StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Lumea poate si a ta
FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » FINANTE » finate publice
Trimite articolul prin email Eficienta cheltuielilor publice : Finate publice Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Eficienta cheltuielilor publice



EFICIENTA CHELTUIELILOR PUBLICE


  1. Eficienta cheltuielilor publice
  2. Esecul pietei si externalitatile

  1. EFICIENTA CHELTUIELILOR PUBLICE

Pentru evaluarea nivelului cheltuielilor publice se utilizeaza trei concepte: eficienta, eficacitatea si economicitatea.




Eficienta cheltuielilor publice este data de raportul dintre efectele obtinute si eforturile financiare corespunzatoare.

Eficacitatea cheltuielilor publice este data de raportul dintre efectele obtinute si cele prevazute.

Economicitatea cheltuielilor publice reprezinta raportul dintre eficacitate si gradul de realizare a rezultatelor prevazute.

Eficienta cheltuielilor publice se realizeaza prin respectarea urmatoarelor conditii:

este posibila alegerea alternativei celei mai putin costisitoare, in raport cu rezultatul final al serviciului public, pentru care se doreste cresterea cantitativa a serviciului public;

modernizarea, din punct de vedere al producerii serviciului public, in vederea maximizarii utilitatii la consumator, data de satisfactia performantelor;

maximizarea utilitatii la consumator (cel mai mic pret platit si cel mai mic cost in utilizare);

puterea de previziune in cadrul unui orizont de timp stabilit.


Aceste conditii presupun minimizarea costurilor proiectelor obiectivelor de finantat, ceea ce permite costuri sociale minime (fiscalitate redusa, renuntari cat mai putine la indeplinirea altor obiective, deficit bugetar minim); preturi accesibile platite de consumatori (daca asemenea preturi se aplica in regimul de conducere si distribuire a bunurilor publice); cresterea calitatii consumului de bunuri si prin urmare a satisfactiei consumatorului public. Toate acestea conduc la maximizarea bunastarii sociale.


  1. ESECUL PIETEI SI EXTERNALITATILE

Esecul pietei semnifica situatia in care piata singura nu poate aloca resursele eficient (ex:

monopolul, externalitatile, bunurile de folosinta comuna, bunurile publice)

Externalitatea este definita ca fiind acel efect, pozitiv si negativ aparut ca urmare a interdependentei intre actori economici distincti, efect ce nu este sanctionat direct prin mecanisme de piata si prin pret (sunt servicii neremunerate si pagube necompensate).

In cazul externalitatilor, productia sau consumul unui anumit bun de catre un agent economic modifica functia d productie sau functia de utilitate a unui alt agent economic sau a mai multora.

Externalitatile apar atunci cand costurile si beneficiile sociale difera de cele private. Ele conduc la o stare de ineficienta economica, daca costul marginal social al productiei nu este egal cu pretul pietei.

Costul social reprezinta toate costurile suportate de membrii unei comunitati in urma organizarii unei anumite activitati.

Costul privat reprezinta costurile suportate de agentii implicati in nod direct intr-o anumita activitate.

Venitul social reprezinta toate veniturile de care beneficiaza membrii unei societati in urma organizarii unei anumite activitati.

Venitul privat reprezinta veniturile unei anumite activitati.

Costurile/beneficiile sociale cuprind toate costurile. Beneficiile de productie necesare unui anumit bun, inclusiv externalitatile.


Clasificarea externalitatilor:

1. in functie de tipurile de agenti economici care produc/suporta efectele:

- externalitati de la producator la producator;



- externalitati de la producator la consumator;

- externalitati de la consumator la consumator;

- externalitati de la consumator la producator.

2. in functie de impact:

- externalitati cu impact pozitiv sau economii externe;

- externalitati cu impact negativ sau dezeconomii externe.

3. dupa felul efectului:

- externalitati de productie, atunci cand posibilitatile de productie ale unei societati influenteaza alegerile unei alte societati sau cele ale unui consumator;

- externalitati de consum, atunci cand consumatorul influenteaza direct productia sau consumul altui agent economic

Reunind criteriile de mai sus, putem grupa externalitatile in:

economii externe de productie apar atunci cand de anumite actiuni ale unei societati beneficiaza alti agenti economici fara ca acestia sa plateasca pentru avantajele procurate;

economii externe de consum apar atunci cand de deciziile unui consumator profita alti agenti fara ca el sa primeasca o compensatie baneasca;

dezeconomii externe de productie apar daca deciziile anumitor societati au impact negativ asupra altor agenti economici fara se existe o compensatie financiara pentru acestia

dezeconomii externe de consum apar atunci cand consumatorii, prin consumul lor, imfluenteaza negativ alti agenti economici.

4. dupa efectul pe care il au asupra tertilor:

- externalitati pozitive care corespund unor activitati ce aduc beneficii pentru terte parti. De exemplu, in cazul externalitatilor pozitive de consum, beneficiul social este mai mare decat benficiul privat, cuprinzand pe langa acesta si beneficiul extern. Corectiile aduse extenalitatilor pozitive : cresterea cererii, cresterea ofertei; furnizarea guvernamentala a unor bunuri.

- externalitati negative care se datoreaza unor activitati de productie sau de consum ce genereaza costuri pentru terti. Corectii aduse externalitatilor negative: internalizarea externalitatilor negative care presupune includerea costurilor externe in pretul pietei.


Metode de internalizare a efectelor externe

Principalul tip de externalitate negativa fiind pouarea, majoritatea corectiilor aduse se refera la reducerea poluarii. Metodele de internalizare a efectelor externe sunt:

a) principiul poluator- platitor presupune o masura administrativa care fixeaza pretul la un nivel superior, limitand oferta si taxand poluatorii.

b) subsidiaritatea ex: un intreprinzator privat, care provine dintre utilizatori, propune o indemnizatie platibil1 producatorilor pentru ca acestia sa accepte reducerea ofertei;

c) taxa Pigou consta in internalizarea efectelor externe prin aplicarea unui impozit asupra activitatilor poluante si acordarea unei subventii pentru cei care suporta efectele negative;

d) solutia propusa de Roland Coase, care consta in crearea pietei drepturilor de proprietate, iar statul sa faciliteze aparitia ei, initiind si dezvoltand tarife pentru utilizarile in aparenta gratuite. Atunci cand numarul agentilor economici afectati de o externalitate este redus, atribuirea dreptului de proprietate duce la internalizarea efectelor externe. Roland Coase a demonstrat ca daca drepturile de proprietate sunt definite cu claritate, atunci partile interesate iau masuri de internalizare a externalitatilor.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact