StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Ajutorul de care ai nevoie. Cand ai nevoie cel mai multe de el!
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului – cauze generale de nepedepsire : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Desistarea si impiedicarea producerii rezultatului – cauze generale de nepedepsire



DESISTAREA SI IMPIEDICAREA PRODUCERII REZULTATULUI – CAUZE GENERALE DE NEPEDEPSIRE

Notiune

In cazul tentativei – dupa cum s-a aratat – executarea actiunii tipice fie este intrerupta, fie – daca totusi a fost dusa la capat – nu produce rezultatul. Atat intreruperea activitatii de executare pe parcursul desfasurarii ei, cat si neproducerea rezultatului se pot datora unor cauze straine de vointa subiectului, dar si unor cauze legate de vointa acestuia.

In prima situatie – atunci cand infractiunea nu s-a consumat pentru ca subiectul a fost constrans sa se opreasca undeva pe „iter criminis” sau pentru ca producerea rezultatului a fost impiedicata din cauze carora acesta nu li s-a putut opune – tentativa, daca legea prevede, este incriminata si pedepsita. In cea de-a doua situatie – atunci cand autorul insusi, din proprie vointa, a pus capat executarii, aflata in curs de desfasurare, sau, prin comportarea sa activa, a facut ca rezultatul sa nu se produca – exista tentativa, dar, potrivit art. 36 alin 1 C. P., faptuitorul „este aparat de pedeapsa”.




„Desistarea” „impiedicarea rezultatului” sunt, asadar, cauze de nepedepsire a tentativei.


A. DESISTAREA


a)          Notiune

Codul nostru penal nu defineste notiunea de desistare. Aceasta – in intelesul sau juridic – se contureaza implicit din semnificatia pe care termenul de desistare il are in limbajul obisnuit, raportata la prevederile generale referitoare la tentativa.

Desistarea consta in intreruperea, incetarea sau renuntarea faptuitorului la continuarea executarii incepute, desi exista posibilitatea – de care autorul este constient – de a o duce pana la capat (de exemplu, o persoana care doreste sa distruga un dosar patrunde, pe ascuns, in arhiva in care se afla dosarul, dar, dupa ce il gaseste, abandoneaza de buna voie hotararea luata).

Trebuie sa precizam ca desistarea – cauza de nepedepsire este posibila numai atunci cand infractiunea este savarsita de o singura persoana. Daca infractiunea este comisa in participatie adica de mai multe persoane, care pot avea calitatea de coautori, instigatori, complici – acela dintre participanti care renunta la activitatea la care a inteles sa contribuie, pentru a beneficia de imunitate, trebuie sa intervina activ spre a impiedica savarsirea faptei de catre ceilalti participanti, deoarece, altfel infractiunea se va consuma, iar pozitia sa, desi reprezinta o desistare, o revenire asupra hotararii luate, nu va avea, practic, nici un efect (art. 43 C. P.).


b)         Conditii

Pentru ca desistarea sa constituie o cauza de nepedepsire, este necesar sa fie indeplinite cumulativ mai multe conditii:

– desistarea trebuie sa aiba loc dupa ce s-au efectuat unul sau mai multe acte de executare, dar sa intervina mai inainte ca executarea actiunii tipice sa fi luat sfarsit; posibilitatea desistarii ia nastere odata cu efectuarea primului act de executare si sfarseste in momentul in care executarea este pe cale de a ajunge in punctul sau final;

sa existe o manifestare din care sa reiasa ca subiectul a renuntat la savarsirea infractiunii. De cele mai multe ori aceasta renuntare rezulta din simplul fapt ca subiectul s-a oprit pe parcursul comiterii actelor de executare, nesavarsind acele acte care ar mai fi fost necesare pentru ca infractiunea sa se consume (de exemplu, dupa ce a patruns in locuinta unei persoane pentru a comite un furt, faptuitorul se razgandeste si pleaca). Sunt insa si cazuri in care o manifestare pasiva nu este suficienta pentru a semnifica desistarea ci, dimpotriva, subiectul trebuie sa se manifeste activ, anihiland eficienta actelor de executare pe care deja le-a efectuat in vederea producerii rezultatului (de exemplu, in cazul tentativei de distrugere prin incendiere – art. 263 alin. 6 C. P., nu este suficient sa intrerupa actele de alimentare a focului, ci trebuie sa treaca si la stingerea acestuia).

Nu exista desistare in cazul in care faptuitorul, dupa ce a facut tot ceea ce trebuia pentru ca rezultatul sa se produca, vazand ca totusi acesta nu s-a produs, nu repeta actiunea, cu toate ca avea posibilitatea sa o faca (de exemplu, faptuitorul dupa ce a lovit victima cu un par in cap, nu a mai repetat lovitura, desi ar fi putut sa o repete; sau faptuitorul, dupa ce a tras fara rezultat, mai multe focuri de arma, spre a ucide victima, a incetat de a mai trage). In asemenea situatii exista o tentativa perfecta, incompatibila cu desistarea.

renuntarea la savarsirea infractiunii trebuie sa fie voluntara. Aceasta inseamna ca, desi s-a aflat in situatia de a putea continua executarea inceputa, autorul – neconstrans de nimeni si de nimic – a pus capat, prin propria-i vointa, activitatii infractionale.



Mobilul determinat al desistarii nu are importanta; acesta se poate datora – de pilda – milei sau caintei, preocuparii faptuitorului de a nu dauna bunei imagini de care se bucura in societate, temerii de a fi descoperit sau de a nu putea valorifica bunurile dobandite in mod ilicit etc.

Desistarea se considera a fi de buna voie, si atunci cand este urmarea unor influente externe, daca autorul ar fi putut totusi sa desavarseasca executarea (de exemplu autorul sisteaza lovirea persoanei pe care voia sa o ucida, fiind impresionat de rugamintile victimei); nu insa si in cazul in care renuntarea a fost determinata de o constrangere sau de o piedica ce ar fi zadarnicit, in orice caz, consumarea infractiunii (de exemplu: hotul, vazandu-se surprins de un politist pe cand incerca sa intre cu o cheie potrivita intr-un magazin, fuge de la locul savarsirii faptei; faptuitorul abandoneaza victima, dupa incercari repetate de a o omori, urmare a strigatelor de ajutor ale acesteia; faptuitorul pune capat incercarilor de a constrange victima la raport sexual, in urma tipetelor persoanei vatamate si interventiei unor persoane din apropiere). De asemenea, desistarea nu poate fi socotita de buna voie in cazul in care faptuitorul a abandonat executarea inceputa pentru ca si-a dat seama ca, in conditiile date, in mod obiectiv, ea nu poate sa izbuteasca (de exemplu, hotul, la incercarea de a patrunde prin efractie in domiciliul unei persoane, spre a comite un furt, cand isi da seama ca instrumentele, pe care le are asupra sa si le-a folosit, sunt improprii pentru a forta sistemul de inchidere al usii). 

– renuntarea la executare trebuie sa fie definitiva. Daca faptuitorul abandoneaza numai pentru un oarecare timp executarea inceputa, cu gandul de a o relua ulterior, in conditii mai favorabile, nu exista o renuntare efectiva la infractiune, ci doar o intrerupere a executarii.

b. Impiedicarea producerii rezultatului


a)          Notiune

Impiedicarea producerii rezultatului este acea cauza generala de nepedepsire care intervine in cazul tentativei perfecte, constand in atitudinea faptuitorului de a impiedica producerea rezultatului de buna voie si mai inainte ca fapta sa sa fi fost descoperita. (de exemplu, autorul, dupa ce a aruncat in apa o persoana ce nu stie sa inoate, cu intentia de a-i produce moartea, o scoate din apa si ii salveaza viata).

Aceasta cauza de nepedepsire opereaza in situatia in care fapta este comisa de o singura persoana in calitate de autor, cat si in varianta cand sunt mai multi coautori care impreuna au impiedicat producerea rezultatului.


b)         Conditii

Pentru ca sa se poata vorbi de o impiedicare a producerii rezultatului, in sensul textului sus-mentionat, este necesar a fi indeplinite urmatoarele conditii, dintre care unele sunt similare celor cerute pentru existenta desistarii:

activitatea infractionala sa fi fost in intregime efectuata, dar sa nu se fi produs inca urmarea periculoasa prevazuta de lege. Posibilitatea impiedicarii producerii rezultatului ia nastere odata cu terminarea executarii actiunii tipice si sfarseste cu un moment mai inainte de survenirea acestuia; atata timp cat actele de executare n-au fost in totalitate efectuate nu s-ar putea vorbi decat de desistare, iar daca executarea nu s-a incheiat si s-a produs rezultatul, infractiunea s-a consumat si, ca atare, cauza de nepedepsire examinata nu mai poate functiona (chiar daca, dupa consumare, autorul a restabilit situatia de fapt, anterioara, savarsirii infractiunii, a reparat in natura sau, prin plata unei despagubiri banesti, paguba cauzata etc.).



subiectul sa fi efectuat o actiune pozitiva pentru a impiedica producerea rezultatului si, ca efect al acestei actiuni, rezultatul sa nu fi survenit. Daca desistarea se manifesta, in general, printr-un comportament pasiv, prin omisiunea de a efectua noi acte de executare, impiedicarea producerii rezultatului presupune, cu necesitate, manifestarea unei atitudini active indreptate catre prevenirea efectelor care, in mod natural ar urma sa decurga din actiunea savarsita. Executarea fiind terminata, producerea rezultatului nu poate fi zadarnicita prin simpla pasivitate, ci numai printr-un comportament activ, dinamic.

manifestarea activa prin care faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului sa fi fost voluntara, nesilita, deci neefectuata sub presiunea unei cauze externe.

Ca in cazul desistarii, motivele care l-au determinat pe autor sa actioneze pentru a nu lasa ca rezultatul sa se produca, pot fi cele mai diverse: cainta, remuscarea, mila, teama de pedeapsa, banuiala ca avantajele materiale ce s-ar obtine vor fi prea mici in raport cu riscul asumat etc.; de asemenea, zadarnicirea producerii urmarilor poate avea loc si sub influenta unor factori externi, atata vreme cat, chiar in prezenta lor, autorul putea, daca ar fi voit, sa nu impiedice survenirea rezultatului. Nu va exista insa exonerare de raspundere penala, in baza art. 36 alin. 1 C. P., atunci cand, aflat sub presiunea unor cauze externe, autorul a fost silit – independent de vointa sa – sa actioneze pentru a impiedica producerea rezultatului.

impiedicarea producerii rezultatului trebuie sa fi avut loc inainte de descoperirea faptei. Odata ce fapta a fost descoperita cum a fost, nu mai exista nici un motiv pentru a-l stimula pe faptuitor – prin acordarea impunitatii – sa impiedice el insusi consumarea infractiunii; dispar, asadar, ratiunile de politica penala ce stau la baza reglementarii din art. 36 alin 1 C. P.

Fapta se considera „descoperita” in primul rand atunci cand organele competente sa o constate (procurorul, organele de cercetare ale politiei, unele organe speciale de cercetare aratate in art. 208 C.P.P., Garda financiara, anumite organe de revizie si control ce actioneaza in diverse domenii de activitate etc.) au luat cunostinta despre savarsirea ei, dar, in afara de acestea si orice alte persoane pot – in principiu – sa „descopere” o fapta prevazuta de legea penala.


c) Efectele desistarii si ale impiedicarii producerii rezultatului

Efectul desistarii si al impiedicarii producerii rezultatului este nepedepsirea. Acest efect este consacrat expres prin art. 36 alin. 1 C. P., care incepe cu cuvintele: „Nu se pedepseste faptuitorul…”.

Exista insa si o situatie particulara, reglementata in mod diferit. Uneori se poate intampla ca actele de executare efectuate pana in momentul desistarii sau pana in momentul cand faptuitorul a impiedicat producerea rezultatului, in cazul in care sunt considerate de sine statatoare, sa intruneasca toate elementele unei alte infractiuni, mai usoare, pe care legea penala o prevede si o sanctioneaza in mod distinct. De exemplu, este posibil ca, dupa ce a vatamat integritatea corporala a unei persoane in scopul savarsirii unui furt, faptuitorul sa renunte de buna voie la hotararea sa, abandonand victima si parasind locul faptei. Tot astfel, se poate ca, dupa ce a patruns prin efractie, distrugand usa, intr-o locuinta, spre a comite un furt, faptuitorul sa paraseasca din proprie initiativa casa fara sa-si insuseasca vreun bun. Referitor la situatiile de acest fel, Codul Penal dispune, in art. 36 alin. 2, ca „daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune”. Cu alte cuvinte, faptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativa la infractiunea a carei executare o incepuse, dar va fi pedepsit pentru infractiunea mai usoara, realizata in forma ei consumata, prin actele care au precedat desistarea ori impiedicarea producerii rezultatului. In exemplele de mai sus, faptuitorul nu va fi pedepsit pentru tentativa de talharie sau, respectiv, de furt calificat, dar va fi sanctionat pentru vatamare corporala sau, respectiv, distrugere.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact