StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » MANAGEMENT » management financiar contabil
Trimite articolul prin email Managementul fondului de rulment : Management financiar contabil Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Managementul fondului de rulment



MANAGEMENTUL FONDULUI DE RULMENT

Importanta managementului fondului de rulment

Managementul ciclului fluxului de numerar

Managementul activelor curente

Politici de finantare a fondului de rulment

Creditul pe termen scurt - avantaje si dezavantaje






Importanta managementului fondului de rulment


Termeni si concepte de baza

Capital de lucru sau fondul de rulment brut reprezinta activele curente.

Capital de lucru net este definit ca diferenta dintre activele curente si pasivele curente; acestea din urma include sursele de fonduri, cum ar fi sumele cu care s-a depasit contul in banca, imprumuturi bancare, efecte comerciale emise de firma, salarii si impozite de platit.

Unul dintre cele mai utilizate rapoarte, folosite in analiza capitalului de lucru este rata curenta ca valoare a activelor curente impartita la valoarea pasivelor curente.

Rata rapida sau testul acid, se defineste ca valoare a activelo 424e48e r curente minus valoarea stocurilor, impartita la valoarea pasivelor curente.

Politica fondului de rulment se refera la politicile de baza ale firmei in privinta (1) nivelului stabilit ca obiectiv pentru fiecare categorie de active curente si (2) modalitatea de finantare a acestor active.

Managementul capitalului de lucru implica toate aspectele administrarii, atat a activelor curente, cat si a pasivelor curente, o recunoastere a legaturii existente intre capitalul de lucru si capitalul pe termen lung si investitii.

Importanta managementului fondului de rulment

O caracteristica a firmelor de afaceri este aceea ca activele curente reprezinta o parte substantiala din totalul activelor. Mai mult, valoarea activelor curente se modifica odata cu modificarea cifrei de vanzari, iar cifrele de vanzari sunt variabile in timp.

Astfel, managementul activelor curente este un proces dinamic, si cere ca managerul departamentului financiar sa monitorizeze indeaproape cifra de vanzari pentru a se asigura ca exista disponibile destule active pentru a realiza obiectivele de vanzare si productie stabilite.

Managementul capitalului de lucru este important, mai ales pentru firmele mici. Desi firmele mici pot sa faca investitii minime in active fixe, prin inchirierea acestora sau prin contracte de leasing pentru spatii productive si utilaje, ele nu pot evita contul curent, efectele comerciale de primit sau stocurile. Mai mult, deoarece firmele mici au acces limitat la pietele de capital pe termen lung, ele trebuie sa se bazeze pe creditul comercial si imprumuturile bancare pe termen scurt; ambele tipuri de credit mentionate afecteaza valoarea capitalului de lucru net prin cresterea valorii pasivelor curente.

Relatia dintre cresterea cifrei de vanzari si necesitatea finantarii activelor curente este directa. Pe masura ce cifra de vanzari creste, firma trebuie sa aiba mai multe stocuri si efecte comerciale de primit si este posibil sa fie nevoita sa-si mareasca si contul curent. De aceea este foarte important ca managerul departamentului financiar sa cunoasca tendintele vanzarilor si efectele acestor tendinte asupra necesarului de capital de lucru al firmei.

Managementul ciclului fluxului de numerar


In analizarea ciclului fluxului de numerar trebuie sa se faca distinctia intre doi factori si anume: ciclul operational si ciclul de plati, care se combina pentru a determina ciclul de conversie a numerarului

1. Ciclul operational ia in considerare urmatorii doi factori determinanti ai lichiditatii:

a) perioada de conversie a stocurilor definita ca perioada de timp pentru conversia materiilor prime in produse finite, si apoi vanzarea acestor produse finite catre clienti. Perioada de conversie a stocurilor poate fi calculata impartind cele 365 de zile ale unui an la rata de rotatie a stocurilor.

Presupunand ca intreprinderea produce bunuri in valoare de 5000000 mii lei, cu stocuri a caror valoare medie este de 274000 mii lei, perioada de conversie a stocurilor va fi:

Astfel, in medie, intre momentul achizitionarii materiei prime si momentul vanzarii produselor finite obtinute din acele materii prime exista o perioada de timp de 20 de zile.

b) perioada de conversie a efectelor comerciale de primit (a sumelor de incasat) este un indicator al perioadei medii de timp necesare unei firme pentru a-si converti efectele comerciale de primit in numerar. Acest ciclu este masurat prin perioada medie de colectare. Daca in medie efectele comerciale de primit sunt in valoare de 205000 mii lei si cifra anuala a vanzarilor este in valoare de 5000000 mii lei, atunci:



Ciclul operational, suma dintre perioada de conversie a stocurilor si perioada de conversie a efectelor comerciale de primit, este o masura a perioadei de timp ce se scurge de la achizitionarea materiei prime pana la colectarea in numerar a sumelor de primit din vanzarea bunurilor produse cu aceste materii prime.

Pe toata aceasta perioada firma trebuie sa finanteze achizitionarea de materii prime, procesul de producere a bunurilor, stocurile de produse finite si efectele comerciale de primit.

2. Ciclul de plati

Necesarul de finantare a unei firme este influentat de capacitatea sa de a intarzia platile, prin cumpararea de materii prime pe credit sau prin plata salariilor dupa ce munca, pentru care salariatii sunt platiti, a fost deja efectuata.

Intrarile si iesirile de numerar sunt rareori sincronizate, astfel incat ciclul fluxului de numerar va scoate la iveala, in mod obisnuit, existenta unor perioade cand este necesara finantarea externa.

Perioada de intarziere a platilor este perioada de timp medie intre achizitionarea materiei prime si angajarea fortei de munca si plata in numerar pentru acestea. Aceasta perioada se calculeaza astfel:


3. Ciclul de conversie a numerarului

Combina cele trei perioade definite anterior si este egal cu perioada de timp necesara pentru ca toate cheltuielile de numerar ale unei firme efectuate pentru a achizitiona factori de productie (materii prime si forta de munca) sa fie recuperate tot sub forma de numerar, din vanzarea produselor finite realizate.

Ciclul de conversie a numerarului incepe in ziua in care se achita o factura pentru furnizori sau se plateste forta de munca si dureaza pana in ziua in care se colecteaza efectele comerciale de primit. Astfel, ciclul de conversie a numerarului masoara lungimea perioadei de timp in care firma are fondurile blocate in capital de lucru.

Perioada de conversie a stocurilor


Perioada de conversie a efectelor comerciale de primit


Perioada de intarziere a platilor


Ciclul de conversie a numerarului

Perioada medie de conversie a stocurilor de materii prime in produse finite vandabile si perioada de vanzare a acestora este de 20 de zile.

Perioada medie de colectare a efectelor comerciale de primit este de 15 zile.

Perioada de intarziere a platilor pentru materii prime si forta de munca este de 10 zile.

Din datele de mai sus rezulta ca:

Ciclul de conversie a numerarului este de 20+15-10=25 de zile

Exemplu: se presupune ca intreprinderea cumpara materiale sau angajeaza forta de munca in valoare de 10000 mii lei. Firma va putea sa intarzie platile timp de 10 zile, dar nu va primi numerar pentru vanzarile de produse finite realizate decat in ziua a 35-a. de aceea suma de 10000 mii lei va trebui sa fie finantata pe o perioada de 25 de zile. Daca intreprinderea se afla intr-un echilibru stabil si are achizitii zilnice in valoare de 10000 mii lei, necesarul de finantare pentru capitalul de lucru va fi 25*10000=250000 mii lei.

Daca intreprinderea ar putea intarzia platile pana in ziua a 15-a, aceasta va reduce necesarul de finantare cu 50000 mii lei (20+15-15)*10000=200000 mii lei.

Daca intreprinderea poate scurta perioada de conversie a stocurilor, de exemplu prin cumpararea de componente si nu fabricarea acestora, acest fapt va reduce necesarul de finantare.



Daca intreprinderea poate sa colecteze mai repede efectele comerciale de primit, de exemplu prin oferirea unor reduceri in cazul platii rapide, in termen de cateva zile, se va reduce de asemenea necesarul de finantare.


Managementul activelor curente


Daca o intreprindere ar putea previziona cu precizie intrarile si iesirile de numerar, ar putea sa tina la dispozitia sa doar sumele de numerar necesare pentru rambursarea datoriilor scadente, doar cantitatea de stocuri necesara pentru cerintele de productie si vanzare, doar atatea efecte comerciale de primit cate sunt necesare pentru o politica optima de credit pentru clienti; firma nu va detine valori mobiliare foarte lichide decat daca dobanda aferenta acestor valori mobiliare depaseste rata de rentabilitate a investitiei firmei (situatie ce are o probabilitate foarte scazuta).

Activele curente de detinut, in acest caz de previziune perfecta, ar avea o valoare minima, cel putin teoretic, astfel incat intreprinderea ar putea sa urmareasca obiectivul de maximizare a profiturilor. Orice activ detinut suplimentar, fata de aceasta valoare, nu ar face decat sa creasca valoarea activului, fara o crestere a ratei de rentabilitate, astfel, per total, rata de rentabilitate a investitiei scade. Orice valoare mai mica decat cea optima va insemna incapacitatea de a face platile la timp, va duce la pierderi la vanzari sau opriri in procesul de productie, datorita lipsei de stocuri de materii prime sau datorita unei politici de credit foarte restrictive.

Managementul activelor curente implica: (1) determinarea valorii minime necesare pentru fiecare tip de activ; (2) suplimentarea cu un stoc de siguranta, in cazul in ca previziunile nu sunt perfecte.

Daca o intreprindere foloseste o politica 'relaxata' a activelor capitalului de lucru, atunci va trebui sa detina valori mari de numerar si valori mobiliare foarte lichide, va trebui sa aiba cantitati mari de stocuri, iar vanzarile vor fi stimulate prin utilizarea unei politici de credit care prevede finantarea liberala si in consecinta, genereaza o valoare ridicata a efectelor comerciale de primit.

Daca, dimpotriva, firma se bazeaza pe o politica 'restrictiva' a capitalului de lucru, situatia va fi inversa, iar stocurile vor fi mentinute la un nivel minim. O politica restrictiva produce, in general, cele mai mari rate de rentabilitate a investitiilor, dar are si cel mai inalt grad de risc.


Politici de finantare a fondului de rulment


Politicile capitalului de lucru implica decizii cu privire la investitiile in curente si la structura de scadente a fondurilor de finantare a acestor investitii. In ceea ce priveste politicile de finantare a capitalului de lucru, acestea se refera la impactul pe care al are structura scadentelor pentru platile fondurilor investite in active curente.

Concordanta perioadelor de maturitate

Una dintre politicile de finantare, frecvent utilizata, este aceea a stabilirii concordantei dintre maturitatea fondului de finantare si perioada de 'viata' a activului finantat prin acest fond; aceasta reprezinta notiunea de principiu al concordantei, conform caruia, pentru a minimiza atat riscurile cat si costurile de finantare, firma stabileste o concordanta intre perioada de maturitate a pasivelor si timpul pentru care fondurile sunt necesare. Astfel, activele pe termen scurt sunt finantate din pasive pe termen scurt, iar activele pe termen lung sunt finantate din pasivele pe termen lung. Aceasta politica este cunoscuta si sub numele de politica moderata.

Se presupune ca o firma imprumuta fonduri pe o perioada pe o perioada de un an si utilizeaza aceste fonduri pentru a construi si echipa un spatiu de productie ce are o perioada de functionare de 20 de ani. Fluxurile de numerar provenite din aceasta investitie nu sunt suficiente pentru rambursarea datoriei la sfarsitul anului, astfel incat imprumutul trebuie sa fie refinantat. Aceasta este etapa cand intreprinderea este expusa la risc. Mai intai exista riscul ca imprumutul sa fie refinantat lsa o rata a dobanzii mai ridicata decat se prevazuse initial. In al doilea rand, banca poate refuza refinantarea creditului. Aceasta impune ca intreprinderea sa caute noi surse de finantare aparand astfel costuri de tranzactionare pe care va trebui sa le suporte. Insa, daca spatiul de productie ar fi fost finantat cu credite pe termen lung, intreprinderea ar fi evitat riscurile descrise anterior si costurile suplimentare de tranzactionare, deoarece fluxurile de numerar ar fi fost suficiente pentru rambursarea datoriilor.

Abordarea agresiva presupune finantarea tuturor activelor fixe cu capital pe termen lung si o parte din activele curente permanente cu credit pe termen scurt. Aceasta duce la o valoare pozitiva pentru capitalul de lucru net, dar mai mica decat cea obtinuta prin strategia concordantei. Totusi, deoarece creditul pe termen scurt este adesea mai ieftin decat cel pe termen lung unele intreprinderi sunt gata sa sacrifice siguranta in favoarea unei posibilitati de a obtine profituri mai mari.

Abordarea conservatoare presupune utilizarea capitalului pe termen lung pentru finantarea tuturor activelor (inclusiv a activelor curente permanente). De asemenea se utilizeaza capital pe termen lung si pentru unele dintre cererile sezoniere. Capitalul de lucru net va avea o valoare mai mare si pozitiva, reflectand ca finantarea prin credite pe termen scurt este utilizata la minim.



Ciclul de conversie a numerarului si diferite politici de finantare interactioneaza, deci trebuie sa fie luate in consideratie impreuna. Intreprinderea poate incepe prin adoptarea unei politici a capitalului de lucru pe care o considera rezonabila. Apoi ea poate sa analizeze ciclul de conversie a numerarului pentru a vedea daca politica de finantare adoptata este potrivita cu acel ciclu de conversie. In cazul in care, de exemplu, ciclul de conversie a numerarului este relativ lung, astfel incat este necesara o suma relativ mare de capital de lucru, iar aceasta suma depaseste nivelul stabilit prin politica de finantare, firma va trebui sa planifice scurtarea ciclului de conversie a numerarului, sau modificarea politicii de finantare a capitalului de lucru, sau sa ia masuri care sa implice ambele aspecte.

Creditul pe termen scurt - avantaje si dezavantaje


Cele trei politici posibile pentru finantarea capitalului de lucru, descrise anterior, difera, in principal, prin gradul de folosire a creditului pe termen scurt.

Politica de tip agresiv foloseste in cea mai mare masura creditul pe termen scurt, politica de tip conservator foloseste in cea mai mica masura acest tip de credit iar politica prin stabilirea concordantei intre perioadele de maturitate se afla intre aceste doua extreme.

Flexibilitatea

Daca necesarul de fonduri este sezonier sau ciclic s-ar putea ca intreprinderea sa nu doreasca sa se angajeze intr-un contract de credit pe termen lung din urmatoarele motive:

- costurile sunt, in general, mai mari decat cele pentru creditele pe termen scurt;

- cu toate ca un credit pe termen lung poate fi rambursat mai repede decat la scadenta, daca contractul de credit are prevazuta o asemenea clauza, penalitatile care se platesc in unele cazuri, cand aceasta clauza de rambursare in avans nu este prevazuta in contract, pot fi destul de mari. De aceea, atunci cand o firma prevede ca necesarul de fonduri va descreste in viitorul apropiat, atunci aceasta firma poate alege finantarea prin credit pe termen scurt tocmai datorita flexibilitatii pe care acesta o ofera.

- contractele de credit pe termen lung include, de regula, prevederi restrictive care specifica, de exemplu, ca rata curenta trebuie sa se mentina peste o anumita valoare, ca nu se poate face o alta emisiune de credit etc. aceste restrictii genereaza o serie de constrangeri decizionale asupra firmei. In schimb, contractele de credit pe termen scurt sunt mai putin restrictive.

Costul creditului pe termen lung comparativ cu costul creditului pe termen scurt

Cheltuielile cu dobanzile pentru fondurile obtinute prin credite pe termen scurt sunt mai mici decat cheltuielile cu dobanzile pentru aceleasi fonduri obtinute prin creditul pe termen lung. Totusi, o intreprindere care imprumuta pe termen lung evita riscul fluctuatiei ratei dobanzilor specifica creditului pe termen scurt si riscul de refinantare a creditului in conditii adverse aparute pe piata monetara sau de capital.

Riscul intreprinderii care face imprumutul

Chiar daca creditul pe termen scurt este mai ieftin, utilizarea acestuia are un grad mai mare de risc pentru intreprinderea care face imprumutul, din doua motive:

- riscul ratei dobanzii - o intreprindere care contracteaza un imprumut pe termen lung va avea cheltuieli cu dobanzile relativ stabile in timp, dar in cazul creditului pe termen scurt dobanzile vor fluctua destul de mult;

- riscul perioadei de maturitate - daca o intreprindere imprumuta foarte mult pe termen scurt, iar ulterior cifra de vanzari scade datorita conjuncturii economice nefavorabile, firma se poate gasi in situatia de a nu-si putea onora datoria si de a fi intr-o pozitie in care sa nu poata face refinantarea creditului, declansand falimentul.

Iata de ce trebuie sa se faca o alegere intre gradul de risc si rata de rentabilitate.

In principiu multe dintre pasivele curente apar datorita utilizarii creditului comercial, care este convenabil sau flexibil si datorita utilizarii altor pasive curente spontane. De asemenea, pot aparea imprumuturi bancare pe termen scurt, deoarece acestea ofera avantajul flexibilitatii in a raspunde adecvat necesarului de fonduri fluctuante, la un cost scazut. Totusi, utilizarea excesiva a creditului pe termen scurt implica un grad de risc considerabil. In sfarsit, o intreprindere isi poate schimba politica de finantare, trecand de la o politica conservatoare la una agresiva si invers. Intreprinderile care au utilizat mult finantarea prin credite pe termen scurt, pot decide sa treaca la utilizarea de credite pe termen lung pentru a beneficia de ratele favorabile ale dobanzilor, daca se asteapta o crestere a acestor rate.








Politica de confidentialitate



Copyright © 2010- 2021 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact