StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Protejeaza-ti interesele
DREPT

Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate. Aceasta categorie conţine articole şi resurse juridice de interes, referate, legislaţie, răspunsuri juridice, teste de Drept.

StiuCum Home » DREPT » drept penal
Trimite articolul prin email Imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala : Drept penal Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Imprejurari care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala



IMPREJURARI CARE ATENUEAZA SAU AGRAVEAZA RASPUNDEREA PENALA

a) Notiunea si clasificarea circumstantelor

Circumstantele sunt acele stari, imprejurari sau calitati ce tin de infractiune sau de infractor care preced, insotesc sau succed activitatea infractionala, reglementata expres sau implicit de legea penala si care micsoreaza sau maresc gradul de pericol social al infractiunii sau de periculozitate a infractorului, atenuand sau agravand pe cale de consecinta raspunderea penala.

Plecand de la obiectul pe care il caracterizeaza, circumstantele, potrivit art.42 C.P., pot fi personale sau reale.




Circumstantele personale sunt strans legate de persoana faptuitorului si mai sunt denumite si circumstante subiective. Ele nu produc efecte decat in raport cu persoana la care se refera, neputandu-se rasfrange si asupra participantilor.

Circumstantele reale sunt denumite si obiective si privesc intotdeauna fapta. Ele vor produce efecte si in raport cu participantii numai in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Dupa cum sunt prevazute expres si limitativ sau nu de legea penala, distingem circumstantele legale si cele judiciare.

Circumstantele legale sunt prevazute expres si limitativ in legea penala si retinerea lor in procesul individualizarii este obligatorie pentru instanta de judecata.

Circumstantele prevazute in Partea generala a Codului Penal sunt denumite generale si pot fi intalnite producandu-si efectul specific, in principiu, in cazul oricareia din faptele incriminate ca infractiuni in partea speciala a Codului Penal sau alte legi speciale dispozitiuni penale.

Circumstantele legale speciale sunt prevazute in anumite situatii de insasi norma de incriminare si ele nu produc efecte decat in cazul acelei infractiuni in al carei continut legal sunt prevazute.

Circumstantele judiciare sunt acele imprejurari care pot fi retinute de judecator in procesul individualizarii raspunderii penale. Ele sunt caracterizate, reglementate de lege care se margineste sa dea cateva exemple de imprejurari ce pot constitui circumstante judiciare (ex. conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii sau atitudinea lui dupa savarsirea infractiunii).

In raport cu incidenta lor in materia pericolului social al faptei si a periculozitatii infractorului, legea distinge intre circumstantele agravante care, atunci cand exista, maresc gradul de pericol social al infractiunii sau periculozitatea infractorului si pe cale de consecinta agraveaza raspunderea penala si circumstantele atenuante care determina micsorarea gradului de pericol social al infractiunii, respectiv periculozitatea infractorului si care, implicit, atenueaza raspunderea penala.

In afara acestor clasificari ale circumstantelor realizate intr-un cadru normativ, literatura si practica judiciara mai distinge intre circumstante anterioare, concomitente sau posterioare savarsirii faptei, intre circumstantele cunoscute si circumstantele necunoscute infractorului etc.


A. Circumstantele atenuante


Circumstantele atenuante legale


a) Circumstantele atenuante legale generale

Provocarea din partea victimei. Circumstanta exista atunci cand infractiunea a fost savarsita sub stapanirea unei puternice tulburari sau emotii, determinata de o provocare din partea persoanei vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a demnitatii persoanei sau prin alte actiuni ilicite grave. Asa cum rezulta din textul mentionat, provocarea presupune indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

In primul rand este necesar ca faptuitorul, in momentul comiterii infractiunii, sa fie intr-o stare subiectiva aparte formata pe un fond de tulburare sau emotie. Aceasta stare de tulburare sau emotie trebuie sa fie puternica, in sensul ca influenteaza procesul de formare a vinovatiei care insoteste reactia faptuitorului atat in plan intelectiv, dar mai cu seama in plan volitiv, in sensul ca aceasta nu se mai poate stapani.

Legea mai cere ca starea de tulburare sau emotie sa fie determinate de un act provocator al persoanei vatamate.

Actul de provocare trebuie sa aiba intotdeauna un caracter ilicit, adica sa nu fie ingaduit de lege. Concret, actul poate imbraca forma violentei fizice sau psihice (amenintare), forma unei atingeri grave a demnitatii persoanei (insulta, calomnie) sau forma unei alte infractiuni de o gravitate, cel putin asemanatoare sub aspectul efectului ei, indiferent de natura ilicitului care caracterizeaza actiunea.

Nu are importanta atitudinea psihica ce caracterizeaza actul provocator, mobilul sau scopul urmarit.

In principiu, pentru retinerea provocarii este necesar ca infractiunea comisa sub imperiul ei sa fie indreptata impotriva provocatorului.

Provocarea subzista totusi si in ipoteza in care din eroare infractiunea s-a repercutat asupra altei persoane.

Depasirea limitei legitimei aparari. Existenta acestei circumstante, cunoscuta si sub denumirea de „exces scuzabil”, este strans legata de institutia legitimei aparari care stim ca este o cauza justificativa. Circumstanta se circumscrie unor infractiuni aflate la limita legitimei aparari, iesirea din cadrul acestora datorandu-se depasirii limitelor obiective si subiective pe care legitima aparare le presupune.

Pentru existenta acestei circumstante se cere ca faptuitorul sa se afle in momentul initial in stare de legitima aparare cu toate conditiile pe care aceasta le presupune. In al doilea rand, trebuie sa se constate excesul in aparare, in sensul ca apararea depaseste in intensitate sau durata atacul peste limitele necesare stoparii acestuia.

Depasirea limitelor starii de necesitate. Exista aceasta circumstanta atunci cand faptuitorul, desi actioneaza sub imperiul starii de necesitate, realizeaza, in plan subiectiv, ca prin modul in care actioneaza produce urmari vadit mai grave decat acelea care s-ar fi produs daca el nu ar fi intervenit.

Pentru a constata existenta circumstantei trebuie sa se constate nu numai indeplinirea unor conditii ce contureaza intr-o faza initiala starea de necesitate si disproportia intre raul produs si raul care s-ar fi putut produce, dar si marimea acestei disproportii. De asemenea, trebuie constatat ca in imprejurarile date aceasta disproportie putea fi constientizata.

Savarsirea faptei cu un mobil sau cu un scop care pune in evidenta pericolul redus al persoanei faptuitorului. Pentru existenta acestei circumstante se cere ca mobilul sau scopul infractiunii comise sa puna in evidenta pericolul scazut al persoanei faptuitorului. Evident aici este vorba numai de infractiunile intentionate, intrucat cele savarsite din culpa nu pot avea mobil si nici scop. De exemplu, se afla intr-o asemenea situatie o persoana care, avand o situatie materiala precara si nepermitandu-si cumpararea unor alimente pentru copii, intra intr-un magazin si fura anumite bunuri. Din acest exemplu rezulta un pericol scazut al faptuitorului.



Daca prin atingerea minima adusa uneia dintre valorile aparate de lege si prin continutul ei concret fapta prezinta o gravitate redusa. Exista aceasta circumstanta atunci cand valoarea ocrotita de legea penala sufera o atingere minima si implicit fapta prezinta o gravitate redusa. Nu trebuie confundata aceasta circumstanta atenuanta cu fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni prevazuta de art.19 C. P. Daca in cazul circumstantei fapta prezinta o gravitate redusa, art.19 cere ca fapta sa fie in mod vadit lipsita de importanta. Pentru retinerea acestei circumstante, instanta trebuie sa tina seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce etc. De exemplu, se afla intr-o asemenea situatie o persoana care fura un bun care are o valoare foarte mica.


b) Circumstante legale atenuante speciale sunt prevazute in cuprinsul normelor de incriminare si ele opereaza numai in cazul infractiunilor respective. Astfel in cazul in care cel care a comis infractiunea de denuntare calomnioasa declara mai inainte de punerea in miscare a actiunii penale fata de persoana fata de care s-a facut denuntul sau plangerea ori impotriva careia s-au produs probe, ca denuntul, plangerea sau probele sunt mincinoase, beneficiaza de reducerea pedepsei, conform art. 92 C. P.


Circumstante atenuante judiciare


Asa cum am subliniat, aceste circumstante nu sunt precis stabilite in lege. Totusi, in art.90 C. P. sunt enumerate cu titlu de exemplu urmatoarele imprejurari care constituie circumstante judiciare:

Conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii

Circumstanta, evidentiaza caracterul accidental al actului infractional si rezida in principal din lipsa antecedentelor penale, precum si in conduita corecta pe care infractorul a avut-o in societate, inainte de savarsirea infractiunii. Conduita buna a faptuitorului poate fi stabilita prin investigatii la locul de munca, la domiciliu sau in alte medii pe care acesta le-a frecventat, precum si prin consultarea cazierului judiciar.

Staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau a repara paguba pricinuita

Si aceasta circumstanta evidentiaza pe de o parte caracterul accidental al infractiunii savarsite, iar pe de alta parte conduita manifestata de infractor in sensul ca se preocupa de inlaturarea sau diminuarea urmarilor infractiunii, atat a celor directe, cat si a celor indirecte si de a repara prejudiciul material produs, conduita care da garantia ca raspunderea penala isi va realiza obiectivele si in ipoteza in care va fi diminuata.

Astfel, in practica s-a retinut circumstanta in cazul repararii din proprie initiativa a prejudiciului cauzat prin delapidare, transportarii victimei la spital in cazul vatamarii corporale din culpa, prezentarea de scuze in cazul insultei sau calomniei si chiar staruinta de a stabili raporturi normale cu victima.

Atitudinea faptuitorului dupa savarsirea infractiunii

Potrivit art. 90 lit. c, C. P. constituie o circumstanta atenuanta judiciara atitudinea faptuitorului dupa savarsirea infractiunii. Aceasta atitudine presupune o conduita corecta a infractorului dupa savarsirea faptei care concura la realizarea justitiei penale ce poate fi exprimata in concret sub forma prezentarii de bunavoie in fata autoritatilor, inainte de a fi descoperit sau citat, comportarea sincera in cadrul procesului penal, a inlesnirii descoperirii si arestarii altor participanti etc.

Betia voluntara completa

Potrivit art. 32 alin. 2 C. P., starea de betie voluntara completa produsa de alcool poate constitui o circumstanta atenuanta judiciara.

Alte imprejurari care pot constitui circumstante atenuante judiciare

Numeroase alte imprejurari pot constitui circumstante atenuante judiciare.

Astfel, instantele au retinut ca circumstante judiciare imprejurari cum ar fi: facultatile mintale slabite ale infractorului in momentul comiterii faptei, nivelul de educatie scazut si o experienta redusa de viata, varsta inaintata a infractorului etc.


Efectele circumstantelor atenuante


In cazul cand exista circumstante atenuante, pedeapsa principala pentru persoana fizica se modifica dupa cum urmeaza:

a) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa detentiunii severe;

b) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede detentiunea severa, se aplica pedeapsa inchisorii stricte;

c) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea stricta, se aplica pedeapsa inchisorii sau se aplica munca in folosul comunitatii ori amenda sub forma zilelor-amenda;

d) cand pentru infractiunea savarsita legea prevede inchisoarea, se aplica munca in folosul comunitatii sau amenda sub forma zilelor-amenda;

e) cand pentru infractiunea savarsita, legea prevede numai amenda sub forma zilelor-amenda, se aplica amenda intre cinci si 20 de zile.

Cand exista circumstante atenuante, pedeapsa complementara privativa de drepturi, prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, poate fi inlaturata, iar in cazul persoanei juridice, nu se poate aplica pedeapsa complementara a dizolvarii ori a suspendarii activitatii sau a uneia dintre activitatile persoanei juridice.

Coborarea pedepsei sub limitele legale este obligatorie in cazul circumstantelor atenuante legale si facultativa in celelalte cazuri.


B. Circumstantele agravante


Si in materia circumstantelor agravante se face distinctie intre circumstantele legale si cele judiciare. Circumstantele legale pot fi, la randul lor, generale sau speciale.



Circumstante agravante legale generale

Aceste circumstante sunt prevazute in art. 89 C. P. si au in vedere anumite imprejurari care, daca exista, reflecta intotdeauna un grad sporit de pericol social al infractiunii sau o periculozitate mai mare a infractorului.

Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna

De regula, o infractiune este savarsita de o singura persoana. Sunt insa cazuri in care infractiunea este savarsita de trei sau chiar mai multe persoane. Este evident ca pericolul social in acest caz este sporit. Elementele ce determina un grad sporit de pericol social al faptei astfel savarsite sunt, in primul rand, de ordin obiectiv. Potentialul infractional creste intr-o asemenea ipoteza datorita cooperarii mai multor persoane la savarsirea faptei si, ca urmare, consumarea infractiunii, adica producerea urmarilor socialmente periculoase si realizarea scopurilor pe care infractorii si le propun, sunt intr-o mai mare masura posibile. Posibilitatile de autoaparare ale victimei ca si reactia sociala de aparare fata de infractiunile comise de mai multe persoane sunt diminuate si ingreunate de multe ori. In aceasta lumina, pluralitatea faptuitorilor este de multe ori o treapta parcursa pe drumul spre infractionalitatea organizata, ca forma extrema de manifestare infractionala. Acestea ar fi unele din considerentele care justifica retinerea imprejurarii savarsirii faptei de trei sau mai multe persoane ca circumstanta legala de agravare a raspunderii penale.

Pentru ca aceasta circumstanta sa existe, este necesar sa existe in primul rand cel putin trei persoane care sa fi participat la savarsirea faptei. Participarea persoanelor poate imbraca forma autoratului, instigarii sau complicitatii. In plus, legea cere ca participarea sa fie impreuna, ceea ce presupune o cooperare a faptuitorilor in plan subiectiv si obiectiv. Dominanta este cooperarea materiala care implica prezenta faptuitorilor la locul si in momentul savarsirii infractiunii. Nu este necesar ca toti participantii sa actioneze cu vinovatie, sa fie deci infractori. Acest lucru rezulta implicit din formularea folosita de legiuitor „savarsirea faptei” si nu a infractiunii. Este necesar insa ca cel putin unul din faptuitori sa fi savarsit fapta cu vinovatie sub forma intentiei. Pe cale de consecinta, existenta circumstantei este exclusa in cazul infractiunilor savarsite din culpa. De asemenea, retinerea circumstantelor este exclusa in ipoteza in care pluralitatea faptuitorilor atrage dupa sine raspunderea penala pentru o infractiune de sine statatoare.

Cooperarea faptuitorilor poate fi consecinta unui consens realizat inainte sau chiar in timpul savarsirii faptei. Prezenta concomitenta si simultana a faptuitorilor la locul savarsirii faptei apare ca o conditie de care depinde existenta circumstantei, numai in ipoteza in care cooperarea materiala primeaza, cea subiectiva nefiind posibila datorita unor motive obiective.

Fiind reala, circumstanta produce efecte in raport cu toti participantii.

Savarsirea infractiunii prin metode sau mijloace care prezinta pericol public

Elementul de agravare rezida in starea de pericol suplimentar pe care natura metodelor si a mijloacelor ori modul de folosire in comiterea infractiunii o evidentiaza. Se observa ca in acest caz metodele si mijloacele folosite au nu numai aptitudinea de a servi la savarsirea infractiunii, dar in plus, reprezinta o sursa suplimentara de pericol care excede infractiunii concrete si planeaza asupra publicului. Prin pericol public trebuie sa intelegem in context o amenintare reala asupra vietii, integritatii sau sanatatii, a bunurilor sau altor valori ce apartin publicului, deci unor persoane neindividualizate. In practica judiciara circumstanta s-a retinut in cazul savarsirii unor infractiuni prin explozii, incendii si prin folosirea unor mijloace ce prezinta pericol public prin natura lor (substante toxice sau inflamabile, arme etc.).

Circumstanta are caracter real si produce efecte in raport cu toti participantii.

Savarsirea infractiunii de catre un faptuitor major impreuna cu un minor

Ratiunea agravarii penale in acest caz se integreaza intr-o viziune mai larga a legiuitorului de a proteja pe minori, de a-i feri de fenomenul infractional cu toate noxele lui, plecand de la realitatea ca acestia (minorii) sunt in procesul de maturizare, personalitatea lor nefiind pe deplin conturata.

Infractorul major care savarseste fapta impreuna cu un minor ii da acestuia un prost exemplu, il antreneaza in savarsirea de infractiuni, imprejurare deosebit de periculoasa pentru evolutia personalitatii minorului.

Circumstanta exista independent daca minorul raspunde sau nu penal si indiferent de contributia lui la savarsirea infractiunii. Esential este ca alaturi de major, la savarsirea infractiunii, sa participe un minor, adica o persoana care nu a implinit varsta de 18 ani.

Savarsirea infractiunii din motive josnice

Elementul pe care se intemeiaza agravarea este in acest caz, in esenta, de natura subiectiva si imbraca forma motivului sau a mobilului care sta la baza luarii hotararii de a savarsi infractiuni. Motivul care determina savarsirea infractiunii se situeaza la marginea moralei pentru ca infractiunea, in genere, este un act imoral. Imoralitatea motivului, in cazul in care circumstanta pe care o analizam exista imbraca insa o forma extrema, in sensul ca el este josnic in raport cu conditia umana. Motivul josnic evidentiaza intotdeauna carente grave in structura personalitatii infractorului. Aceste carente pot fi axate pe structura organica a personalitatii sau pot fi in legatura cu aspecte ale personalitatii formate prin educatie.

Pot fi motive josnice cupiditatea, razbunarea, invidia, gelozia, rautatea etc. Caracterul josnic al unui motiv care a stat la baza savarsirii unei infractiuni se evidentiaza in raport cu normele dintr-un anumit moment si in raport cu un anumit mediu social. Caracterul motivul se apreciaza in stransa legatura cu persoana faptuitorului, cu conditia lui concreta si reala.

Savarsirea infractiunii de catre o persoana care a profitat de situatia prilejuita de o calamitate, de starea de asediu sau de starea de urgenta

Pentru existenta acestei circumstante este necesara o situatie care se situeaza obiectiv in afara conduitei infractionale. Premisa, ca atare, consta intr-o calamitate sau starea de asediu sau de urgenta. Calamitatea este un eveniment de mari proportii, care pune in pericol viata si sanatatea unei colectivitati sau bunurile acesteia ori poate avea alte consecinte asemanatoare. Evenimentul, ca atare, poate avea cauze naturale (cutremure, eruptii vulcanice, inundatii) dar in contextul limitelor pe care le-a atins dezvoltarea tehnologica poate avea la origine si cauze umane (accidente nucleare, incendii de mari proportii, catastrofe de circulatie etc.). Calamitatile, indiferent ca sunt naturale sau provocate de om, creeaza in plan social o ampla stare de tulburare. Controlul social in sine slabeste, atentia si eforturile oamenilor fiind indreptate spre evitarea, limitarea si inlaturarea consecintelor calamitatii. In plan obiectiv, situatia care precede, insoteste sau urmeaza imediat producerii evenimentului, favorizeaza savarsirea infractiunii. In plan subiectiv, persoanele care profita de o asemenea imprejurare pentru a savarsi infractiuni evidentiaza o lipsa evidenta de solidaritate umana care denota si o periculozitate deosebita, care justifica agravarea raspunderii lor in plan penal.

Starea de asediu este decretata de presedintele tarii, in situatia in care asupra Romaniei planeaza un atac iminent din partea unui stat sau aliante de state ostile. De asemenea, starea de urgenta este decretata in situatia in care pe teritoriul statului nostru apar convulsii sociale (chiar si actiuni armate) de o gravitate foarte mare, de natura sa slabeasca puterea de stat si care pun in pericol securitatea nationala.



Savarsirea infractiunii asupra unei persoane aflate in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, asupra unui minor care nu a implinit varsta de 15 ani ori asupra unui membru de familie.

Se afla in imposibilitate de a se apara sau de a-si exprima vointa, persoanele care au o varsta inaintata, persoanele handicapate fizic sau psihic, cele care au puterea slabita datorita unei boli, persoanele care se afla intr-o stare avansata de ebrietate provocata de alcool sau de alte substante, cele care se afla in timpul somnului sau sunt foarte obosite etc. Minorul sub 15 ani este prezumat ca nu se poate apara si nu-si poate exprima vointa datorita varstei fragede, care denota nedezvoltarea sa din punct de vedere fizic sau psihic. Conform art.165 C. P., prin membru de familie se intelege sotul sau ruda apropiata (ascendentii si descendentii indiferent de grad, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie astfel de rude), daca aceasta din urma locuieste si gospodareste impreuna cu faptuitorul.

– Savarsirea infractiunii pentru a se sustrage pe sine sau pe altul de la urmarire, arestare sau executarea pedepsei

Pericolul social sporit al infractiunii savarsite in aceste conditii decurge din scopul urmarit de faptuitor, si anume, de a se sustrage pe sine ori alte persoane de la raspunderea penala (de la urmarire penala, de la arestare preventiva sau de la executarea unei pedepse).

Pentru existenta circumstantei la care ne referim, nu intereseaza daca scopul in care a actionat faptuitorul a fost realizat sau nu; este suficient sa se constate ca el a fost urmarit pentru savarsirea infractiunii. Daca scopul lipseste, circumstanta nu mai poate fi aplicata. De exemplu, pe timpul urmaririi penale, invinuitul care se afla la sediul politiei pentru a da o declaratie il ataca pe politistul care il ancheteaza, in scopul de a parasi imediat incaperea si a fugi pentru a se sustrage de la raspunderea penala.     

– Savarsirea infractiunii pentru a inlesni sau ascunde comiterea altei infractiuni

Exista aceasta circumstanta agravanta, indiferent daca infractiunea a carei savarsire a fost inlesnita sau ascunsa, a fost savarsita chiar de catre cel care a comis infractiunea sau de o alta persoana. De asemenea, pentru existenta agravantei este necesara si suficienta dovada scopului urmarit, indiferent daca acest scop s-a realizat sau nu.


Circumstantele agravante legale speciale

Unele imprejurari ce stau la baza circumstantelor prevazute de art. 89 C. P., dar si altele pot fi prevazute in normele speciale, in normele de incriminare. In acest caz ele sunt considerate circumstante agravante legale speciale. In literatura juridica se apreciaza de catre unii autori ca in acest caz respectivele imprejurari in mod gresit sunt denumite circumstante si ele ar reprezenta elementele circumstantiale fiind parte integranta a continutului agravant sau calificat al mai multor infractiuni si, ca atare, indeplinesc functia specifica unui element al infractiunii.

Insa, imprejurarile mentionate, chiar si atunci cand sunt prevazute in normele de incriminare, pastreaza caracterul de circumstante, continutul constitutiv al infractiunii fiind stabilit in norma care incrimineaza fapta in forma ei tipica. Este impropriu sa se vorbeasca de un continut „agravat” sau „calificat” al infractiunii ca despre ceva autonom fata de continutul propriu-zis al infractiunii.

In cazul unor modalitati normative agravate in care se pot savarsi anumite infractiuni, nu este vorba de un nou continut al infractiunii, ci este vorba de continutul simplu, propriu-zis al infractiunii tipice la care se adauga o imprejurare care mareste gradul de pericol social al faptei si, implicit, determina agravarea raspunderii penale. In argumentarea acestei opinii, se pot invoca si prevederile art.87 C. P.. Acest text de lege enumera, printre criteriile de individualizare si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea. Potrivit aceluiasi text, de aceste criterii se va tine cont atat in aplicarea pedepsei, cat si in stabilirea ei.

In cazul circumstantelor agravante legale speciale, legiuitorul a avut in vedere imprejurarile ca atare la stabilirea pedepsei, in timp ce circumstantele agravante legale generale sunt elemente de care tine cont judecatorul in momentul aplicarii pedepsei.


Circumstantele agravante judiciare

In conformitate cu art. 91 C. P., instanta de judecata poate retine ca circumstante agravante si alte imprejurari care imprima faptei un pericol social mai mare.

Aceste imprejurari sunt proprii fiecarei infractiuni concrete in parte si, ca atare, s-a lasat instantei deplina libertate de a le retine ca circumstante agravante.

Pot fi retinute ca circumstante agravante judiciare, de exemplu: imprejurarea ca infractorul s-a folosit la savarsirea unei infractiuni de un iresponsabil, savarsirea unei infractiuni de catre un functionar in exercitiul atributiilor de serviciu, starea de betie a functionarului care savarseste infractiunea de purtare abuziva, savarsirea infractiunii in stare de betie anume provocata etc.


Efectele circumstantelor agravante

Potrivit art. 93 C. P. in cazul in care exista circumstante agravante, persoanei fizice i se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 5 ani, in cadrul limitelor pedepsei imediat superioare, daca legea nu prevede altfel.

In cazul aplicarii amenzii sub forma zilelor amenda, se poate aplica un spor de cel mult o treime din maximul special, fara sa depaseasca maximul general.

Cand exista circumstante agravante, persoanei juridice i se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut in art. 80 alin. (2) sau (3), C. P. care poate fi majorat cu o treime.


Stabilirea raspunderii penale in cazul concursului intre cauzele de agravare si cele de atenuare

In caz de concurs intre cauzele de agravare si cauzele de atenuare, instanta aplica prevederile art. 92 sau art. 93, C. P. dupa cum cauzele de atenuare sau de agravare au caracter preponderent. In cazul in care cauzele de atenuare au caracter preponderent, se poate face abstractie de cauzele de agravare, iar daca au caracter preponderent cauzele de agravare, se poate face abstractie de cauzele de atenuare.

In caz de echivalenta a acestor cauze, se aplica o pedeapsa facandu-se abstractie de cauzele de atenuare sau de agravare.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2022 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact