Factori de personalitate, aptitudini in activitatea c-d

Nr. crt.

Caracteristica

echipei

Descrierea

Normele de constituire ale echipei

Normele sunt modele comportamentale pe care echipa le considera dezirabile si carora personalul  trebuie sa li se conformeze. Cu alte cuvinte, normele sunt standardele fata de care sunt evaluate comportamentele in echipa (asteptarile pe care le au unii fata de altii, conduitele care arata ceea ce indivizii ar trebui sa faca sau sa nu faca). Normele ofera un cadru de referinta pentru ceea ce este dorit in cadrul echipei. Ele nu pot fi disociate de echipa in care au fost generate pentru ca normele sunt "produsele" colectivitatii. Nerespectarea normelor atrage dupa sine sanctiunea din partea echipei.

Asadar, atunci cind un membru nu poate accepta cerintele impuse de norme are doua solutii:

• sa paraseasca echipa;
• sa incerce sa schimbe normele considerate inacceptabile.

In toate organizatiile apar citeva clase de norme care influenteaza comportamentul membrilor lor:

• norme de loialitate
• norme privind tinuta la locul de munca

norme privind recompensarea angajatilor

norme privind promovarea etc.

Aparitia normelor este dictata de considerente de reglementare a vietii organizationale, de obtinere din partea angajatilor a unei anumite conformari care corespunde scopurilor si care ajuta in atingerea acestora.

Marimea echipei de lucru

Marimea echipei de lucru este legata de satisfactia obtinuta. In practica, cele mai multe echipe sunt alcatuite din 3 pana la 20 de membrii. Desi, la prima vedere se poate spune ca o data ce marimea echipei creste, se imbunatateste si satisfactia pe seama unei posibilitati mai mari de a lega relatii interpersonale, lucrurile sunt contradictorii. Chiar daca se maresc ocaziile pentru a stabili noi relatii intre membrii echipei, timpul disponibil pentru participare din partea fiecarui membru va scadea. O echipa de dimensiuni mari inseamna dificultati in obtinerea coeziunii si a acordului. In plus, experienta demonstreaza ca multe persoane se inhiba in fata echipelor mari. Odata ce numarul membrilor se mareste, cu atit echipa trebuie sa-si mobilizeze energia pentru a-si asigura cresterea, in schimb cu atit mai lent va fi ritmul de dezvoltare a echipei.

S-a cautat sa se stabileasca numarul ideal de membri, dar stabilirea unui grup "optimal" reprezinta un demers dificil pentru ca pune problema legaturilor dintre persoane, respectiv posibilitatea realizarii obiectivul propus.

Numarul de legaturi poate fi stabilit cu relatia    N(N-1)/2, in care N reprezinta numarul persoanelor din cadrul echipei. Dificultatile apar la orice crestere a numarului de membri. De exemplu, intr-un grup de 5 persoane apar 10 legaturi interpersonale. Intr-un grup de 10 persoane, numarul relatiilor creste la 45. Daca fiecare legatura se dovedeste a fi o sursa de energie pentru solidaritate, in schimb, unele legaturi constituie sursa de obstacole, grupul isi compromite sansele de dezvoltare.

Asadar, problema numarului de persoane trebuie sa fie analizta inainte de functionarea echipei, deoarece  odata reunite persoanele, este foarte dificila o schimbare ulterioara. In ce priveste problema indeplinirea scopului, se va tine cont de natura obiectivului echipei, de timpul de care se dispune pentru realizarea acestuia, de calitatea relatiilor interpersonale si de randamentul echipei, toate constituind oportunitati (atunci cind sunt favorabile) sau restrictii (in caz de nefavorabilitate) in indeplinirea obiectivului.

Un numar redus de membrii face posibila stabilirea de relatii interpersonale directe si reciproce.

Rolurile in cadrul echipei

Rolurile sunt pozitii carora le este atasat un set de modele comportamentale dorite si asteptate de la fiecare membru al echipei.

De exemplu, in cadrul unei sedinte, nu fiecarui membru i se cere sa actioneze ca un secretar sau presedinte de sedinta, acestea devenind roluri specifice pe care le joaca anumite persoane

In general, sunt intilnite doua categorii de roluri:

roluri desemnate (sau alocate) - indica "cine, ce face", fiind folosite pentru diviziunea muncii si facilitarea realizarii sarcinilor;

roluri emergente - se dezvolta natural pentru a satisface nevoile socio-afective ale membrilor echipei.

Problemele frecvent intalnite in cadrul echipelor de lucru sunt conflictul de rol si ambiguitatea rolurilor.

Conflictul de rol apare des in cazul managerilor care joaca concomitent roluri diferite; de exemplu in rolul de sef trebuie sa satisfaca cerintele personalului pe care il conduce, dar in rolul de colaborator al sefului sau ierarhic raspunde de realizarea unor performante. De aici, un posibil conflict intre cele doua roluri. La fel, membrul unui grup sindical ar putea demonstra impotriva unor reglementari legale, dar se va afla in conflict cu rolul de angajat al unei intreprinderi unde nu isi poate indeplini sarcinile.

Ambiguitatea rolurilor se manifesta cand scopurile muncii sau metodele utilizate sunt neclare. Absenta certitudinii privind modul in care trebuie sa actioneze un membru al echipei in fata celorlalti prezinta o serie de efecte cum ar fi: scaderea satisfactiei, fluctuatie si absenteism, stres si conflicte. Impactul acestora asupra eficientei echipei este evident.

Statutul in cadrul echipei

Statutul reprezinta nivelul ocupat de un individ in cadrul echipei din care face parte. Este rangul, pozitia sociala sau prestigiul persoanei acordat ca o apreciere din partea echipei.

Statutul poate fi de doua tipuri:

• statut formal care provine din pozitia ierarhica ocupata  in cadrul echipei;
• statut informal apare ca urmare a calitatilor personale recunoscute de colegii din cadrul echipei.

Diferentele de statut au efecte pozitive dar si negative in randul membrilor echipei. Pe de o parte, diferentele determina persoanele cu statut inferior sa depuna eforturi pentru a-si imbunatatii statutul; pe de alta parte, diferentele statueaza anumite bariere: membrii cu statut inalt comunica mai mult si au mai multa influenta, iar orice comportament care tinde sa le modifice pozitia este considerat amenintator si perturbator pentru eficienta intregii echipe.

Coeziunea echipei

Coeziunea este o proprietate importanta care masoara gradul unitatii membrilor echipei. Consecintele unitatii echipei sunt:

• mai mare participare la activitati;
• mai multa conformare din partea membrilor;
• performante crescute.

Echipele caracterizate de o inalta coeziune ofera motivatie membrilor pentru a participa la activitatile desfasurate. Deoarece membrii doresc sa ramana in cadrul echipei si le place sa fie impreuna, fluctuatia si absenteismul scade. Participarea se reflecta si intr-un grad ridicat de comunicare in interiorul echipei, ceea ce ofera un sprijin mai mare intre membrii.

Conformarea este stimulata prin coeziune pentru ca atractivitatea membrilor ofera o semnificatie speciala recompenselor si pedepselor acordate indivizilor. Un grup unit exercita o presiune mai mare asupra deviantilor pentru a-i face sa se supuna normelor. In fine, coeziunea contribuie la succesul grupului. Studiile in domeniu arata ca in grupurile foarte unite, productivitatea membrilor individuali tinde sa fie aceeasi cu a celorlalti membri, in schimb in grupurile mai putin unite exista o variatie mai mare a productivitatii.