StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Pluralitatea de infractiuni : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Pluralitatea de infractiuni



PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

a) Notiunea de pluralitate de infractiuni

Spre deosebire de pluralitatea de infractori, care se refera la situatia cand la savarsirea uneia sau aceleiasi infractiuni iau parte mai multe persoane, pluralitatea de infractiuni se refera la situatia cand aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni de acelasi fel sau diferite. Intr-o formulare mai simpla, inspirata din art. 46 C. P., putem defini aceasta institutie ca fiind situatia in care o persoana a savarsit doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi fost condamnata definitiv pentru vreuna din ele sau a savarsit o noua infractiune, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o alta comisa anterior.

Legiuitorul a creat un cadru legal al materiei pluralitatii de infractiuni in art. 47-54 C. P., care reglementeaza formele acesteia si sistemele de sanctionare corespunzatoare fiecarei forme in parte, in functie de structura si caracteristicile sale.




b) Formele pluralitatii de infractiuni

In cadrul legal al pluralitatii de infractiuni se pot delimita doua forme de baza: concursul de infractiuni si recidiva, la care se adauga o a treia forma cunoscuta in doctrina penala sub denumirea de pluralitate intermediara, care este impusa de modul de reglementare a celor doua forme de baza si consacrata de altfel expres in reglementarea privitoare la pluralitatea de infractiuni, in art. 52 C. P., cu nota marginala „pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva”.

Prin urmare, formele pluralitatii de infractiuni sunt: concursul de infractiuni, recidiva si pluralitatea intermediara.


A. CONCURSUL DE INFRACTIUNI


a) Definitia si conditiile generale ale concursului de infractiuni

In literatura de specialitate cat si in legislatia penala in vigoare, concursul de infractiuni este o forma a pluralitatii de infractiuni si consta in existenta a doua sau mai multe infractiuni, savarsite de aceeasi persoana, mai inainte de a fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele.

Concursul de infractiuni exprima, de regula, un grad marit de pericol social al infractiunii, acest grad fiind mai ridicat pe masura cresterii numarului infractiunilor concurente.

Conditiile generale de existenta ale concursului de infractiuni:

– savarsirea a doua sau mai multe infractiuni. Concursul de infractiuni presupune, in primul rand, savarsirea a doua sau mai multe infractiuni. Aceasta conditie poate fi inteleasa numai prin raportare la definitia materiala a infractiunii si la conceptul de continut al infractiunii. Prin urmare, faptele trebuie sa intruneasca trasaturile esentiale si elementele constitutive ale infractiunii. Nu are relevanta natura si gravitatea infractiunilor savarsite, ele putand fi de aceeasi natura (furt + furt), de natura diferita (omor + viol) sau cu un grad de pericol social diferit (atentat care pune in pericol securitatea nationala + furt simplu).

Cand faptele au aceeasi natura (mai multe infractiuni de inselaciune sau de furt) concursul este denumit omogen, iar cand natura faptelor este diferita (in concurs se reunesc trei infractiuni care apartin unor grupe diferite: fals, violare de domiciliu, ultraj), poarta denumirea de concurs eterogen.

Concursul omogen nu trebuie confundat cu infractiunea continuata, cu care se aseamana sub aspectul materialitatii faptelor. Deosebirea dintre acestea apare in planul subiectiv al activitatii desfasurate. In cazul infractiunii continuate actiunile succesive, identice sau similare, sunt comise in baza aceleiasi rezolutii infractionale in timp ce in ipoteza concursului fiecare infractiune are la baza o hotarare infractionala proprie.

Infractiunile in cazul concursului pot fi savarsite atat in forma consumata, cat si a tentativei pedepsibile. De asemenea, ele pot fi comise unele cu intentie, altele din culpa sau cu intentie depasita.

– infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana. Identitatea subiectului activ al infractiunilor comise este o conditie fara de care concursul de infractiuni este de neconceput. Nu are relevanta daca faptuitorul a savarsit cele doua sau mai multe infractiuni in calitate de autor, instigator sau complice, daca a actionat singur sau impreuna cu alte persoane.

– infractiunile sa fie comise inainte de a interveni o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele. Aceasta conditie ceruta pentru existenta concursului de infractiuni constituie trasatura esentiala care deosebeste concursul de infractiuni de celelalte forme ale pluralitatii de infractiuni (recidiva sau pluralitatea intermediara).

Exista concurs numai daca se va stabili ca faptele au fost comise inainte de a se fi pronuntat o hotarare definitiva de condamnare, indiferent de momentul urmaririi lor.

Hotararea de condamnare se considera definitiva cand, potrivit legii, nu mai poate fi atacata cu apel sau recurs. De aceea, infractiunea comisa in intervalul de timp de la pronuntarea hotararii de condamnare de catre instanta de fond si pana la expirarea termenului de apel sau de recurs este concurenta cu infractiunea pentru care s-a pronuntat acea condamnare.

Prin exceptie, exista concurs de infractiuni si atunci cand o infractiune a fost savarsita ulterior ramanerii definitive a unei hotarari de condamnare, daca hotararea respectiva a fost desfiintata prin exercitarea unei cai extraordinare de atac (recurs in anulare, revizuire, contestatie in anulare), deoarece in asemenea caz, neexistand hotararea de condamnare, conditiile concursului sunt realizate.

– infractiunea savarsita sau cel putin doua dintre ele sa fie supuse judecarii. Pentru a fi in prezenta concursului de infractiuni este necesar ca doua dintre infractiunile savarsite de aceeasi persoana sa-si pastreze caracterul penal si sa poata atrage raspunderea penala a faptuitorului. Astfel daca in legatura cu o fapta, dintre cele doua savarsite de faptuitor, se constata existenta unor cauze care inlatura caracterul penal (legitima aparare, cazul fortuit, eroarea de fapt etc.) sau daca intervine ulterior o cauza care inlatura raspunderea penala (amnistia, prescriptia, lipsa plangerii etc.), nu exista concurs de infractiuni intrucat, a ramas o singura infractiune susceptibila de a fi supusa judecatii. Acelasi efect il produce si interventia unor cauze de nepedepsire generale (desistarea sau impiedicarea rezultatului) sau speciale (de exemplu, bigamia art. 227 alin. 3 C. P.). Daca faptuitorul a savarsit o infractiune de furt si alta de viol insa la aceasta din urma a desistat, el va urma sa raspunda numai pentru infractiunea de furt, pentru cea de viol va fi aparat de pedeapsa daca sunt intrunite conditiile prevazute la art. 36 C. P.


b) Formele concursului de infractiuni

Concursul de infractiuni se prezinta sub doua forme, in raport cu modul in care se savarsesc infractiunile concurente si anume: concursul real si concursul ideal sau formal de infractiuni.

Concursul real de infractiuni. Potrivit dispozitiilor art. 47 lit. a C. P., exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin doua ori mai multe actiuni sau inactiuni, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele.

Aceasta forma a concursului se caracterizeaza prin imprejurarea ca cele doua sau mai multe infractiuni care il alcatuiesc sunt savarsite prin doua sau mai multe actiuni sau inactiuni distincte, adica prin tot atatea actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul unei infractiuni de sine statatoare.

Infractiunile ce constituie un concurs real se savarsesc de obicei in locuri diferite – datorita actiunilor deosebite – nefiind exclusa si posibilitatea savarsirii lor in acelasi loc.

Modul specific de constituire a concursului real ofera posibilitatea ca unele infractiuni sa apara in forma consumata, altele in forma tentativei sau sub forma unor acte diferite de participatie (coautorat, complicitate, instigare), raportate la fapte distincte.



De principiu, infractiunile, in cazul concursului real, pot fi comise cu orice forma de vinovatie.

Dupa cum exista ori nu o legatura intre infractiunile concurente, concursul real se prezinta sub doua modalitati si anume: concursul simplu si concursul de conexitate.

Exista concurs real simplu cand intre infractiunile care il compun nu se identifica o legatura obiectiva. De pilda, faptuitorul comite o infractiune de furt iar ulterior savarseste o ucidere din culpa.

Suntem in prezenta unui concurs real de conexitate in toate imprejurarile in care intre infractiunile concurente exista o legatura, o conexitate.

Concursul ideal (formal) de infractiuni. Exista concurs ideal (formal) de infractiuni, cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni. Concursul ideal este reglementat in art. 47 lit. b C. P.

Ceea ce caracterizeaza si diferentiaza concursul ideal de concursul real este faptul ca in cazul concursului ideal, cele doua sau mai multe infractiuni care il compun se realizeaza prin savarsirea unei actiuni sau inactiuni unice care, conjugata cu diverse imprejurari in care are loc si cu diferite consecinte pe care le produce, constituie elemente caracteristice obiective si subiective ale mai multor infractiuni (de exemplu o persoana da foc la o locuinta in care se afla mai multe persoane; prin aceasta actiune unica pot fi intrunite elementele constitutive a mai multor infractiuni aflate in concurs ideal – distrugere, omor, eventual tentativa de omor).

Infractiunile ce compun concursul ideal pot fi de natura diferita sau de aceeasi natura.

Interesul deosebirii concursului ideal de cel real, nu se manifesta sub aspectul aplicarii pedepsei (tratamentul juridic fiind acelasi), ci al competentei si al autoritatii lucrului judecat. Infractiunile ce intra in compunerea concursului ideal fiind indivizibile, trebuie urmarite deodata, iar instanta competenta sa le judece este aceea in a carei competenta revine infractiunea cea mai grava.

Infractiunile ce formeaza concursul ideal pot fi comise cu intentie ori din culpa.


c)          Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni


Pedeapsa principala in caz de concurs de infractiuni

Potrivit art. 48 C. P., in caz de concurs real de infractiuni se stabileste pedeapsa pentru fiecare infractiune in parte, iar din acestea se aplica pedeapsa, in una din urmatoarele modalitati:

– cand s-au stabilit numai pedepse privative de libertate:

a) se aplica pedeapsa cea mai grea stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul duratei pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente si nici maximul general al pedepsei imediat superioare;

b) se aplica o pedeapsa care reprezinta totalul pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca pedeapsa rezultanta sa poata depasi maximul general al pedepsei imediat superioare;

– cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda:

a) se aplica amenda cea mai mare stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul pedepselor cu amenda, stabilite de instanta pentru infractiunile concurente si nici maximul general al amenzii;

b) se aplica o amenda care reprezinta totalul amenzilor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca amenda rezultanta aplicata sa poata depasi maximul general al amenzii;

– cand s-au stabilit pedepse privative de libertate si pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa privativa de libertate, potrivit lit. a pct. 1, la care se poate adauga amenda, in total sau in parte.

Daca vreuna din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente este detentiunea pe viata, se aplica aceasta pedeapsa

Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul cand pentru una sau pentru toate infractiunile concurente s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva.

Pedeapsa complementara si masurile de siguranta in caz de concurs de infractiuni

Conform art. 49 C. P., daca pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate. De asemenea, alin. 2 prevede ca pedepsele complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu un continut diferit, se aplica alaturi de pedeapsa privativa de libertate.

Daca s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea (alin. 3).

Masurile de siguranta de aceeasi natura in cazul infractiunilor concurente se iau o singura data, iar daca sunt de natura diferita, se cumuleaza (alin. 4).

Pedeapsa in cazul concursului de infractiuni savarsit de persoana juridica

Potrivit art. 54 alin. 1 C. P., in caz de concurs de infractiuni savarsit de persoana juridica, se aplica amenda pana la maximul special prevazut in art. 80 alin. 2 sau 3 C.P. pentru infractiunea cea mai grava, care poate fi majorata cu o patrime.


B. RECIDIVA




a) Definitie

Potrivit art. 50 alin.1 C.P., recidiva exista in urmatoarele cazuri:


Recidiva postcondamnatorie

) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate, cuprinsa intre un an si cinci ani, condamnatul savarseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare;

) cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate mai mare de cinci ani, condamnatul savarseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare.


Recidiva postexecutorie

) cand, dupa executarea unei pedepse privative de libertate cuprinse intre un an si cinci ani, condamnatul savarseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an;

) cand, dupa executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de cinci ani, condamnatul savarseste cu intentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an.

Conform alin. 2 exista recidiva si in cazurile in care una dintre pedepsele prevazute in alin. (1) este detentiunea pe viata.

La alin. 3 se prevede ca pentru stabilirea starii de recidiva se tine seama si de hotararea de condamnare pronuntata in strainatate pentru o fapta prevazuta si de legea romana, daca hotararea de condamnare a fost recunoscuta potrivit legii.


b) Termenii recidivei

– primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitiva, fie la pedeapsa detentiunii pe viata, fie la o pedeapsa privativa de libertate, cuprinsa intre un an si cinci ani sau mai mare de cinci ani;

cel de-al doilea termen este format din savarsirea din nou a unei infractiuni pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an.

c) Conditiile de existenta ale recidivei

Recidiva presupune anumite conditii, in absenta carora pluralitatea de infractiuni poate fi incadrata in reglementarea concursului de infractiuni, ori a dispozitiilor art. 52 C. P.

Din normele penale in vigoare rezulta urmatoarele conditii generale necesare pentru a se realiza starea de recidiva.

O prima conditie o constituie existenta unei condamnari definitive la pedeapsa detentiunii pe viata ori la o pedeapsa privativa de libertate cuprinsa intre un an si cinci ani sau mai mare de cinci ani, pronuntata sau pronuntate pentru infractiuni intentionate, care formeaza primul sau termen. Asadar hotararea de condamnare trebuie sa aiba caracter definitiv. Savarsirea unei noi infractiuni dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti, care nu a intrat in puterea lucrului judecat, atrage regulile concursului de infractiuni, si nu ale recidivei.

De asemenea, nu exista stare de recidiva daca noua infractiune s-a savarsit dupa ce hotararea definitiva a fost casata in urma recursului cu trimitere pentru o noua judecare si inainte ca o noua hotarare definitiva sa se fi pronuntat in aceasta cauza.

O a doua conditie o constituie savarsirea unei noi infractiuni. Starea de recidiva presupune ca dupa condamnarea definitiva (indiferent daca s-a executat ori nu pedeapsa), faptuitorul sa savarseasca o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de un an. Condamnarea anterioara constituie doar o premisa de care depinde existenta recidivei, lasand deschisa posibilitatea aparitiei sale. Ea se naste numai cu savarsirea celei de-a doua infractiuni care formeaza cel de-al doilea termen al sau.

Noua infractiune poate sa constea intr-o fapta consumata, intr-o tentativa pedepsibila sau intr-un act de participare la o fapta prevazuta de legea penala, toate aceste situatii semnificand savarsirea unei infractiuni, in sensul prevazut de art. 158 C. P.

A treia conditie este ca atat condamnarea anterioara cat si noua infractiune sa priveasca acelasi faptuitor. Recidiva, ca forma a pluralitatii de infractiuni, presupune ca cei doi termeni sa fie realizati de acelasi faptuitor.

Faptuitorul, in raport cu cei doi termeni, poate fi autor sau coautor in savarsirea unei infractiuni si instigator sau complice in comiterea alteia, cu conditia ca in toate aceste situatii sa se realizeze prevederile legii, atat in ce priveste prima condamnare, cat si noua infractiune comisa.


d) Modalitatile recidivei

Cele mai cunoscute modalitati sunt: recidiva dupa condamnare si recidiva dupa executare; recidiva generala si recidiva speciala; recidiva mare si recidiva mica; recidiva temporara si recidiva perpetua; recidiva absoluta si recidiva relativa; recidiva cu efect unic si recidiva cu efecte progresive; recidiva teritoriala si recidiva internationala.

Recidiva dupa condamnare sau recidiva post-condamnatorie exista in cazul savarsirii, din nou, a unei infractiuni mai inainte ca infractorul sa fi executat in intregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat.

Recidiva dupa executare sau post-executorie este atunci cand savarsirea, din nou, a unei infractiuni are loc dupa ce infractorul a executat in intregime pedeapsa anterioara (pedeapsa privativa de libertate).

Recidiva generala inseamna savarsirea, mai inainte, a unei infractiuni de o anumita natura (exemplu, viol) si savarsirea dupa condamnare sau dupa executarea pedepsei privative de libertate a unei noi infractiuni de alta natura (exemplu, talharia).



Prin recidiva speciala se intelege situatia cand cele doua sau mai multe infractiuni ce formeaza termenii ei sunt de aceeasi natura (exemplu, inselaciune-inselaciune).

Recidiva este denumita absoluta, atunci cand existenta ei nu este conditionata de gravitatea primei condamnari si relativa atunci cand pedeapsa anterioara trebuie sa fie de o anumita gravitate pentru a dovedi perseverenta infractionala a faptuitorului.

Prin recidiva mare se intelege savarsirea de infractiuni grave, atat in ceea ce priveste infractiunea care formeaza primul termen cat si cea care constituie al doilea termen al recidivei.

Prin recidiva mica se intelege savarsirea de infractiuni usoare, in cadrul primului termen si de infractiuni mai grave dupa condamnare sau dupa executarea pedepsei (al doilea termen).

Recidiva cu efect unic este aceea ale carei efecte sunt aceleasi ori de cate ori s-ar repeta starea de recidiva. Recidiva cu efecte progresive este aceea ale carei consecinte se agraveaza progresiv cu fiecare noua recidiva.

Recidiva se numeste teritoriala atunci cand existenta ei este conditionata de cerinta ca primul sau termen sa fie o hotarare de condamnare pronuntata de o instanta nationala, spre deosebire de recidiva internationala la care primul termen poate fi o condamnare pronuntata in strainatate.


e) Sanctiunea in caz de recidiva

Potrivit art. 51 alin 1 C. P. in cazul recidivei dupa condamnare prevazuta in art. 50 alin. (1) lit. a), se aplica regulile concursului de infractiuni. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, regulile concursului de infractiuni se aplica tinand seama de pedeapsa care a mai ramas de executat.

Alin 2 prevede, ca in cazul recidivei dupa condamnare prevazute in art. 50 alin. (1) lit. b), pedeapsa stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se cumuleaza, fara a se putea depasi maximul general al pedepsei imediat superioare. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, cumulul se face intre pedeapsa ce a mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior.

In cazul recidivei dupa executare, prevazute in art. 50 alin. (1) lit. c) si d), se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 10 ani, in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare.


f) Pedeapsa in unele cazuri cand nu exista recidiva

Art. 52 C. P. prevede ca atunci cand dupa condamnarea definitiva cel condamnat savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, si nu sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor concursului de infractiuni.


g) Condamnari care nu atrag starea de recidiva

In conformitate cu prevederile art. 53 alin. 1, la stabilirea starii de recidiva nu se tine seama de hotararile de condamnare privitoare la:

1) infractiunile savarsite in timpul minoritatii;

2) infractiunile savarsite din culpa;

3) infractiunile amnistiate;

4) faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala.

Potrivit alin.2, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau in cazul carora s-a implinit termenul de reabilitare.


h) Pedeapsa pentru persoana juridica in caz de recidiva

In cazul in care persoana juridica a mai fost condamnata anterior definitiv pentru o infractiune, se aplica dispozitiile art 54 alin. 1 C. P. (amenda pana la maximul special prevazut in art. 80 alin. (2) sau (3) pentru infractiunea cea mai grava, care poate fi majorat cu o patrime), daca pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara nu a fost executata. Daca pedeapsa anterioara a fost executata, se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut in art. 80 alin. (2) sau (3), care poate fi majorat cu o treime.

De asemenea, potrivit alin. 3, pedepsele complementare se pot cumula.


C. PLURALITATEA INTERMEDIARA


Exista pluralitatea intermediara de infractiuni in cazul in care dupa condamnarea definitiva a infractorului pentru o infractiune savarsita anterior, acesta savarseste din nou o infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru existenta starii de recidiva.

Prin urmare, este vorba de o pluralitate de infractiuni care nu constituie concurs de infractiuni, intrucat infractorul a fost condamnat definitiv pentru o infractiune si apoi, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia sau in stare de evadare, savarseste din nou o infractiune, fara a fi insa indeplinite conditiile cerute de lege pentru existenta recidivei.

De pilda, va fi pluralitate intermediara de infractiuni in situatia in care faptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o infractiune din culpa insa ulterior, inainte de terminarea executarii pedepsei pentru acea infractiune, savarseste o infractiune intentionata pentru care legea penala prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an. In exemplul formulat nu exista concurs pentru ca a intervenit o condamnare definitiva dar nu exista nici recidiva, intrucat prima infractiune este comisa fara intentie.

In cazul pluralitatii intermediare de infractiune se aplica, in sanctionarea infractorului, regulile de la concursul de infractiuni potrivit art. 52 si 48 C. P.







Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact