StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Informatia - te scoate din incurcaturi
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Notiuni introductive cu privire la procesul penal si dreptul procesual penal : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Notiuni introductive cu privire la procesul penal si dreptul procesual penal



Notiuni introductive cu privire la procesul penal si dreptul procesual penal


Ordinea de drept si procesul penal

Concept


In legea fundamentala a tarii se prevede ca Romania este un stat de drept, democratic si social, in care cetatenii sai beneficiaza de drepturile si libertatile consacrate in Constitutie sau alte acte normative, supunandu-se, insa, si obligatiilor prevazute de acestea, fiind egali in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii si fara discriminare. Respecta 646f57g rea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie si, de aceea, cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile cu buna credinta si de asa maniera incat sa nu incalce drepturile si libertatile celorlalti. Respectarea acestor cerinte impune stabilirea unor reguli de conduita intr-un cadru legal bine stabilit, incalcarea acestora determinand aplicarea unei sanctiuni, de asemenea prevazuta de lege.[1]



Orice incalcare a legii, prin savarsirea infractiunii, apare ca un conflict intre vointa legii, cuprinsa in perceptul violat si vointa destinatarului care a avut o conduita contrara normei de incriminare.[2]

Acest conflict creeaza un raport juridic substantial[3] in cadrul caruia statul isi exercita dreptul de a trage la raspundere pe cel care a incalcat legea, iar acesta din urma are obligatia sa suporte consecintele nerespectarii legii penale.

Reactia prompta a statului fata de incalcarea comisa trebuie sa se materializeze in restabilirea grabnica a ordii de drept si tragerea imediata la raspundere si sanctionarea faptuitorului.[4]

In vederea tragerii la raspundere penala a celor care savarsesc infractiuni este organizata activitatea procesual penala.

Pentru desfasurarea acestei activitati sunt necesare anumite organe judiciare ale statului care sunt prevazute expres in dispozitiile constitutionale si alte legi.

Puterea judecatoreasca are, potrivit Constitutiei, sarcina fundamentala de infaptuire a justitiei. In art. 124 din legea fundamentala, justitia se infaptuieste in numele legii, este unica, impartiala si egala pentru toti, iar judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. Aceasta se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, in art. 2 al. 2 arata ca instantele judecatoresti infaptuiesc justitia in scopul apararii si realizarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, precum si a celorlalte drepturi si interese legitime deduse judecatii.[5]

In urma acestor considerente, procesul penal apare ca fiind acea activitate reglementata de lege, desfasurata de organele competente, cu participarea partilor si a altor persoane, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.[6]

Procesul penal nu trebuie confundat nici cu justitia penala, nici cu notiunea de „activitate judiciara” in materie penala.

Astfel, justitia apare ca o functie de judecare a proceselor izvorate din incalcarea legilor.[7]

Referitor la notiunea de „activitate judiciara” in materie penala, aceasta are o sfera de cuprindere mai restransa decat procesul penal, incluzand numai totalitatea manifestarilor organelor judiciare penale. Organele judiciare prin activitatea pe care o desfasoara (descoperirea infractiunilor, stabilirea faptuitorilor pe baza de probe si tragerea la raspundere penala a celor vinovati), activitatea prealabila de urmarire penala, pregatesc conditiile care sa asigure desfasurarea optima a judecatii.[8]

Din aceasta analiza succinta a triadei: justitie penala, activitate judiciara penala si proces penal se poate ajunge la conturarea conceptului de proces penal.

Astfel, procesul penal este acea categorie juridica cu o sfera de cuprindere mai larga decat activitatea judiciar penala, iar justitia penala este un segment al activitatii judiciare penale incluse in procesul penal.[9]


Elementele definitorii ale procesului penal


Trasaturi


Pentru intelegerea notiunii de proces penal trebuie stabilite principalele sale trasaturi:

Procesul penal este o activitate

Termenul de proces provine din cuvantul de origine latina „processus”, care inseamna a progresa, a avansa, semnificand faptul ca intregul proces penal reprezinta un continuu progres. Deci, este o activitate permanenta desfasurata pentru aplicarea in final a normei penale si care consta in stabilirea exacta a situatiei de fapt, generata de comiterea infractiunii. De altfel, si in limbajul curent, termenul de proces semnifica miscare, evolutie, dezvoltare.[10]

Pornind de la aceste precizari, procesul penal poate fi inteles ca o activitate sustinuta, generata de comiterea infractiunilor, activitate ce trebuie inteleasa intotdeauna ca un progres, in administrarea probelor, efectuarea activitatilor specifice de organele judiciare, realizarea drepturilor partilor implicate, toate desfasurate in vederea finalizarii si solutionarii cauzei.[11]

2) Procesul penal e o activitate reglementata de lege

In acest sens, legea este cea care prin reglementarile sale stricte referitoare la procesul penal si confera acestuia posibilitatea de a se desfasura in limitele celei mai stricte legalitati.[12] Legea reglementeaza drepturile si obligatiile participantilor, modul de efectuare si succesiunea activitatilor, cat si continutul actelor procedurale.

Asadar, activitatile desfasurate in tot cursul procesului penal au un suport legal, o baza legala, existand o corespondenta intre textul de lege si ceea ce se desfasoara pe perioada procesului penal. Asemenea precizari sunt necesare datorita faptului ca, in cursul procesului penal organele judiciare pot dispune luarea unor masuri preventive, privative de libertate, masuri care, luate in mod abuziv, cu incalcarea dispozitiilor legale aduc atingere libertatii persoanei.

Or, reglementarea stricta a acestei situatii duce la delimitarea abuzurilor ce pot aduce vatamari drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei.

Totusi, pentru inlaturarea unor abateri de la dispozitiile legale, legea procesual penala prevede sanctiuni procedurale inlocuite cu incalcarea legii (de exemplu, art. 197 C.proc.pen. reglementeaza sanctiunea nulitatilor; potrivit al. (1) incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage nulitatea actului, atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act), iar subiectii procesuali care au dispus sau inlocuit aceste acte, pot fi sanctionati administrativ, civil sau penal.[14]



Deci, principiul legalitatii isi gaseste acelasi ecou in procedura penala, cum de altfel are aceeasi rezonanta in dreptul penal sau in orice disciplina de drept. Daca insesi coordonatele dreptului penal se concretizeaza in adagiul „nullum crimen sine lege” si „nulla poena sine lege”, in mod asemanator nici dreptul procesual penal nu abdica in nici un fel de la adagiul „nullum iuridicum sine lege”.[15]

3) Procesul penal se realizeaza intr-o cauza penala

Desfasurarea procesului penal se realizeaza numai in baza existentei sesizarii organului judiciar despre savarsirea unei infractiuni ce a dat nastere unui raport juridic de drept penal.[16] In contextul respectiv, infractiunea constituie obiectul material al procesului penal, iar raportul juridic de drept penal reprezinta obiectul juridic al acestuia.

Obiectul material si cel juridic determina atat declansarea, cat si desfasurarea procesului penal, ceea ce reprezinta de fapt cauza penala, denumire care in practica judiciara este sinonima cu litigiul penal sau pricina penala.[18]

4) Activitatea penala se realizeaza de diversi subiecti procesuali 

La desfasurarea procesului penal participa: organele judiciare, partile si alte persoane.

Organele competente sunt:

in faza de urmarire penala: organele de cercetare penala si procurorul

in faza de judecata:          - instantele judecatoresti

- procurorul

partile sunt:

inculpatul

partea vatamata

partea civila

partea responsabila civilmente

alte persoane sunt:

martorul

expertul

interpretul

grefierul.[19]


Scopul si rolul educativ al procesului penal


Potrivit art. 1 C.pr.pen., procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor.

Din continutul legii rezulta ca procesul penal are un scop general si unul specific. Scopul specific, direct sau imediat, are in vedere constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni , in asa fel incat orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.[20]

Scopul general sau mediat raspunde, de asemenea, unei necesitati obiective: apararea ordinii de drept, apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia si, nu in ultimul rand, prevenirea faptelor antisociale si educarea in spiritul respectarii legilor.[21]

In aceasta ordine de idei, pedeapsa trebuie sa influenteze asupra constiintei si vointei celui condamnat, sa determine o schimbare a comportamentului sau incepand cu atitudinea fata de valorile sociale pe care le-a negat prin savarsirea infractiunii si continuand cu dirijarea in sens pozitiv a tuturor actelor sale de conduita.[22]

Desigur, pedeapsa este o masura de constrangere, dar in acelasi timp este si un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea savarsirii de noi infractiuni, iar prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca (art. 52 C.pen.).

Dar, nu numai pedepsele au un rol preventiv si educativ, ci insusi procesul penal, in general, prin modul in care se desfasoara, atat in faza de urmarire penala, cat mai ales in cea de judecata, are asemenea valente. Cu titlu de exemplu ar putea fi amintite: principiul publicitatii, specific fazei de judecata, informarea opiniei publice prin mijloacele de comunicare in masa despre unele cauze mai importante cu impact la public, si nu in ultimul rand, judecarea unor cauze in alt loc decat la sediul instantei unde pronuntarea hotararii poate avea un rol educativ mai direct, mai larg si mai puternic.




Dreptul procesual penal – importanta ramura de drept


Notiunea de drept procesual penal


In principiu, delicventul isi ispaseste pedeapsa doar dupa ce a fost condamnat de autoritatea judiciara; el nu poate fi condamnat decat daca a fost judecat de jurisdictiile constituite in acest sens. Asadar, reactia societatii nu este instinctiva, arbitrara, ci ea este gandita, reglementata, esentialmente judiciara.

Intre infractiunea comisa si pedeapsa se situeaza un proces – procesul penal – intentat de societatea (Ministerul Public) a carei ordine a fost tulburata in contra autorului infractiunii, in scopul pronuntarii de catre judecator a infractiunii, in scopul pronuntarii de catre judecator a pedepsei prevazute de lege. Organizarea, derularea si judecarea acestui proces sunt guvernate de reguli care, in ansamblu, formeaza ceea ce numim „procedura penala” sau „dreptul procesual penal”.

Cu alte cuvinte, dreptul procesual penal cuprinde totalitatea normelor juridice (de organizare, de competenta, de procedura) care reglementeaza procesul penal.[24]

In literatura de specialitate[25], dreptul procesual penal, ca ramura de drept, a fost definit ca fiind totalitatea normelor juridice care reglementeaza activitatea organelor judiciare, a partilor si a altor persoane, precum si raporturile care se stabilesc intre ele, in vederea constatarii tuturor faptelor care constituie infractiuni si a aplicarii pedepselor si masurilor prevazute de legea penala, celor care le-au savarsit.

Obiectul si importanta procedurii penale


Din cele prezentate anterior rezulta foarte clar faptul ca procedura penala are ca obiect reglementarea procesului penal, determinand, totodata, organizarea si competenta diferitelor jurisdictii chemate sa transeze procesele represive (jurisdictiile represive). De asemenea, ea fixeaza regulile ce trebuie urmate si formele ce trebuie respectate pentru cautarea, constatarea si urmarirea infractiunilor, pentru stabilirea dovezilor (instructia pregatitoare) si judecarea delicventului la audiere. In sfarsit, procedura penala reglementeaza autoritatea si efectele hotararilor represive si caile de atac susceptibile a fi folosite impotriva acestor hotarari.[26]

In ceea ce priveste importanta procedurii penale, autorul francez G. Stefani precizeaza pe buna dreptate ca aceasta este covarsitoare.

Astfel, procedura penala trebuie sa permita urmarirea si judecarea tuturor vinovatilor; ea va trebui sa impiedice, de asemenea, ca un nevinovat sa fie urmarit si condamnat pe nedrept.

Pentru a apara societatea in mod eficace, nu este suficient ca legiuitorul sa prevada si sa pedepseasca, cu mai multa sau mai putina severitate, actele delictuale (experienta demonstreaza ca existenta unui cod penal si reglementarea unei sanctiuni sunt insuficiente pentru a apara ordinea, securitatea, onestitatea si pentru a garanta viata si bunurile indivizilor). Totodata, este necesara stabilirea de reguli care sa faca posibila descoperirea rapida si condamnarea sigura a acelora care au incalcat legea penala. Interesul social cere o represiune rapida si sigura a infractiunilor.

Procedura penala, organizand jurisdictiile reprezentative si fiozand regulile cercetarii, infractiunilor, stabilirii probelor si judecarii delicventilor, care ca scop, in principal, asigurarea, daca nu a celeritatii, cel putind a certitudinii represiunii.[27]

Totusi, in interesul societatii nu trebuie sacrificat interesul individului. Daca justitia hotaraste ca vinovatul infractiunii trebuie pedepsit, ea cere, de asemenea, intr-un mod nu mai putin imperios, ca acela care este urmarit si inculpat sa aiba posibilitatea de a se apara (dreptul la aparare) si sa nu poata fi privat niciodata de libertate (cand nu este vorba de insasi viata), chiar daca responsabilitatea si culpabilitatea sa nu au fost stabilite cu fermitate de catre judecatori. „Mai bine sa fie lasati nepedepsiti 100 de vinovati, decat sa fie condamnat un singur nevinovat”.[28]

Procedura penala (care trebuie sa apere societatea) trebuie, asadar, sa garanteze, in mod egal, libertatile individului si dreptul la aparare, fara a caror respectare s-ar putea vorbi despre o adevarata justitie represiva.





P. Abraham, V. Nicolaescu, S.B. Iasnic, Introducere in probatiune, Editura National, Bucuresti, 2001, p. 44.

Al. Boroi, St. G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Magureanu, Drept procesual penal, Editura  All Beck, Bucuresti, 2001, p. 3.

V. Dongoroz, Tratat de drept procesual penal, Bucuresti, 1939, p. 707.

Al. Boroi, St. G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Magureanu, Drept procesual penal, Editura  All Beck, Bucuresti, 2001, p. 3.

P. Buneci, Dreptul procesual penal – curs universitar, Editura Pinguin Book, Bucuresti,2004, p. 31.

I. Neagu, Tratatde drept procesual penal, Editura Pro, Bucuresti, 1977, p. 1-2.

N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte generala, Vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1993, p. 7.



Al. Boroi, St. G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Magureanu, Drept procesual penal, Editura  All Beck, Bucuresti, 2001, p. 3.

I. Neagu, Tratat de drept procesual penal, Editura Pro, Bucuresti, 1977, p. 3.

A. Crisu, Drept procesual penal,Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 2.

Idem 10.

Vincenzo Manzini, Tratto di diritto processuale penale, editia a VII-a, Torino, 1968, p. 69.

Al. Boroi, St. G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Magureanu, Drept procesual penal, Editura  All Beck, Bucuresti, 2001, p. 4.

A. Crisu, Drept procesual penal, Editura All Beck, Bucuresti, 2003, p. 3.

Al. Boroi, St. G. Ungureanu, N. Jidovu, I. Magureanu, Drept procesual penal, Editura  All Beck, Bucuresti, 2001, p. 4.

Idem. 15.

N. Volonciu, Tratat de procedura penala, parte generala, Vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1993, p. 7.

V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, p. 11.

V. Dongoroz si colaboratorii, Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, vol. I, Editura Academiei, Bucuresti, 1975, p. 11.

C.S. Paraschiv, M. Damaschin, Drept procesual penal, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 13.

Idem 19.

C. Bulai, Drept penal. Partea generala, vol. III, Universitatea Bucuresti, 1982, p. 111.

G. Stefani, Procédure pénale, Paris, p. 1.

N. Volonciu, Tratat de procedura penala,Editura Paideia, Bucuresti, p. 24.

Gh. Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual penal, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1989, p. 21.

G. Stefani, Procédure pénale, Paris, p. 2.

G. Stefani, Procédure pénale, Paris, p. 2.

G. Stefani, Procédure pénale, Paris, p. 2.






Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact