StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Libertate financiara
finante FINANTE

Finante publice, legislatie fiscala, contabilitate, informatii fiscale, asistenta contribuabili, transparenta institutionala, formulare fiscale din domaniul finantelor publice si private (Declaratii fiscale Fise fiscale Situatii financiare Raportari anuale)

StiuCum Home » finante » sisteme fiscale » Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Sistemul fiscal al spaniei



Deschiderea portilor Comunitatii Europene in ianuarie 1986 a insemnat completarea numarului statelor membre cu inca doi membri: Portugalia si Spania. Odata devenita o tara cu regim democratic, Spania si-a si depus cererea de admitere la Uniunea Europeana. Si Spania, la fel ca Portugalia, a cunoscut insa un lung si complicat proces de aderare, in parte din cauza impotrivirii Frantei, insa si deoarece aderarea acestei tari se considera ca putea produce mari probleme statelor membre din acel moment. S-a ajuns insa, dupa multe negocieri, la un acord in mai 1985, iar tratatul de aderare a fost semnat pe 12 iunie 1985, urmand sa intre in vigoare dupa ratificarea lor de catre statele membre si evident, si de catre Spania, la 1 ianuarie 1986.In continuare este analizat sistemul fiscal din Spania si evo


lutia recenta a acestuia. And o situatie sociala si economica similara cu a altor state mediteraneene, Spania este si a fost considerata o tara mai saraca in atie cu celelalte state membre. De aceea Spania a fost nevoita sa desfasoare o grea si lunga reforma economica. In acelasi context s-a desfasurat si reforma fiscala din aceasta tara urmarind la inceput modernizarea economica pentru a asigura un nivel de bunastarea sociala ridicat (adica maximizarea cheltuielilor generale prin asigurarea acestora din resursele fiscale), iar mai apoi alinierea la standardele comunitare, si dupa anii '90 imbunatatirea functionarii pietei fortei de munca prin cresterea angajarilor.
Structura fiscalitatii in Spania demonstreaza ca totalul resurselor fiscale se obtine prin insumarea a trei parti relativ egale: impozitele directe, impozitele indirecte si contributiile la asigurarile sociale ( de exemplu la nivelul anului 2005, procentul pe cele trei categorii de impozite raporate la veniturile totale a fost de 29,6%, 34,5% si 34,5%, a se vedea graficul nr. 42).
Dintre impozitele directe pe primul loc ca importanta se situeaza impozitul pe venitul global care insumeaza peste 7 procente din PIB-ul spaniol din ultimii ani. Impozitul pe venitul personal este reglementat de Legea nr. 40 din 9 decembrie 1998 si de Decretul Regal nr. 214 din 5 februarie 1999, cu modificarile ulterioare. Beneficiarii acestui impozit sunt: guvernul central si comunitatile autonome: Tinutul Basc si Nara. Platitori sunt toti indivizii rezidenti pe teritoriul spaniol. Acesta importanta caracteristica a impozitului spaniol al persoanelor fizice are la baza Legea organica nr. 8 din 22 septembrie 1980 privind finantarea si autonomia comunitatilor, prin care s-au silit regulile pentru transferul acestui impozit catre bugetul central si o parte din venituri pentru a asigura autonomia comunitatilor. in aceste comunitati, pentru a calcula cantitatea de impozite datorata de cetateni trebuie luate in considerare urile specifice ale comunitatilor autonome in ceea ce priveste ratele fiscale. In Spania, impozitarea tine cont de fiecare individ in mod individual si nu de familia acestuia. Venitul impozabil consta in retributiile angajatilor, venitul din capital, venitul din afaceri, castigurile si pierderile de capital, alte venituri si! ite prin lege.
Legea spaniola a impozitului pe venit prevede numeroase exceptii, din care mentionez: indemnizatii exceptionale acordate din bugetul public pentru acte de terorism, sume achitate persoanelor infectate cu HIV, sume achitate pentru persoane care beneficiaza de pensii de razboi in urma Razboiului Civil din 1936-l939, compensatii acordate persoanelor cu handicap fizic si psihic, beneficiilor de asigurari sociale, pensiile de inliditate, alocatii pentru copii, burse si premii acordate in sistemul public de intamant, bonusurile speciale acordate de guvernul spaniol pentru participarea la misiunile diplomatice si actiuni internationala privind pacea mondiala, etc.
Legea referitoare la impozitarea venitului personal permite in plus anumite deduceri. Cea mai importanta vizeaza salariul. De fapt, oamenii care au un salariu annual mai mic de 8,103.6 a, au o deducere de 3,005 a,, in timp ce persoanele care castiga intre 8,103.6 a, si 12,020.2 a, pot avea o deducere de 3,005 a, mai putin diferenta dintre venitul obtinut si 8,103.6, multiplicat cu 0.1923. Astfel, daca venitul este mai mare de 12,020.2 a, deducerea anuala este de 2,253.8 a,. Deducerea este marita in caz de inliditate, situatie in care sistemul permite o deducere procentuala pentru cheltuielile de ingrijire medicala. Alte deduceri vizeaza primele de asigurari pentru deces sau inliditate, pentru achizitionarea unei constructii sau a unei case, achizitionarea de bunuri culturale, precum si cadourile pentru asociatiile nonprofit. Deducerile structurale sunt structurate dupa cum urmeaza: 601 a, pentru fiecare parinte impozitat in rsta de peste 65 ani; 1.202 a, pentru fiecare copil sub 25 ani care locuieste cu platitorul de impozite; 1.803 pentru al treilea si alti copii sub 25 de ani care locuiesc cu platitorul de impozite. Mai exista o deducere personala de 3,305 a,, marita la 3,906 a, pentru persoanele peste 65 ani, precum si una de 5.108 a, in cazul unui procentaj de inliditate intre 33 procente si 65 procente. Daca acest procentaj este peste 6* procente, loarea deducerii personale este de 6.910 a,. Aceasta suma este marita cu 300 a, daca rsta copilului este mai mica de 3 ani sau cu 140 a, daca rsta este sub 16 ani. Alte forme de deduceri sunt asigurate pentru inliditate si pentru contributia la urile de pensii. Nu este garantata de lege nici o deducere pentru soti.
Cotele de impunere sunt diferite, conform transelor de venit. De exemplu, cotele sunt situate in interlul 14 si 39,9%, dar la acestea se adauga si cotele de impunere pentru Tara Bascilor si Nara cuprinse intre 3 si 8.4%.In ceea ce priveste venitul din capital, sistemul fiscal spaniol garanteaza o cota de impozitare de 18 sau 20 procente pentru unele activitati financiare sau o scutire in alte cazuri, plus impozitarea bazata pe o rata fiscala marginala a impozitului pe venitul personal a oricarui platitor de impozite. Trebuie subliniat ca unele produse financiare detinute pentru mai mult de 2 ani ofera o impozitare la o rata de impunere a venitului personal favorabila decat cotele de impunere prezute pentru transele normale de venit. Se poate obser aici o caracteristica care evidentiaza sistemul spaniol fata de alte state europene. Interesant este modul in care impozitarea economiilor si a activitatilor financiare este inclusa in impozitarea personala (cu un cont de pornire, a carui rata depinde de tipul activitatii financiare ).
Impozitul pe profitul societatilor comerciale inregistreaza o tendinta crescatoare a indicatorului resurse din acest impozit in PIB: de la 1,9% in anul 1995 a crescut constant atingand 3,4% in anul 2002 (la nivelul anului 2005 coboara la loarea de 2,8% conform elului nr. 9). Baza legala actuala este reprezentata de numeroase acte normative, din care incercam sa le mentionez pe cele semnificative: Legea nr. 43 din 27 decembrie 1995 privind impozitul societatilor(care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 1996); Legea nr. 10 din 18 decembrie 1996 pentru masuri urgente de corectare a dublei impuneri a societatilor si pentru stimularea intemationalizarii afacerilor; Legea nr. 13 din 30 decembrie 1999 privind impozitarea, administrarea si alte masuri sociale. Ca si pentru impozitul pe venitul personal, beneficiarii profiturilor sunt guvernarea centrala si comunitatile autonome Narra si Tinutului Basc. Platitorii acestui impozit sunt toate persoanele rezidente legal cu exceptia parteneriatelor si a altor entitati fara statut legal, cum ar fi fondurile de investitii, societatile cu capital mixt, fondurile cu risc de capital, etc.
Baza de impozitare o reprezinta cantitatea de venit generata in timpul anului fiscal, mai putin orice baza fiscala negati reportata din anii precedenti si este calculata prin efectuarea unor anumite ajustari fiscale asupra rezultatelor raportate in bilanturi. Exista doua tipuri de scutiri automate:
» o scutire generala pentru guvernarea centrala, comunitatile autonome si pentru anumite organisme ale Bancii Spaniei;
» o scutire partiala pentru unele venituri provenite de la partidele politice, uniunile comerciale, asociatiile si subsidiile pentru politica agrara comunitara.In plus operatiile de restructurare a companiilor ( fuzionare, diviziune si transferul de active si schimbul de actiuni ) se bucura de neutralitate fiscala. Deducerile se prezinta astfel:
» pentru a evita dubla impozitare nationala, dividendele si actiunile determinate de profiturile primite de alte afaceri rezidente in Spania se califica pentru o deducere de 50 procente sau pentru una de 100 procente daca societatea primitoare a detinut, direct sau indirect, 5 procente din capitalul societatii distribuitoare pentru cel putin un an anterior distributiei.
» pentru a evita dubla impozitare directa sau indirecta la nivel international a fost introdus in 1996 un sistem de scutiri bazat pe o deducere de 100 procente pentru venitul obtinut peste granita .
» pentru a asigura subventii permanente pentru anumite activitati cum ar fi cercetarea si dezvoltarea, exportul (pentru investitii straine de 25 procente), investitii in bunuri culturale, productia de filme si publicarea de carti, investitiile pentru imbunatatiri ecologice si pentru controlul poluarii, ocuparea locurilor de munca si muncitorii cu dizabilitati.
Toate aceste deduceri nu pot depasi 35 procente din totalul responsabilitatii fiscale mai putin deducerile pentru evitarea dublei impozitari nationale si internationale si pentru orice indemnizatii aplicabile.
Exista numeroase cote de impunere: o cota standard de 35%; o cota redusa de 30% pentru intreprinderile mici, cu profituri de pana la 90.142 a,; o cota de 25% pentru fondurile mutuale, pentru societatile de asigurari, pentru organizatiile de asistenta sociala; pentru scheme mutuale garantate; cooperative de credit si organizatii nonprofit; o cota de 20% se aplica cooperativelor pentru rezultatul activitatii lor; o cota de 10% pentru fundatii si asociatii publice; o cota de 1% pentru fondurile de securitate a investitiilor colective; o cota de 0% pentru fondul de pensionare; o cota de 40% pentru intreprinderile extractive a hidrocarburilor.
Bazele fiscale negative pot fi reportate pentru a compensa bazele fiscale pozitive pentru urmatorii 10 ani fiscali.
Din categoria impozitelor indirecte, principala sursa de venituri fiscale o reprezinta taxa pe loarea adaugata care colecteaza in medie pentru perioada 1995-2005 (raportat la PIB) un procent de circa 6% (elul nr. 3), adica insumeaza aproximativ doua treimi din impozitele pe consum (situate in interlul 1995-2005 intre 9 si 13% - elul nr. 2). Ea reprezinta de asemenea peste jumatate din impozitele indirecte.
Baza legala este data de Legea nr. 37 din 28 decembrie 1992 privind TVA si Decretul Regal nr. 1624 din 29 decembrie 1992 de aprobare a reglementarilor privind taxa pe loarea adaugata. Ambele aceste instrumente legale au cunoscut modificari si completari. Amintim unele dintre acestea: Decretul Lege nr. 7 din 21 mai 1993 care incorporeaza reglementarile comunitare privind simplificarea tranzactiilor triunghiulare; Legea nr. 13 din 30 decembrie 1993 privind alte masuri de impozitare; Legea nr. 50 din anul 1998 (Actul Financiar al Guvrenului Central pentru 1999), etc.
Beneficiarii acestui impozit sunt aceeasi ca in cazul impozitarii venitului personal si pe societati, respectiv guvernarea centrala si de comunitatile autonome Tinutul Basc si Narra, unde impozitul este colectat in conformitate cu legislatia guvernarii, cu exceptia utilizarii unor formulare diferite pentru declaratiile fiscale ale partii de profituri care revine comunitatilor.


Impozitul este exigibil de catre :
» Persoanele naturale si legale care exercita activitati de afaceri sau profesionale si efectueaza furnizari impozabile de bunuri si servicii;
» Comerciantii sau persoanele profesionale pentru care tranzactiile impozabile sunt indeplinite de persoane sau entitati care nu sunt silite in Spania;
» Imporatorii, comercianti sau nu, sau membrii unor profesiunii;
» Proprietati nedivizate, persoanele care poseda bunuri in comunitate si in alte unitati economice fara statut legal si care indeplinesc tranzactii impozabile;
Impozitul este exigibil asupra furnizarilor de bunuri efectuate de comercianti Aai de persoanele profesioniste, in mod obisnuit sau ocazional, in cursul afacerii lor sau a activitatii lor profesionale. Persoanele care importa bunuri, fara a se tine cont de destinatia bunurilor importate si de statutul importatorului, sunt de asemenea supuse TVA-ului aceleasi reguli aplicandu-se si pentru achizitiile intracomunitare (si anume, furnizarea de bu


nuri si tranzactii similare efectuate in conformitate cu aranjamentele comunitare tranzitionale pentru TVA, intre operatorii din doua sau mai multe state membre ale Uniunii Europene) cat si pentru furnizarile de bunuri si servicii efectuate de comercianti sau de catre persoane profesioniste in cursul unei afaceri pe teritoriul Spaniei sau in Insulele Baleare.
Scutirile vizeaza mai multe categorii, cele mai importante dintre acestea fiind reprezentate de transporturi si tranzactiile cu bunuri trimise definitiv in Insulele Canare, Ceuta sau Mellila, furnizarile de bunuri catre alte state membre, daca nzatorul este un antreprenor si daca unele tranzactii sunt efectuate in conformitate cu tratatele internationale incheiate de sau care vizeaza Spania.
Baza de calculare consta din loarea totala considerata pentru tranzactiile impozabile, excluzand discounturile admise dupa tranzactie. Cantitatea de TVA platita la achizitionarea de bunuri sau servicii in directa legatura cu activitatea de afaceri sau cea profesionala a persoanei impozabile este in general deductibila din cantitatea datorata in functie de activitatea acelei persoane. Scutirile de asemenea vizeaza unele tranzactii nationale, cum ar fi asistenta medicala, siguranta sociala, educatia, lucrarile de asistenta sociala, asigurarea si reasigurarea, finantarea, furnizarea de terenuri fara cladiri si de servicii posiaie publice, etc.


Exista trei tipuri de cote de impunere:
» o cota de 4% pentru necesitati fundamentale (adica paine, lapte, medicamente);
» o cota de 7% aplicabila asupra anumitor bunuri si servicii considerate necesitati de baza cum ar fi alimentele pentru consumul uman, apa, echipamentul medical, transportul de pasageri aerian si maritim;
» o cota de 16% pentru toate celorlalte bunuri si servicii.
Continuam analiza noastra studiind un alt impozit indirect: accizele. Raportate la PIB acestea inregistreaza un procent mediu de 2,7% la nivelul interlului 1995-2005 (elul nr.4). Accizele sunt reglementate prin numeroase acte normative, din care amintim doar Legea nr. 38 din 28 decembrie 2992 privind accizele si Legea nr. 50 din 30 decembrie 1998 privind unele masuri fiscale, administrative si sociale. Si aici beneficarii sunt guvernarea centrala, Tara Bascilor si Nara. Sistemul fiscal spaniol include mai multe accize. Cele importante vizeaza hidrocarburile, tutunul, berea, vinul si anumite mijloace de transport.
Accizele privind hidrocarburile sunt exigibile la manufacturarea si la importul produselor petroliere. Baza de impozitare este reprezentata de volumul produselor impozabile sau in unele cazuri, unitatea de masura sau gigajouli (GJ).
Accizele asupra tutunului vizeaza manufacturarea si importul mai multor produse pe baza de tutun, cum ar fi tigarile, trabucurile, tigaretele, tutunul taiat pentru tigari rulate si alte tipuri de tutun pentru fumat. Baza de calculare poate fi ad lorem (dupa loare) sau in unitati de masura.
Impozitul pe bere este platit de manufacturier si de importator pentru produsele impozabile. Baza de calculare o constituie volumul produselor taxabile. impozitul fiind platibil atunci cand bunurile parasesc fabricile de bere sau depozitele autorizate. Rata fiscala este calculata prin divizarea tipului de bunuri in clase pe baza concentratiei de alcool si calculand impozitul per hectolitru. Alte accize similare cu acesta vizeaza vinul, alte spirtoase si bauturi acoolice. in utimul caz, rata este calculata in functie de cantitatile de alcool pur.
Accizele asupra anumitor mijloace de transport vizeaza prima inregistrare sau intrare definiti in Spania a unui vehicul nou sau folosit autopropulsat actionat de un motor, pentru a fi folosite pe drumurile sau pe terenurile publice, sele mici, poarele de agrement sau pentru sporturi actice, aeronave actionate mecanic sau cele usoare. Impozitul este exigibil de catre persoana sau entitatea in numele careia mij locul de transport este inregistrat initial si definitiv. Ratele fiscale depind de capacitatea vehiculului si de tipul motorului care il actioneaza cu petrol sau diesel. Ratele fiscale speciale, mai mici decat in restul Spaniei se aplica in Insulele Canare, in timp ce in Ceuta si Mellila nu exista impozitare.
Impozitele locale reprezinta doar o proportie redusa in PIB de circa 3%. Sistemul impozitelor locale a fost introdus prin Legea nr. 39 din 28 decembrie 1988 privind finantarea locala. Structura de baza a fiscalitatii locale, spaniole urmareste costurile locale, contributiile speciale locale, obligatiile comunitatilor locale catre alte comunitati locale si impozite locale. Legea spaniola prevede impozite locale obligatorii, precum impozitul pe proprietatea imobiliara, impozitul pe activitatile economice, impozitul pe vehiculele cu tractiune mecanica si impozite optionale: impozite pe constructii, instalatii si fabrici, impozite pe cresterea de loare a terenurilor din orase, impozite pe chletuielile de lux. Impozitele locale au fost practic introduse din 1 ianuarie 1990, cu exceptia impozitului pe activitatile economice care a intrat doar din i ianuarie 1992.
Scurta prezentare a principalele impozite locale: Impozitul pe proprietatea imobiliara consta in aplicarea cotei de 0,4% (pentru proprietate urbana) si 0,3% (pentru proprietatea rurala) asupra lorii cadastrale a proprietatilor. Aceste cote de impunere pot fi majorate sau micsorate de catre autoritatile locale, in cadrul unor limite si circumstante concrete silite prin lege. Impozitul pe activitatile economice a inlocuit cu incepere din 1 ianuarie 1992 impozitul pentru licentele de afaceri, impozitele pentru licentele pentru activitatile profesionale si artistice si impozitele municipale. Taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica a modificat vechiul impozit municipal pentru utilizarea strazilor. Se plateste pentru toate autovehiculele in proprietatea localnicilor apartinand unei autoritati locale, cu exceptia autovehiculelor oficiale, vehiculele stafuiui diplomatic, ambulantelor, tractoarelor, vehiculelor utilizate pentru transportul public.In continuare dorim sa surprindem trasaturile esentiale ale reformelor asupra sistemului fiscal spaniol. Politica fiscala spaniola a trebuit sa faca fata la doua mari provocari: trecerea la democratie si intrarea in Comunitatea Europeana. Acest lucru a insemnat cresterea in acelasi timp atat a veniturilor, cat si a cheltuielilor fiscale. Pe parcursul unei decade (din 1990 si pana in 2000), veniturile fiscale totale au crescut cu peste 10 procente, dar cheltuielile s-au redus. Obligatia respectarii Tratatului de la Maastricht si necesitatea asigurarii convergentei cu standardele comunitare a determinat modificarea compozitiei veniturilor fiscale spaniole. Armonizarea taxei pe loarea adaugata a generat o crestere a acestor resurse de impozit indirect. in privinta impozitelor directe, impozitul personal si impozitul pe societate s-au mentinut relativ constante. in dorinta de a imbunatatii functionarea sistemului de protectie sociala, contributiile sociale s-au majorat.
Asadar a fost absolut necesara implementarea de catre guvernarea spaniola a unei reforme fiscale solide pentru a putea raspunde constrangerilor Tratatului de la Maastricht si pentru a asigura convergenta cu Uniunea Economica si Monetara. Obiectivul acestei reforme a fost asigurarea neutralitatii sistemului fiscal, reducerea distorsiunilor impozitam, reducerea progresivitatii impozitarii venitului persoanl, pentru a se obtine o crestere a ofertei de munca si a investitiilor. Concret, aceste masuri au insemnat urmatoarele: intre anul 1991 si anul 1998 s-a produs o reducere a cotelor si transelor de impunere a venitului persoanelor fizice; in paralel s-a inregistrat o majorare a impozitelor pe consum, din doua motive: 1. alinierea TVA-ului spaniol la legislatia comunitara a dus la cresterea resurselor din acest impozit si 2. dezvoltarea unor accize; cresterea contributiilor la asigurarile sociale a fost cauzata de indeplinirea obligatiilor de perfectionare a sistemului de protectie sociala.
Se remarca de asemenea si alte masuri de reforma fiscala specifice anului 1991: economiilor pe termen lung li s-au acordat facilitati fiscale; impunere profiturilor nedistribuite din fondurile de investitii prite a fost actualizata conform regimurilor fiscale specifice statelor membre UE.In anul 1995, contributiile la asigurarile sociale au fost reduse cu un procent, in pararel crescandu-se cotele de TVA. Laudam aceasta masura de politica fiscala care corespunde in totalitate propunerilor Comisiei Europene. De altfel acest mixaj de impozit asigurat prin trecerea sarcinii fiscale de la munca pana la capital reprezinta chiar una din perspectivele politicii fiscale pentru toate statele membre recomandate cu caldura de catre Comunitatea Europeana pentru toate statele comunitare. Scopul urmarit de guvernul spaniol prin aceasta masura a fost evident de crestere a performantelor pietei muncii.
In acelasi an - 1995 - s-a restucturat sistemul impozitarii societatilor in vederea asigurarii cresterii competitivitatii acestora. Reforma fiscala a tintit in acest caz asigurarea neutralitatii fiscale in ce priveste diferitele instrumente de finantare si de investitii si reducerea discriminarii firmelor spaniole fata de investitiile straine directe.
De fapt, reforma din 1995 a renuntat la a face distinctia dintre tipurile de venit (venitul operational, castigurile nete de capital si cresterile nete ale activelor), identificand echilibrul dintre profituri si pierderi conilizat ca o baza fiscala unica. in privinta discriminarii fata de investitiile straine, corectarea dublei impuneri internationale a dividendelor si a castigurilor de capital a fost aplicata societatilor comerciale care detin pentru cel putin 2 ani 5% din capitalul societatilor straine in schimbul limitei anterioare, de 25 procente. In plus, in iunie 1996, un set de masuri fiscale au fost adoptate pentru a facilita accesul firmelor pe pietele de capital. Aceste masuri includeau o schimbare a impozitului aplicat castigurilor de capital in impozit pe venitul personal, precum si cresterea perioadei in care firmele pot sa-si reporteze pierderile si sa le compenseze cu profiturile viitoare (de la 5 la 7 ani). Perioada maxima a fost marita la 10 ani prin legea bugetara din 1999 (in plus, in 1997, cota de impozit a fost redusa de la 35 procente la 30 procente pentru micile intreprinderi).
Reforma pietei muncii din anul 1997 a introdus reduceri temporare pentru contributiile la asigurarile sociale, in scopul cresterii angajarilor pe piata muncii si reducerii muncii la negru. in acelasi timp pentru a se pastra constant nivelul resurselor bugetare s-a realizat o substantiala crestere a accizelor si a taxelor de utilizare.
De data mai recenta este reforma din anul 1998. Aceasta a imbunatatit neutralitatea diferitelor tipuri de venituri: veniturile din munca si de capital au fost silite in mod uniform. Veniturile de capital (mai putin castigurile de capital pe termen lung) au fost integrate in baza de impunere. S-au abrogat scutirile anterioare asupra veniturilor de capital; au fost reduse costurile de administrare fiscala si s-a accentuat lupta impotri eziunii fiscale.
Comparand indicatorul presiunii fiscale cu media Uniunii Europene obserm ca Spania se situeaza in randul tarilor cu o fiscalitate redusa (and o medie multianula pentru perioada 1995-2005 este de 34,6% situata sub media celorlalte tari din Uniunea Europeana - de 40,6% (elul nr. 1). Acest procent ridicat este determinat din procentul scazut al impozitelor indirecte in atie cu media UE: de 10,9% fata de 14,2% (elul nr. 2 arata ca Spania ocupa locul 1 in Uniunea Europeana and cea mai redusa loare a raportului impozite indirecte in PIB). De asemenea, redus este si indicatorul impozite directe in PIB de doar 10,8% fata de 12,7% (elul nr. 7).



Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2024 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact

Despre caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare

Arbitrajul pret - valoare si eficienta pietei financiare
Analiza echilibrului financiar
Gestiunea ciclului de exploatare. gestiunea stocurilor
Sistemul fiscal - concepte, interdependente, teorii
Obiectivul armonizarii fiscale a sistemului fiscal comunitar
Elemente comune pentru sistemele fiscale din uniunea europeana
Caracteristici esentiale ale sistemelor fiscale ale tarilor comunitare
Comparatii intre sistemele fiscale ale statelor membre din uniunea europeana(studiu de caz)
Elemente de armonizare ale sistemului fiscal romanesc
Implementarea aquis-ului comunitar in domeniul fiscalitatii indirecte in romania
Cresterea eficientei aparatului fiscal romanesc
Armonizarea impozitelor directe din romania la directivele comunitatii europene
Implementarea aquis-ului comunitar privind evaziunea fiscala in romania
Evolutia sistemului fiscal romanesc
Prioritati ale reformelor viitoare ale sistemului fiscal al uniunii europene
Modelarea cresterii economice sub impactul fiscalitatii
Armonizarea sistemelor fiscale in comunitatea europeana
Concluzii generale si recomandari de politica fiscala














lupa cautareCAUTA IN SITE