Consideratii generale privind cauzele care inlatura caracterul penal al faptei

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND CAUZELE CARE INLATURA CARACTERUL PENAL AL FAPTEI

a) Notiunea de cauza justificativa si cauza care inlatura caracterul penal al faptei

Pentru ca o fapta sa constituie infractiune, deci sa aiba caracter penal, ea trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ - asa cum s-a aratat cu ocazia studiului infractiunii - trei trasaturi esentiale:

- sa fie prevazuta de legea penala, prin descrierea tuturor elementelor ce caracterizeaza latura sa obiectiva;

- sa fie savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni;

- sa prezinte, prin elementele 828i89i ei obiective si subiective, pericolul social al unei infractiuni.

Daca lipseste vreuna din aceste trasaturi esentiale fapta nu mai este infractiune.

Cauzele de inlaturare a caracterului penal al faptei ar putea fi, asadar, definite ca fiind acele stari, imprejurari sau situatii a caror existenta in timpul savarsirii faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia din trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina imposibila.

In principiu, aceste cauze produc efecte din momentul in care s-au ivit, dar pentru ca efectele lor sa opereze practic, este necesar ca existenta starilor, situatiilor sau imprejurarilor respective sa fie constatata de organele judiciare. Existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale (art. 10 alin.1 lit. e C. P. P.) si poate fi invocata in orice stadiu al procesului penal.

Desi, prin inlaturarea caracterului penal se inlatura implicit si raspunderea penala, cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu cauzele care inlatura raspunderea penala sau cu inlocuirea raspunderii penale. In aceste din urma cazuri exista infractiune, fapta savarsita are caracter penal, insa, din consideratii de politica penala aceasta raspundere este fie inlaturata, fie inlocuita cu o alta forma de raspundere, in conditiile legii. Tot astfel, cauzele care inlatura caracterul penal al faptei nu trebuie confundate cu cauzele de nepedepsire - generale sau speciale - deoarece in cazul celor din urma exista infractiune si raspundere penala, numai ca din ratiuni legate de lupta impotriva infractiunilor, prin vointa legii, infractorul este exonerat de pedeapsa.

b) Clasificarea cauzelor justificative si cauzelor care inlatura caracterul penal al faptei

Dupa criteriul trasaturii esentiale a infractiunii, cauzele de inlaturare a caracterului penal al faptei se impart in:

a) cauze care privesc pericolul social. In aceasta categorie intra, in primul rand, acele situatii in care legea insasi, reglementand anumite activitati sau indeletniciri, socotite ca socialmente utile admite, implicit, ca in cadrul desfasurarii sau, respectiv, al exercitarii acestora, sa fie efectuate unele acte inerente acelor activitati sau indeletniciri, dar care, prin natura lor, sunt prevazute de legea penala (de exemplu, vatamarea integritatii corporale produsa printr-o interventie chirurgicala sau in cadrul unei activitati sportive desfasurata regulamentar). Tot in aceasta categorie intra unele cazuri in care anumite actiuni - care, altfel ar fi cazut sub incidenta legii penale - sunt considerate expres, ca fiind socialmente utile si ingaduite (perchezitia domiciliara - art. 101 C. P. P.; arestarea preventiva - art. 146 si urmatoarele C. P. P.). In aceeasi categorie se incadreaza si cazurile in care, desi in mod abstract o fapta este considerata a prezenta gradul de pericol al unei infractiuni, fiind incriminata ca atare, totusi, in concret, ea este lipsita de pericolul social propriu al unei infractiuni.

b) cauze care vizeaza vinovatia. Este vorba de stari, situatii sau imprejurari - prevazute expres de lege - care, facand sa dispara constiinta, vointa sau libertatea de actiune a persoanei care comite o fapta incriminata, exclud vinovatia, si, implicit, caracterul penal al acelei fapte. In aceasta categorie intra in primul rand cauzele reglementate prin art. 22-33 C. P. si anume: legitima aparare, starea de necesitate, ordinul legii si comanda autoritatii legitime, consimtamantul victimei, constrangerea fizica si constrangerea morala, cazul fortuit, iresponsabilitatea, betia involuntara completa, minoritatea faptuitorului si eroarea de fapt. Dar tot din aceasta categorie fac parte si unele situatii particulare, reglementate prin dispozitii exprese, cuprinse in partea speciala a Codului penal (efectuarea probei veritatii in caz de calomnie);

c) cauze referitoare la prevederea faptei in legea penala. In aceasta categorie sunt cuprinse acele situatii in care lipseste o prevedere legala in baza careia fapta savarsita sa poata fi considerata infractiune (lipsa dublei incriminari in cazul faptelor savarsite in strainatate). Literatura juridica include in categoria cauzelor privitoare la prevederea faptei in legea penala si situatiile in care unei fapte concrete ii lipseste unul din elementele constitutive cerute de textul care descrie continutul infractiunii, fiindca o fapta care nu are elementele cerute de lege inseamna ca este o fapta pe care legea nu o prevede (ex., o amenintare care nu este de natura sa alarmeze - art.210 C. P.). Acest punct de vedere ne este confirmat de prevederile art. 10 C. P. P., care enumerand cauzele in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata, se refera distinct la situatiile in care "exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei" (lit. e) si situatiile cand "faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii" (lit. d).