StiuCum - home - informatii financiare, management economic - ghid finanaciar, contabilitatea firmei
Solutii la indemana pentru succesul afacerii tale - Iti merge bine compania?
 
Management strategic - managementul carierei Solutii de marketing Oferte economice, piata economica Piete financiare - teorii financiare Drept si legislatie Contabilitate PFA , de gestiune Glosar de termeni economici, financiari, juridici


Management bun inseamna oameni de CALITATE
MANAGEMENT

Termenul Management a fost definit de catre Mary Follet prin expresia "arta de a infaptui ceva impreuna cu alti oameni". Diferite informatii care te vor ajuta din domeniul managerial: Managementul Performantei, Functii ale managementului, in cariera, financiar.

StiuCum Home » management » resurse umane » Pregatirea profesionala: formare si dezvoltare
Trimite articolul prin email Diferente individuale cu rol in formare : Pregatirea profesionala: formare si dezvoltare Publica referat pe tweeter Trimite articolul prin facebook

Diferente individuale cu rol in formare



Formarea si pregatirea profesionala desfasurate in cadrul intreprinderilor si/sau organizatiilor se adreseaza cu precadere adultilor, ceea ce impune luarea in considerare a caracteristicilor acestora (Bogathy, 2002). Procesul de invatare/formare in cazul persoanei adulte nu presupune doar o adaugare la ceea ce aceasta stie deja, ci este vorba, de fapt, despre o restructurare a cunostintelor sau modelelor cognitive si comportamentale in momentul in care acestea den ineficiente intr-o anumita situatie. Eficienta unui proces atat de complex si care ocupa un loc central in cadrul comportamentului uman este direct influentata de diferentele indiduale ce caracterizeaza fiecare actor in parte. Maximizarea acesteia depinde de intelegerea surselor dezvoltarii si manifestarii acestor diferente care conduc la nevoi corespunzatoare.
Fie ca vorbim despre abilitati intelectuale sau psihomotorii, despre experienta anterioara, valori, atitudini, interese, motive, stiluri personale de gandire sau invatare, dorinta de realizare, fiecare dintre ele isi pune amprenta asupra progresului indidual.
Rolul experientei si cunostintelor anterioare in cadrul procesului de invatare/formare este reflectat in principal de volumul acestora si de natura lor. Experienta fiecaruia dintre noi, investita cu un capital emotional, este bogata in prejudecati vadite sau insidioase, manifestate in reactii stereotipe, precum si in anumite obisnuinte sau stereotipuri prezente in maniera de a gandi sau de a actiona (Rogers, 1996), toate acestea putand determina dificultati de asimilare a noilor materiale sau incapacitatea de a armoniza noua cunoastere cu cea veche, de unde si rezistenta la schimbare. Dar experienta anterioara se constituie si intr-o resursa pentru invatare, promovand o crestere si o dezvoltare continue, stimuland persoana pentru itoarele oportunitati de formare.
Pentru a putea intelege de ce sunt motivati sau de ce esueaza adultii in valorizarea oportunitatilor de formare-dezvoltare, trebuie sa intelegem atitudinea lor fata de ei insisi si fata de educatie.
Interpretand atitudinea ca fiind o combinatie intre perceptia persoanei asupra unei situatii si judecata consecutiva acesteia, incarcatura afectiva ce rezulta va avea repercusiuni asupra comportamentului dezvoltat (Ellis, 1989, apud Rogers, 1996). O noua invatare determina cel mai adesea un amestec de reactii din partea adultului, care intra in acest proces cu o serie de atitudini depasite" fata de sine (incredere in propriile forte, esecuri anterioare etc.) sau fata de experienta de invatare (dificultatea subiectului, contextul de derulare etc). Nevoile de formare constientizate si exprimate vor determina o atitudine pozitiva fata de acele situatii de invatare care le pot satisface. O atitudine pozitiva si o autoevaluare favorabila conduc la stimularea motivatiei de a se implica in noi actitati de invatare.
Fie ca vorbim despre atitudinea fata de sine (am incredere in mine", n-am sa fac fata unei astfel de situatii", n-am reusit niciodata", m-am descurcat intotdeauna"), fata de subiectul de studiu, fata deformator (intotdeauna am fost umilit", intotdeauna am fost apreciat") sau fata de expectanta succesului (am toate sansele sa reusesc", n-am nici o garantie a reusitei"), o valenta negativa atribuita uneia dintre ele va afecta serios motivatia persoanei de a se implica in noi actitati de invatare. Dar, pentru ca si atitudinile sunt invatate, ele pot fi la randul lor modificate.
Exista tentatia de a crede ca persoana adulta este intrinsec motivata pentru invatare, implicandu-se in programe de formare din proprie initiativa si fiind interesata de subiectele zate, neglijand faptul ca aceasta motivatie se poate diminua sau poate chiar sa dispara pe parcurs.
Practica demonstreaza insa ca adultul este mai motivat pentru o invatare care-l ajuta in rezolvarea de probleme concrete, in concordanta cu rolurile si responsabilitatile care-i ren (parinte, muncitor, cetatean etc), precum si in cazul in care rezultatele invatarii satisfac unele trebuinte interioare (dezvoltarea personala, cresterea stimei de sine, atitudini pozitive). Tocmai de aceea, si procesul dene mai eficient in conditiile in care informatiile sunt prezentate in contextul etii reale, adica orientate spre rezolvarea de probleme (Kolb, 1984, apud Knowles, Holton si Swanson, 1998).
Indiferent ca prim motivatia ca pe un impuls innascut spre satisfacerea unor nevoi, ca pe ceva ce poate fi invatat sau ca fiind legata de obiective silite si/sau acceptate de indid (Rogers, 1996), un lucru este esential: atata timp cat persoana nu are incredere nu numai ca poate face fata situatiei de invatare, dar si ca aceasta situatie va conduce la satisfacerea propriilor nevoi, nivelul motivational nu poate fi mentinut la cote inalte.Intre stilul cognitiv si stilul de invatare exista o stransa interdependenta si intercon-ditionare. Daca primul se refera la o maniera personala de achizitionare si procesare a informatiei, fiind o trasatura mai sila, cel de-al doilea cuprinde nu numai stilul cognitiv, ci si preferinta pentru anumite situatii de invatare. O data cu inaintarea in varsta, stilul de invatare dobandeste o anumita consistenta si continuitate in promovare, dar se modifica semnificatia scopurilor si valorilor indiduale, ca urmare a tranzitiilor, evenimentelor si crizelor existentiale cu care se confrunta persoana.
Cele doua variabile se manifesta atat in preferinta derularii de strategii cognitive, cat si in raspunsul la diferite continuturi de invatare si metode de predare. Daca stilul agreat de persoana este in concordanta cu materialele supuse analizei, aceasta va invata mai repede si mai bine decat cea al carei stil este neconcordant cu materialele propuse.
Frica de esec in fata grupului poate conduce la rezistenta si absenta initiativei, educatorul trebuind sa ajute adultul sa-si identifice temerile si sa-si sporeasca increderea in sine - prin diminuarea, in cadrul actitatilor educationale initiate, a posibilitatilor de esec sau a erorilor grave, prin alegerea ritmului potrit, printr-o incurajare continua. Reducerea anxietatii determinate de teama de esec, printr-o pregatire anterioara, poate eficientiza intregul demers de invatare.
Nu trebuie uitat ca, in general, adultii isi doresc sa invete si o fac in mod eficient in momentul in care sunt intrinsec motivati si implicati in propria dezvoltare. in majoritatea situatiilor, orientarea spre probleme este predominanta, iar formarea este consecinta fireasca a nevoii de a rezolva problemele ite.


loading...





Politica de confidentialitate Copyright © 2010- 2020 : Stiucum - Toate Drepturile rezervate.
Reproducerea partiala sau integrala a materialelor de pe acest site este interzisa.

Termeni si conditii - Confidentialitatea datelor - Contact