Anii optzeci: piata europeana unica

Anii optzeci: piata europeana unica

Anii optzeci debutau cu propunerea asupra unei "piete interne a seviciilor financiare" - in aprilie, 1983, din partea Comisiei Europene, finalizarea avea loc prin Actul Unic European (AUE/SEA) era semnat in doua etape de catre ministrii de externe ale statelor membre - prima la 28 februarie, 1986, cu ocazia Conferintei de la Luxemburg, parte in vigoare pana l 717h77h a 1 iulie, 1987, anul urmator, cand, ca pentru o etapa a doua distincta, avea loc definirea "pietei europene unice". Programul avea astfel sa se lanseze, totusi, abia in 1992.

Piata europeana unica, functionala de la 1 ianuarie, 1993, este conceptual presupusa a avea trei efecte:

efectul (de) realocare - o mai eficienta folosire a factorilor de productie;

efectul (de) acumulare -cresterea productivitatii factorilor, a investitiilor si, in consecinta, a inovatiilor;

efectul (de) localizare - posibilitati de specializare nationala, de ramura etc.

In complementar, piata unica elimina, respectiv inlatura:

(i)         taxele vamale si restrictiilor cantitative la comertul inter-frontiere;

(ii)      controlul de rutina la frontiere;

(iii)            alte bariere cu efecte similare (tehnice, fiscale etc.)

Pe scurt, un plan ambitios, prevazand inlaturarea tuturor barierelor interne pentru persoane, bunuri si capitaluri si inlaturarea controalelor vamale.

Urmau insa, cum era de asteptat la asemenea proportii ale reformelor, amanari si diferentieri de interpretare in adoptarea directivelor; vizavi, o crestere a vigilentei Comisiei, insarcinata cu monitorizarea implementarilor. In rezultanta, daca odinioara perspectiva politica era clara dar erau inca multe de facut, abia acum se culegeau roadele mai vechilor planuri din 1977. La jumatatea anilor optzeci, Uniunea nu mai era atat de departe, plus ca "cei sase" devenisera intre timp "cei doisprezece" (Urwin 1991)

Actul mai continea "Carta Alba a Integrarii Europene" -- un numar de 282 masuri legislative - si conceptul de "spatiu fara frontiere".

Consolidarea acestei piete interne urma sa si intareasca pozitia europeana in comertul cu SUA si Japonia. "Single European Act"(SEA/1987) reforma CEE si desavarsea piata integrata pana la finele lui 1992. Reforma avea sa afecteze institutiile europene, si de altfel consecintele ei se simt inca - vezi fiscalitatea, legislatia sau, din nou, planul institutional. Valoarea SEA depaseste oricum planul strict economic. Adica "Single European Act"(1986) si Tratatul Uniunii Europene (1992) aveau sa vina unul in prelungirea celuilalt, instituind mai tarziu Uniunea Monetara, respectiv moneda comuna.

De cealalta parte, insa, se faceau din nou evidente interesele nationale - cata vreme natiunile Europei Occidentale erau parti si ale Uniunii si in economia lumii. Nu era, deci, o sarcina usoara pentru Institutiile europene sa realizeze alinierea politica a unor state bine inscrise individual in geografia economica si politica a lumii (Story & Walter 1997). Paralel, in urma implementarii sale, SME lua masuri de intarire in 1985.

In 1988, Consiliul European, intrunit la Hanovra, infiinta un Comitet, prezidat de presedintele de atunci al Comisiei Europene, Jaques Delors, pentru a intocmi o strategie (set de propuneri, implementabil in etape) de construire a Uniunii Economice si Monetare. Moneda unica se dovedea sinequanon necesara ridicarii complete a tarifelor vamale, liberei miscari intra-unionale a bunurilor, capitalurilor si persoanelor.

Iar la finele deceniului cadea zidul Berlinului, anuntand sfarsitul razboiului rece. Iar Uniunea Monetara devenea realitate la anuntul primului sau stadiu, la Consiliul de la Madrid (Iulie, 1990).