabilitatii, betiei involuntare complete, erorii de fapt, precum si infirmitatii, daca are legatura cu fapta savarsita.

Daca printr-un act normativ fapta nu mai este considerata contraventie, ea nu se mai sanctioneaza, chiar daca a fost savarsita inainte de data intrarii in vigoare a noului act normativ.

Daca sanctiunea prevazuta in noul act normativ este mai usoara se va aplica aceasta. in cazul in care noul act normativ prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita anterior va fi sanctionata conform dispozitiilor actului normativ in vigoare la data savarsirii acesteia.

Aplicarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 6 luni de la data savarsirii faptei.

In cazul contraventiilor continue termenul curge de la dala constatarii faptei. Contraventia este continua in situatia in care incalcarea obligatiei legale dureaza in timp.

Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii.

Executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie in termen de 2 ani de la data aplicarii.

Executarea sanctiunii inchisorii contraventionale se prescrie in termen de un an de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti, daca contravenientul nu a optat pentru prestarea unei activitati in folosul comunitatii.

Contraventia se constata printr-un proces-verbal incheiat de persoanele anume prevazute in actul normativ care stabileste si sanctioneaza contraventia, denumite in mod generic agenti constatatori.

Constatarea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si in porturi sunt de competenta inspectorilor de navigatie din cadrul Autoritatii Navale Romane si al organelor capitaniilor de port.

In momentul incheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat sa aduca la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare. Obiectiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica 'Alte mentiuni', sub sanctiunea nulitatii procesului-verbal.

Lipsa mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savarsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constata si din oficiu.

Contravenientul este obligat sa prezinte agentului constatator, la cerere, actul de identitate ori documente. in caz de refuz, pentru legitimarea contravenientului agentul constatator poate apela la ofiteri si subofiteri de politie, jandarmi sau gardieni publici.

Procesul-verbal se semneaza pe fiecare pagina de agentul constatator si de contravenient. in cazul in care contravenientul nu se afla de fata, refuza sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mentiune despre aceste imprejurari, care trebuie sa fie confirmate de cel putin un martor. in acest caz procesul-verbal va cuprinde si datele personale din actul de identitate al martorului si semnatura acestuia.

Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator.

In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la incheierea procesului-verbal in acest mod.

Daca o persoana savarseste mai multe contraventii constatate in acelasi timp de acelasi agent constatator, se incheie un singur proces-verbal.

Pentru aceeasi fapta nu se pot aplica doua sau mai multe sanctiuni principale, repetate.

Procesul-verbal se inmaneaza sau, dupa caz, se comunica, in copie, contravenientului si, daca este cazul, partii vatamate si proprietarului bunurilor confiscate.

Comunicarea se face de catre organul care a aplicat sanctiunea, in termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

In situatia in care contravenientul a fost sanctionat cu amenda, precum si daca a fost obligat la despagubiri, o data cu procesul-verbal acestuia i se va comunica si instiintarea de plata. in instiintarea de plata se va face mentiunea cu privire la obligativitatea achitarii amenzii si, dupa caz, a despagubirii, in termen de 15 zile de la comunicare, in caz contrar urmand sa se procedeze la executarea silita.

Contravenientul va semna de primire.

In cazul in care contravenientul nu este prezent sau, desi prezent, refuza sa semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum si a instiintarii de plata se face de catre agentul constatator in termen de cel mult o luna de la data incheierii.

Comunicarea procesului-verbal si a instiintarii de plata de face prin posta, cu aviz de primire, sau prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces-verbal semnat de cel putin un martor.

Contravenientul poate achita pe loc sau in termen de cel mult 48 de ore de la data incheierii procesului-verbaloumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ, agentul constatator facand mentiune despre aceasta posibilitate in procesul-verbal.

Plata amenzii se face la Casa de Economii si Consemnatiuni sau la trezoreria finantelor publice, iar o copie de pe chitanta se preda de catre contravenient agentului constatator sau se trimite prin posta organului din care acesta face parte.

In cazul in care contravenientul a achitat jumatate din minimul amenzii prevazute in actul normativ pentru fapta savarsita orice urmarire inceteaza.

Caile de atac impotriva proccsului-verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere in termen de 75 zile de la data inmanarii sau comunicarii acestuia.

Partea vatamata poate face plangere numai in ceea ce priveste despagubirea, iar cel caruia ii apartin bunurile confiscate, altul decat contravenientul, numai in ceea ce priveste masura confiscarii.

Plangerea insotita de copia de pe procesul-verbal de constatare a contraventiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat sa o primeasca si sa inmaneze depunatorului o dovada in acest sens.

Plangerea impreuna cu dosarul cauzei se trimit de indata judecatoriei in a carei circumscriptie a fost savarsita contraventia.

Plangerea suspenda executarea. Plangerea persoanelor suspenda executarea numai in ceea ce priveste despagubirea sau, dupa caz, masura confiscarii.

Hotararea judecatoreasca prin care s-a solutionat plangerea poate fi atacata cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi sustinute si oral in fata instantei. Recursul suspenda executarea hotararii.

In cazul in care, prin savarsirea contraventiei prevazute de HG nr. 441 din 21 iunie 1995 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele privind transporturile pe apele nationale navigabile si in porturi, unele bunuri sunt distruse total sau partial, agentii care constata contraventia vor mentiona proportia distrugerii. Cuantumul despagubirilor datorate se va stabili o data cu aplicarea amenzii sau, dupa caz, prin efectuarea expertizei, pe baza preturilor in vigoare la data savarsirii contraventiei.

Despagubirile astfel determinate se incaseaza de catre cei ale caror bunuri au fost distruse partial sau total ca urmare a savarsirii contraventiei si se utilizeaza pentru acoperirea pagubelor cauzate prin savarsirea faptelor contraventionale.

Sanctiunile prevazute in prezenta in HG nr. 441 din 21 iunie 1995 se aplica numai persoanelor fizice care au savarsit contraventia.

Amenzile aplicate persoanelor fizice straine se platesc in valuta convertibila, prin transformarea amenzilor din lei in valuta la cursul de schimb oficial din momentul savarsirii contraventiei.

Alte acte normative care prevad sanctiuni contraventionale care se aplica personalului navigant sunt si cele din domeniul vamal, cele cu privire la regimul juridic al marii teritoriale, al frontierei de stat, etc.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre drept maritim








































CAUTA IN SITE
Termeni de cautare